Liviu
Antonesei

Politrucimea invadează totul, nu iartă nimic. Nu poţi deschide televizorul, pe orice post public sau privat fără să dai peste mutrele inepte ale reprezentanţilor săi. Nu poţi răsfoi un ziar fără să păţeşti acelaşi lucru – unele „organe de presă” îşi fac chiar titlu de glorie dîndu-le rubrici şi intervievîndu-i cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună. Dacă sînt prea ocupaţi ori nu-s destui, pe măsura cererii şi a dimensiunilor urieşeşti ale presei băştinaşe, îşi trimit o porta-voce, un jurnalist sau „intelectual cu simbrie” să le ţină locul. [ citeste mai departe ]

Între nenumăratele teorii privind poezia – şi artele în general – există una care o socoteşte un fel de terapeutică, în versiunea sa dusă pînă la capăt devenind de-a dreptul o teorie salvaţionistă. Eu nu cred aşa ceva. Şi, totuşi, măcar o dată în viaţă scrierea unei poezii mi-a salvat viaţa sau, măcar, integritatea mintală. Este poezia de mai jos. În manuscris, poemul acesta are un anume aranjament grafic, care aproape sigur nu va fi respectat de mecanismul platformei, dar ma împac cu gîndul! [ citeste mai departe ]

Zeii de la început…

Zeii de la început erau modeşti,

pe măsura noastră –

splendid se mai ridică ea

cu miile de chipuri ale mării!

Un taur negru cu botul înspumat

coboară  ca un torent ferice

under the white mountains of Crete,

asemenea cleştarului îmbuteliat

de azi şi de oricînd. [ citeste mai departe ]

Ehei, îmi amintesc cum, pe la mijlocul toamnei, am început acest experiment cu poeziile cretane, şapte dintre ele, urmate de povestiri, apoi – chestiune ce mi s-a părut chiar mai temerară decît gîndul de a posta literatură pe o platformă de bloguri politice – am încercat marea şi cu eseul despre dragoste. [ citeste mai departe ]

Mica bibliografie (foarte puţin comentată)
Desigur, cum am amintit deja, această cărticică este, în primul rînd, rezultatul unei meditaţii în jurul propriei experienţe şi de-abia în al doilea rînd al consultării bibliografiei domeniului. [ citeste mai departe ]

Epilog. O discuţie despre dragoste cu Al. Paleologu
Liviu Antonesei: Domnule Paleologu, v-am sunat ca să vă invit la o discuţie despre dragoste. Nu o discuţie privată, ci una care va fi ascultată, în direct, de tinerii ascultători ai emisiunii şi pe care apoi o voi publica. Ca să încep prin a vă cita, dragostea este unul din „lucrurile cu adevărat importante”. Ea a fost analizată de scriitori, nu a scăpat filosofilor, psihologilor, eseiştilor, teoreticienilor din cele mai neaşteptate domenii. [ citeste mai departe ]

Sfîrşitul iubirii, începutul melancoliei

Iată un capitol pe care n-o să-l puteţi/putem citi. Nu pentru că aş fi obosit sau m-aş fi plictisit brusc de această temă, despre care am scris cu plăcere, chiar cu voluptate, cu dragoste, pentru că e absurd să crezi că s-ar putea scrie despre asta, ca despre oricare alt subiect, cu detaşare ori indiferenţă. [ citeste mai departe ]

Ultimul interludiu. Caseta cu chinezării (4)

Chestiunea duratei

În cele din urmă, diferenţa dintre intersecţie şi întîlnire, dintre corporalitate pură sau simpla vieţuire în doi şi dragoste ţine de chestiunea duratei. Şi nu în primul rînd de durata reală  - o imensă iubire autentică nu durează neapărat o eternitate efectivă -, ci de durata imaginată, de sentimentul de neînlăturat că totul este menit să ţină veşnic. [ citeste mai departe ]

Ultimul interludiu. Caseta cu chinezării (3)

Dragostea şi viitorul

Nu există iubire acolo unde nu se proiectează imagini ale viitorului. Şi nu e vorba doar de aproximaţii, de imagini vagi şi neclare, ci de veritabile „scenarii”, gîndite pînă în cele mai mici amănunte şi pînă la „sfîrşitul timpului”, pentru că îndrăgostiţii nu pot gîndi pe termen scurt, nici nu-şi pot imagina că iubirea lor se va termina vreodată. [ citeste mai departe ]

Caseta cu chinezării (2)

Diferenţa face existenţa
În Poneii sălbateci, foarte frumos roman, de altfel, de M.Déon, un personaj face constatarea de-a dreptul imbecilă: „Toate femeile sfîrşesc în cele din urmă prin a semăna una cu alta şi, fără îndoială, nu există mare diferenţă între ele”. Dar bărbaţii nu sfîrşesc, din punctul de vedere al femeilor, prin „a semăna”? De fapt, nu asta este problema, pentru că e vorba de o eroare grosolană. [ citeste mai departe ]