voxpublica » Adrian Prioteasa

Ce preferati: scandalul sau valoarea?

Adrian Prioteasa — Tue, 04 Jan 2011 00:20:53 +0000

Cristina Neagu are 22 de ani. La ultimele europene de handball interul stanga al nationalei noastre a fost golgeterul competitiei si a avut cel mai mare numar de assist-uri (pase decisive). O jucatoare stralucitoare, o luptatoare absoluta . Lucida, cu leadership asumat si pe deasupra si modesta. Nu in ultimul rand e o femeie cel putin interesanta, daca nu frumoasa.Vi se par motive suficiente ca un asemnea personaj sa faca rating si audienta macar in presa de specialitate? Ei bine, nu sunt. In jurnalele de sport sau chiar in gazetele de sport o sa o intalniti mai des pe Bianca Draguseanu din postura de iubita a unui fotbalist care probabil va ‘muri’speranta . Spuneti-mi daca, s-a scris in presa in acest ciclu olimpic mai mult despre Constantina Dita Tomescu- campioana olimpica en titre la marathon- sau despre Iulia Nustiucebombasexy? Controversa exista. Cine e vinovat despre aceste alegeri false? Realitatea spune ca stirile stupide , scandalurile si sfarcurile fac rating . Degeaba scriem despre modele reale. Ele sunt ignorate ca produse de masa, iar nisele nu fac volum critic. Asta este poezia pe care o spun sefii televiziunilor si cei ai ziarelor. Pe de alta parte daca intrebi oamenii in sondaje, ei spun ca-si doresc sa vada si sa afle mai degraba despre lucrurile serioase si despre valorile autentice, dar ca presa le baga pe gat doar mizerie si can-can. Oricare ar fi cauza deocamdata spirala vicioasa are vectorul indreptat in jos. Handbalul feminin facea bunoara, cifre de rating subunitar pe o televiziune cu specific de sport si atunci la ce bun sa mai fie promovat? Pana la urma cineva este ipocrit. Publicul de masa sau formatorii de opinie. Stiu, de exemplu, ca pe acest site, exista un altfel de public, dar cat e de concludent acest public la nivelul unei mase de consumatori cu potential comercial? Chiar daca aici se gasesc exact consumatori cu putere de cumparare consistenta , tot criteriul numeric e essential. Daca veti avea curiozitatea sa cercetati, veti vedea ca, pana si aici, subiectele cu potential de scandal au mult mai multa cautare decat cele cu miza pozitiv-exemplara. Revenind la exemplul Cristinei Neagu, nu stiu cati consumatori de sport au aflat ca titlul de cea mai buna handbalista a anului se acorda pe baza numarului de voturi exprimate de public , nu de catre specialisti. Votarea s-a incheiat la 31 decembrie, si probabil ca, datorita faptului ca acest eveniment a fost prost sau deloc relatat in presa noastra, degeaba este Cristina cea mai eficienta handbalista a momentului european si finalista a Champions League 2010. Tot o nordica va castiga pentru ca, de acolo vor fi venit probabil cele mai multe voturi. Asta, cu toate ca sunt tari cu populatie mai mica decat a noastra, insa handbalul si vedetele lui sunt altfel popularizate si exista o cultura a respectului pentru personalitatile reale. E limpede ca nu se poate obtine un public educat si cu aderenta la valori autentice decat cu efortul formatorilor de opinie. Dar pentru asta e nevoie de sacrificiu comercial. Impulsul principal trebuie sa plece primordial de la televiziunea de stat. In rest e vorba doar despre abilitati manageriale si responsabilitate sociala. Iar asta suna cam pretentios si cam gol pe dinauntru.

A explodat mamaliga!

Adrian Prioteasa — Fri, 12 Nov 2010 21:23:30 +0000

Dar a fost nevoie de Brânză alături! De Ana Maria Brânză și de Anca Măroiu și de Simona Alexandru şi de Loredana Iordăchioiu. Echipa națională de sabie. Habar nu avem cine sunt fetele astea, de fapt. Chiar și acum după ce au dovedit că alcătuiesc cea mai bună echipă a României, singura echipă națională medaliată cu aur la un Campionat Mondial, ele vor ramâne doar niște anonime glorioase. Suntem campioni mondiali la un sport de echipă, care e și disciplină olimpică pe deasupra. Boc proababil că a scăpat o înjurătură printre dinți pentru că are de plătit indemnizații unei echipe întregi- fie ea și de patru, bașca anternorul. Răsuflă însă ușurat între două coase trase la rădăcina traiului nostru cotidian, cand își amintește că măcar fetele de la canotaj nu au luat decât bronzul la 8+1. Asta înseamnă că mai salvează niște mărunțiș pentru vreo două roabe de asfalt la cei zece kilometri anuali de autostradă pe care îi inaugurează solemn. Băsescu își reface repede agenda prezidențială de peste două saptămâni, cat să mai apuce și el să fie simpatic națiunii cu premierea acestor fete, iar televiziunile de sport nu găsesc de cuviință să dea vestea asta rarissimă ca breaking news. Fetele-mușchetari au bătut Ucraina, Franța și Coreea de Sud ca să dea asaltul final la nemțoaice. Dar nu vom afla mare Brânză despre asta pentru că sportivele astea minunate nu au bătut niciun ospătar pe la o oră mică din noapte. Viața noastră va merge nestingherit mai departe fără să fi aflat că ne putem bucura de performanța asta decât dacă am avut norocul să fim pe Eurosport la ora finalei. Iar între timp nu avem decât de pândit pe treizeci de reluari dacă vreo tragere de tricou a început sau s-a sfârșit în careu și să numărăm câte secunde prelungește vreun arbitru un meci în care ‘ai noștri’ trag la un 0-0 prin vreun tur doi preliminar de Europe League.

Campion mondial caut post TV

Adrian Prioteasa — Sun, 17 Oct 2010 09:34:54 +0000

Ganditi-va atent si spuneti-mi repede un nume de campion roman la zi. Bute va explodeaza in minte, nu e asa? Si nu pentru ca tocmai si-a reconfirmat centura in aceste zile . Si nici pentru ca nu are o competitie prea grozava printre compatriotii sai, care au avut Miorita in bibliografia scolara obligatorie, iar in anii recenti au reusit sa-si prinda medaliile mondiale in sufrageria de acasa. Lucian are nu doar titluri mondiale, ci si un profil de campion. E modest in atitutudine intr-un sport in care gura bate pumnii inainte de meci, pentru ca asa o cere showbiz-ul. Bute vorbeste putin si abia dupa meci. Atunci ceea ce s-a intamplat in ring e déjà istorie scrisa si vorbele au incaput in fapte . Sau nu. Doroftei ,desi are manusile puse in cui demult, are inca limba ascutita si contesta voalat valoarea adversarilor lui Lucian. El contesta , de fapt, fara sa o marturiseasca , o ierarhie all-time in care Bute ajunge singurul roman care si-a aparat o centura de sase ori. Galateanul nu si-a refuzat niciun adversar, iar acum, poate in primavara lui 2011, va boxa pentru reunificarea a doua centuri ale categoriei sale. Si probabil ca nu il vom vedea live nici atunci. Explicatii pentru netransmiterea live a meciului exista. Paradoxal una dintre ele este ca i-a crescut mult cota lui Bute. Un motiv ca un boomerang este lipsa de expunere a lui Bute la nivelul la care ar merita-o. Adevarul este ca oamenii seriosi , muncitori si modesti nu pot fi decat plictisitori. Dar asta este vina speciei noastre si o cu totul alta discutie. Apoi ora de disputare peste ocean nu e favorabila vanzarii de publicitate punctuala, iar ratingurile pentru reluarile din dimineata imediata meciului nu ar fi facut de asemenea audienta solicitata de publicitari in stare sa acopere costurile transmisiei. Asa ca televiziunile private au hotarat repede ca nu pot acoperi evenimentul, iar de acum incolo , pentru meciurile lui Bute va fi inca si mai greu. Ramane televiziunea nationala, dar acolo, pentru un meci nedisputat in tara , este si mai dificil. Boc, care probabil nu poate intelege nimic dincolo de cifre (desi nici pe alea nu le pricepe in esenta), a spus nu pana acum pentru sprijinirea unui meci organizat in tara. Dar de primavara ne desparte o iarna –ntreaga si pana atunci pot fi alti oameni in masura sa decida daca romanii au nevoie sau nu si de altceva decat de valori numarabile.

Actualizare. Argumentatie impecabila

http://sportvox.realitatea.net/sporturi/cateva-precizari-pentru-carcotasii-lui-bute-48726.html

Rutina ucigasa

Adrian Prioteasa — Sun, 13 Jun 2010 23:36:14 +0000

Grupa D: Germania-Australia 4-0

“Cangurul” si-a luat patru upercuturi zdravene de la cea mai tanara echipa a mondialelor africane. Germania prezinta o garnitura cu o medie de varsta curajoasa , ceea ce nu ii sta in fire de obicei. Antrenorul Low e cu siguranta ‘high” dupa marsul cadentat din debut. Doua reprize de 2-0 fara niciun moment de fortare. Australia nu a furnizat nimic in afara de panica. Da, ar fi totusi ceva; primul rosu direct: Tim Cahill , un tip cu o cautatura foarte maori de altminteri, a incercat o forfecare pe glezna lui Schweinsteiger. I-a reusit, dar si-a lasat echipa in zece oameni, la fix cat sa –i mai intarate un pic pe nemti sa inscrie cele doua goluri ale reprizei secunde.O echipa germana extrem de cosmopolita, ceea ce iarasi e atipic. Cu jucatori cu origine araba sau sudamericana in primul unsprezece , dar reglati toti pe pistoane de motoare indigene, nemtii au avut totusi niste repere traditionale . Klose si Podolski, fata de care Joachim Low a ramas credincios in ciuda sezonului slab pe care l-au avut amandoi la echipa de club si-au facut ferm datoria. Cei doi veterani au confirmat inscriind amandoi in prima repriza si rupand astfel un echilibru de tabela care nu a durat mai mult de opt minute. Se anunta o ciocnire serioasa cu Serbia , care isi va juca altfel sansa cu cutitul la os si cu un adversar la care a contat intotdeauna traditia. Asa cum si Ghana ar putea sa se imbete cu apa rece crezand ca Australia e déjà rapusa si –si pregtesc bagajele de retur. Grupa este mai echilibrata decat au lasat sa se vada primele confruntari

Tristetea Balcanilor

Adrian Prioteasa — Sun, 13 Jun 2010 16:46:20 +0000

Grupa D: Ghana-Serbia

Cand esti in grupa cu Germania ,dupa o tragere de Mondiale, inseamna ca problema se reduce la a cauta singurul loc calificant dintre celelalte trei echipe.Cei doi sarbi de pe bancile team-urilor, care s-au intalnit la Pretoria in inclestarea Ghana-Serbia stiau cu siguranta asta. Pentru noi, romanii, meciul avea si o miza de curiozitate : Serbia este proiectia noastra fotbalistica pe axa reala a valorii. In preliminarii s-au jucat cu noi si s-au calificat enfanfare. Dar cand vii din Balcani se pare ca important e doar sa participi. Dupa aia parca nu prea mai conteaza nimic. Luati post pe post, oamenii lui Antici aduna una dintre cele mai tari echipe prezente in Africa de Sud. Dar s-au izbit de un zid negru , de luptatori vest aficani , cu infatisari si cautatura de Mike Tyson furios. Senile negre au venit tavalug peste o Serbie mai degraba prudenta decat determinata. Cu putin aplomb Pantelic si Krasic nu au mai facut deloc ravagii prin apararea ghaneza. Vidici a ales sa se odihnesca dupa sezonul greu cu Manchester ,iar Stankovic sau Iovanovic au avut dus campionate grele in Anglia si Italia Basca sezonul lung din Champions League.! Colac peste pupaza , Rat si Tamas nu au jucat azi pentru ghanezi. Doua gafe de distributie au inchis tabela la 1-0 pentru africani. Eliminarea stupida a a lateralului stanga sarb si penalty ul de curtea scolii a unui Kuzmanovic nici macar presat in careu. Am vazut in acesta seara cel mai trist antrenor al unei echipe invingatoare la un Mondial de pana acum. Milovan Raevac nu s-a bucurat nici la golul din penalty al lui Asmoah Gyan si nici la fluierul final, cand oamenii de pe banca sa dansau stangaci nestiind cat e de decent sa faca giumbuslucuri in jurul albului care ii antreneaza. Imi inchipui ce ar fi gandit microbistii nostri daca pe banca Camerunului din ‘90 era vreun antrenor roman. (Apropos de asta reclama cu Coca Cola si bucuria lui Roger Milla e secventa de cineveritte incompleta. Lipseste celalalt protagonist . Intre timp s-a facut antrenor si raspunde la porecla de Falcosu-Andone.). Serbia –Ghana e dovada ca totusi Blatter nu e doar un escroc financiar cu staif. Balcanii nu se simt prea bine dupa ce si Grecia s-a multumit cu nimic in inclestarea cu asiaticii din sudul Peninsulei Coreea. Avem déjà doua invingatoare din afara Europei sau Americii de Sud, dupa numai trei zile de intreceri. Ceea ce insemna mult deja pentru planeta Fotbal. Si inca nu am vazut nimic!

Finala ‘domnului Lazarescu’

Adrian Prioteasa — Sat, 15 May 2010 23:55:19 +0000

S–a terminat si cu iluzia asta. Muzica urla si tunurile arunca confetii aurii. Chiar daca numai o singura romanca se bucura. E Cristina Varzaru, extrema dreapta a Viborg-ului.E golgetera Ligii Campionilor 2010! Pe podium danezele se stropesc cu sampanie si topaie fara nicio urma de organizare nordica.
Proiectoarele laser arunca spade de lumina prin sala clocotita . In intuneric pe sub arcadele verzi si albatastre ale fotonilor, un om coplesit de neputinta taraste un sac cu mingi si se indreapta nevazut spre iesire. Ca dupa un simplu antrenament…E Radu Voina si e antrenorul celei mai bune echipe din Romania. Din toate sporturile!
Fetele lui au jucat o dubla mansa cu Cupa Campionilor pe masa. O dubla pe care au pierdut-o si la Henring si la Bucuresti. Nici Viborg si nici Oltchim nu si-au jucat meciurile de acasa in fata publicului propriu. Pentru ca rigorile EHF nu au permis finala in sali care nu implineau niste conditii minimale. Si pe care Polivalenta de fapt nici nu le-a implinit. In afara fetelor care au muncit din greu , din ambele echipe, au mai fost niste fete care n-au stat o clipa. Fetele cu mopul! Condensul a fost cumplit , iar sala ca o sauna romana . Un ‘prespiratium”. Terenul trebuia sters continuu, altfel se riscau accidentari grave. La 12-10 pentru daneze , tabela preistorica a Polivalentei s-a stricat. Arbitrii francezi au interupt meciul, dar pentru o vreme nu s-a putut repara nimic. Finala Ligii Campionilor 2010 s-a jucat cu cronometru de mana si scorul tinut cu pixul pe o foaie a oficialolor. Un fel de ‘Finala domnului Lazarescu” varianta reality show. Danezii au zambit scarbiti si au acceptat sa joace asa cum la ei nu se joaca nici macar in campionatele nationale scolare. Asta pentru ca aveau avantajul celor sapte goluri din tur si a celor doua din momentul intreruperii. Altfel nu cred ca mai gustau gluma mioritica. In sala destule locuri libere in sectorul de protocol . Vreo douazeci. Onor elita politica n-a indarznit sa mai faca baia de multime. Basescu nu-si asuma infrangerile. Chiar daca sunt cinstite. Sau poate, i-o fi spus Videanu, ca pe vremea primariatului sau n-a apucat sa refaca sistemul de ventialtie al celei mai mari sali de sport din Romania. Nu a putut inghesui cinci zerouri in proiect si atunci banii s-au investit mai profitabil in alte parti. Mai eficient! Dar asta n-a contat pentru plebei. Si nici pentru gladiatoare. Atat am putut. Danezele ne-au dominat din nou pe centru si noi, iar am fost fragili tactic. Am suferit clar pe linia de noua metri, chiar daca ucraineanca Pitpalova si-a asumat mai serios rolul decat o facuse Adina Meirosu in tur. A revenit dupa vreo opt luni Elisei, cu incrancenarea ei de bulldog si Bese a facut un joc bun de aparare. Lecuseanau dezamagitor de neinspirata , iar Cristina Neagu nu este inca ceea ce promite sa fie. La Viborg cand nu merge Bojana Popovici , iese la rampa Grite Jurak. A marcat de unsprezece ori! Si parca nici poarta nu ne-a mai tinut acum . Mai mult au scos barele noastre decat brava Paula Radulescu. Am pierdut frumos . Suna ca un leitmotiv al sportului nostru, dar de data asta e real. De data asta sa recunoastem : Oltchimul a luat-o mult inaintea noastra. Noi suntem doar o natiune de infranti.

Mai credeti in minuni?

Adrian Prioteasa — Sun, 09 May 2010 10:06:52 +0000

Ce ingrijorari starnisera miile alea de bilete cerute. Zecile de mii de fapt! Acum o sa functioneze selectia naturala si Polivalenta o sa fie incapatoare la fix . Majoritatea-nu uitati!-despre romani vorbim!-au aflat din scoala generala ca Miorita e opera capitala si definitorie, care ne descrie ca popor. Resemnare si ceva autoironie. La care, acum, la infrangere, pentru ca nu e vorba strict despre noi insine , se va adauga si mult dispret! “Nu sunt in stare de nimic, fetele astea! Cum sa iei, domne, Liga Campionilor cu impiedicatele astea?” Ce conteaza ca Viborg e un fel de Barcelona a handbalului feminin , desi uite ca si Barcelona mai ia bataie, din cand in cand. Sau ca au déjà cinci finale jucate si doua adjudcate, in timp ce Oltchim s-a catarat abia acum prima oara la varf. Realitatea a fost gravata electronic pe o tabela ticaloasa dintr-o Danemarca tare putreda pentru noi :28-21 pentru gazde. Vorba lui Radu Cosasu, parca, dintr-o alta situatie asemnataoare in care mingea era ceva mai mare si se atingea doar cu piciorul: “ Da’ ne marca astia dom’le!” Ce s-a intamplat putem deslusi doar la suprafata. Circulatia balonului a fost net superioara advesarelor Valcei. Bojana Popovic –cel mai bun inter mondial, Grite Jurak si Skov, adica linia de noua metri a danezelor ne –a facut arsice. Pe extreme nici nu au mai fortat! Asta desi, nedreptatind-o un pic pe Paula Ungureanu- cea mai buna romanca de pe teren a fost Cristina Varzaru, adica aripa celor de la Viborg! Unul dintre secretele lor a fost folosirea timpilor nostri morti, cand jucatoarele de atac se schimba cu cele de aparare. Pana sa intre in teren Luca si Bese sau Manea, Bojana sau Jurak erau deja la sut! Si –paradoxal!- norocul nostru a fost Paula Ungureanu. Singurul punct unde am fost egalele danezelor a fost poarta, dar asta nu a fost suficient. Am inscris foarte putin pentru un asemnea nivel. Atacul nu ne-a mers deloc. Nici pe centru , nici pe extreme. Cauzele nu le vom afla acum si nici nu mai are sens. Pentru ca la Bucuresti se va juca diferit. Si daca publicul va fi de handball, nu de protocol si propaganda politica se poate intampla si o minune. Cu conditia ca partea aia cu resemnarea placida sa o uitam si noi si mai ales jucatoarele. Resurse exista .

Distanta dintre glorie si nimic

Adrian Prioteasa — Mon, 19 Apr 2010 08:14:51 +0000

Vacram nebun si hora aceea cu explozie de plonjoane laterale. Ca o floare care isi presara singura petalele rosii . Oltchim joaca finala Ligii Campionilor! E mult mai mult decat intelege majoritatea noastra. Culmea e ca nu e un obiectiv intamplataor. E unul programat, la care nu s-a ajuns trecand din bafta prin intamplari norocoase. In haosul ala frumos de dupa meci , pana sa pregateasca bataia cu frisca, fetele au prins sa urce tribuna una cate una . Cu o exuberanta retinuta , aproape dorindu-si sa-si infraneze entuziasmul. Pareau ca se duc toate intr-o zona , pe care, si in timpul partidei, cameramanii insistasera puternic. Zona unde statuse spectatorul VIP numarul unu al serii de la Valcea! Gica Hagi a fost oaspetele de gala al unui meci pe care Basescu a fost nevoit sa-l piarda din motive triste. pentru ca altfel nu ar fi lipsit la tortul succesului! Dar asta este o cu totul alta poveste…Asadar, una cate una, fetele urcau .In istoria sportului romanesc si spre un personaj misterios. Luca, Bese, Radulescu sau Neag, Nechita si Meirosu cochetau din priviri cu Hagi, dar treceau mai departe de el. Treceau sa se imbratiseze cu un tip solid si mustacios. Singurul din sala ,care nu zambea, desi omul n-avea nicio legatura cu echipa din Gyor.Din contra! Era chiar omul cu proiectul! Constantin Roibu , managerul Oltchimului. Compania ,nu doar echipa! Un necunoscut pentru marele public. Si va ramane asa indiferent daca, peste o luna , dupa finala cu Viborg, Valcea ii va implini visul sau nu! Dar respectul si dragostea cu care l-au implinit fetele Oltchimului dupa meci, vorbesc despre mult mai mult dect ar putea fi relatia cu un sponsor. Era recunoasterea clara a unui model de leadership foarte rar in sportul nostru.
Doua ore mai tarziu si doua sute de kilometri mai la est, pe un stadion care vine din istorie, Giulesti, un alt conducator se aseza intr-o imagine contastanta: fugea de-l ardeau talpile. Trupa lui tocmai incasase patru goluri intr-o jumatate de ora si lui i s-a parut atat de umilitor incat a parasit campul de lupta. Adica a procedat exact in opozitie cu ceea ce ar fi facut Mihai Viteazu, grizzly sau razboinicul luminii. Fara sa inteleaga ca ceea ce face el nu e o demonstratie de orgoliu ranit , ci doar marturia lasitatii si a limitarii pe termen lung pe care o fixeaza propriei echipe. Intre Oltchimul handbalsitic si Steaua fotbalsitica e doar distanta dintre liderii lor. Pe primul il cheama Roibu si tocmai s-a lasat involuntar descoperit. Pe celalalt il vedem de o mie de ori pe saptamana la televizor , iar eu am promis acum doi ani ca nu ii mai scriu numele.

Greseala umana preferata tehnologiei

Adrian Prioteasa — Sun, 04 Apr 2010 21:37:07 +0000

“Keeping football human”
E clar de acum. FIFA a spus un NU, cat o demarcatie istorica, imixtiunii tehnologice in procesul de decizie al arbitrarii unui meci de fotbal. E prima oara cand organismul regulatoriu al jocului de fotbal- IFAB- anunta public ca nu va introduce elemente electronice care sa predetermine luarea de decizii in teren. De fapt , in afara unei hotarari punctuale, care ar fi vizat validarea golului prin marcajul digital al trecerii liniei portii de catre minge, s-ar fi deschis un precedent si o noua epoca. Dupa ce tensiul –prin binecunoscutul Hawkeye -si hocheiul pe gheata, au adoptat elemente precumpanitoare dotarii naturale a fiintei umane, cel mai popular dintre sporturi a fost presat, mai ales de media, sa se “adapteze”. FIFA a refuzat invocand ‘atingerea umana” a jocului. Si mai ales faptul ca accepta ca ‘greseala e una dintre regulile jocului”. Daca ar fi decis altceva, Cutia Pandorei ar fi lasat libere toate gadgeturile electronice sa inunde campul de joc. Bunaoara acum , daca se trecea de principiu , era de ales intre introducerea unui microcip inserat in minge si un al doilea model bazat pe acelasi principiu de analiza video ca cel cu care se decide acum pentru Nadal si Federer. Dar asta ar fi lovit napraznic , de exemplu, industria berii, ca suport de analiza de tipul Porumboiu ( fiul , nu tatal!) ’a fost sau n-a fost’. Ba chiar ar fi lovit si in media, care ar fi avut mai putin de dezbatut si publicat. Asta desi exact ei au fost cei care au pus pe tapet chestiunea ! Acum, de exemplu, in Romania, Gazeta sporturilor a achizitionat un program de analiza care sa permita rotirea imaginii in unghiuri nevizibile camerelor de luat vederi si in masura sa dea verdicte clare despre deciziile controversate. Ceea ce nu vor vedea Tudor si Balaj ,cu amaratii lor de ochi umanoizi, vor descifra Ioanitoaia si Craciunescu cu ochii electronici . Iar apoi va incepe nesfarsita discutie dintre limitele umane, la care ne pune Blater sa luam aminte si adaptarea locala la prezumtia de vinovatie in care se situeaza firesc finantatorii nostri , cunoscandu-se fiecare pe sine si pe ceilalti. Pe de alta parte, varianta robotoida a arbitrului ar fi indepartat fotbalul de mediile sarace. Echipele unor comunitati mici ar fi avut de sarit si bariera tehnologica ridicata oficial. Totusi nu cred ca acesta decizie va avea o intindere istorica nesfarsita, asa cum doreste sa o statueze Board-ul acum. Cu sau fara voia neeternului Blater, adaptabilitatea este probabil cea dintai dintre trasaturile speciei. Si specia continua sa evolueze!

Dominoul supravietuirii

Adrian Prioteasa — Tue, 23 Mar 2010 10:14:29 +0000

Am mai avut sentimentul asta de joc absurd. In anul trei de facultate, taica-meu avea o singura grija. Sa ajung membru de partid cat mai iute. Acela, unicul! Asta era calea spre lumea fagaduintei. Trebuia sa “bat” cat mai devreme pe trambulina succesului in viata. M-au salvat sezonul bun de cupe europene al echipelor romanesti de club si suprapunerea sedintelor “de statut” cu miercurile fotbalistice. Asa, alegerea mea de atunci a fost cu mult mai usoara! Iar in lunile urmatoare, a venit schimbarea de regim.(Ii las pe altii sa stabilesca nuantele istorice, desi cel mai comfortabil m-as simti acoperit de termenul de ‘lovilutie’). 20 de ani degeaba din moment ce astazi sunt presat cu disperare de un var de gradul doi sa-i gasesc o pila in PDL. Omul e sofer pe salvare la spitalul judetean si e pe cale sa-si incheie contractul pe durata detreminata cu angajatorul. Cam acum urmeaza sa treaca cei doi ani, de cand, mia de euro mostenita si imprumutata de pe la toata familia, si-a implinit menirea . Varul o daduse atunci unui PSD-ist ca sa unga respectiva angajare. Numai ca nu stia, bietul de el, despre conceptul de angajament pe durata determinata la stat. Si s-a trezit ca are un contract care expira curand , iar omul lui , PSD –istul ‘fortos” de acum doi ani e afara din schema admnistrativa a spitalului judetean. Deabia acum a inteles ce targ prost a facut, chiar daca si-a mai facut dreptate si singur, pe parcurs, cu benzina supta din rezervor, precum zaibarul din butoiul de acasa. Suntem aceeasi. “Partidul e in tot si in toate”. Ne-am reobsinuit incet –incet cu asta. Fiece noua guvernare, indiferent de culoarea politica a escaladat practica. De la obscuri sefi de agentii judetene pana la prima linie tehnica din birocratia ministeriala. Si acum am ajuns la capatul jocului de domino. Femeia de serviciu de la liceul din Simleul Silvaniei si portarul de la Administratia Finaciara de la Giurgiu asteapta alegerile prezidentiale ca pe niste rascruci ale propriului destin. Ba nu! Am gresit cu liceul din Simleu, ca UDMR e joker la guvernare in orice distributie. Am scris acum ceva vreme ca sefii noi ai sportului in judete au ajuns sa fie cate un fost ospatar, dj sau inginer textilist. Inainte de numiri toti aveau o singura , dar merituoasa calitate comuna : erau onor presedintii organziatiilor judetene de tineret ale PDL-ului. Ce rost avea , cu asemnea privilegiu de management in componenta, sa mai pastrezi in functiile respective fosti campioni europeni si mondiali, cu destula experienta in sportul judetean? Iar gestionarele numirilor s-au numit Ridzi si Placinta. Esenta de competenta! Deci? Stie cineva, pe undeva vreun PDL-ist mai cu functie? Eu zic ca daca ne mai mobilizam odata , toata familia , mai punem de vreo 300 de euro mana de la mana si avantajul e ca alegerile prezidentiale sunt abia peste 4 ani…

Imponderabila greutate a majoritatii

Adrian Prioteasa — Mon, 22 Mar 2010 11:28:45 +0000

De fapt nu mi s-a intamplat absolut nimic. Revelatia o avusesem oricum cu alte ocazii si cu destula vreme in urma. Si – cu siguranta- ati avut-o si voi. Cu totii avem complicitatea lasa a resemnarii. Sau macar majoritatea noastra.
In microsistemul intamplarii mele neintamplate a fost o distributie sociala clasica. De-a stanga scenei – un grup – parte a atat de plapandei paturi mijlocii a Romaniei – medici, profesori si antreprenori (doar dintre cei ce nu fac vreo alta “afacere rentabila” cu statul decat sa-si plateasca birurile). De cealalta parte ‘‘niste baieti”si partenerele lor. Frumoase, tunnate si triste. Doua grupuri vecine intr-un restaurant cu pian clasic si vitrina de gheata pe care odihneau vietati marine sub forma de natura moarta. Mobilul prezentei ambelor grupuri in aceasi incinta: aniversarea unor zile de nastere. Ei mai putin numerosi decat noi. Noi mult mai decenti in manifestare decat ei. Pun prinsoare ca ei nici nu ne-au stiut acolo. Am avut ‘sansa” personala de a fi exact la granita celor doua grupuri. Chiar daca stand spate in spate cu cel mai solid dintre ei ne-am atins de nenumarate ori, sunt convins ca el m-a ignorat total. Galagiosi si grobieni, au escaladat un asalt fonetic intr-un crescendo continuu. Franturi auzite involuntar (chiar cu opozitie din partea mea!) din conversatia lor, in care discutau despre prietenul Fane Spoitoru, intampalri cu mese rasturnate in cazinouri si castiguri ilicite, mi-au cristalizat optiunea initiala. Cea pe care am avut-o inca de cand le-am vazut intunecimea din ochi si de pe ten. Tacerea. In paroxismul urletelor lor mi-am inchipuit cum ma intorc, il bat calm pe umar pe grizzly-ul tuciuriu din spatele meu si il intreb daca a auzit de principiul ala a lui Kant despre libertatea unui individ care se termina atunci cand incalca inceputul libertatii unui alt individ. Dar nu am facut-o. Nu numai pentru ca nu ar fi inteles nimic, ci si dintr-o teama pe care as putea-o numi las “intelepciune”. Riscam exact un “cant”. In dinti. Sau poate ca ‘baietii “ ar fi intrat pe sotto voce si am fi putut fi convivi ai aceluiasi spatiu, in continuare. Ori tristetea mea de atunci si de acum e exact parte a revelatiei despre care va vorbeam la inceput. Nu ma simt protejatul unui sistem pe care il platesc si caruia ma incapatanez sa-i respect unilateral autoritatea. Statul nu protejeaza indivizi ca noi, ci ii favorizeaza pe cei ca ei. Si nu cred in ruptul capului ca ei isi platesc macar amenzile de la BMW-urile seria 7 forjate stupid. Statul nu ne apara de violenta lor potentiala sau exercitata. Probele si dovezile se cumpara si se vand. Justitia e doar un instrument manipulat pe bani de acesti indivizi. Toate acestea sunt afirmatii-premize ale unei realitati aflate dincolo de enunturi constitutionale si legi europene. Toate si multe altele pe care le auziti si voi in propria voastra minte in situatii similare, mi-au pulsat in cap si am ales sa tac. Las. Si majoriatar in atitudine. Iar ei stiu asta. Si cresc in putere si atitudine dispretuitoare si coplesitoare. Liderii lor isi recunosc apartenenta la ilegal si isi declama public superioritatea. Smecheria e valoare statut. Manelisti si interlopi au ajuns subiect de accept si veneratie publica. Telenovelele, tabloidele si jurnalele mondene ii declama ca modele. Si aceasta idiocratie violenta aseaza Romania intr-un tipar in care va ramane incremenita multa vreme de acum inainte. Asanarea va fi greoaie si se va produce doar sub autoritatea Bruxelles-ului. Pentru ca noi am ales sa fim, nu toleranti, ci doar lasi.
PS. Ca sa intelegeti mai usor la ce ma refer : prietenul meu, George Calin , actor la teatrul de opereta (nu ca ar trebui sa conteze asta in vreun fel ) a fost impuscat in obraz , cu arma lipita de fata, cu un pistol cu aer comprimat in 6 septembrie 2008. De la un conflict minor de tipul “da-te mai incolo” . Dosarul e blocat pe la Procuratura, cu toate probele si toate marturiile indignate ale altor fraieri ca si noi .

Trufia unui pseudoderby ratat

Adrian Prioteasa — Thu, 18 Mar 2010 00:11:26 +0000

Neinspirata alegerea asta. Sa desfaci din crisalida gogosii lui Mitica “fluturele” Dinamo-Steaua chiar in seara in care Barcelona joaca un sfert de finala a Champions League. Comparatia vine de la sine. Oricat de nefavorabila ne este ea. Departe de conceptul de ‘derby” ,mai degraba in limbajul de rumegus, traditionala disputa dintre doua echipe reprezentative intr-adevar pentru fotbalul indigen. Un meci fara viteza , fara faze pe care sa ni le mai amintim macar a doua zi. Poate luftul lui Zapata, ricosat dintre calitatea ingrata a gazonului, stupiditatea pasei inapoi a lui Baciu si calculul gresit al unei manevre dintr-o bucata a portarului. Asezarea lui Stoichita cu doi fundasi de meserie –Petre Marin si Golansky (cu dubii serioase la polonez, totusi!) si cu improvizatia neconcludenta Ovidiu Petre in centru nu a convins nici macar atacul dianmovist, daramite pe cei care inteleg ceva din fotbal. Si totusi Lippi a plusat la pauza cu aparitia in distributie a lui Baciu. (Mai stie cineva cine a transformat cu doua decenii in urma renumele asta intr-o marca de jucator defensiv?). Steaua nu are mijloc, cata vreme conducatorul de joc Toja a fost achzitionat dupa ce un bufetier a vazut niste casete video de prin campionatul SUA si i-a facut propunerea jupanului .Pentru Toja, optiunea de achizitie a facut-o Virgil , sau “ba Virgile” , varul si aghiotantul patronului. Cand vinzi de la un sezon la altul perechea de fundasi emblema Goian –Ghionea fara sa mai aduci nimic in schimb si iei iute trei acasa de la “Shahlau”,se cheama ca ai renuntat din start la lupta pentru titlu. Steaua a fost nula. Nimeni nu l-e deranjat pe Dolha al carui singur merit a fost ca a rezistat si nu a renuntat la fotbal (sic!) la cat fusese de criticat de cei care trebuiau sa il apere cei dintai. Stancu a mai miscat ceva , dar mai degraba pentru sine decat pentru echipa. De partea cealalta, pistonul negru i-a N’Doyt. Cu sau fara discoteci trecute pe carnetul de antrenamente, africanul e jucator adevarat. Torje a fost iute si excat, iar Andrei Cristea si Alexe au jucat la hartuiala o aparare stiuta cu vulnerabilitati.Un meci atat de anost incat pana si Tudor a pierdut prilejul sa se afirme, arbitrand fara greseala. Un meci fara vlaga al carui singur merit a fost totusi ca s-a suprapus doar pentru o repriza cu Barca –Stuttgrat .

Cazul Rapid-Timisoara: Corbii intre ei

Adrian Prioteasa — Thu, 11 Mar 2010 11:46:52 +0000

E atat de usor sa fii neutru intr-o disputa dintre Iancu si Copos! Indiferent de cine si cata dreptate are, pe cine mai interseaza dreptatea unui escroc? Doar pe un al treilea: Mitica Dragomir. Situatia perfecta. Sa simta pe pielea lor cum e nedreptatea si ce insemna dispretul legii. Rapid a infiintat degraba o echipa care sa joace in liga a 4-a , doar ca un vehicul , fara roti si motor , sa-i care pe Varga si Balan la prima echipa. Doar regulamentul miununat alcatuit permite asta. Ca echipe satelit sa-si poata da la echipa principala jucatorii componenti. Sezonul de transferari a fost mai scurt decat ar fi avut nevoie doi Harpagoni ca Siman (fostul proprietar al celor doi de la Sportul) si Copos (finu’ si nasu’) sa faca un targ care sa-l avantajeze evident pe vreunul . Si atunci au fortat legea –ca doar e principiu de drept roman. Se aplica legea locului, nu? Iar locul era perfect pentru asa ceva. Liga lui Mitica, deci „loculfaralege”. La meciul cu pricina dintre Rapid si Poli(1-0 pe gazon!) ninsese cu putin inainte de joc. Si atunci suporterii s-au impartit cu cap. Care s-au dus acasa dupa lopetile personale , care in Bricostore sa ia vopsea rosie de delimitare a suparfetei de joc. Pe banii lor de proletari! Copos doar le-a mai aratat o data elefantul (nu, nu pe Iancu! pe al lui!) , tragand de buzunarele goale ale pantalonilor. Pai el cheltuise banii sa faca echipa de liga a patra intr-o noapte. Nu e el Berlusconi din Giulesti? Ce sa-si mai piarda timpul si energia cu galeti si lopeti? Timisorenii contesta pe buna dreptate marsavia , dar au pierdut pe teren si daca tot au aerul ala nobil de vestici in raporturile cu miticii prafuiti ai Bucurestilor , ar trebui sa –si duca nobletea pana la capat. Numai ca , vai, capul ce-i conduce nu e unul bland si blond al unui svab.Si vine chiar din Giulesti. Iancu cel alintat stupid si voievodal de televiziunile comerciale”de Timisoara”. Si colac peste pupaza , in mediul asta alintat de penal, judecatorul suprem e Mitica Dragomir, care are mereu un singur personaj biblic ca model: Pilat din Pont. Numai ca-bietul de el- nu stie cum sa se spele pe maini mai repede si sa trimita totul la Lausanne –la Tribunalul sportiv international. Fireste acolo se va ajunge, pentru ca fiecare dintre cei doi patroni stiu prea bine in ce mod se face justitia in Romania, ca sa nu-l suspecteze pe celalalt de toate relele din lume. „Fiece pasere pre limba ei va pieri” scrie pe undeva si tot asa sper eu, naiv, ca din acest conflict, macar unul dintre cei doi , cel ce va pierde din acesta situatie, sa se tina de cuvant. Sa plece din fotbal! Iar cel ce va ramane sa intre intr-o alta situatie conflictuala cu Borcea sau Becali. Si radicalsimul sa nu parasesca pe niciunul dintre aceste caractere minunate si- intocmai ca intr-o poveste cu pilda- sa-si scoata ochii intre ei sau sa il atace in haita pe Mitica, tatal lor .Si atunci ne-om mai uita si la campionatul asta. Pana atunci e doar un joc de Monopoly intre hoti.

Inchizitorul e gol

Adrian Prioteasa — Wed, 24 Feb 2010 23:35:45 +0000

Mejuto Gonzalez e un mare norocos. Daca aseara ar fi arbitrat un derby ca lumea: Dinamo-Craiova , si nu un amarat de Inter-Chelsea in optimile UCL , la ora asta era un arbitru curatat. Faza din finalul primei reprize cand Kalou a fost impiedicat clar in careu sa joace balonul de catre Samuel, a semanat binisor cu cea in care Moti l-a tavalit pe Costea in primul sfert de ora al meciului din Groapa. Arbitrul nu a fluierat penalty in niciunul dintre cele doua jocuri! Daca ar fi trait in Romania, Mejuto ar fi aflat din Gazeta Sporturilor de maiine dimineata , ca are 16 etape suspendare. Asta a patit-o doar Augustus Constantin. In Gazetta dello Sport, joi dimineata vor fi probabil vreo doua randuri si va asigur ca il veti vedea pe Gonzalez cel putin la vreo semifinala de Champions League. Igna e doar un caraghios daca are senzatia ca asa repara arbitrajul romanesc. Greselile se platesc, de acord, dar nu decapitezi pentru fapte minore. FIFA l-a pastrat pe suedezul Hanson printre cei doisprezece centrali care vor oficia in Africa de Sud, dupa ce a validat hotia mileniului in Franta –Irlanda( baraj pentru Mondiale). Tot acolo o sa il vedeti si pe spaniol, dar lipseste din toate comisiile Igna-Torquemada. Daca tot s-a expus asa de justitiar hai sa ne amintim de apogeul carierei timisoareanului : semifinala Euro 88 Germania- Olanda (1-2). Doua goluri-cate unul pentru fiecare echipa- din penalty-uri inexistente –faulturi in afara careului. Primul greseala clara- al doilea la fel de evident-la compensare. Oare el, cel de acum, cati ani de suspendare i-ar da lui Igna, cel de atunci? Dar nu e vorba –din pacate-de intransigenta, ci de recunostinta fata de cel ce l-a uns acolo unde nu va rezista mai mult de jumatate din retur. Cel pe care tribunele il striga pe numele lui de alint: Borcica.

Fără speranţă

Adrian Prioteasa — Thu, 18 Feb 2010 23:42:46 +0000

Pana la urma era un deznodamant nu asteptat, dar macar acceptat. Meciul egal ne-ar fi dat acelasi tip de satisfactie pe care ti-l da un bilet la loterie. Nu castigul in sine, ci dreptul de a spera pana la extragerea de duminica urmatoare.
Un 0-0 pe Anfield Road cam asta ar fi insemnat.

De doi lei speranta pana la retur. Si nu e vorba doar de diferenta dintre zeii fotbalului si o echipa care acum cinci-sase ani juca atunci cand binevoiau vitele sa caute o alta pajiste. Pana la urma hai sa nu cautam totul la radacina deosebirii dintre uramasii Albionului, obisnuiti sa debarce val dupa val in orice colt al lumii si ai nostri cu raul si ramul, firul de iarba si parjolitul gliei.

Nu ne-a lipsit deci indarjirea , dar ne-a lipsit forta de tragere. Fara guri de foc nu ai cum sa gauresti cuirasatul Majestatii Sale. De fapt aseara Albionul era doar in venele amiralului Gerrard si cu oarece obiectiuni si in cele ale irlandezului Carragher. In rest nici macar pe banca, Liverpool n-a mai avut vreun supus al Reginei.Doar merecenari grei! In sensul frumos , nu in cel meschin.Am pierdut in minuntul 81, dar un egal era incorect.

Liverpool s-a caznit serios. S-a izbit de o asezare corect gandita de Ronny Levy. Arlauskis , lituanianul providential , cel pentru care doi fosti prieteni MM Stoica si Dan Petrescu au scos pumnalele in presa incercand fiecare sa il atraga de partea sa, a zburat teribil dintr-un colt in altul al portii. Un Maftei colturos si excelentul Apostol au inchis centrul si l-au fortat pe Benitez sa caute aripile. Kuyt, mai degraba ambitios decat eficient si Gerrard lucid, dar cu oarecare retinere pe penetrare, l-au inaltat in grad pe francezul N’gog, cel care a fost deloc intamplator autorul decolarii “ cormoranilor”.Un specatator neutru a vazut aseara un 1-0 mult mai lejer decat o arata scorul.
Nu, nu povestea cu starea de spirit ne-a invins , ci o echipa mult superioara. Nimic de condamnat la ai nostri. Nici macar expresia de final cu”atat am putut” nu e valabila. Sa ne bucuram asadar ca sapatamana viitoare vor veni la Bucuresti niste superfotbalisti si sa ne rugam cerului sa dea o farama de vreme buna . Nu de alta dar daca ne multumim cu ceea ce sunt in stare sa savrasesca oamenii locului, iar cei ai Unirii vor ataca, aparandu-se ca la Rovine sau Calugareni, nu vom face decat sa abuzam de niste artisti strivind-i inutil in orezaria de pe Ghencea.

Norocul tine si cu cei mai putin tari uneori…

Adrian Prioteasa — Sun, 07 Feb 2010 19:58:22 +0000

O tragere favorabila Nationalei pentru europenele pan-slavone Ucaina-Polonia 2012. Franta, Romania, Bosnia, Belarus, Albania, Luxemburg. Hai sa privim lucurile din perspectiva conationalilor presedintelui UEFA Michel Platini. Echipa Frantei domneste peste cea mai usoara grupa a preliminariilor. Au ca adversare cele mai slab cotate echipe din fiecare dintre urnele 2 si 3: Romania si Bosnia. Poate ca e o simpla intamplare, dar e firesc sa existe semne de intrebare cata vreme suedezul Martin Hansson, cel care a validat cel mai ilegal gol esential pe care l-a vazut Europa (barajul retur Franta-Irlanda) ultimilor ani, merge la Mondialele sud-africane. Si-s doar doisprezece centrali europeni care merg acolo!
Revenind la mioritele noastre sa remarcam ca exista o mare discrepanta intre grupa noastra si alte cateva, unde sunt chiar si catre trei echipe calificate la mondialele pe care noi le vom privi la televizor (grupa C-Italia, Serbia si Slovenia!) . De data asta am avut sansa! Putem forta calificarea directa chiar si de pe locul doi cu cel mai bun punctaj din toate grupele. Exista totusi un subpunct care ne sta impotriva .Albania si Bosnia vor fi ca fratii in grupa asta. Si s-ar putea sa conteze amanuntul .
Doua vorbe si despre transmisunea directa a TVR –ului pe tema acestor trageri la sorti organziate azi la pranz la Varsovia. Micul generic care a insotit transmisiunea nu a avut nicio secventa cu Mutu, desi si atunci cand o merita si mai ales cand nu o merita Mutu era cel mai zglobiu personaj “reprezentativ”. A doua observatie este faptul ca l-am revazut pe colegul de inspiratie si valoare profesionala a lui Cornel Pumnea : Ionel Stoica. Maestrul limbajului de lemn avea si azi gura plina de rumegus si ii cerea lui Chivu sa faca promisiuni de tipul “cicinalul in patru ani jumate”. Cam cum vor lupta adica”tricolorii” ca sa apare cu avant si abnegatie mostenirea terfelita a Generatiei de Aur . Descoperise pentru eveniment o metafora foarte speciala “arhitectura grupei” pe care a tot abuzat-o in fiecare interviu telefonic . Dealtfel Ionel se pare ca are o relatie privilegiata si cu “Traian” asa cum i s-a adresat el “live” celui pe care toata lumea il numeste oficial Dom’ Presedinte , iar noi ceilalti il stim de Nasu’. Avem asadar nadejdi intemeiate sa fim optimisti, chiar daca probabil ca dupa mondiale Domenech nu va mai fi antrenorul cocosilor . A fost firesc sa incheie un ciclu din postura de vicecampion mondial , dar e greu de presupus ca Franta va avea mai un cuvant greu de spus in Africa de Sud. Oricum ar fi bine de jucat un meci cu ei in toamna asta, dupa uzura Mondialelor de la vara, desi e putin probabil ca ei sa accepte , avand atatea alte variante facile in grupa.

Preliminarii EURO 2012, lobby-ul lui Mircea Sandu si cateva „culise” interesante

Adrian Prioteasa — Mon, 01 Feb 2010 11:01:28 +0000

UEFA a dat publicitatii componenta urnelor pentru preliminariile EURO 2012 Ucraina-Polonia. Tragerea la sorti va avea loc la Varsovia, duminica 7 februarie ,ora 13 (ora Romaniei). Suntem in a doua urna valorica. Ultima formatie dintre cele insiruite acolo. Asta ca sa intelegem ce au insemnat victoria din deplasare cu Lituania si egalul de la Paris.

Diferenta fata de Israel, prima trupa din a treia urna valorica, este echivalenta cu un singur punct in meci oficial UEFA . Cu alte cuvinte, daca in ultimele meciuri ale preliminariilor pentru mondialele sud-africane, Israelul reusea mai mult decat un egal in Elvetia ( meci arbitrat de Alexandru Tudor-dar e o obseravtie nu o insinuare!), eram acum in mari dificultati sa speram o tragere favorabila. Pentru ca am fi fost in urna a treia si nu puteam evita formatiile grele -care ne sunt acum “vecine”in urna (Grecia,Cehia, Suedia, Elvetia,Serbia, Turcia, Danemarca, Slovacia). De remarcat prezenta in urna a patra a Sloveniei . Singura reprezentativa calificata la Mondiale aflata mai jos de urna a doua.

Pe de alta parte Mircea Sandu este hotarat sa –si depuna candidatura ca vice-presedinte UEFA (alegerile vor fi in acest an). Si va asigur ca o va si obtine. Cand Michel Paltini a candidat pentru presedentia UEFA, alegerea lui s-a bizuit substantial pe actiunea Nasului, cel care a reusit sa coaguleze o pozitie comuna a tuturor presedintilor din federatiile Estului . Faramitata politic dupa anii 90 Europa are acum 28 de votanti din Est, fata de cei 24 ai Vestului. Sandu a organizat un summit al Estului in decembrie 2006 la Bucuresti si i-a convins pe toti ca Platini este „viitorul”. Dealtfel Platini a sunat la mai putin de o ora sa se intereseze despre alegerile de saptamana trecuta de la FRF. Organizarea Europenelor pentru tineret 19 ani, la Bucuresti in acest an este o prima „favoare” continentala facut Nasului, la ce infrastructura are Romania in acest moment. La fel cum va fi si organizarea finalei Europa Cup in vara lui 2011 pe noul Stadion National. Cel mai ambtios plan al lui Mircea Sandu este insa organziarea Euro 2020 (probabil impreuna cu o alta federatie vecina). Veti spune ca e utopic, dar e si o cale de a grabi lucrarile de infrastructura nationala. Stadioane si autostrazi. Patrulaterul de organziare ar fi Bucuresti, Timisoara, Cluj si Craiova.
Sandu are acum planuri mari, desi e intr –un moment de cumpana pentru sanatatea lui. Nu discutam aici in ce fel a patronat fotbalul romanesc, pana acum. Si ce „monstrii” a nascut dictatura lui. Daca lucram insa cu datele prezentului, sa speram ca ceea ce si-a propus se va intampla . E la varsta si averea la care are puterea sa –si caute un alt fel de bilant existential.

Singur impotriva tuturor

Adrian Prioteasa — Sun, 31 Jan 2010 13:17:28 +0000

Federer a ramas sa se lupte doar cu sine si cu statistica. Mai are de castigat o singura provocare: toate cele patru turnee de Grand Slem intr –un singur sezon.

Doar Rod Laver si Agassi au reusit asa ceva in epoca moderna. Si anul acesta se poate intampla si asta. Cu un Nadal ars prematur , fragil pe genunchi din cauza unei uzuri cumplite si dupa acest Australian Open castigat in stil de mare campion, Roger ar putea implini si acesta performanta in 2010.

Premiza cea mai serioasa ca Federer sa atinga si acesta stacheta este tensiul incredibil pe care el l-a jucat in aceste ultime doua partide:cu Tsonga si Murray. Regele cinematicii a folosit toata panoplia sa de arme: slice-ul de rever, serviciul volle, scurtele care faramiteza ficatul si nervii advresarului.

Cred ca daca cuiva i s-ar permite sa studieze indeaproape incheietura mainii drepte a elevtianului ar constata un unghi liber de rotatie neobisnuit pentru un pamantean. Pe aceeasi inchietura insa , atunci cand nu se afla mansonul pentru sters transpiratia, a pus monopol Rolex. Graitor pentru tot ce este Federer ,a fost momentul imediat de dupa incheierea finalei. Absolut primul gest dupa imbratisarea de la fileu, chiar inainte sa-si schimbe tricoul (nu prea ud) Fedex si-a pus ceasul spononsor peste articulatia sa magica.Omul e profesionist pana la cel din urma detaliu, dar asta este deja o platitudine.

Cu Murray nu a intrat deloc in schimburi prelungite, cautand rapid alternata si alergandu-l pe scotian pana dincolo de limitele –oricum foarte largi-ale acestuia. Cu cateva cumpene in tie-break-ul setului trei , unde insusi Norocul i-a zambit, elvetianul a castigat fara drept de apel la un scotian deloc zgarcit cu efortul , dar putin inspirat in fata unui geniu al tenisului. Dealtfel pe intregul parcurs al turneului de la Melbourne , punctul cel mai delicat a fost la 6-2 si 3-1 pentru Davidenko . Atunci Federer a iesit din “tacaneala” ultra-rapida a rusului si a acceptat ca Nikolai ar putea fi inca si mai rapid decat el si a inceput acea alternata care care face diferenta la orice alt jucator din circuit. Plus serviciul care il scoate din impas si la 0-40, intr –un fel unic al randamentului, neintalnit poate pana la el. Au urmat 13 ghemuri castigatoare si niciun set pierdut pana la finalul turneului.

Poate ca aceasta noua dezlantuire a elvetianului este eliberarea din penumbra taurului Nadal, cel care se clatina atunci cand parea mai dezlantuit. In acest moment toti ceilalti jucatori din circuit sunt mai departe ca niciodata de elvetian. Si lucrurile vor ramane in acest fel atata vreme cat Roger va dori acest lucru. Pentru ca atunci cand va simti ca e depasit de propia sa neputinta, nu va alege vreodata resemnarea .

Cu sau fara Mutu?

Adrian Prioteasa — Sat, 16 Jan 2010 11:04:50 +0000

Razvan e la prima rascruce reala a mandatului sau la Nationala. Un meci care nu se joaca pe gazon, ci la telefon. Principiile sau Mutu? Concediat public in urma atitudinii de batjocura si dispret fata de echipieri, fotbal , simboluri si public, Mutu vrea sa revina. Lucesu jr. nu a bagat praful sub covor , cum facea “drasticul” Piturca, ci l-a scuturat in vazul lumii.
E limpede ca pierde un jucator ca sa castige o echipa. Asta este balanta! Toata lumea il impinge la impacare cu jucatorul doar pentru ca “nu se poate fara el”. Nimic mai fals! Jucatorii esentiali nu mai sunt jucatorii care fac totul. Inclusiv ordine in vestiare! Pentru ce atata ploconeala ? Pentru un eventual dribling specatculos si mimarea consternarii de 2-3 ori pe meci? Pentru riscul permanent de a lasa echipa in zece? Mutu a castigat cateva meciuri aproape de unul singur si pentru ca asa era constituita tactica de multe ori. Dar cate am pierdut pe mana lui mai socoteste cineva?
Am scris mai demult ca cel mai important eveniment din fotbalul anilor de dupa “epoca Hagi”, a fost a doua casatorie a lui Mutu. Am sperat ca asta il va potoli si va scoate din el fotbalsitul care ar fi putut sa fie. Am gresit. Are deja 30 de ani si nimic nu il va mai schimba. Ambitiile lui se vor rezuma mereu la ceea ce poate fi doar pentru sine. Mutu e un egoist nevindecabil si nu are cum deveni vreodata generosul pe care ni-l dorim. Razvan e in schimb un antrenor tanar si ceea ce il subrezeste acum il va clatina intreaga cariera. Toti cei care il imping sa-i intinda mana lui Mutu sunt batranii neprincipiali care au adus fotbalul nostru acolo unde este astazi. Pentru ca traduc ceea ce ei numesc superficial “interes national” exclusiv in sumele din propriile conturi. Asta dincolo de greutatea expresiei , care e caraghios folosita. Mutu trebuie lasat in afara vestiarului tricolor.
O constructie se intemeiaza mai degraba pe principii decat pe oameni . Oricat de neinlocuit par ei sa fie!

Resemnarea realegerii

Adrian Prioteasa — Sat, 09 Jan 2010 08:28:41 +0000

Dupa Euro 2000, cand semnele crizei perpetue ale fotbalului intern erau clare, Mircea Sandu a facut o promisiune publica.”Mai stau pana calificam inca o data Nationala la un turneu final.”Stia ce seceta urmeaza., pentru ca stia ce introdusese pe partea cealalta.
Acum, dupa tuneul alpin al Europenelor totul e uitat. Nasul e doar un castigator inainte de cursa. Candideaza singur, pentru ca Iacov e doar o stire diversa de la rubrica de sport a jurnalelor.
E un eufemism clasic deja: painea si circul au o retea unica de succes in Romania-coruptia! Am servit duetul Basescu-Geoana ,iar acum era cat pe aici sa-l avem pe Gicuta Popescu in rol de Prostanac. S-a retras pentru ca microsistemul FotbalRomania e inca si mai alterat decat sistemul paternal PoliticaRomania. Nu cred insa nici in Gica Popescu. Chiar daca alegerile ar fi avut un termen mai indepartat de desfasurare , olteanul nu i-ar fi venit de hac lui Sandu. Iar daca l-ar fi invins urma sa inlocuiasca doar o mafie cu alta. Cu atat mai mult cu cat Hagi nu a marsat sa-i mearga alaturi (ex?!-)cumnatului. Cu cine? Cu fratii Becali (care au redevenit iar veri, fata de alegerile trecute) si cu Craciunescu? Sa fim seriosi. Dealtfel daca intr-adevar isi doreste postura, Popescu nu are nevoie sa se activeze doar in campania electorala. Pentru ca acesta este motivul invocat ca- in loc de candidatura- sa-si depuna abandonul.
Intre timp caravana electorala a lui Sandu anunta 5000 ron pentru fiecare grupare care il sprijina. Din banii FRF-ului. Mita e asadar una oficiala. Dincolo de asta exista doua premize majore de schimbare ale Nasului. Boala grava pe care o are si postul de vicepresedinte UEFA. Are deci, macar fata de fostul mandat, revelatia bilantului si anvergura internationala. Nu mai e nevoie de temenele la alde Borcea si Mititelu si are intelegerea viziunii si a regulior UEFA la prima mana. Mai e un argument: postul de vicepresedinte al forului continental e valid cata vreme e reconfirmat de algerea in cel de lider national. Dincolo de aroganta si smecherie, Sandu are calitati de negociator si un PR solid . Poate se hotaraste pana la urma sa le folosesca si in interesul organziatie pe care o patroneaza de douazeci de ani.

“Faradeliga” lui Mitica

Adrian Prioteasa — Wed, 23 Dec 2009 20:07:34 +0000

Marii finantatori din fotbal au terminat repede cu veleitatile europene si au iesit fiecare cu coada intre picioare, inghesindu-se pe ultimele locuri ale grupelor din Europa League. Esecurile celor patru echipe consfintesc ceea ce ce era evident: Supeliga lu’Mitica e ciur! Audientele sunt pe topogan, iar rusinea nu e egalata decat de tupeul acestor indivizi care conduc cluburile si care au inceput si ei sa inteleaga cat de priceputi sunt, de fapt, dupa ce ies afara din ograda proprie.Si pentru ca banii de la UEFA nu prea exista pentru ultimele clasate, alde Borcea si Turcu au gasit solutia. E criza. Daca e criza, e forta majora. Si daca e forta majora cum sa mai dea salariile intregi la fotbalisti? Marioneta care ii reprezinta pe ei , atunci cand nu se reprezinta doar pe sine, Mitica Drgaomir, a strecurat smechereste un punct nou pe ordinea de zi a Comitetului Executiv. Presedintii de cluburi au obtinut incuvintarea unei aberatii: diminuarea unilaterala a contractelor fotbalistilor cu pana la 50% . Totul la jumate de pret ca e doar supraoferta de criza!Ce mai conteaza codul civil, dreptul la munca si constitutia? Gigi gasise singur portita, deja . Tac –pac criza! Tac –pac nu accepti ca e criza , te bag la echipa a doua! Mitica avea o socoteala simpla: daca trecea nelegiurea asta de Comitetul Executiv presedintii de cluburi sigur vor fi de partea Nasului la alegerile, care s-au devansat surprinzator pentru luna ianuarie a lui 2010. Gica Popescu abia va apuca sa –si anunte candidatura ca vor veni deja peste el alegerile. Sandu a refuzat trocul si a respins aberatia lui Mitica. Nu stim inca daca a facut –o fiind de partea firescului sau doar s-a suit pe un cal alb si a pozat in cavalerul dreptatii pentru poza din ziare. Nici nu mai conteaza. Important este ca finantatorii sa-si deconteze impotenta manageriala direct, nu prin supapele din buzunarele jucatorilor. Ca nici ei nu –si merita banii este alta poveste, dar nici joaca de-a Monopoly pe bani reali nu e pentru orice zugrav , vanzator de butelii sau cioban profesionist

De vorba cu alegatorii

Adrian Prioteasa — Tue, 15 Dec 2009 13:17:21 +0000

Bucuresti, sectorul 1 .Piata Dorobanti. Acum 20 minute. Blocaj total. Ninge ursuz si cred ca soldatii lui von Paulus au avut, la Stalingrad, acelasi sentiment al neputintei-pastrand proportiile , desigur-pe care il au soferii. Daca traficul se impotmoleste la cea mai mica ploaie va puteti imagina ce e acum, pe o asemnea urgie . In acelasi loc, dintr-un urias ecran publicitar, Andrei Chiliman, ne imbratiseaza cald , in numele Primariei sectorului 1 si ia in deradere un slogan din clasicii administratie publice contemporne. “In sectorul 1″, cica” iarna e ca vara! “Omul are drepatate! Dar numai pana la prima ninsoare…

Rechinul ştirb

Adrian Prioteasa — Sun, 13 Dec 2009 08:11:20 +0000

Nu, nu m-am simtit atat de “patriot” incat sa ma scol sambata dimineatza la ora cinci jumate’, ca sa-l vad pe Adrian ”Rechinul” Diaconu incercand sa-si recastige titlul de la canadianul-haitian Jean Pascal. Dealtfel singura potentiala simpatie pe care o am pentru Diaconu ar putea porni de la faptul ca vorbim aceasi limba.
Nu mi-a placut nici atunci cand a castigat si nici acum, cand a pierdut. Pentru ca, pana la urma, i-am vazut incercarea in reluarea TVR-ului din seara aceleasi zile. Nicio legatura cu atitudinea unui campion. S-a aparat cand trebuia sa atace si nu si-a gasit garda cand a avut de incasat. Nu a rezistat confruntarii si a reusit sa piarda, desi Pascal a boxat cu o singura mana ultimele doua reprize. Asta dupa ce, in repriza a cincea, omul isi dislocase umarul drept. Ultima repriza Diaconu a fost lamentabil, pierzand –o clar la un advresar intr-o singura mana, si e evident ca a fost cumplit de deficitar la capitolul conditiei fizice. Sa acceptam totusi, dupa fantasticul succes al lui Bute, ca nu e suficient sa fii roman, ca sa ai o centura mondiala la profesionisti. Dupa meci, Diaconu declara stupefiant: ”După părerea mea, nu am pierdut această luptă. Nu ştiu de ce, dar simt că ceva este în neregulă. Poate pentru că Pascal este mai tânăr, nu vreau să zic mai multe”. Daca are taria sa se uite la propria sa prestatie, s-ar putea ca Adrian sa inteleaga mai usor intelesul cuvantului “ridicol”. Sau ar fi fost suficient sa se priveasca in oglinda . Daca ar mai fi gasit vreo fanta prin ochii tumefiati, cam cat sa-si distinga chipul, ar fi inteles ca un boxeur care arata precum Pascal, dupa meci, nu putea fi decat invingatorul . Boxul inseamna, mai presus de orice, onoare . Altminetri e doar cafteala!

Frica de victorie

Adrian Prioteasa — Fri, 11 Dec 2009 10:29:43 +0000

Poate suna ilar, dar o victorie cu Norvegia , ne-ar fi fost mai degraba obstacol in drumul spre medalie, la mondialele de handbal. Nu din jocul rezultatelor, ci din jocul slabiciunilor de mentalitate, care ni s-a dovedit opozabil de fiecare data cand am crezut prea mult si am obtinut prea putin.
Ieri am intalnit o Norvegie pe care am crezut-o accesibila, dar care ne-a condus aproape cap-coada pe parcursul unui meci superb. Am avut o poarta senzationala. Nu cred ca am vazut vreodata un portar roman sa scoata atat cat a scos ieri Paula Radulescu. Cristina Neag a fost si ea un lider curajos in teren si a dovedit ca are un poignee potrivit de cantat la violoncel. Fin si viguros. Insa am am avut slabiciuni exact unde altadata erau punctele noastre tari. Jocul pe pivoti si pe extreme nu a functionat. Nordicele au aglomerat pe centru si au blocat-o perfect pe Ionela Galca, in timp ce extremele ne pica una cate una. Elisei, Balint, Maier si acum Puscasu sau chiar Varzaru l-au albit pe Voina in ultimele luni, saptamani , zile si ore. Asadar nu cu contratacul le-am pus dificultati “brazilniecelor” cu mingea mica.
Daca Gatu are dreptate cand spune ca “acest meci se va rejuca in finala”, infrangerea ne pica potrivit. Spania, China si Coreea de Sud ar trebui sa ne aduca undeva in grupa semifinala, de unde teoretic le-am putea intalni pe ursoaicele lui Trefilov in meciul de accedere in finala, dar e inca mult pana departe.

Inapoi in realitate

Adrian Prioteasa — Thu, 10 Dec 2009 09:53:36 +0000

E important ca am jucat calificarea in primavara UCL pana la ultimul meci. Uimiti de propria lor indrazneala, baietii lui Dan Petrescu , au redevenit doar campionii Romaniei. Unsprezece minute si un scor de KO (3-0) pentru unsprezece baieti care au sperat mai mult decat le-a fost puterea. Stuttgart era deja cu piciorul pe grumazul “lupilor din Baragan” si incheiasera vanatoarea inainte ca Arla-lituanianul din poarta noastra- sa inteleaga de unde l-au lovit Mercedes-urile.
Culmea e ca Marica, cel care ne rasfata cu frumusete de ratari pe la echipa nationala, a lovit cu sange rece nemtesc, la primul lui gol in Champions League. E clar ca omul se simte bine sa joace contra romanilor. A demonstrat-o si contra lui Poli., dar nu e nimic condamnabil in asta. Profesionismul este ,pana la urma, astazi, o formula de patriotism .
Urzicenii raman sa joace in Europa League, acolo unde, anul acesta , cele patru echipe romanesti calificate , au tinut licitatia rusinii.Avem pana la urma o reconfirmare a clasamanetului de anul trecut, daca Unirea e singura care merge in primavara. Iancu , Borcea, Becali si Paskany au vorbit mult, au inteles putin si nu au fost in stare de nimic in Europa anul acesta. Bucsaru a tacut si a delegat pe cine se pricepe sa faca. Are 17 milioane de euro in cont , dupa sezonul de toamna si patru- cinci jucatori de Nationala. Sigur ca acum dupa “listarea“ rezultatelor din toate grupele ne percepem utopia indraznelii , dar Unirea are- alaturi de Juventus (Torino, nu Colentina!) -cel mai mare punctaj de locul trei dinte toate cele opt grupe.Plus onorea unui golaveraj nul. Pentru cel mai mic oras din istoria Ligii Campionilor e mai mult decat onorabil.
Dan Petrescu si MM Stoica au acest merit .Au construit de la zero o echipa si un brand continental , din ceea ce parea sa fie un capriciu de mic patron local. Cat ii poate motiva asta sa continue si cat ii poate provoca sa imbrace alte blazoane ale gloriei apuse? Steaua ii vrea pachet. Concasorul de statui e flamand!

Inca un pas

Adrian Prioteasa — Mon, 07 Dec 2009 16:19:24 +0000

Am invins Ungaria la Mondiale. 31-25 !!!Asta e ca o gura de oxigen ozonificat la maximum. E ca si cum iti faci ultima tabara la 7000 metri altitudine , atunci cand pleci sa iei Everestul. Fara Gorbicz si Pallinger, maghiarele nu mai sunt ce obisnuiau sa fie, dar tot a fost greu si tot am tremurat pe la jumatatea reprizei secunde. Atunci fetele noastre o luasera iar pe „romaneste”, adica sa piarda avantajul care parea de neajuns . Si totusi ne cam pierduseram suflul cand unguroaicele erau la doua goluri. Cheia a fost poarta noastra. Inchisa de Paula Radulescu. Poate ca ne-am agatat totusi prea mult de Hutupan. O sufletista e adevarat, un lider in teren , cu siguranta, dar un portar inconstant de multe ori. Lecusan si Neagu pe inter , plus Ionela Galca, care daca nu facea handbal era medaliata olimpica la judo , cu siguranta. Ele au facut diferenta in camp. Acum toata concentrarea pe meciul cu Norvegia. Sa bati Norvegia la handbal fete, e ca atunci cand bati Brazilia la fotbal.Asta stie si Radu Voina si pentru asta s-a pregatit. Pana atunci mai e buturuga mica si ambitioasa a Tunisiei si noi am avut mereu probleme cu africancele. Stiti de ce? Pentru ca Africa a deschis ochii in handbal cu tehnicieni romani.Dar nu se va intampla asta acum.Pentru ca acum pregatim marele asalt!

Margine de imperiu

Adrian Prioteasa — Sun, 06 Dec 2009 23:11:04 +0000

Geografia ne-a fost marele aliat istoric al ultimilor douazeci de ani. Nu clasa politica are meritul sa ne fi introdus in UE si NATO , ci mai degraba Ossama Bin Laden si foamea pentru piete noi de consum a multinationalelor. Dupa masura Brucan a dublului deceniu, care se incheie, iata, cu o premonitie mincinoasa, nu am reusit decat sa inaintam inapoi pe calea progresului politic si al democratiei clasice. Cu toata impaunarea patriotarda a politicienilor nu suntem altceva decat o margine de imperiu. Ne jucam de-a liberatatea si democratia, cam cum se jucau pe vremuri , sirienii la Alep , sub romani. Imperiul la care noi ne-am straduit sa fim arendati e cumva altfel organizat. Are aparente de autonomie mai mare, insa este condus ferm de la Bruxelles. Luati exemplul Ciolos. La Paris se vorbeste despre el ca despre al doilea comisar european al Frantei. Asta in contextul in care Romania ar putea fi o putere agricola a Europei. Sa nu ne intrebam oare daca aceasta nominalizare nu e doar un cal troian? Arbitrului ii va fi greu sa fie partinitor cu tara de origine. Mai ales daca este un om de caracter! In acest cadru clar conturat si general acceptat s-au desfasurat dureroasele alegeri prezidentiale din 2009. Miza luptelor noastre intestine? Lupta a doua gasti Geoanavangheliehrebenciucorbanmitreavosganianmazare versus Basescuvideanuberceanuudreabocstolojanfluture . Fiecare cu trenele lor. Care dintre ele isi aroga dreptul pentru urmatorii cinci ani sa mai rada ceva de pe os? Asta dupa ce uriasul ciolan a fost bine descarnat de cei ce ne tin pe rand, umbrela sau plasa. Dupa cum o impune situatia. Necazul e ca, pentru noi, nu se va schimba nimic fundamental. Ciudat si naiv a fost insa militantsimul in care s-au pierdut oamenii obisnuiti. Prieteni, colegi de birou , matusi, neveste, parteneri de afaceri, toti au vibrat cu o pasiune incredibila. Nemaintalnita de la primul mandat iliescian. Doar suntem o natiune de microbisti , nu de jucatori adevarati. Ura s-a dovedit din nou cel mai sigur sentiment pe care il poate naste un politician roman. Ura a schimbat invariabil puterea in Romania ultimilor 20 de ani. Si pare sa o faca si acum. Urmeaza cinci ani letragici si incarcati de lehamite. Si apoi, probabil un nou puseu . Pulsatia urii ramane singurul manifest al unui popor aflat intr-o margine de imperiu.

PS 1. Am pus stampila pe ambii candidati.In felul asta am votat sigur cu Vantu! Pentru ca e cel mai apropiat de majoritatea romanilor. E in buzunarele lor !

PS2 .Nu, nu am niciun avantaj de niciun fel sa scriu aici.Doar ca ma mai racoreste uneori. Scrisul, nu Vantu …

Premize de finala

Adrian Prioteasa — Sun, 06 Dec 2009 00:04:05 +0000

Singura noastra nationala care conteza in ierarhiile mondiale , cea de handbal fete, a reluat , la Beijing , drumul sisific catre aurul mondialelor. Dupa finala ratata la Sankt Petersburg, in 2005 , am crezut mereu ca medaliile ne vor fi iar la indemana.Si am ramas cu iluzia . Tadici a fost un zgomotos, dar a avut meritul acelei medalii de argint si al unei constructii peste care s-au asezat si perpetuat ambitiile generatiilor de dupa. Mentalitatea unui sportiv e diferita atunci cand te formezi sub piramida miraculoasa a starii de campion. Handbalistele tinere care intregesc azi echipa au crescut in turnee finale la care au plecat cu gandul ca vor fi castigatoare.Ceea ce e o premiza grozava pentru un campion . Mai este si adevarul obiectiv al schimbului de generatii pe care alte nationale puternice il incerca in aceasta perioada: Ungaria, Rusia si Franta. In timp ce la noi este momentul propice al suprapunerilor . Pacat de fragilitatea extremei-inter Elisei, pe care doar accidentarile o impiedica sa devina ceea ce ar putea sa fie: cea mai importanta handbalista a lumii.Exista si aceasta circumstanta fericita a existentei unui club de forta la Rm. Valcea si al antrenorului comun: Radu Voina. Avem deci echipa, antrenor si culoar. Cel putin finala trebuie sa ne fie un obiectiv de atins. E momentul!

O poveste din Decameron. Cu Basescu

Adrian Prioteasa — Sun, 29 Nov 2009 02:09:03 +0000

Stiti nuvela aia din Decameron-ul lui Boccaccio? Cea in care vecinul care vrea femeia altuia, il convinge pe bietul sot ca, daca se uita cineva din afara pe geamul lui, vede invariabil cum nevasta lui e posedata de barbatul de langa ea? Omul nu crede o iota, dar cand se duce sa privesca de afara, neincrderea lui se sfarseste si, din acel loc, chiar vede cum femeia lui e posedata de barbatul de langa ea. Ce conteaza ca nu e el, sotul legitim, ci vecinul care uite ca are dreptate ? E doar puterea ferestrei! Si devine chiar bucuros cand isi da seama ce barbat adevarat e el pentru toti ceilalti din comunitate, care il vad atat de des implinindu-si femeia . Si asta doar daca se uita prin geamul fermecat, exact asa cum o face si el acum in momentul ‘revelatiei”.

Chiar asa o turma de prostiti sa fim si noi, cand ne uitam pe ferestra “magica” a televizorului? Sa ni se spuna ca ceea ce vedem nu e adevarat? Ca negrul nu e nici macar gri? Ca e alb deabinelea! Sa apara tot felul de caraghiosi sa ne puna sa analizam umbre pe chelii, pixeli decupati si miscari la ralenti mai multe decat pentru henti-ul lui Henry , cel care a calificat hoteste Franta la Mondiale? Pentru mine vina lui Basescu de a-l lovi pe pustiul ala bagacios e mult mai putin grava decat multe altele pe care le-a facut. Chiar si pentru Bogdan palma cu pricina nu a fost raul cel mai mare . Basescu i-a facut pustiului ceva mult mai crunt: in timpul asta -in care “am trait bine” -Bogdan si mama lui au ales sa plece din tara ca sa incerce o supravietuire decenta. Si asta fara nicio legatura cu incidentul cu pricina, si separat dar alaturi de un alt milon de romani, care si-au luat niste “pumni” atat de cumpliti in fiecare zi, ca au hotarat sa lase propria lor tara in urma. Vina lui Basescu pentru palma asta e doar la fel de mare cu ipocrizia celor care il acuza si il apara deopotriva. Suntem atat de principiali ca, certandu-ne de ani de zile pentru taria noastra de caracter si principiile noastre solide, am ramas doar inauntrul camerei prin geamul careia Europa se uita la noi si -orice am face inauntru- de afara se vede oricum un singur lucru! Dar fireste ca e doar vina geamului fermecat…

Iau malaiul, zic ca-i bine, da-n cabina –s eu cu mine!

Adrian Prioteasa — Sun, 22 Nov 2009 13:27:52 +0000

Dincolo de principii fraudele astea electorale nu ma inspaimanta. Cine e nenorocit si accepta sa primeasca o galeta de plastic, in care sa-ti tina avutia din urmatorii cinci ani sau o punga cu malai sa sarbatoaresca cu o mamaliga calda pe noul ales, credeti dvs. ca -si va si respecta cuvantul sa voteze “cu cine terbuie”? Pai cine tradeza o data, tradeaza mereu! Deci se va incasa malaiu si fiecare va vota tot cu cine doreste el. Asta daca binevoieste sa se duca macar pana la cabina. Smecheria romaneasca se intoarce impotriva ei dea pururi.

Finala categoriei musca: Iancu vs Borcea

Adrian Prioteasa — Sun, 22 Nov 2009 10:53:36 +0000

Greu de imaginat ceva mai caraghios decat demnitatea unei dispute intre Iancu si Borcea. Pentru ca asta este de fapt- si nimic alteceva! Meciul dintre Poli Timisoara si Dinamo este un simplu pretext de schimbat tichii de margaritar!

Ambii conducatori ameninta cu neprezentarea pe pretexte hilare. Si la urma urmei nu au decat sa si faca asta! Iancu sparge graseiat circuitele de sonor ale televizoarelor si arunca cu noroi intr-o brigada germana considerata necinstaita apriori. Comisia de arbitrii a Bundesligii urmeaza calea fireasca si raspunde ca nu dubleaza cu o varianta de rezerva. Pana unde s-a ajuns?!

Iancu , voinicul cel cinstit , “crescut intre svabi si sasi”, in mahalua Giulestiului, e convins de relele intentii ale unor oameni despre care cu o zi inainte habar nu avea ca exista. Borcea refuza arbitrii romani tot din principiu, uitand ipocrit ca astia, saracii, i-au fost mai mereu aproape de cand a descoperit el cum se foloseste mobilul si valiza. Suspiciunea este boala oamenilor incorecti, pentru ca fiecare gandeste raul presupus al celorlalti doar cu propria sa premeditare.

Pana atunci CCA se incovoaie din nou si accepta sa se faca pres presedintilor de club.UEFA are o subventie anuala consistenta pentru sustinerea unui arbitraj independent pe plan local-un sfert de milion de franci elvetieni. Romania a fost una dintre cele doua tari necalificate pentru a primi suma, deoarece arbitrajul ei nu este independent pe plan intern si in plus nu prea exista din moment ce apeleaza periodic la brigazi straine.Ca sa intelegeti si mai bine cealalta a fost Azerbaidjeanul.

La ora asta CCA ul a transmis rugaminti disperate tuturor federtatiilor europene solicitand o brigada pentru luni la Timisoara. Sa vedem poate colegii azeri ofera ceva vertical si obiectiv cat sa ii impace pe pacalicii lui Dragomir care isi dau aere ca joaca vreun mare derby . O sa radeti , dar in acest moment arbitrajul romanesc asa chior si surd cum e, e mult peste fotbalul amputat de ambele picioare pe care il pastoreste.Am o singura nedumerire. Cum ar face oare Borcea sau Iancu,sau altii ca ei, daca echipa lor ar pierde campionatul (sau ar retrograda) in urma unei faze asa cum a fost henti-ul lui Henry care a calificat Franta fraudulos la mondiale.

Primul candidat la presedintie cinstit

Adrian Prioteasa — Fri, 13 Nov 2009 10:15:09 +0000

In sfarsit avem un candidat la presedintie care recunoaste pe bune. Pe afise si pe site-ul de campanie, Eduard Manole are un slogan valabil pentru aproape toti oamenii politici si, cu siguranta, pentru cei care detinut vreodata functia cea mai inalta in stat. Omul afirma raspicat:

„VA DAU TARA INAPOI!”Pai asta au tot facut toti liderii Romaniei de vreo 70 de ani incoace. Niciunul nu a dat-o inainte! Doar ca el e primul care da cartile pe fata de la inceput. Si am mai descoperit un mugure de progres in mesajul sau politic. Semnul electoral : doua ciocane incrucisate. Ne pregateste pentru o tara unde agricultura va fi automatizata sau poate nu va mai fi deloc. Pesemne de aia o fi scos secera de tot…

http://eduardmanole.com/

Al doilea mandat-greseala de sistem

Adrian Prioteasa — Sun, 08 Nov 2009 15:51:42 +0000

Comportamentul lui Basescu nu e nimic altceva decat marturisirea neputintei unui sistem de adaptare la modelul occidental. Omul e mai putin vinovat decat pare. La urma urmei mamaliga taiata cu ata, hainele ponosite si spatele lipit de soba rece , parinteasca nu au cum sa nu marcheze copilul simplu ajuns in fruntea bucatelor . Frustrarile sunt motoare atomice pana la momentul implinirii, dar reglarea lor, in situatia unui individ irealist sunt devastatoare.

La scara istoriei douazeci de ani sunt mult prea putin, atunci cand ne raportam la modele functionale de sute de ani. E firesc sa ne comparam cu ele, dar utopic sa le vrem egalate intr-o singura generatie. Brucan stia ce introdusese pe partea cealalta cand vorbea de doua decenii , dar nu banuia cat de bine se adapatasera romanii la asta.

Alegerile prezidentiale inseamna, la noi ,schimbarea, pe mafiotul principiu al dominoului. Cariera profesionala a femeii de serviciu de la liceul economic din Simleul Silvaniei si a medicului –sef de la Spitalul Municipal din Constanta depind de alegerea presedintelui tarii! Iar la varful ei, piramida puterii joaca in fiecare zi rolul oglinjoarei din Alba-ca-Zapada , repetandu-i “alesului” la nesfarsit, pana ce el crede necoditionat si in adancul fiintei sale, ca este cu adevarat cum i se spune. Sigur ca, la acest nivel, la care ne situam acum, s-a ajuns dupa un proces indelungat si dureros care vine de dincolo de Ceausescu si trece neaparat prin suprimarea totala a elitelor in deceniile cinci si sase

Anii de progres real ai Romaniei, ca sistem -dincolo de cascadele schimbarilor tocmai mentinonate au fost primii 2-3 ai fiecarui nou presedinte. Si asta e valabil pentru oricare dintre mandatele din epoca pseudodemocratica de dupa ’90. Pana ce “dezmeticirea si intelegerea propriei valori” se instaleza confortabil la nivelul subconstientului celor care s-au crezut, pe rand, “salvatore de la patria”! .Ultima parte a mandatelor, cea dedicata faradalegilor sau compromisului a avut un singur tel : “inca o data” imbatat de potiunea magica a puterii ca alternativa minunata a zabrelelor. Si pastrarea “oglinjoarei fermecate” in buzunarul de la spate. In locul bunaoara al bibliei rosii sau al sticlutei de whisky .Nu numai Basescu lupta pentru “dreptul” asta. Au facut –o inaintea lui Iliescu si Nastase –nu –mi spuneti ca Adrian nu a fost presedinte, pentru ca alegerea lui nu insemna decat confirmarea aceluiasi drum. Constantinescu pare veriga fragila a rationamentului, dar acolo slabiciunea l-a oprit sa continue, nu situarea in afara “cercului presedintilor perfecti”.

Pana la urma monarhia e o adaptare mai buna a speciei la implinirea unui sistem democratic. Conducatorii deschid ochii si cresc de la o generatie la alta cu constiinta rangului ce le-a fost harazit, copilaresc in belsug si deprind intelegera puterii in timp, nu peste noapte. Dar noi pana si aici am avut ghinion ca bietul nostru rege, in toata demnitatea lui, a asigurat cu greu urmasilor sai o copilarie indestulata.

Primavara amanata

Adrian Prioteasa — Thu, 05 Nov 2009 10:21:29 +0000

Nu mai tin minte cum il cheama pe dusmanul lui Spiderman, dar Onofras trebuie sa prinda macar castingul personajului pentru urmatoarea serie de la Hollywood, dupa ce a ucis paianjenul scotian din vinclul portii lui McGregor.Unirea a revenit miraculos in meci si –ceea ce este cel mai important- ne lasa sa ramanem in competitie pana la ultima partida. Un meci jucat miercuri noaptea cu speranta si determinare de o echipa care nu mai seamana demult a intamplare mirabila. Legendele Scotiei nu mai aveau dreptul sa se simta surprinsi aseara. Nici macar de vremea umeda si rece, care i-a facut sa se simta ca in Homeland. De data asta Ghencea a insemnat ” acasa” si pentru ceilalti urziceni , nu numai pentru Dan Petrescu. Publicul a venit ca la Champions League si nu are motive sa regrete. Un joc de clasa , un pariu deschis ambelor echipe. Scotienii s-au dezmeticit dupa infernul autogolurilor de pe Ibrox Park, avizati ca necunoscutii din Baragan nu au aparut ca o umplutura de validare a unei competitii in care primavara e de obicei interzisa Estului. Mcculoch a pleznit sec peste ambitia romanilor, cu un sut in care acvaplanarea a fost mai importanta decat taria sau plasamentul defectuoas al lui lituanianului dintre buturile noastre. Ceea ce a fost important insa a fost lipsa de resemnare a Urzicenilor, care revine ca un leit-motiv al lor in drumul consacrarii ca o mare echipa. In acest sezon de Liga au fost condusi in fiecare partida si au sfarsit de trei ori prin a face puncte. Acesta este spiritul lui Dan Petrescu si cel mai important atuu al echipei. MM Stoica a taiat mult din partea lui mizerabila dupa ce a parasit Steaua si a stiut sa-si motiveze oamenii cum putini lideri stiu sa o faca pe la noi. Si aici nu mai vorbim doar despre fotbal. Acum asteptam Sevilla cu o speranta putin realista, dar care pleaca –iata- dintr-o resursa ce incepe sa calatoresca de la imaginar spre aievea. Primavara in Champions League e inca posibila.

Razvan- trist raport de activitate

Adrian Prioteasa — Wed, 04 Nov 2009 01:31:20 +0000

Razvan –interesant cum un individ renunta aproape la celebrul sau nume de familie si isi doreste sa transforme prenumele in renume-a prezentat raportul de activitate dupa dubla cu Serbia si Feroe. Insotit si de o schita strategica pentru obiectivul propus initial- calificarea la Euro 2012. Dincolo de slabiciunile vizibile ale echipei , pe care le cunoastem cu totii, selectionerul are curajul sa recunoasca doua probleme obiective. Atitudinea unor componenti si modul cum inteleg alde Borcea sa se bage in zeama . Zeama tot mai diluata a unei Nationale care nu poate imbraca in galben, chiar si in vitregia acestei saracii de valori, pe oricine li se nazare lui Mititelu sau Turcu. Mutu si Adrian Cristea , “fugiti” amandoi pe contraatac au ramas singuri cu Bacchus si Amor si au scapat pe termen lung de plictisul convocarilor. Asta in timp ce Tamas a apucat sa afle ce i se imputa si dincolo de prestatiile din ultima vreme. Potentialul de distrugere si cel de distragere al coechipierilor e mai ridicat decat eficienta din teren a dinamovistului. Asadar nu exista de fapt un “caz Mutu”, ci avem pur si simplu situatii in afara unui regulament, care sfarseste sa mai fie doar teoretic. Se pierd niste rotite , dar mecanismul va fi mai eficient. La noi , la romani, intr-un grup, fiecare nu e interesat atat de propriul aport, ci mai ales de cum este perceput si cantarit efortul celolalti care alcatuiesc grupul.”Cum bre, astia fuge cu noaptea-n cap la gagici si noi tragem de plapuma peste ochi, iar a doua zi suntem la loc egali in drepturi?” Razvan are dreptate. Angrenajul este mai linistit cand sabotorii dorm (sau nu!-e treba lor in fond!) in paturile lor de acasa.Cat despre iarmarocul galben-asa cum au invatat conducatorii ed cluburi sa creada ca e Nationala- exista un exemplu trivial care i-a inchis gura lui Borcea.Dincolo de competenta sta, biata de ea, Logica. Marius Nicolae , finul si favoritul invocat ca neconvocat de catre executivul lui Dinamo are o mica problema tehnica, care dateaza de dinaintea cumplitei “injustitii” care se face alb-rosiilor. E accidentat si n-a jucat pana acum un minut nici macar la club , de la tipatul conului Leonida (fara “s”) incoace.Dincolo de toate astea se profileaza o Nationala tot mai saracita de valori.In ultimele luni. “strainerii” nostri care joaca titulari la echipele de club europene care conteaza au scazut de la 20-25 la 8-10.Dar nu are rost sa va amarati! “Selectionerii” din Liga lui Mitica au fiecare oricand 25 de jucatori de “convocat”. Cate 3-4 or mai fugi dupa cele lumesti, dar raman ceilalti in stare sa se lupte cu Feroe sau Luxemburg de la egal la egal.

Dinamo-fara iesire

Adrian Prioteasa — Sat, 24 Oct 2009 18:21:26 +0000

Ce apetisant suna –pentru cunoscatori cel putin- acest duo Cornel care revine si incaleca din nou banca dinamovista! Borcea tocmai a trantit capacul cosciugului si pentru editia 2010-2011 a Champions League. Pentru ca a reusit , in sfarsit , sa-l convinga pe nasul lui, sa preia fraiele dezastrului alb –rosu.Vor creste insa ratingurile emisiunilor care coloreaza in negru fotbalul autohton. Dinu se asezase mizantrop in afara zloatei din propriul club chiar daca , am mai spus-o , e principalul ei autor moral..E usor sa stai pe tusa si sa dai verdicte istorice. Sa citezi din Cicero cand baga Moti o alunecare ratata sau sa-l invoci pe Senecca cand boxeaza Ema Dolha aiurea o centare. Acum insa, surprinzator pentru barbatia lui, Dinu isi asuma responsabilitate totala.Cu ani in urma , prin 1997 cred, Dinamo pierdea rusinos si istoric la pescarii islandezi. Mai intai in deplasare. Procurorul era tot un fel de factotum fara indatoriri precise. A pufait filozofal din trabuc , a privit in camera fara sa clipesca si a declarat:”Nu se mai poate. Cobor din nou in iarba.E vorba totusi de Dinamo!” A coborat si Dinamo a luat bataie si acasa . E un episod haios, daca nu esti dinamovist. Si nu e singurul. Dinu nu stie nimic altceva decat sa-si umileasca colaboratorii. Dispretul fata de jucatori si ignoranta stiintei antrenoratului vor duce la un rezultat fara dubii. Dinu , la cat pretinde el ca e de citit, ar trebui sa-si puna destule intrebari, cand vede cat de respectat e de alde Turcu si Borcea. Si daca ma credeti profet mincinos, va invit sa cititi ceea ce am scris numai departe de 1 iulie anul curent.

http://www.cotidianul.ro/mister_ul_ierbii_parjolite-90342.html

Evadati din Baragan

Adrian Prioteasa — Wed, 21 Oct 2009 00:53:14 +0000

Numele celui mai mic oras din Europa ajuns pe harta Ligii Campionilor incepe sa fie murmurat cu respect.

“Uimirea” Urziceni a fost ieri cea mai surprinzatoare echipa din Champions League. Asta intr –o zi in care Barcelona a pierdut acasa de la Rubin Kazan. Sigur ca este o afirmatie subiectiva si vine din adancimea neagra a infrangerii Nationalei de la Belgrad. Apostol o stie cel mai bine. Liderul, de regula, al baietilor dintre ciulinii Braganului, nu prea a fost in apele lui la Glasgow. Dar aproape ca nu a mai fost nevoie de el ,pentru ca au fost destui alti barbati ieri pe teren. Atitudinea a fost cheia. Un cuvant desuet in tara arvunita de Miorita, in tara unde resemnarea se invata in ciclul gimnazial si se inalta la rang de valoare nationala. Dupa multa vreme calcaiele jucatorilor romani nu mai sunt murdare de propriul rahat si inghesuite pe linia portii. Dan Petrescu si-a facut studiile fotbalistice la Londra . Marturia acestei afirmatii va ramane inscriptionata pe veci in inima insangerata a suporterilor scotieni care paraseau cu capul plecat Ibrox Park. Urmasii lui Rob Roy au fost de o naivitate amuzanta. Autogolul Urziceniului din debut a alcatuit fundamentul unei capcane perfecte pentru trufia unui stadion denumit astfel inca de pe vremea cand noi abia ne dezmeticeam dupa Imperiul otoman. Nimic nu ar fi fost posibil fara anonimii (la Rio!) brazilieni Brandan si Ricardo,dar mai ales fara cerbicia lui Tudor, un portar iesit din rezerva ca sa intre in memorii. S-a jucat pe contre cu echipe scurte, iar noi am stapanit mijlocul si in consecita jocul.E drept ca scotienii s-au autoflagelat, inscriindu-si trei autogoluri, dar nu e mai putin adevarat ca ele au venit pe fondul unor superioritati coplesitoare in careul advers a echipierilor lui SuperDan . Modelul anonimului nepriceput, asumat perfect de patronul Bucsaru, are, iata castig evident in fata vocalilor presedinti ageamii care au anulat adevaratul fotbal. Dar cine are de invatat din asta nu va fi in stare.La Steaua sau Dinamo , Dan Petrescu nu ar fi bifat cinci meciuri consecutive pentru ca telefonul de pe banca ar fi fost -pe buna dreptate -inchis

The Golden Boy -partea 2

Adrian Prioteasa — Sun, 18 Oct 2009 22:34:53 +0000

Omul e mai rapid decat internetul. Pana sa actualizam noi informatia, Marocanul a mai lovit o data si Londra a auzit din nou astazi imnul national.De data asta pentru sarituri.Nu vreau sa sune crud, dar e limpede ca ceea ce l-a manat in cea de a treia sa cariera de campion mondial (asta din moment ce s-a retras de doua ori pana acum) este motivatia materiala. E vorba totusi de un pot mondial si la cat de rari sunt anii acestia campionii mondiali prin delaurile resemnarii mioritice , e limpede ca omul are nerv si fibra de campion . Daca poate si trai decent din asta, chiar are rost sa continue sa se retraga, doar pentru ca apoi sa revina asupra deciziei si sa castige . Tot la Londra, peste vreo trei ani.

The Golden Boy

Adrian Prioteasa — Sun, 18 Oct 2009 08:34:17 +0000

Sapte titluri mondiale pentru un roman. Marian Dragulescu a revenit in forta dupa ce anuntatse déjà a doua retragere.Cand l-am vazut fericit , cu medalia de aur la gat, langa antrenorul Pascu, nu am stiut sa spun care dintre ei e mai varstnic.Marocanul a prins 28 de ani intr un sport in care, de regula, varsta junioratului de la fotbal , bunoara, este echivalenta cu varsta pensionarii. In seceta asta cumplita a sportului romanesc aurul gimnastului, aurul baietilor lui Covaliu sunt flori tot mai rare. Ele vin din sporturi in care conteza mai degraba valoarea si cerbicia sportivului decat constructia de infrastructura din spatele sau.Revenind la Marian, sper din tot sufletul ca titlul acesta mondial nu este doar prilej pentru presa de scandal sa revina cu ceea ce este neplacut in viata sportivului. Pana la urma asta a si constituit motivatia majora a revenirii lui in prim plan.Sa regasim in el sportivul exceptional si omul puternic.

Urna scapa turma

Adrian Prioteasa — Fri, 16 Oct 2009 06:18:22 +0000

Nationala Insulelor Feroe a fost singura reprezentativa pe care am invins-o acasa in aceasta editie de calificari. O fi fost prea mult sau prea putin? Suficient insa cat sa incapem in urna a doua. Asta desi am strans atata cenusa din meciurile acestor preliminarii ca ar umple pana si urna Mausoleului din Parcul Carol. Federalii se odihnesc putin pana sa ajunga in culmea topoganului de unde sa lunece in golul viitoarelor necalificari.S-au oprit un pic din icnit pentru ca rezultatele de miercuri, din ultima runda a preliminariilor s-au asezat in asa fel incat Nationala va prinde un loc in randul echipelor care pornesc de pe un loc eligibil.Culmea este ca rezultatul cel mai favorabil pentru o “urnire” mai fericita la stratul viitoarelor preliminarii a fost cel al meciului Elvetia-Israle 1-1, arbitrat de Alexandru Tudor.Destinul a tinut cu noi, fara vreo insinuare damboviteana .Sau macar nu cu una vizibila!Daca argumentul clasificarii vi se pare prea putin, atunci amintiti –va ca suflul asta greoi, de acum, ne vine exact din varful bocancului lui Niculaie –Auxerre si ratarile lui monumntal-caraghioase de la Sofia. Infrangerea din meciul cu colega la repetentie din UE ,ne-a tras de sub fund scaunul de loja regala din intaia grupa valorica.

Frica precum o ghilotina

Adrian Prioteasa — Sun, 11 Oct 2009 12:09:53 +0000

Cine spune ca rezultatul de la Belgrad oricum nu mai conta, pentru ca stiam deja cat de departe era Capul Bunei Sperante de tricolori, se insala.

Tocmai ca nu mai exista nicio speranta , tocmai pentru ca ne doream viitorul mai arzator ca niciodata, am vrut sa vedem atitudine.Am vazut o ceata de curci lashe conduse din teren de doi indivizi fara caracter. Mutu si Chivu. Sunt subiectiv , recunosc: nu suport fotbalistii care isi inscriptioneza numele copiiilor pe ghete. De la Beckham incoace. Pentru ca e doar mareketing personal in aceasta dragoste exhibata artificial.Ceea ce m-a amarat la cei doi, dincolo de media echipei, nu a fost jocul lamentabil , ci faptul ca au fortat cartonase doar ca sa nu le mai puta tricourile a peste dupa derby ul cu Feroe, de miercuri, de la Piatra Neamt. Ei au de facut bani, nu de plimbat autocare prin coclaurile Moldovei. Revenind la joc sa fim multumiti ca am servit drept sparring –partener pentru o echipa care ar putea intra in istorie.Mai tineti minte jocul nostru contra Tarii Galilor din 93 de la Bucuresti? Si atunci s-a nascut o mare echipa. Serbia este o echipa matura si puternica si au un atu care tine de intrinsec. Pentru ei apartenenta la o natiune e esentiala. Mutu si maine ar juca pentru Sao Tome& Principe daca FIFA ar permite-o si oamenii aceeia ar garanta pentru creanta aia indolenta a lui Abramovich. Tocmai aceasta intelegere, a valorilor pe care le reprezinta un tricou national a facut diferenta sambata, pe Maracana belgradeana.. Determinarea lor vine de la faptul ca au inteles ca fotbalul este una dintre putinele inetractiuni unde au sansa sa arate ca sunt o natiune care conteaza, chiar daca SUA nu a devenit inca o putere si la FIFA, ci doar la ONU. Noi am inceput cu fundul in poarta si am sfarsit rasturnati in ea.Din punctul asta de vedere Razvan a mostenit complet gena de curaj a tatalui. La 0-2 a introdus un fundas central -pe Goian- si l-a urcat pe Radoi mai central, la inchidere. Radoi, cel care acum aduce mai degraba a pastor de camile, decat a fundas de marcaj. Singurele marcaje pe care le-a facut la Zigici au fost vanataile cu cotul pe gat. Krasici, cel care ne invinsese si la Constanta, a fost si acum metronomul care a innebunit apararea noastra. Chiar? Poate fi numita „aparare” un compartiment care incaseaza cinci goluri ? Faze fixe, suturi de la distanta, lovituri de cap, succesiuni de combinatii de baschet nord-american jucate cu piciorul de atacantii sarbi in careul nostru. Varga si Apostol sunt doua dintre gaselnitele prea tanarului Razvan, care se afirma deja satul de invataturile batranului sau tata, dar aseara nu au prea confirmat. Ii ajuta insa pe cei doi juactori sa intelega mai bine sansa care le-a fost oferita. Acum asteptam meciuri aparent nevinovate pentru noi, in care Israelul, Irlanda sau Slovacia sunt implicate. Interesul nostru pentru aceste echipe tine de firul acela prin care mai pulseza inca speranta de viata dincolo de decapitarea de samabata. Rezultatele lor ne vor lasa sa supravietuim (sau mai degraba nu!) in a doua urna valorica europeana. Caderea de acolo combinata cu prespectivele unui campionat submediocru si manevrabil ne va arunca departe de una dintre putinele bucurii de impartasit cu necunoscutii:calificarea la un turneu final.

Invingatorii fatalitatii

Adrian Prioteasa — Sat, 10 Oct 2009 17:54:48 +0000

Vreo doua zile a curs pe Sport.ro o chemare care mi s-a parut daca nu caraghioasa macar terbilista. Eram invitati sa asistam la “instructia “ pe care o pregatea HCM –ul din Constanta Montpellierului in Liga Campionilor la Handbal .Cum adica ? Suna ca si cum Urzicenii se pregateau sa comande frecventa flotarilor Barcelonei.Pai Karabatici e Messi plus Ronaldo la un loc pentru handbal.Ce sa scoata un cvasinecunoscut ca Mihai Popescu la suturile zeului semicercului? Am stat vreo douazeci de minute cat sa “ pipai” un pic masacrul care se pregatea Dupa douazeci de minute Sala Sporturilor din Buzau amutise intre piruetele lui Guigou si Kraboue. Era deja14-6 pentru francezi si am plecat fara nicio remuscare catre Polivalenta sa vad un meci deja castigat. Al lui Cristi Minculescu cu viata si gloria. Iris traieste .Cu opt miide oameni alaturea cantand , imi trecuse amarul pentru Toma si Florin Niculae. Nici nu mi-am pus problema sa vad deznodamantul handbalistilor ca sa nu mi strice seara cu nimic. Sa spunem ca postarea asta tine loc de cenusa presarata peste propriul meu cap. Ai nostri batusera la patru goluri si “minune” e un cuvant modest fata de ceea ce s-a petrecut la Buzau . Si acum nu mai e doar de doi bani speranta: la Constanta vorbim acum de spirit

Ultima tuşă

Adrian Prioteasa — Sat, 10 Oct 2009 16:50:44 +0000

Rareş Dumitrescu, Tiberiu Dolniceanu, Cosmin Hănceanu şi Florin Zalomir.Aproape cu siguranta nu ati auzit de ei .Sunt patru barbati pentru care Miorita e doar o lectura obligatorie de gimnaziu Fara concluzia resemnarii perpetue a romanulu.Primii campioni mondiali ai Romaniei de la Marian Dragulanescu incoace.. Si prima generatie valoroasa a antrenorului Covaliu. El trebuie ca a stiut cum sa-l remonteze pe Rares, vicecampoinul de la individual compus cum sa recupereze sapte tuse la rand in asaltul final contra lui Aldo Montani.Iar la finalul finalei sa castige la o singura tusa 45-44.meciul cu Italia Sabia romanesca a triumfat in Turcia maturand toata floarea cea vestita a intregului Apus: Ungaria, Franta, Germania si la urma Italia au cazut rapuse sub armata lui Covaliu.

Italieni la Bucureşti

Adrian Prioteasa — Sun, 04 Oct 2009 16:32:42 +0000

Sau epopeea ‘Francescai” in oglinda. Nu numai Roma devoreaza destine levantine fugite de mizeria de acasa, ci si Dambovita spala in jegul ei neadaptatii antrenori venetici de prin Cetatea Eterna.

Bergodi si Bonetti sunt doi oameni seriosi. Au venit la Bucuresti pentru un prim accent de fotbal de cupe europene .Nu se asteptau sa poarte laurii imediat, insa naclaiala in care s-au imersat nestiutori le poarta deja spre suprafata cadavrele de tehnicieni. Au fost devorati de slabiciunea umana a finantatorilor pe care au incercat sa ii servesca in chip profesionist. Amandoi, fosti fotbalisti de prima mana ai unor echipe de top din Serie A, aveau cu siguranta destule atuuri. Si ar fi avut si rezultate ! Sub conditia esentiala a rabdarii si a intelegerii limitarilor pe care le au proprietarii de echipa. Nerabdarea patronilor vine din succesul rapid pe care l-au avut in afaceri intr-o societate in care meritocratia nu e nici macar enuntata ca model.

Asta pe de o parte ,de cealalta exista limitarea drastica intre ceea ce cred ca pot face acesti finantatori si ceea ce sunt in stare sa faca cu adevrat.Bergodi a fost umilit si terfelit public , desi isi indeplinise exact atributiile. Acum a venit randul lui Bonetti. A fost demis dupa infrangerea de acasa cu Panatinaikhos pentru jocul las al lui Dinamo. Dar cine l-a vazut pe Borcea cum statea cu spatele la teren, tremurand si cu manutele la ochi imbratisat de un alt personaj aidoma lui a inteles ce e cu Dinamo. Leonidas, conducatorul “spartanilor” e cel mult un Conu Leonida fata cu realitatea.Dinamo reintra in morisca anticipata.

Rednic sau Andone isi vor mai pacali un sezon –doua carierele de antrenori , intre gangavelile lui Turcu si verdictele senoriale ale lui Borcea. Bineinteles oricare dintre ei cu Sapaliga deasupra capului.Asta apropos de Ion Marin , pompierul de servici, care ori de cate ori arde sandramaua apare salvator cu cate o infrangere pe teren propriu la ultimele clasate.Fratii Becali vor stapani in continuare cu adevrat echipa si vestiarul cata vreme au majoritatea jucatorilor sub contract. Niculescu o sa mai joace vreo zece ani macar finalurile de meci tragand putin pe langa poarta si destin. Exista totusi curiozitatea daca un tip cu personalitatea lui Boneti va mai accepta contacte cu fotbalul romanesc.Inca ceva. Dupa joia neagra din Stefan cel Mare ceea ce ar fi putut fi ciudat a fost cum dadea informatii certe din tabara dinamovista seful gruparii rivale.

Dar suntem in acceasi tara in care PDL stie inaintea opiniei publice ce se petrece in ograda PSD ului si invers. In fond masa de manevra e identica, nu –i asa?

Onoare sau rating?

Adrian Prioteasa — Fri, 02 Oct 2009 11:09:17 +0000

Tema e una clasică: presa sportivă e mizerabilă pentru că asta se “cumpără„ sau pentru că aşa se educă voit publicul şi e mai simplu să etalezi jegul decât să construieşti ceva consistent?

Am scris cu ceva vreme (prin decembrie 2008) un comentariu în paginile Cotidianului de atunci, intitulat “Adio Gigi Becali” în care mă despărţeam publicistic de numele acestui personaj. Şi am fost conscvent cu asta. Am facut-o tocmai în ideea că, nepomenit în plus- pe centimetrii aceia puţini pe care îi acopeream saptămânal în presă despre individ, interesul pentru el s-ar fi diluat cu o câtime. Chiar şi în contextul originalităţii e mai atipic să nu-l pomeneşti decât să nu-i analizezi la nesfârşit toate “profunzimile”. Pe de altă parte renunţarea -fie ea şi simbolică- nu lasă liber spaţiul decât altora ca el. Borcea, Iancu, Turcu, etc. sunt pe acelaşi calibru. şi-şi fac şi ei partea lor substanţială de rating. E totuşi o situaţie ingrată să lucrezi ca moderator pentru GSPTV, Digisport sau sport.ro şi să ai curajul unei seri în care să nu ai niciun asemnea personaj invitat, în timp ce la televiziunile concurenţiale porcăiala e în toi. şi apoi dacă perlele sunt “valoroase” ele sunt remultiplicate cu nesaţ de “televiziunile mari”, reluate la nesfârşit în jurnalele de sport şi urmate de drepturi la replică în aceeaşi notă. Grea pedeapsă să asculţi turbarea lui Borcea gâtuit de cererea de excludere din arbitraj a vreunui cvasi debutant care nu a văzut stânjeneala lui alde Torje prin vreo margine de careu!

Cum să scapi o flegma de-a lui Giovanni live sau de panseurile graseiate elegant de Iancu? Aproape nicăieri vreo încercare de analiză tactică sau poate un portret tehnic de atacant. Asta ca să rămânem la fotbal. De câte ori aţi văzut-o pe Constantina Diţă live, in studio? Fără verdicte, dar e probabil autoarea celei mai mari surprize din istoria sportului românesc ! E totuşi mult mai uşor să capeţi invective live şi un telefon încheiat cu ”hai, v-am pupat”, dacă pui lupa pe vreun aut necuvenit. Ce să mai vorbim despre faptul că talk-show-urile anulează spaţiile ce ar putea fi umplute cu orice competiţie, fie ele şi preluări! Câte dezbateri aţi vazut la Eurosport sau la SPORT 1?

Cum de n-or fi găsit şi ăia un Ivanovici să umple cu amintiri din restaurante şi încăierări gângăvite între Turcu şi Argăseală? Mizeria ca substitut de sport e un demers jurnalistic egoist şi injositor. Piaţa se educă şi prin calitate, dar asta presupune efort, valoare şi mai ales curaj. Câţi români se uitau la ciclism cand Naum şi Banciu au preluat comentariul de la Turul Franţei. Datorită lor, chiar şi după ce cei doi au renunţat la demers, un anume public a continuat să-i rămână fidel lui Contador, Cancellara sau Hushovd. Cine riscă să schimbe reţeta actuală de rating va caştiga pe termen lung. Şi, cu siguranţă, nu e vorba doar despre bani.

PS Cum ar deveni oare presa sportiva daca Gazeta si Prosport ar veni sa se alature unui boicot mediatic al lui Gigi Becali? Probabil nu vom afla niciodata…