Problemele cu basmul erau atât de multe, cititorii erau care plictisiți, care enervați, încât Povestitorul renunță să-l mai rescrie. Era mai ușor să facă altul – Albă ca Zăpada II. Avea mai multe variante, dar una îi era mai dragă: să-și pună fostul sfetnic șef la Palatul din Piața cu Țepe pentru Corupți, iar pe Prințesă – mare dregător la partid. Să aducă pitici mai mulți și mai arătoși, cât să formeze o Mișcare Populară. Să scape de personajele negative și să creeze o poveste în care absolut toate personajele să fie pozitive. Să se desprindă de basmul de groază pe care-l perpetuase ignorând regulile unei povestiri democratice. Să-i mai facă încă o dată pe cititori să-i cumpere povestea. Și, dacă puterea de seducție i-a pălit și nimeni nu mai vrea să-i asculte snoavele, are oricând opțiunea să le bage câte doi bani în carte.

„Eu am luat lovitura deciziilor UDMR, am luat-o în piept, am timp să reflectez toată vara. Nu este corect ca, sub şantajul instabilităţii politice, nu este corect să sufere majoritatea” -  Traian Băsescu, pe 29 iunie, la 10 TV. Cine îi dă o lovitură în piept lui Băsescu trebuie să se aştepte la o serie de pumni în cap. Laszlo Borbely a primit deocamdată o palmă după ceafă.

Se ştiu puţine lucruri din dosarul pe care DNA îl instrumentează împotriva ministrului Mediului: ar fi vorba despre trafic de influenţă, însă este neclar dacă a fost comis de către Borbely sau de consilierii lui; s-ar fi dat contracte preferenţiale de 20 de milioane de euro din bani publici pentru o firmă a ginerelui unui deputat pesedist; şpaga ar fi fost de 20.000 de euro sub formă de zugrăveală pentru apartamentul cuscrei demnitarului udemerist.

Nu ştim deci care este vinovăţia ministrului şi ce probe au procurorii anticorupţie. Zgârcenia cu care sunt oferite informaţiile de către o instituţie care, altfel, n-are scrupule să livreze pe mail rechizitorii întregi, este suspectă. Seamănă cu un avertisment politic pentru un partener de guvernare recalcitrant. Că e sau nu şantaj politic, UDMR blochează trei proiecte prezidenţiale cruciale pentru performanţa PDL la următoarele alegeri: revizuirea Constituţiei, reorganizarea administrativă şi legea votului prin corespondenţă. În acest moment, Uniunea este opozantul principal al PDL, iar Borbely – numărul 2 în UDMR – este un fervervent filopesedist, partizan al întoarcerii armelor în favoarea USL.

Indiferent dacă dosarul DNA împotriva lui Borbely este corect sau este instrumentat politic, acţiunea procurorilor va dezechilibra şi mai tare şchioapa coaliţie de guvernământ. Liderii UDMR tac acum tocmai pentru că nu ştiu ce probe are DNA. Dacă dosarul va fi subţire, aşa cum pare în acest moment, şi Borbely îşi va pierde funcţia guvernamentală pentru un comision de 0.001 la sută zidit în apartamentul cuscrei, Băsescu poate să se pregătească de pe acum pentru un guvern minoritar.

Rezultatul competiţiei dintre Emil Boc şi Vasile Blaga (Toader Paleologu contează doar ca anecdotă) înseamnă enorm pentru combatanţi şi infim pentru electorat. Indiferent de câştigătorul alegerilor pentru şefia PDL, partidul pare că şi-a epuizat resursele şi că nu va mai fi capabil să se regenereze, după cea mai impopulară guvernare postdecembristă, scandalurile de corupţie şi atacul organizat al televiziunilor. Dacă Emil Boc va fi reales, imaginea sa măcinată de anii de guvernare se va lipi definitiv de cea a partidului. Lipsit de charismă, Vasile Blaga va putea cel mult să oprească declinul PDL, dar nu va avea forţa electorală să-l readucă la guvernare.

Nici lista pretendenţilor la restul funcţiilor de conducere nu dă prea multe speranţe: de la Roberta Anastase la Cezar Preda sau de la Elena Udrea la Sorin Frunzăverde, locurile în Biroul Permanent Naţional vor fi majoritar completate cu oameni compromişi de efectele guvernării sau de corupţie.

Există, totuşi, un om pentru care congresul PDL este un test important: Traian Băsescu. După un mai vechi slogan de campanie, preşedintele pune totul pe-o singură carte – valetul Boc, omul „loial” care să se conformeze planului de a se retrage onorific la partid şi de a lăsa locul unui tehnocrat la Palatul Victoria. Un joc riscant, cu probabilitate mare de a pulveriza PDL, aşa cum s-a întâmplat în 2000 cu experimentul Mugur Isărescu – PNŢCD. Contextul de acum nu diferă prea mult de acel de atunci: aceeaşi criză economică prelungită, aceeaşi lipsă de credibilitate a celor de la putere, aceleaşi scandaluri politice interne, chiar dacă purtate mai puţin vocal. Logic, sunt şanse mari rezultatul să fie acelaşi – un eşec pentru pedelişti. S-ar putea ca şi Băsescu să fie conştient de asta şi să vrea să trimită PDL în opoziţie, fie ca să se reformeze în mod real, fie ca să facă loc unui nou partid.