Iulian
Leca

Dupa ce presedintele Norvegiei, una dintre cele mai toride tari din Uniunea Europeana, va vizita partea de vest a Romaniei, acesta se va deplasa in judetul Focsani iar vizita oficialului din Lumea Noua se va incheia in statiunea Tataia, de langa provincia istorica Mamaia.

Pana la urma ce mare drama ca ministrul Turismului (sic!), care are cei mai multi bani pe mana din Guvern si care dicteaza si peste premier, nu stie unde trimite 100 de milioane de euro? Majoritatea va spune ca este bine ca jud Timisoara sa primeasca banii. [ citeşte mai departe ]

Barbarii care au navalit in Europa in repetate randuri de-a lungul istoriei nu cred ca au speriat la fel de mult locuitorii Batranului Continent asa cum o fac astazi unii dintre conationalii nostri. Sa nu ne mai amagim nici ca am fost tinuti captivi in comunism, nici ca ne-a spalat creierele fostul regim sau democratia prost inteleasa. Nimic nu poate explica primitivismul unora dintre romani si proasta crestere a majoritatii noastre. Desigur, nu toti, nici cei mai multi, insa procentul lor sufoca si strica tot restul. Iar imaginea formata despre romani afara... exprima perfect esenta. [ citeşte mai departe ]

Se crede, in general, ca a vorbi despre intoarcerea comunismului si totalitarismului inseamna automat sa ai doua ore de program la televizor, unde sa nu-l vezi decat pe mult prea Iubitul, paine si zahar pe baza de cartela si lumina cu portia. Desigur, poti sa judeci si atat de grosier, daca nu te mai impiedici in niciun detaliu. Tai ca la abator, compari numarul de ore cu lumina si fara si apoi te asezi linistit in pat cu semintele intr-o mana, cu OTV-ul in ochi si cu Blonda lu’ in cap. [ citeşte mai departe ]

Imi pare rau ca nu e timp pentru cateva cuvinte in legatura cu schimbul de replici dintre SOV si SAG. Partea a doua a stenogramelor e spumoasa. Merita mai multa atentie. Conceptul de prietenie dezvoltat de Vintu si disponibilitatea interlocutorului sau de a asimila si de a fenta sistemul sunt lectii de viata valoroase. Ori, disimularea fortei prin inocenta aparenta. Jocul iluziei. Adevaratele strategii in tara unde “nimeni nu se impusca!” In fine.

Altceva e chiar si mai interesant. Moda pedelistilor, cu Traian Basescu in frunte, de a stigmatiza poporul. [ citeşte mai departe ]

Imi place nespus cand Traian Basescu ii cearta pe romani. Ca sunt lenesi, neproductivi, prost educati si tot asa. Si mai mult imi place sa vad cum poporul isi baga capul in pamant. Vorba presedintelui - “nu mi-a placut, dar mai vreau”. Cu ce ramai dupa ce ai ascultat ultima cuvantare a sefului statului? Prima conditie, pentru a-l intelege cat de cat, este sa il citesti pe dos. Sa nu uiti niciodata ca discursul lui e o cacealma, mereu pe dos.

Daca spune ca nu il mai vrea pe Boc premier, trebuie sa intelegi ca ar fi mort fara el. [ citeşte mai departe ]

Scenariu. Cum sa faci doua campanii electorale pe banii bugetarilor. Si, culmea, sa le mai si castigi. Una deja, cealalta urmeaza.

Anul 2009. Criza. Si alegeri. Nu spunem nimic. Guvernam, promitem si organizam alegerile. Proclamam iesirea din criza, ne juram ca totul va fi cel putin bine. Castigam alegerile. Anul 2010. Vine nota de plata. Recunoastem ca am mintit. Prin omisiune si cum s-a mai putut. Nu am stiut, desi am stiut. Taiem salarii. Si pensii, daca putem. Nu putem, dar le impozitam. Taiem tot. Reformam de nevoie si modernizam pentru ca nu avem incotro. [ citeşte mai departe ]

Domnul Edmond Talmacean e absolut fascinant. Miscarile sale haotice, de inspiratie jaksonica, pe ritmurile melodiei “Bad”, aruncate pe scena platoului de televiziune dintr-o pornire infantila, e taman ce trebuie sa primeasca poporul care l-a votat. Nu exista dubii. Cei care au pus stampila pe ai sai au stat cu gura cascata la televizor in timp ce domnul Talmacean electrocuta audienta cu miscarile sale smulse dintr-o copilarie chinuita. Tot ei, cel mai probabil, ii vor vota din nou. [ citeşte mai departe ]

“Mon pays! Je voulais à tout prix m’y accrocher – et je n’avais pas a quoi. Je ne lui trouvais aucune réalité ni dans le présent, ni dans le passé. Par rage je lui attribuais un avenir, je le forgeais de toutes pièces, je l’embellissais, sans y croire. Et je finis par l’attaquer, cet avenir, par le hair: je crachais sur mon utopie. Ma haine amoureuse et délirante n’avait, pour ainsi dire, pas d’objet; car mon pays s’effritait sous mes regards.” Emil Cioran – Mon pays, Paris, ed. Gallimard, 1996. [ citeşte mai departe ]

“N-are niciun sens. Pentru ce sa multiplici cartile? Toti scriitorii au scris prea mult. E si cazul meu... toti marii scriitori au exagerat! Shakespeare a exagerat. M-am plictisit sa calomniez Universul! Nu ma mai intereseaza. Opera mea, desi cuvantul asta imi vine sa-l vomite... vomitez, eu am scris toate cartile mele din ratiuni medicale, terapeutice. Aceeasi obsesie – pe tema inutilitatii si a mortii. Am scris din necesitate. Nu sunt vindecat, sunt obosit.” – Emil Cioran, fragmente din interviul realizat de Gabriel Liiceanu la Paris, in 1990. [ citeşte mai departe ]

“Romania nu isi poate permite sa plateasca astazi majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Datorita unor practici judiciare, unor profesori li s-a admis majorarea salariilor cu 50%, iar altii nu au primit in instanta aceasta majorare”, a spus Emil Boc, argumentandu-si astfel decizia de a plafona salariile cadrelor didactice in ciuda oricaror decizii obtinute in Justitie.

Si mai bine spus, Guvernul se angajeaza sa ignore si sa sfideze hotararile din Justitie, in cazul in care acestea privesc majorarea salariilor profesorilor cu 50%. [ citeşte mai departe ]