Să fiu limpede – eu nu fac distincţii de esenţă între politrucii noştri, ci eventual graduale, dar şi pe acestea tot mai greu, tot mai dificil, cum nu fac distincţii ideologice şi doctrinare între partidele noastre, fundamentul filosofic al tuturor fiind o reuşită sinteză între incompetenţă, egoism personal şi/sau de clan şi cleptocraţie. Nu mai vorbesc că majoritatea se caracterizează printr-o uriaşă, cumva minerală prostie. Iar cine nu-i prost de la Dumnezeu sau de la natură, se prosteşte cu siguranţă la locul de muncă. Chiar ştiu ce vorbesc – după interludiul meu politic de cîţiva ani, am mai consumat vreo doi-trei cu „reeducarea intelectuală”! Mie îmi vine tot mai greu să trăiesc în aceeaşi ţară cu aceşti ipochimeni, să respir acelaşi aer cu ei, să dau peste mutrele lor, împrăştiate democratic peste tot, fie şi din întîmplare. Dar să locuiesc în aceeaşi casă? Se sparie gîndul! Ei, bine, nu, asta este peste puterile mele şi nu am chef să mă pun la aşa cumplită încercare. Să deschid VoxPublica unde, în ciuda unor „fani” travestiţi în jurnalişti, m-am simţit relativ bine datorită majorităţii colegilor şi a comentatorilor, şi să dau peste gîndemele unor politruci cu acte în regulă? Nu, asta chiar nu! Cum văd, Dl Costi Rogozanu e mai optimist în ce priveşte acest experiment. E dreptul dumisale, în fond, e mult mai tînăr şi are dreptul la mai multă speranţă, fie şi absurdă, decît mine. Eu însă, la anii mei, chiar nu-mi mai pot permite să mă îmbăt cu apă rece. Ar rîde şi curcile de mine!

Pe vremuri, era o vorbă care zicea „Cine s-a mutat la bloc nu mai creşte porc deloc. Dar deloc, deloc, deloc”. Nu ştiu de ce îmi imaginam că spusa e valabilă şi pentru blog! Cel mai recent regim alimentar prescris de medici îmi interzice consumul cărnii de porc. Şi am de gînd să-l respect, pentru că speranţa de viaţă scade constant cu trecerea anilor. Aşa că îmi interzic consumul porcului în orice formă ar găsi de cuviinţă acesta să se travestească! Închid, prin urmare, blogul. E în lichidare. Dacă are cineva de luat ceva de pe aici, să ia cît mai e vreme. Voi face însă operaţional, cît pot de repede, blogul meu, intrat în „adormire” cu prilejul acestei experienţe pe care nu o regret, cel puţin nu în dimensiunea sa literară din noiembrie încoace. Cînd voi redeschide blogul propriu, mă voi pricepe să dau un semn. Acesta nu este un protest, Doamne iartă!, ci numai un act sanitar. Cînd îţi poţi alege vecinii, e bine să uzezi de această oportunitate. Mulţumesc tuturor celor care m-au însoţit în această aventură.

Între nenumăratele teorii privind poezia – şi artele în general – există una care o socoteşte un fel de terapeutică, în versiunea sa dusă pînă la capăt devenind de-a dreptul o teorie salvaţionistă. Eu nu cred aşa ceva. Şi, totuşi, măcar o dată în viaţă scrierea unei poezii mi-a salvat viaţa sau, măcar, integritatea mintală. Este poezia de mai jos. În manuscris, poemul acesta are un anume aranjament grafic, care aproape sigur nu va fi respectat de mecanismul platformei, dar ma împac cu gîndul!

Urlu. Despărţirea de lume. Un testament

Fetei din pădure

Pentru că n-am putut urla cu lupii am tăcut —

cînd n-am mai putut să tac — acum — am început să urlu

de unul singur,

să urlu ca un lup hăituit, ca un lup singuratic,

ca un retras

în pustiu, ca un demon precar; am început să urlu şi nu mă

mai pot opri — nici un fel de disperare, nici o revoltă,

nici o speranţă, nici o chemare. Numai o mare, o nesfîrşită

neputinţă de a mai suporta. O, da !

Eu nu mai suport… Nu mai suport lumea, pe mine nu mă

pot suporta —

nu mă suport în întregime, nu mă suport pe fragmente,

nu mai suport celulele adunate în prelungi regimente, nu

mai suport

organele, nu mă suport pe sisteme, nu-mi mai suport

gîndurile

amestecate în paradigme şi episteme. Nu mai suport nici una

din celulele mele, nici un nerv, nimic din mine însumi,

pe care, acum, chiar acum, mă cînt. O, da, o, da! Cîntec

despre

mine însumi şi despre neputinţa de-a mai cînta. Nici un

răsărit,

nici un soare, nici o petală de floare, nici un fir plăpînd

de iarbă, nici un zîmbet ascuns în barbă, în care să mai pot

privi cu naivitate o reînviere, o renaştere, o regăsire…

O, da ! O, da ! O, da ! Nu mai suport lumea,

lumea,

lumea nu o mai pot suporta. Nu mai suport nimic din ce

trece

sub soare, nici noaptea albă cu lună, nici optimismul absurd

al lunii mai, al dimineţii, al reînceputului, nu mai suport

nici sentimentul repetat al kaput-ului. Totul se mişcă pe

aceeaşi

orbită, totul se învîrte în cerc, totul se repetă cu o hărnicie

mereu nesătulă. Da, totul. Ca o colonie de microbi luată iar

pe spatulă, ca o tăcere ce mereu nu-i destulă. Da, totul.

Vremea îşi ţese singură tortul, e o mare tăcere, e un

şuvoi strident şi isteric care-mi sparge timpanele, care-mi sfîşie

pielea,

care mă orbeşte, căruia-i spun să tacă şi care-mi vorbeşte.

Nu mai suport scîncetul copiilor în tramvaie

nu mai suport bătrînii aliniaţi în spatele casei

nu mai suport tinerii în blue jeans

nu mai suport femeile ce multiplică răul în lume

nu mai suport oglinzile,  nu mai suport radioul, nu mai

suport

pe piele tricoul, nu mai suport bîlciul, nu mai suport

paiaţa ce bate aerul cu braţele, nu mai suport hiena

ce-mi sfîşie maţele, eu nu mai suport nimic.

Nu mă mai suport — celulă cu celulă, fibră cu fibră,

organ cu organ, sistem cu sistem, bucată cu bucată.

Aş împărţi într-un urlet fără sfîrşit fiinţa mea toată.

Eu urlu, eu urlu, eu urlu !

Eu urlu din tot corpul — ca un fluviu de limfă şi sînge,

de transpiraţie, de urină, de salivă, de lichid seminal,

să mă topesc cu totul, să mă împrăştii fără urmă, să mă

pierd

într-un urlet carnal. Să fie ca şi cum n-aş fi fost.

Va dispărea totul — gesturi şi vorbe, atingeri de post,

pagini scrise şi albe, imaginea mea pe retina bolnavă,

amintirea în sexul unei femei ce mult m-a iubit, în memoria

alteia ce nu mai puţin m-a dorit. Va dispărea totul,

chiar Totul.

Nu mai suport. Nu mai suport iubirea platonică, nici

desfrîul fără iubire nu-1 mai suport, nu mai suport corpul

meu,

nici pe-al tău, neatinsul, nu mai suport corpul nostru.

Nu mai suport apa, aerul, pămîntul, nici focul. Nu mai

suport

munca, nu mai suport jocul. Nu mai suport anecdota, nu

vreau

să aud Tatăl Nostru. Nu mai suport legea, nici ura, nici

spaima, nici inima mea ce se sparge în patru, ce se rupe

în infinite fîşii şi explodează în mii şi mii de fărîme roşcate.

Ei, da ! Ei, da ! Ei, da ! Nu mai suport, nu mai pot suporta.

Eu pe tine nu te-am cunoscut cum scrie la Carte, eu pe tine

mult te-am iubit. Te-am iubit, am iubit lumea. Ei, da!

Occidentul şi Orientul sînt a’ Lumii două feţe…

Tu eşti alfa şi omega, începutul şi sfîrşitul,

tu eşti iubirea mea dintîi — cuprins fără prefeţe.

Dar — la dracu’ cu toate, la dracu’ cu mine, la dracu’

cu voi,

la dracu’ cu ei ! Să atîrne în lanţuri, să se scarpine,

să scîncească, să se gudure ca nişte căţei.

Iubirea — nu e pentru mine.

Libertatea — nu e pentru mine.

Dimineaţa — nu e pentru mine.

Viaţa — nu e pentru mine.

Dacă nici moartea nu va putea fi?

Dacă în faţa luminii, în loc să urc, voi vorbi?

Ei, da ! Nu mai suport lumea, nu mai suport lumea,

eu lumea nu o mai pot suporta. Nu mai suport poemul

acesta

ce vrea să facă totul din nou suportabil. La dracu’ cu el,

la dracu’ cu vracii alchimici, cu popii. Dracu’ să-i culeagă

pe toţi ca un vînător în lanul cu dropii.

O, lumea mereu în mişcare. Sau lumea imobilă şi fixă,

lumea ne cuprinde pe toţi — ne aliniază, ne scurtează, ne catapultează şi emasculează, peste noi alene dansează

şi-apoi, apoi ne botează. Cu apă, cu sînge, cu foc. Ne botează.

O, ideograma se-ntinde ca-ntr-un pustiu fără capăt,

se urcă la creier ca un şuvoi spermatic fără ieşire,

ca o pagodă chineză, ca o biserică văduvită de mire.

Intoxicaţie şi vocaţie, negri goi pe plantaţie, eu şi tu,

adică noi, într-o splendidă vale a plîngerii, în noroi.

O, tu, puroi al lumii care ţîşneşti prin ochi, o, tu, iluminare

fără sfîrşit, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace —

pe mine mie redă-mă, pe mine morţii redă-mă,

cu moartea pre viaţă călcînd. Fără milă, peste mine călcînd.

Nu mai suport, nu mai suport, nu mai suport.

Urlu. Urlu. Urlu. Singur — eu urlu.

Iubirea pentru alţii.

Libertatea — pentru alţii.

Viaţa — pentru alţii.

Pentru mine, numai mila şi sila, numai corbul şi acvila,

numai şarpele, numai tăcerea, numai durerea, numai

moartea

ce-şi poartă delicat adierea. Ei, da! Ei, da! Ei, da!

Refuz lumea — nu o mai suport, nu o mai suport,

nu o mai pot suporta. Nu vreau în mine s-o port, nu sînt corabie

beată

ce trage alene în port, nu sînt viu, nu sînt nici mort.

Nu mai suport viii, nu mai suport morţii, nu mai suport

cadavrele

zîmbind în voia sorţii, nici fetele tinere ce-şi udă chiloţii,

nu mai suport toţii şi netoţii, nici catolicii

şi nici hughenoţii. La dracu’, la dracu’ cu mine, cu toţii.

Nu sînt trist, nu sînt fericit, nu sînt disperat, nu sînt încă

nici măcar răposat — nu sînt nimic, nu sînt nimeni, nu vreau

nimic, nu doresc să plutesc peste linii, nu vreau libertatea,

nu doresc transparenţa, nu vreau să aflu lumii esenţa,

lui Dumnezeu nu vreau să-i urlu în faţă absenţa. Nu vreau

excesul, nu doresc abstinenţa, n-am nimic împotriva babei

ce-şi repetă în noapte pasienţa. Eu, eu chiar nu vreau nimic,

nu vreau pe nimeni. Atît — separarea. Lumea aici —

dincolo eu.

Nu mai suport să vorbesc, nu suport să mă mişc, nu mai

suport

nici poemul acesta ce încearcă să facă totul din nou

suportabil,

nu vreau o soartă de zeu, nu vreau să fiu paşă, contabil,

nu vreau nimic, nimic nu suport, nici să fiu viu, nici să cad

mort.

N-am putut să urlu cu lupii şi am tăcut. N-am putut să

mai tac

şi-am început să urlu de unul singur. Aş fi dorit să urlăm

împreună, mai mulţi să fim într-un urlet fără sfîrşit.

Dar din teamă, din dispreţ, din milă, dintr-o mare, dintr-o

prea mare silă, am urlat fiecare, în blîndă disperare, am

urlat

fiecare în colţul său, în tăcere, pre limba sa, în lumea sa,

am urlat thalassa, thalassa, am urlat ca un şacal hăituit,

ca un lup singuratec, ca un flăcău tomnatec ca un gît

străpuns de cuţit, ca un meteor infinit, ca o bestie, ca un

lunatec!

Tensiunea scade,  elanul se duce,  cuvintele devin mereu

şi mereu

mai caduce. Ei, da! Ei, da! Ei, da! Despre ce nu se poate

vorbi se poate urla. Despre ce nu se poate urla trebuie să

se plîngă. Despre ce nu se poate plînge trebuie să se tacă.

Despre ce nu se poate tace trebuie să se vorbească. Şi-apoi

să se plîngă. Ei, da! Ei, da! Ei, da! în sfîrşit, într-o orbire

mută, într-o tăcere nătîngă, să se plîngă, în sfîrşit şi total,

infinit, să se plîngă. Pînă la topirea pietrelor, pînă la

dispariţia lumii, pînă la schimbarea în noapte a lunii.

Răsărit şi apus. Şi spaţiul dintre. O durere atroce în vintre,

cadavre nemişcate în lumina difuză, cuvinte pribege,

tăceri vinovate, un plîns infinit fără rost, o întrebare cît

o zi de post. Un poet terminat. Un poem prost. Un om.

Un om

care încă mai este, care nu va mai fi. Care-a fost.

A fost ca şi cum n-ar fi fost.

(Sîmbătă, 14 Mai 1988, ora 17,40)



Zeii de la început…

Zeii de la început erau modeşti,

pe măsura noastră –

splendid se mai ridică ea

cu miile de chipuri ale mării!

Un taur negru cu botul înspumat

coboară  ca un torent ferice

under the white mountains of Crete,

asemenea cleştarului îmbuteliat

de azi şi de oricînd.

Da, zei modeşti, pe măsura noastră,

în vreme ce eu mă scufund

în toate măruntaiele fără de spaimă

ale mării…

Fata de la recepţie

Nu ştiu dacă e săracă cu duhul sau genială,

privindu-i ochii limpezi şi goi.

Nu, nu e mută, e doar poloneză!

Zîmbet nătîng mai toată ziua

pînă devine zîmbet complice

la nepricerea oablă, la prostia turiştilor.

Înţeleg că judecăţile grăbite

sînt mereu eronate –

şi cum naiba, în ţara lui Nikos,

pe ţărmurile împărăţiei fractalice

ale lui Epimenides?

Mare Nostrum

De la aceste insule şi pînă la Adriatica

şi, mai departe la coloanele dinspre Atlantic,

doar corpuri goale de zei primitivi,

doar valuri aurite de retsina –

taur în amurg tropăind pe stîncile

de piatră de var, printre rătăcite tufe

de smochini, măslini şi aloe.

Poate cel din urmă drum,

poate ultima năvălire…

În peisaj, un chip în efigie,

un chip de atunci, un chip de departe.

Totul se socoteşte în ritmurile apei,

Totul se socoteşte cu o mătăsoasă

şi aspră măsură!

În ritm, în ritm totul curge…

Un val se scufundă într-alt val şi aşa mai departe,

val după val, după val, după val…

aşa e ritmul, aşa e ritmul nostru

de mii de ani, de la facerea lumii.

O zeiţă despletită de ape şi un taur înspumat

clocotind pe întinderile

zdrenţuite, albe, şi roşii, şi negre

ale unui pămînt pe care-a-nceput

aventura trecerii noastre prin vreme.

Cîntecul minotaurului

Anaisa, jos caisa

Creta e, nu Potaissa,

ba e iele, ba e zeie,

ba e-n cinşpe curcubeie.

Of  şi of, fecior de iele,

vai de mii zilele mele,

vai de mii zilele mele,

of şi of, fecior de lele!

Anaisa, jos caisa

Creta nu e Potaissa,

Creta-n oase, Creta-n sînge

un ochi rîde, altul plînge.

Creta nu e Potaissa,

Creta-n oase, Creta-n sînge,

un ochi rîde, altul plînge,

sub privirile nătînge,

sub privirile nătînge!

X

X     X

Într-o mişcare somptuoasă,

am trecut prin apa gustului tău –

ritmic, calm, apoi cu frenezie.

Cerul s-a uitat cruciş,

universul a explodat

şi-aievea am rămas – pe vecie.

X

X    X

Ochii halucinaţi, ca două gingaşe, gigantice faruri,

înfipţi în lumina gustului tău

ca într-o rugăciune spre Sakhya Muni –

închis în mine deloc nu mai sînt

expansiune fantastă în marele hău

de la capăt pînă la facerea lumii.

Nimic în tenebre nu e mai sfînt

Decît bobocul tău, eflorescenţă a humii.

Nimic în tenebre nu e mai sfînt!

X

X      X

Eu sînt dintre cei care în Nil s-au scăldat,

în Marea cea Moartă botez au primit,

cu sarea cea vie lipită de buze –

Iordanul clipea pe sub stele, sfînt şi vagant

cînd în adîncuri m-am tot scufundat,

lăsînd lîngă maluri beduine mofluze.

Drept care-n cvadrigă m-am fost ridicat

şi-am plecat pe sub nori, în vîntul ce-adie

pentru că doar de la ea lumină primesc,

doar pe cîmpia ei pluteşte bobocul

pe mări legănate din apa cea vie.

Să-mi cînţi…

Cînd în Shambala m-oi cărăbăni,

să nu mă plîngi,

nu e nimic de plîns –

mult mi-a plăcut aicea

între voi, de geniu plini

au numa` bieţi nătîngi –

şi-n peşterile lacome,

umbrite spre apus.

Să nu mă plîngi,

nu e nimic de plîns –

în jocul magic,

toată viaţa mea –

şi-s fericit şi calm

ca Sakhya Muni

c-acest final

ne-a prins alăturea.

Cînd în Shambala m-oi cărăbăni,

să-mi cînţi, femeia mea,

aici nu mi-ai cîntat

decît din trupu-ţi,

caldă viorea,

din creştet pînă la pămînt,

din creştet pînă la pămînt –

şi gura moale peruzea.

Să nu mă plîngi,

nu e nimic de plîns –

şi dacă acolo-s hurii, mirodenii,

ori stînci agreste,

habar nu am şi nici

nu vreau să ştiu –

şi poate totul

nu-i decît poveste,

şi poate totul

nu-i decît poveste.

Cînd în Shambala m-oi cărăbăni,

să ţii doar minte cum a fost

să fie,

să ne-ntîlnim pe-un drum

întîmplător

şi-n trup să ne inunde

viaţa vie,

şi-n veci să ne inunde

viaţa vie!

Dacă…

Dacă toate femeile lumii

s-ar reuni în femeia perfectă,

de la tine ar trebui luat totul –

nimic mai puţin,

poate ceva pe deasupra.

Pe sub asprele ceruri,

ne ducem spre marele festin

şi nici o vină

nu vom lua

asupra.

I promise you…

Nu vei şti vreodată cît te iubesc

Cuvintele-acelea încă nu s-au născut

Şi nu s-or naşte cît mai vieţuiesc

Pe-această închipuire de apă şi de lut

Pe-această închipuire de apă şi de lut

De care-n veci eu nu mă murdăresc

De vom rămîne ca la început,

De vom rămîne ca la început!

Ei, da, oho,

Noi vom rămîne

Ca la început!

Fulger

Fulger alb, fulger roz

în căldura compactă –

vîrtej de carne, limfă şi sînge,

zenit fără capăt, pulsaţie catilinară,

totul se petrece după cum s-a mai petrecut,

dar cu totul altfel.

În incandescenţa de plasmă,

corpuri fuzionînd în delir

şi o mare pace în suflet.

Aleluia!

Desigur, cum am amintit deja, această cărticică este, în primul rînd, rezultatul unei meditaţii în jurul propriei experienţe şi de-abia în al doilea rînd al consultării bibliografiei domeniului. Totuşi, pentru cititorul care va dori să adîncească unele teme, tratate eseistic şi/sau literar aici, o „mică bibliografie” se poate dovedi necesară, îndeosebi în ceea ce priveşte androginismul, gnoza, mistica occidentală propriu-zisă şi mistica iubirii, chestiunea ocultării şi a recuperării corpului, mitul lui Don Juan sau naşterea conceptului iubirii în care ne odihnim – sau nu! – şi astăzi. Această „mică bibliografie” cuprinde, mai ales, lucrări teoretice de sinteză, dar voi trimite şi la cîteva volume specializate  într-o temă  sau în alta, atunci cînd le-am considerat mai dificile, precum şi la cîteva opere literare, cele care au marcat decisiv modul în care a evoluat înţelegerea fenomenului dragoste ori au provocat „revoluţii” la nivelul viziunii artistice. În cazul clasicilor, voi indica doar autorii şi operele, fiind cu totul indiferent peste care ediţie va nimeri cititorul. De altfel, majoritatea titlurilor se bucură de existenţa unor versiuni româneşti. Pentru  lucrările specializate sau mai rare, voi indica şi locul/data apariţiei. Prin urmare:

- Balzac, Honoré de, Séraphita, orice ediţie.

- Bataille, Georges, Erotismul şi Partea blestemată, dar şi operele literare, precum Doamna Edwarda, Mama mea, Abatele C, Albastrul cerului sau Mortul. O parte din ele sînt deja traduse în româneşte, precum Erotismul, fundamentală pentru înţelegerea întregii opere autorului, sau cea de-a doua citată. Recent Polirom a editat o selecţie de trei proze, în admirabila versiune românească a lui Emanoil Marcu. Oricum, toate se bucură de ediţii recente la Gallimard.

- Bruckner, Pascal, Finkelkraut, Alain, Noua dezordine amoroasă, Nemira, 1995

- Culianu, Ioan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului şi Arborele Gnozei, ambele în seria „Opere” de la Nemira, reeditate recent în seria de „Opere” de la Polirom.

- Dante, Divina Comedie, orice ediţie

- Daudet, Léon, La femme et l`amour, Flammarion, 1930

- Delcourt, Marie, Hermaphrodite. Mythes et rites de la bisexualité dans l`Antiquité classique, Paris, l958

– Doresse, J., Les livres secrets des Gnostiques d`Égypte, Paris, l958

- Dostoievski, Fiodor, Fraţii Karamazov, Idiotul, Crimă şi pedeapsă, multiple ediţii româneşti

- Durrell, Lawrence, Cvartetul din Alexandria – există ediţie românească încă din anii `80. Reeditată în anii 2000 la Polirom

– Durrell, Lawrence, Cvintetul din Avignon – editat de Univers, pre limba noastră, între l998 – 2000. De asemenea, reeditată recent de Polirom.

- Eliade, Mircea, Mefistofel şi Androginul, dar şi Naşteri mistice, Mitul reintegrării, există acum şi ediţii româneşti.

- Evola, Julius, Metafizica sexului, Humanitas, l996

- Flaubert, Gustave, Doamna Bovary, nenumărate versiuni româneşti

- Freud, Sigmund, Trei eseuri despre sexualitate

- Goethe, J.W., Suferinţele tînărului Werther, Lotte la Weimar, Faust

- Gourmont, Rémy de, Fizica iubirii, ediţie românească la Institutul European, 1997.

- Ionescu, Nae, Metafizica I, Teoria cunoştinţei metafizice, 1.Cunoaşterea imediată – îndeosebi prelegerile Iubirea, instrument mistic de cunoaştere, Ce înseamnă: „Iubeşte pe aproapele tău…”, Simbolism mistic.

- Jeudy, H. P., Corpul ca obiect de artă, Eurosong and Book, 1998

- Jung, Carl Gustav, Dialectica Eului şi a Inconştientului

- Kaufmann, Jean-Claude, Trupuri de femei – priviri de bărbaţi, Sociologia sînilor goi, Nemira, 1998

- Kierkegaard, Soeren, Jurnalul unui seducător

- Klossowski, Pierre, romanele din ciclul „legilor ospităţii”. Din păcate, încă netradus în româneşte

– Krafft-Ebing, Richard, Psycopathia sexualis, Payot, Paris, 1931

- Kundera, Milan, La lenteur, Gallimard, l995, dar şi Incredibila uşurinţă a fiinţei, Nemurirea, Iubiri de tot rîsul, de fapt, toate romanele, cu iubirile lor cu tot, în ediţia integrală de la aceeaşi editură. Mai multe romane au fost deja traduse la Univers într-o serie ce se anunţă completă.

– Lacarrière, J., Les Gnostiques, Gallimard, l973, cu o prefaţă de Lawrence Durrell. O prefaţă simpatetică, de altfel, cum e şi firesc la un autor care a locuit mai mulţi ani la Alexandria, căreia i-a dedicat celebrul cvartet romanesc, şi care s-a dovedit foarte deschis la ceea ce, în anii treizeci, patruzeci şi cincizeci, părea mai degrabă exotic.

- Leisegang, H., La Gnose, Payot, l95l

- Leon Evreul, Dialoguri despre dragoste

- Louis, René (autorul ediţiei în franceza modernă), Tristan et Iseult, Livre de Poche, 1989

- Maschino, Maurice T., Pornostroika – dragostea la sovietici, Nemira, 1996. Foarte sprinţară, dar nu lipsită de profunzime, analiză a degradării sentimentului amoros într-un univers social anormal, anormal chiar şi în vremurile perestroikăi.

– Miller, Henry, Tropicul racului, Tropicul capricornului, ediţii româneşti la editura Est din l997, precum şi trilogia Răstignirea roz, din care, la aceeaşi editură a apărut în 2000 Sexus, iar în 2002, Plexus, iar recent şi Nexus, toate în excelenta traducere a Antoanetei Ralian. Să amintim, de pildă, că traducătoarea a reuşit să găsească, cîteva zeci de echivalenţe româneşti doar pentru cuvintele englezeşti ce numesc sexul bărbătesc. Dar nu doar din acest motiv traducerea este remarcabilă.

- Miller, Henry/Durrell, Lawrence, Une correspondance privée, Buchet/Chastel, Paris, l963.

- Muchembeld, Robert, Orgasmul şi Occidentul. O istorie a plăcerii din secolul al XVI-lea pînă în zilele noastre, ediţie în limba română la Editura Cartier, Chişinău, 2006

– Nabokov Vladimir, Lolita, recent, ediţie românească la Polirom

– Nelli, René, Le phénomène cathare, Paris, 1964, şi L`Érotique des troubadours, Toulousse, l963

- Nin, Anaïs, Vénus Erotica, Stock, 1969, tradusă deja şi în română

- Ortega y Gasset, José, Studii despre dragoste, Humanitas, l996

- Ovidiu, Ars amandi

- Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante, Polirom, l997

– Péladan, Sar, Androginul (Paris, 1891) şi Despre androgin (Paris, 1910).

- Platon, Symposion , Lysis

– Rahn, Otto, La Croissade contre le Graal, Paris, l934

– Rank, Otto, Dublul. Don Juan, Institutul European, l996

- Reich, Wilhelm, Funcţiile orgasmului, Editura Trei, 1995

- Rivière, Patrick, Sfîntul Graal – istorie şi simboluri, Artemis, 2000

- Rousset, Jean,  Le Mythe de Don Juan, Armand Colin, Paris, l978

- Rougemont, Denis de, Iubirea şi Occidentul, ediţie românească la Univers în 1991. Cuprinde şi bibliografia esenţială pînă la nivelul anului 1971.

– Sfînta Teresa din Avila, Poezii, Ars Longa, l997

- Sacher-Masoch, Leopold von, Venus în blană. O bună circumscriere a chestiunii masochismului în Sacher-Masoch, caiete, Polirom, l999.

- Stendhal, Despre dragoste, dar şi Mînăstirea din Parma, Roşu şi negru.

- Tolstoi, Lev, Anna Karenina, Război şi pace. Ca şi nu cazul unor Dostoievski, Flaubert, Miller, Durrell etc, nu aş dispreţui nici jurnalul şi/sau culegerile de scrisori. Corespondenţa lui Joyce cu Nora, de pildă, este fabuloasă.

- Tong Hsuan, Ars amatoria, Paris, l976

- Vatsyayna, Kama Sutra – există deja cîteva ediţii româneşti.

- Volkoff, Vladimir, tetralogia Les Humeurs de la Mer, Julliard, l980

- Vulcănescu, Mircea, Iubirea, mijloc de cunoaştere – o extraordinară lectură a lui Dante, tipărită în anii `40 în „Izvoare de filosofie”, care ar trebui reeditată, dacă acest lucru nu s-a întîmplat deja.

Lectură plăcută. Dragoste nesfîrşită.

Liviu Antonesei: Domnule Paleologu, v-am sunat ca să vă invit la o discuţie despre dragoste. Nu o discuţie privată, ci una care va fi ascultată, în direct, de tinerii ascultători ai emisiunii şi pe care apoi o voi publica. Ca să încep prin a vă cita, dragostea este unul din „lucrurile cu adevărat importante”. Ea a fost analizată de scriitori, nu a scăpat filosofilor, psihologilor, eseiştilor, teoreticienilor din cele mai neaşteptate domenii. Recent e teren de încercare pentru etologi şi chiar pentru medicii ce-au descoperit feromonii, un fel de hormoni ai iubirii. Lista analiştilor dragostei este atît de lungă încît nu voi încerca s-o refac aici, ca să nu comit nedreptăţi flagrante. O să încep altfel: dumneavoastră pe cine mizaţi ca fiind cel mai bun analist al fenomenului?

Al. Paleologu: Dragul meu, lecturile mele nu sînt chiar atît de mari pe cît îţi închipui. Am citit, de-a lungul vieţii mele, pe unul sau pe altul, uneori i-am recitit. Am şi trăit, desigur, dragostea, cîteodată din plin. Totuşi, acum, pot să constat că reflecţiile cele mai satisfăcătoare pe care le-am întîlnit provin de la Ortega y Gasset, din celebrul său eseu asupra dragostei. Poate să te surprindă asta dar, acolo, din nişte remarci absolut empirice, se încheagă o foarte frumoasă viziune integratoare. Înaintea interviului, l-ai amintit pe Stendhal. El ştie să umple, la fel de bine, romanele sale de parfumul şi de sentimentul iubirii, însă e clar că el a avut mai puţină experienţă proprie, sau a avut experienţe, mai degrabă, ratate…

LA: Este vorba, deci, de pură ficţiune, de un fel proiecţie compensatorie, în personaje, a unor trăiri de care nu a avut parte?

AP: Da, aşa cred. El reuşeşte să se transpună excelent în romanele sale, îşi imaginează foarte bine, dar n-a reuşit la fel de bine în viaţa lui. De altfel, chiar în romane, este cînd remarcabil, cînd foarte sofisticat, oarecum artificial. Teoria aceea a lui, a naşterii lui Eros, de care Noica făcea mare caz, mi se pare o simplă speculaţie. Cît priveşte pe Platon, mitul androginului…

LA: Exact aici voiam să vă conduc! Pentru că, în cursul vieţii mele, care nu este atît de lungă ca o Dumneavoastră, nici atît de bogată în experienţe probabil, am avut cel puţin o dată, poate chiar de două ori, această senzaţie…

AP: Care anume?

LA: Senzaţia androginismului, a regăsirii jumătăţii pierdute.

AP: Ai motive să fii fericit, dragul meu. În ce mă priveşte, cred că acest mit, al androginului se compune, de fapt, dintr-o realitate mult mai largă, care este complexul sado-masochist neîmpins la… la…

LA: La patologic?

AP: Natural, acesta era cuvîntul care nu-mi venea. Deci, neîmpins la patologic. Pentru că eu, totuşi, mă refer la o intelectualizare a iubirii. În dragoste, dacă nu există intelectualizare, nu există nimic. Acest mit al androginului ţine, ca să zic aşa, de un complex sado-masochist proporţional.

LA: Excelenţă, ca tot autorul care are impresia că trăieşte un sentiment, am încercat să-l şi analizez, să-l comentez şi, de pildă, nu m-a convins, nu m-a satisfăcut ideea de predestinare din mitul androginului. Mi se părea că lezează principiul liberului arbitru, ideea de alegere…

AP: Da, da, înţeleg. Nici nu te putea satisface.

LA: Am încercat, prin urmare, un fel de ameliorare a mitului. V-o supun atenţiei sub beneficiul de inventar. Am presupus, pînă la urmă, că întîlnirea dintre cei doi este absolut întîmplătoare dar că, din momentul în care se petrece, devine obligatorie, poate chiar fatală.

AP: Cred că ai dreptate. E întîmplătoare, dar fatală. Nu trebuie însă să omitem că şi ceea ce numim întîmplare este, de fapt, un foarte mare mister. Ar trebui analizat mai adînc ce este şi cu întîmplarea. Este de natură statistică ? Sau este graţia divină? Nu ştiu. Acum, nu ştiu.

LA: Asta îmi aminteşte ce-mi spuneaţi la Paris, în toamna lui 1990, despre revoluţia noastră. Mi-aţi spun, atunci, că a fost o revoltă spontană, dar că spontaneitatea a fost puternic stimulată. Aveţi darul formulelor memorabile. Pe aceasta nu reuşesc s-o uit de aproape zece ani. Poate e cea mai potrivită pentru ce s-a petrecut atunci.

AP: Da, dragul meu, asta a fost atunci şi asta este, nu mi-am schimbat părerea. Într-un fel sau altul, poate că şi întîmplarea care naşte iubirea este stimulată. Sau, cel puţin, pregătită într-un fel sau altul. Nu ştiu exact cum.

LA: Nici eu, dar să revenim puţin la Ortega y Gasset. Spuneaţi că din tot ceea ce s-a scris despre dragoste, preferaţi eseul său dedicat temei.

AP: Da, fără nici o îndoială, pentru că eseul lui asta a adus – despre funcţia observaţiei în iubire, despre fenomenul de repetiţie şi, mai ales, despre iubirea doamnei Cristine.

LA: M-aş întoarce acum la Stendhal, la fenomenul cristalizării. Vorbesc ca psiholog, ca specialist într-o disciplină care nu ştie exact cu ce se ocupă, pentru că nu ştim încă ce este sufletul, nici spiritul. De fapt, nu stăm mai bine nici în ceea ce priveşte cunoaşterea trupului nostru, ca să nu mai vorbesc despre  interferenţele lor. Deci, psihologilor li se pare destul de rezonabilă explicarea sentimentului iubire prin fenomenul de cristalizare descris de Stendhal. El este citat, în mai toate tratatele despre viaţa afectivă, ca un fel de autoritate ştiinţifică în domeniu.

AP: Despre cristalizare… Eu am citit de multe ori pasajele din De l`amour , am citit şi comentariile. N-am reuşit însă să înţeleg ce vrea să spună, nici cînd am citit prima oară, şi nici pînă acum n-am reuşit să înţeleg. Se referă, evident, la faptul că atenţia adormită se dilată la un moment dat, se cristalizează ca un fel de corp solid şi translucid. Cum este cristalul. Este o metaforă care îmi dă un început, dar care nu merge, nu poate să meargă pînă la capăt.

LA: Prin urmare, nu rezolvă chestiunea, dar ceva spune, sugerează ceva. Am senzaţia că nici psihologii mei n-au reuşit să meargă mai departe de această metaforă. Totuşi, decît nimic mai bine ceva insuficient, aproximativ.

AP: Ei bine, tocmai pentru că asemenea metaforă nu rezolvă, ar trebui să mergem la concret, ca să ne odihnim, dar nu e bună nici odihna…

LA: De altfel, atunci cînd e vorba despre dragoste, slabă nădejde!

AP: Într-adevăr, slabă nădejde!

LA: Să încercăm şi altfel, Domnule Paleologu. Credeţi că poate să apară un moment în care să poţi spune că această iubire este iubirea aceea, deci care nu este nici joc, care nu este antrenament, care nu e prima iubire, ci chiar iubirea, cu i mare, dacă doriţi?

AP: Cum să-ţi explic? În iubire, momentul care poate să rezume este, de fapt, emblematic pentru rest. La bătrîneţe, de pildă, este atît de emoţionantă doar ţinerea de mînă şi grija nocturnă, să vezi ce se întîmplă…

LA: Să vezi dacă celălalt mai respiră…

AP: Da, dar acesta nu este totuşi decît un efect, e fundul de retortă, important este întregul proces. Este, de fapt, un fenomen procesual, care nu se poate defini stadial, nu poţi surprinde momente.

LA: În legătură cu vîrsta. La sfîrşitul anilor optzeci, în acel final de epocă cutremurător, mai trăia profesorul Mangeron. Îl întîlneam în Copou, împreună cu soţia lui, se ţineau cu o tandreţe indescriptibilă de mînă. O foarte rară imagine luminoasă într-o epocă atît de sumbră. Cum eu însumi tocmai mă îndrăgosteam atunci, cînd ne întîlneam, ne zîmbeam cumva complice. Era una din cele mai emoţionante scene de iubire post-matură pe care le-am văzut vreodată.

AP: Cred că am mai povestit asta cîndva, dar o să reiau povestea tocmai pentru că mi s-a părut la fel de tulburătoare. Eram în Franţa, într-un autobuz, împreună cu soţia mea, pe un drum pe care îl făceam în fiecare an de nu ştiu cîte ori. Pe traseul acesta, într-o zi, am văzut urcînd în autobuz o doamnă mai în vîrstă, cu ochi albaştri, puţin zăpăciţi, îmbrăcată într-un palton bej, cu un baston în mînă. După ea, venea un bărbat cu bască şi cu o geantă pentru cumpături. S-a uitat în jur pînă ce a găsit un loc liber şi a aşezat-o cu infinită grijă. La o staţie, el a coborît, a rezemat geanta şi bastonul de un pom, apoi a ajutat-o pe băbuţa lui să coboare cu grijă. Toată privirea lui se concentra asupra ei cu o infinită atenţie şi căldură. I-am spus nevestei mele : vezi, asta este ceva extraordinar. Asta ne rămîne după ce totul s-a dus. Apoi, am văzut că se duceau spre o clădire pe care scria „analize de laborator”. A fost ceva extraordinar de emoţionant. Bătrînul acela, grija lui ca băbuţa să stea pe scaun, apoi să coboare din autobuz fără primejdie. Asta e tot ce rămîne după ce nimic nu mai este.

LA: Înţeleg că, de fapt, această importanţă a iubirii la bătrîneţe se datorează întregului proces din spate, din trecut, întregii istorii a cuplului.

AP: Evident, dragul meu.

LA: Credeţi însă, că la vîrsta de şaptezeci sau optzeci de ani, două persoane care se văd pentru prima oară ar putea se îndrăgostească?

AP: Asta mă întreb şi eu. Nu ştiu, îmi pun aşa o frumoasă ipoteză dezvoltată literar, să vedem dacă merită. Are Ibrăileanu un pasaj foarte frumos în care spune aşa : uită-te la nevasta ta, care are riduri pe faţă, are la gît nişte piele care îi atîrnă, este cuprinsă de o mare ingratitudine a trupului. Dar fiecare din aceste riduri ne face pe noi să evocăm acea fiinţă graţioasă, extrem de tînără, pe care am iubit-o şi am dorit-o de atîtea ori, care a fost de atît de multe ori în braţele noastre. Asta este fotografia iubirii tale de-o viaţă.

LA: Eu întrebasem, totuşi, dacă este posibilă îndrăgostirea la bătrîneţe. Ceea ce s-a întîmplat spre sfîrşitul vieţii cu Blaga ori Călinescu, care au avut anumite atracţii pentru persoane mult mai tinere, este dragoste ori altceva?

AP: Ei bine, asta este întrebarea. De pildă, Sombart era căsătorit cu o româncă din Iaşi, mai tînără decît el cu peste treizeci de ani. El era mai în vîrstă decît socrul lui cu un an, şi a avut un mariaj foarte fericit, a fost vorba de o foarte mare dragoste, iar fiul lor, Nicholaus Sombart, este un specimen foarte reuşit, ieşit din doi oameni de nivel social şi intelectual foarte înalt. Dar stau şi mă întreb: o bătrînă foarte frumoasă, ca orice bătrînă, eu bătrîn fiind, m-aş putea îndrăgosti? Poate că da, dar nu e la fel, pentru că lipseşte elementul senzualitate, care joacă un rol atît de important în consolidarea sentimentului. Şi chiar epuizarea senzualităţii spre bătrîneţe, înlocuirea ei tot mai mult cu tandreţea este posibilă tocmai pentru că senzualitatea a existat. Dar senzualitatea, dacă mai există, amintirea ei, ar mai putea produce un declic la bătrîneţe. Nu ştiu, n-am avut experienţa lui.

LA: Credeţi că, în iubire, bărbatul şi femeia sînt egali ? Sigur că sînt diferiţi, nu nu aceasta este problema dar, în diferenţa lor, sînt ei egali?

AP: E greu de spus. Sînt egali într-o anumită privinţă, fiindcă atunci cînd se întruchipează acea fiinţă unică, nu mai contează proporţiile  din care se întrupează această fiinţă unică. Dar îmi aduc aminte o formulă corectă a unui jurist francez, de la care am învăţat multe acum şaizeci şi ceva de ani la Sorbona. El spunea aşa: femeia nu este inferioară bărbatului, nu este nici superioară, şi cu atît mai puţin nu-i este egală!

LA: E o formulă foarte frumoasă, trebuie să recunosc. Eu n-o ştiam, vă mulţumesc. Voi încerca să n-o uit. Ea pare, desigur, paradoxală, dar paradoxul spune adesea mai mult decît formulările de bun simţ. Bunul simţ ca paradox, ca să vă citez. Dar dacă aţi încerca să daţi cea mai scurtă definiţie a dragostei, cum ar suna aceasta?

AP: Ar fi o definiţie, mai degrabă, negativă. Pe mine, mă impresionează foarte mult doi bătrîni. Femeia e cu cîţiva ani mai tînără decît el şi îl ceartă: iar n-ai luat fularul, iar nu te-ai încheiat la haină. Mi se par încîntători.

LA: Micile ciondăneli pe subiecte aparent neimportante, dar…

AP: Da, dragul meu, neimportante, însă fundamentale. Pentru că sînt un semn al grijii, al atenţiei şi al iubirii, aşa cum mai poate ea exista la bătrîneţe.

LA: Domnule Paleologu, impresia mea este că iubirea este subiectul cel mai frecventat de artişti, tema predilectă pentru artiştii de toată mîna. Pînă şi în filmele de doi bani, de violenţă, de pildă, sau chiar horror, ca să nu mai vorbesc de literatura roz sau de neverosimilele telenovele, apare în cele din urmă o „tulburătoare² poveste de dragoste. Credeţi că asta se întîmplă pentru că reţeta e bună, cu succes la coafeze, ori pentru că, pur şi simplu, pentru că autorii n-o pot evita din cauza importanţei sale reale?

A.P. : Mai întîi că n-aş dispreţui coafezele, pot fi iubite extraordinare…

LA: Nici eu n-o fac, a fost o scăpare datorată unei prejudecăţi devenită foarte populară în mediile noastre intelectuale.

AP: Trecînd peste asta, evident că iubirea este tema centrală a lumii literaturii şi artelor. Chiar atunci cînd nu e aparent aşa, vine vorba despre ea la un moment dat şi tulbură totul, orice poveste devine mai complicată şi mai interesantă. Avea dreptate Ecleseastul, pe care-l cita Preda: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

LA: Credeţi că, într-adevăr, aşa stau lucrurile?

AP: Da, în mod fundamental, lucrurile aşa stau. Nimic nu este mai important, în lumea noastră, decît dragostea.

LA: Excelenţă, vă rog să-mi iertaţi indiscreţia, ştiu că scriitorilor nu le place să li se intre în laborator pînă cînd nu au produsul finit. Am citit, în eseurile şi în interviurile Dumneavoastră, o mulţime de lucruri extraordinare privind dragostea. Într-un interviu, mai vechi, cu Adriana Babeţi, m-au tulburat cele spuse despre dragostea la maturitate şi la bătrîneţe. Apoi, în alte eseuri şi interviuri, am găsit pasaje încîntătoare privind dragostea, senzualitatea sau femeia. Nu vă tentează să scrieţi o carte pe această temă?

AP: Nu, hotărît nu. Mi-e teamă că, dacă aş încerca să scriu despre iubire, n-aş avea ce să scriu, pentru că lucrurile tind să se teoretizeze. Or, eu cred că iubirea este un fenomen de experienţă, de percepere. Apoi, începe să fie perseverentă şi repetitivă. Mai mult n-aş şti ce să scriu.

LA: V-ar deranja dacă altcineva, eu de pildă, ar face acest lucru? În fond, toate trăirile sînt, mai întîi, fenomene de experienţă, teoria, eventual, urmează.

AP: Bineînţeles că nu, doar nu am monopol pe subiecte! De altfel, îţi invidiez formula „o prostie a lui Platon”, cum am afirmat-o în public, la lansare…

LA: Recunosc că e o formulă „paleologică”!

AP: Da, dar e a ta! Tu ai găsit-o. Şi, pînă la urmă, dacă am lăsa la o parte, faptele de experienţă, despre ce am mai putea teoretiza? Dacă te amuză subiectul, îţi doresc succes.

LA: Nu chiar despre amuzament este vorba ci, cum am învăţat şi de la Dumneavoastră, despre oprirea la „cele esenţiale”, despre „lucrurile cu adevărat importante”. Şi, apoi, cum spuneaţi mai înainte, ar fi vorba şi despre experienţă! Cum sîntem literaţi, v-aş întreba care din marile poveşti de iubire pe care ni le oferă literatura vă fascinează cel mai mult?

AP: Mi se pare că cea dintre Pierre şi Nataşa…

LA: Aţi mai spus asta într-un intreviu şi văd că aţi rămas fidel…

AP: Nu se putea altfel pentru că, după mine, iubirea profundă este o iubire de a doua etapă, de maturitate. De exemplu, iubirea dintre Pierre şi Nataşa. Este un moment extraordinar. Of, Doamne, trăsura aceea în care este dus prinţul Andrei, acolo unde va fi spitalizat, băiatul care îngenunchează pe prag şi aşteaptă s-o ierte. El o iartă, bineînţeles, aşa cum îl iertase ea pe acel băiat. Este un moment de iubire extraordinar. Umilinţa şi credinţa. Şi iubirea Nataşei

LA: Credeţi că o greşeală în iubire poate fi iertată de tot? Că este posibil să nu lase un rest „pe fundul retortei”?

AP: Cred că da. Iubirea niciodată nu se şterge, dacă este chiar iubire. Poate deveni un firicel foarte fragil, dar nu se şterge. Chiar şi o pasageră aventură, care a adus o mare plăcere, nu se uită. Iubirea? Cu atît mai puţin, imposibil.

LA: Excelenţă, vă mulţumesc pentru discuţie, în numele meu, dar şi al foarte tinerilor noştri ascultători. Poate veţi accepta să o continuăm cîndva şi în legătură cu alte lucruri „cu adevărat importante”, ştiu eu, libertatea, prietenia, moartea…

AP: Cu toată plăcerea, dragul meu. Am senzaţia că noi discutăm bine, că ne înţelegem în cele esenţiale, că avem, dincolo de vîrstele noastre, un fel de fond aperceptiv comun. La bună vedere. Sau, cel puţin, la bună ascultare!

Sfîrşitul iubirii, începutul melancoliei

Iată un capitol pe care n-o să-l puteţi/putem citi. Nu pentru că aş fi obosit sau m-aş fi plictisit brusc de această temă, despre care am scris cu plăcere, chiar cu voluptate, cu dragoste, pentru că e absurd să crezi că s-ar putea scrie despre asta, ca despre oricare alt subiect, cu detaşare ori indiferenţă. Cînd scrii despre iubire, sentimentul te invadează, toate iubirile tale pierdute tresar, se trezesc, revin în memorie, se infiltrează în spiritul, în inima, chiar în trupul tău. Deci, nu am obosit, nu m-a cuprins plictisul, nici nu am dorit să păstrez secrete gîndurile mele despre sfîrşitul acestui par excellence sentiment omenesc. Pentru că aveam/am şi asemenea gînduri. Cine a trăit dragostea, de cîteva ori într-o viaţă, a trăit desigur şi cîteva sfîrşituri. Mi-am scris, prin urmare, eseul, dar el nu mai există. Pentru că s-a opus ea. Şi nu numesc prin acest pronume o persoană, iubita sau o fostă iubită, o femeie ultragiată, o romantică incurabilă, ci mă refer la Nikita, la computerul meu cu nume feminin, ce s-a dovedit neaşteptat de sensibil, de sensibilă la acest subiect. De altfel, nu sînt deloc sigur că, dacă l-aş fi botezat Birkoff, nu s-ar fi întîmplat acelaşi lucru. Va trebui să ne împăcăm cu gîndul că şi computerele simt, manifestă idiosincrazii, pot avea iniţiative. Chiar acum mi-a transmis un mesaj pe care nu-l cerusem, probabil ca semn de mulţumire că i-am amintit numele şi faptele de arme.

Scrisesem, prin urmare, despre sfîşierea infinită în care te aruncă moartea iubirii, despre cine e de vină, despre melancolia ce se întinde în întreaga fiinţă, despre suferinţa din dragoste care se vindecă numai prin dragoste, despre insomnie şi abulie, despre mineralizarea fiinţei, despre chipul ei ce-ţi apare în cele mai neaşteptate momente şi despre multe altele. Dar Nikita s-a opus iarăşi, a şters totul, sau m-a făcut să şterg capitolul printr-un şiretlic de-a dreptul feminin. Nu m-am descurajat pentru atît lucru şi am încercat să rescriu textul, deşi nu aveam un manuscris la îndemînă, ci doar cîteva notaţii fugare. Trecusem de prima treime, cînd experienţa s-a repetat. Iniţiativa Nikitei, un gest neatent în viteza recuperării textului/timpului pierdut – şi s-a dus din nou în neant totul. Ca şi cum aş fi scris doar pentru mine şi, eventual, pentru ea. Sau pentru divinitatea ale cărei preferinţe literare nu le cunosc. Nici nu ştiu dacă undeva, în măruntaiele hardului ei – sau în soft? – textul, totuşi, nu mai există. Sau dacă nu l-a expediat în reţea. Ceea ce este sigur e faptul că nu mai putea fi vorba de o biată întîmplare nefericită, de un simplu accident, ci de un semn. Un semn divin, o revoltă a femeii Nikita, un mesaj din cyberspaţiu? Nu ştiu, dar nu provenienţa mesajului importă, ci sensul acestuia. Iar acesta mi s-a părut simplu şi clar. Şi, cred, l-am receptat ca atare. Chiar dacă atîtea iubiri minunate se pierd, dragostea în fond nu moare niciodată, nu moare nicicînd în întregime şi este, prin urmare, indecent, nerecomandabil, cumva histrionic să vorbeşti despre sfîrşitul său. Cum spunea Wittgenstein, „despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”. Şi, în acest fel, m-am decis să tac sfîrşitul. Aşa cum, desigur, aş face-o şi dacă ar fi vorba despre moarte. Am oprit construcţia înaintea sfîrşitului. Avea dreptate Blanchot – la început, a fost reînceputul. Literalmente şi în toate sensurile. Din acest punct, lectura poate continua cu  Epilogul sau putem reveni la Prefaţă. Deşi, ingenioşi cum îmi ştiu cititorii, bănuiesc că vor face şi una şi alta. Şi, poate, la o nouă lectură, vor găsi strecurat discret şi ceva despre sfîrşit, despre sfîrşitul iubirii. Poate am reuşit să înşel vigilenţa Nikitei. Poate nu e atît de infailibilă precum personajul – trăind o ciudată, o complicată poveste de dragoste – de la care i-am împrumutat numele computerului meu. Probabil, singurul tip de femeie blondă de care mi s-ar putea întîmpla să mă îndrăgostesc vreodată. Din fericire, din păcate,  locuieşte tocmai la antipozi! Am scăpat, aşa cred acum, dar niciodată nu poţi prevedea cum şi cînd ţi se poate întîmpla întîlnirea. Cum, nici măcar cu o clipă înainte, nu poţi bănui că va veni sfîrşitul. Iar, fără această neştiinţă totală, dragostea nici n-ar fi ceea ce este – absenţa misterului ar metamorfoza-o într-o „trăire” obişnuită, fadă, de o cutremurătoare banalitate, de prost gust sau, oricum, măcar de un gust îndoielnic.

Notă pentu această ediţie: Încă nu e gata! Mai este savurosul interviu cu regretatul Al. Paleologu, un veritabil maestru în ceea ce priveşte “lucrurile cu adevărat importante”, precum şi “mica bibliografie sumar comentată!

Ultimul interludiu. Caseta cu chinezării (4)

Chestiunea duratei

În cele din urmă, diferenţa dintre intersecţie şi întîlnire, dintre corporalitate pură sau simpla vieţuire în doi şi dragoste ţine de chestiunea duratei. Şi nu în primul rînd de durata reală  – o imensă iubire autentică nu durează neapărat o eternitate efectivă -, ci de durata imaginată, de sentimentul de neînlăturat că totul este menit să ţină veşnic. Şi chiar ţine „veşnic”, pentru că trăirea timpului, în dragoste, are cîteva particularităţi pe care le-am subliniat deja. Găsesc, cînd îmi propusesem să nu mai citez din Poneii sălbateci, această replică ce-mi serveşte excelent gîndul: „Totul se revendică de la durată. Ia un bărbat într-o noapte, autorizează-l să facă orice vrea, să-şi satisfacă cele mai joase instincte, lasă-l să creadă că te-a umilit, că a umilit toate femeile în patul tău, însă, odată sosită dimineaţa, dă-l pe uşă afară, şi atunci sărmanul său orgoliu va căpăta o lovitură mortală. L-ai şters pur şi simplu, el nu va mai exista. Nici pentru el însuşi, nici pentru tine. Eu niciodată n-am făcut nimic altceva. Dar nu cu tine, tu eşti durata”. (s.m.LA  – o subliniere care înlocuieşte comentariile).

Despre predarea completă

M-a obsedat chestiunea dacă răsfăţul, alintul la care accezi în unele momente din iubirea autentică nu e o probă de infantilism, manifestarea unei tendinţe regresive, oricum ceva de care trebuie să te ruşinezi, dacă nu e posibil să te abţii cu totul, atunci măcar să procedezi cu multă parcimonie. Nimic mai eronat, pentru că asta te împiedică, de fapt, să fii pe deplin natural, să-ţi dai drumul. În fond, acest alint reciproc, manifestat în gesturi, în limbaj, în atingeri face parte din „micile acte” esenţiale care întreţin normalitatea iubirii. Pe de altă parte, e semnul cel mai sigur că ţi-ai deschis „carapacea”, că te-ai oferit cu întreaga ta vulnerabilitate, cum spunea cineva, odată, e semnul predării complete. Precum cea a cîinelui ce se tolăneşte cu burta în sus, acceptînd mîngîierea. Şi, poate, tocmai din acest motiv, atunci cînd iubirea nu mai este, din toate cele ce s-au întîmplat, de nimic nu-ţi este mai ruşine, nimic nu regreţi mai mult decît semnele jucăuşe ale acestei totale predări, în care nu mai reuşeşti să vezi decît nişte prosteli infantile.

Bluesul şi dragostea

Martinez Estrada supune, în Radiografia pampei, unei veritabile execuţii tangoul, în cele din urmă un fel de dans naţional al argentinienilor. Îi se reproşează acestuia că este lipsit de suflet, mecanic, complet despiritualizat, cu alte cuvinte că este un dans pentru „cornute”. De altfel, nici cu adevărat senzual nu ar fi, pentru că pune în mişcare doar jumătatea de jos a corpurilor. Dans venit din mahalale, cu un popas în bordeluri, dansul şi-a fi pierdut, odată cu intrarea în saloane, şi puţinul farmec oarecum exotic ce-l avusese la început. I se pare a simboliza, mai degrabă, concubinajul social acceptat decît dragostea sau logodna. Uneori, crede că ar fi un fel de act solitar, chiar dacă există parteneri. Sînt în mare parte de acord cu observaţiile lui Estrada, ba chiar dispreţul meu este ceva mai larg, adresîndu-se mai tuturor dansurilor în care „se numără paşii”, poate cu excepţia valsului, căruia nu pot să nu-i recunosc eleganţa şi în care privesc, mai degrabă, un preludiu decît o simulare a iubirii. Nu cred însă că e de reproşat tangoului egalitatea de principiu a partenerilor în dans. Însă această egalitate deplină este de regăsit, mai intensă, în blues, dansul care poate simboliza infinit mai bine dragostea decît oricare altul. Faţă de tango are şi avantajul participării întregului corp, într-o fuziune aproape erotică, într-o mişcare aproape imperceptibilă, într-o complicitate desăvîrşită. Nu doar că o simbolizează dar, adesea, pare să o simuleze.E cu totul fermecător să priveşti o pereche de îndrăgostiţi scufundaţi în blues – nimic trivial, nimic obscen oricît de îndrăzeţe ar fi gesturile lor reciproce, oricît de totală atingerea. Nimic vulgar, nimic revoltător, dar totul provocator, contaminant. Îmi pot imagina un cuplu ce se destramă cuprins de magia unui blues melancolic – în fond, au trăit atîtea împreună -, dar nu pot să nu-mi închipui stînjeneala unui cuplu provizoriu nimerit din întîmplare, dintr-o cumplită eroare, într-un astfel de dans. Martinez Estrada are dreptate, în ceea ce priveşte tangoul : „Odată dansul sfîrşit, femeia nu poate uita acest act rece, prin care a fost posedată ca o moluscă…”. E şi firesc, asta se întîmplă în adulter, la bordel sau în actul solitar, e cum nu se poate mai normal să se simtă aşa. Nici bărbatul nu cred că se va simţi mai bine. Doar dacă ei se iubesc atît de mult încît nu tipul dansului contează, ci dansul însuşi, mişcarea împreună. Din fericire, pentru blues, problema nici nu se pune – este dansul îndrăgostiţilor şi, de bună seamă, ceilalţi vor şti să rămînă pe marginea ringului. Iar dacă nu, atunci va fi spre întreg ridicolul lor!

O frază din Scott Fitzgerald

Dintotdeauna, mi-a plăcut Fitzgerald, chiar din adolescenţa în vremea căreia am citit Marele Gatsby, spre sfîrşitul ei avînd şi şansa de a viziona filmul,  cu Redford în rolul titular. Totuşi, nu despre Gatsby vreau să vorbesc, în ciuda iubirii de acolo – o iubire fracturată de timp, regăsită melancolic şi pierdută prin intervenţia absurdă a catastrofei în biografiile personajelor. De ce, în ciuda prezenţei tuturor ingredientelor necesare, nu a ieşit o biată melodramă, asta numai geniul lui Fitzgerald ar putea s-o explice. Dar nu vreau să vorbesc, aici, despre Gatsby, nici despre fascinaţia pe care o exercită asupra mea de decenii. Întîmplarea a făcut ca, exact atunci cînd îmi încheiam cărticica, să nimeresc, în paginile Dilemei, peste articolul Noi, scottfitzgeraldienii… de Radu Cosaşu, pe care l-am citit cu pasiune extremă şi, apoi, l-am recitit, membru al confreriei, cum m-am simţit fără vreo umbră de ezitare. La un moment dat, Cosaşu comentează „acea nuvelă inegalabilă” care este The Crack up, pe care o pierdusem undeva în uitare, din care citează cîteva fragmente. Scurta nuvelă e excepţională în întregul său, însă un pasaj m-a tulburat peste măsură: „…marca unei inteligenţe deosebite este putinţa de a se fixa asupra a două idei contradictorii fără a pierde posibilitatea de a funcţiona… trebuie, de exemplu, să înţelegi că lucrurile sînt fără speranţă şi, totuşi, să fii hotărît să le schimbi”. Fraza m-a tulburat chiar de la începutul său, pentru că trimite la acea coincidentia oppositorum, atît de dragă mie, dar finalul mi-a dublat tulburarea. În fond, chiar aşa procedează îndrăgostiţii. Ei ştiu prea bine că toate iubirile, de la naşterea lor, îşi asumă riscul degradării, erodării, morţii, dar se comportă ca şi cum aceasta ar fi destinată eternităţii. Şi nici nu se poate altfel, în afara acestei credinţe oarbe, în afara acestei încrederi nemăsurate în invincibilitatea dragostei, nimeni nu s-ar arunca în acest sentiment, ca într-un maelstrom, pînă la „dispariţia” propriei persoane. Fără această deschidere deplină, nu ar exista riscul sfîrşitului iubirii, pentru simplul motiv că ea nici nu ar începe vreodată. Bineînţeles că la altceva se referea Scott Fitzgerald acolo, şi anume la pariul său de artist dar, acum, nu reuşesc să văd nici o diferenţă între riscul artistului şi cel pe care şi-l asumă cei foarte puţini, care încă mai cred în iubire.

Artiştii şi exerciţiile corpului

Am răsfoit cîteva ore Dicţionarul gay de la Nemira şi, mărturisesc cu toată sinceritatea că noi, artiştii încă oarecum normali, avem toate motivele să ne simţim complexaţi. Numele sînt atît de numeroase, unele atît de ilustre, şi nu doar de artişti, ci şi de savanţi ori filosofi, încît te întrebi dacă, în zona creativităţii, mai este loc şi pentru sexualitatea normală. Dacă-i adăugăm şi pe „afemeiaţii” impenitenţi ori pe cei iertaţi de Domnul, de la bun început ori înainte de vreme, pe sadici şi masochişti, îţi dai seama că nu prea mai este un asemenea loc. Şi, într-un anume sens, e normal ca lucrurile să stea aşa, ca artiştii să se scalde într-o formă ori alta de anormalitate. Creativitatea însăşi nu este normală, ea te scoate din aşa-zisul normal statistic. Există, din acest motiv, în creatori un fel de surplus energetic, ce se manifestă, fie prin consum biologic, fie prin ceea ce psihanaliza numeşte sublimare. Există, fără îndoială o presiune a pulsiunii şi aceasta trebuie să se elibereze într-un fel sau altul. Ce se întîmplă, însă, cu impotenţii? Dacă îmi amintesc bine, e vorba de un fenomen compensatoriu. În diversele „devianţe”, atunci cînd nu este o cauză pur biologică, ce ţine de jocul cromozomilor, funcţionează cu toate puterile imaginaţia, funcţia fantasmatică. De altfel, ceea ce distinge sexualitatea personalităţilor accentuate de banala sexualitate cotidiană este tocmai modul de funcţionare a imaginarului, calitatea şi intensitatea funcţiei fantasmatice, nu ştiu cît de legate de vreun elan vital de natură biologică. De altfel, în opinia mea, e şi imposibil să distingi între diferitele dimensiuni ale persoanei, în interdependenţă cum se află ele. Uneori, prin pură fantasmă, sînt mobilizate energiile vitale. Alteori, energia corporală ca atare provoacă fantasmele, pune în mişcare imaginarul. De cele mai multe ori, probabil, e absolut imposibil să distingi vreun punct de plecare şi trebuie să te mulţumeşti cu înregistrarea evenimentelor în curgerea lor, cu inventarierea rezultatelor – simbolice ori pur corporale, cel mai adesea mixte. Mă gîndesc la scrisorile lui Joyce către Nana, de pildă, şi încep să înţeleg mai bine unele pagini din Ulysses. Nu însă în funcţie de o cauzalitate simplistă, pentru că aceasta e complet falsă, ci ca produse aflate în complicitate, în corespondenţe ascunse, în co-evoluţie, aparţinînd unei fiinţe de  coerenţă deplină, cu adevărat împlinită. Cum, desigur, fraza somptuoasă a lui Proust trebuie să datoreze ceva subtilităţii sufletelor travestite. Ce să fac, oare, cu Kierkegaard pe care, în ciuda faptului că ne situăm la antipozi din acest punct de vedere, nu mă pot opri să-l ador pur şi simplu. Un fel de atracţie a diferitului ? Probabil. De altfel, acelaşi sentiment îl am şi pentru operele diferiţilor pederaşti ori pentru heterosexualii „puri şi duri”, precum Miller ori Durrell. De fapt, în artă, în creaţie, nu originea contează, nici calea, ci, în cele din urmă, pur şi simplu rezultatul, opera ca atare. S-ar putea distinge, probabil între anumite tipuri de creativitate plecînd de la relaţia cu sexualitatea, ar fi o interesantă îndeletnicire academică, nu-mi dau însă seama cu ce folos – în ordine pur artistică, vreau să spun. Probabil, ca în orice psihocritică, am putea explora cu mai mult succes structurile imaginarului, construcţia mitului personal ş.a.m.d. Dar nu plecînd de la Freud, totuşi foarte rudimentar în această privinţă, ci de la Jung mai degrabă, ca Gilbert Durand, ori chiar de la Adler, cum n-a făcut-o, după cîte ştiu, încă nimeni.

Interesant este că Securitatea ştia ceva despre legăturile artiştilor cu sexualitatea, despre importanţa acesteia în biografia lor. Altfel, e greu să-mi explic înverşunarea cu care arunca zvonuri de această natură despre unul sau altul. Îmi amintesc, că, la un moment dat, cînd începusem „să mă defectez², eram, în acelaşi timp, ceea ce e riguros imposibil, şi afemeiat, şi impotent, şi homosexual. Două cîte două ar mai merge, dar toate trei deodată chiar nu se poate. Nici măcar afemeiat nu eram, din moment ce niciodată n-am făcut pur şi simplu „sex”,  ci întotdeauna „dragoste”, poate cu o singură excepţie, într-un moment de suferinţă şi rătăcire, datorat morţii unei iubiri. Dar, şi atunci, totul s-a petrecut „între artişti”, partenerele rezonînd, mai degrabă, din pură compasiune colegială decît dintr-o pasiune de nestăvilit. În ce mă priveşte, eu eram în derivă şi procedam, artistic, în conformitate cu versurile lui Khayam: „alege-ţi o femeie, cu sînii albi, de nufăr/ să n-o iubeşti, nici ea să nu poată iubi”. Probabil că Securitatea a nimerit informativ tocmai peste acest interludiu pe care eu însumi l-am resimţit ca fiind penibil. Dar celelate zvonuri de unde, oare, le-a scos? Din cultură, desigur! Şi încă, pe atunci, nu se editase vreun dicţionar gay, iar Freud de-abia începuse să fie tradus cu infinită timiditate. Cum funcţia mea fantasmatică se desfăşoară în toate direcţiile, mi-i imaginez, acum, pe „băieţi”, ajunşi la binemeritata pensie, întîlnindu-se la o bere pentru a rememora „faptele de arme”. Între timp, au avut ce citi, astfel încît conversaţia este împănată cu pulsiuni, eros şi thanatos, refulare şi defulare, travestire, stadiu al sexualităţii ş.a.m.d. Cum stau artiştii cu dragostea, cu erotismul şi sexualitatea, am încercat să surprind în paginile acestei cărţulii. Am rămas însă cu o curiozitate nevindecată – cum stăteau/ stau agenţii secreţi? Dacă e să mă iau după John Le Carré ori San Antonio, aş putea crede că nu stau nici mai rău, nici mai bine decît majoritatea oamenilor. Şi, totuşi, o problemă rămîne. Dragostea se clădeşte întotodeauna pe încredere, iar ei sînt crescuţi în suspiciune neîntreruptă. Ce poate să iasă din asta? Nu ştiu, chiar nu ştiu.

Dragostea şi viitorul

Nu există iubire acolo unde nu se proiectează imagini ale viitorului. Şi nu e vorba doar de aproximaţii, de imagini vagi şi neclare, ci de veritabile „scenarii”, gîndite pînă în cele mai mici amănunte şi pînă la „sfîrşitul timpului”, pentru că îndrăgostiţii nu pot gîndi pe termen scurt, nici nu-şi pot imagina că iubirea lor se va termina vreodată. „Realismul” acestor scenarii nu are nici o însemnătate – cu cît un astfel de scenariu este mai puţin realist, cu atît el pare să aibă virtuţi normative mai puternice. A gîndi viitorul înseamnă, pentru cei cu adevărat îndrăgostiţi, a gîndi viitorul împreună, pentru că un viitor al separării nu poate fi imaginat. Tocmai din acest motiv, sfîrşitul dragostei îi lasă fără sens, dezorientaţi şi vulnerabili, ca o biată frunză gata să se lase smulsă de vînt. Sfîrşitul iubirii este asociat de ei sfîrşitului timpului, deci unei fel de apocalipse personale care, în virtutea infuzării întregii lumi cu dragostea lor nesfîrşită, echivalează dispariţiei întregii lumi.

Inventarea trecutului

Jocurile temporale ale îndrăgostiţilor nu se opresc însă la producerea scenariilor despre viitor. Ei desfăşoară la fel de multe resurse imaginative şi în ceea ce priveşte re-scrierea trecutului, inventarea unui trecut comun dincolo de termenul întîlnirii lor reale. În fond, o iubire care e nesfîrşită înspre viitor trebuie să aibă un trecut echivalent în dimensiunile sale. Evenimentele dinaintea întîlnirii reale devin semne prevestitoare ale acesteia, între trăirile separate se găsesc punţi de comunicare secrete, pe care doar imaginaţia debordantă a îndrăgostiţilor le-ar putea bănui. Se recapitulează gesturile de iubire adolescentine şi chiar preadolescentine ca şi cum s-ar fi petrecut împreună, deşi întîlnirea reală s-a petrecut mult mai tîrziu, poate la maturitatea deplină. Nu se sfiesc să-i imite pe cei mult mai tineri, sărutîndu-se pe stradă, mîngîindu-se în semiobscuritata sălilor de cinematograf, alintîndu-se cu sobriquettes copilăreşti, de o infantilitate înduioşătoare. Tot ceea ce nu s-a putut petrece din considerente temporale se va petrece în cele din urmă. Întreg timpul, în toate dimensiunile sale convenţionale, va fi recuperat. Totul se întîmplă nu dintr-un fel de „tendinţă regresivă” demnă de a fi psihanalizată, ci pentru că aşa trebuie să se întîmple – e vorba despre refacerea unui trecut ce nu le-a aparţinut cu adevărat, dar la care aveau principial dreptul din chiar momentul întîlnirii. Nu e vorba despre vindecarea vreunor frustrări, ci de un preaplin al trăirii căruia nu-i ajunge un timp limitat pentru a se manifesta. Din acest motiv trebuie recuperat întreg timpul. Trăind astfel iubirea, nesesizînd vreun sfîrşit al acesteia, dispare şi începutul, se accede la un fel de eternitate care este un prezent dilatat infinit, dilatat tocmai prin intensitatea trăirii.

Explorator şi exploatator

Se întîmplă adesea ca atenţia să ţi se fixeze asupra celuialt, ca ea să-ţi fie mai întîi atrasă de tristeţea de pe chipul acestuia, de melancolia neagră de care pare să fie bîntuit. Şi apare dorinţa de a elimina această stare de lucruri, mai degrabă ca un fel de terapeut decît ca un îndrăgostit propriu-zis. Începînd vindecarea, descoperi resursele enorme de bucurie şi fericire ce se ascund în spatele tristeţii şi devii, mai întîi un fel de explorator şi, apoi, un exploatator al acestui filon bogat în minereu preţios, un fel miner ce nu se poate abţine să nu-l scoată la suprafaţă. Doar că, pe măsură ce se întîmplă asta, filonul în loc să scadă pare să sporească. Tu însuţi începi să te simţi mai bogat, în vreme ce partenerul nu sărăceşte. În termeni economici, aş spune că „fuziunea capitalului” face bine „afacerii”. E aproape imposibil de crezut că, în spatele a două tristeţi solitare, pot exista atîtea resurse pentru bucurii comune, chiar pentru fericirea în comun.

Nostalgia şi prezentificarea

Cred că Jankélélevitch are dreptate, că nostalgia este intim legată de sentimentul ireversibilităţii timpului. Poţi să te sustragi, poţi scăpa nostalgiei doar dacă nu eşti înzestrat cu sentimentul trecerii vremii, ceea ce greu de crezut că este posibil, chiar şi la firile primare, şi de-a dreptul imposibil la cele secundare. Mai interesant este însă cazul celor înzestraţi cu o puternică forţă de prezentificare. Înţeleg prin aceasta capacitatea, foarte rară, de a face amintirile şi imaginile despre viitor la fel de intense, de „reale” ca şi evenimentele în curs de a se întîmpla. Nu spun, pur şi simplu, „prezente”, întrucît un prezent ca atare nici nu există. Prezentul nu este un moment al timpului, care e pură dinamică, ci, mai degrabă un proces. Cei care preferă o viziune statică nu recunosc de fapt timpul, pentru că au o teamă viscerală de instalarea nostalgiei. Prezentificarea este cea care reuşeşte să diminueze tristeţea grea din nostalgie, o face suportabilă, adăugîndu-i uneori bucuria, alteori fericirea, cîteodată chiar jubilaţia. În momentul în care reuşeşti să fii „jubilant nostalgic”, ei bine, în acel moment ai reuşit să învingi timpul, ai reuşit să metamorfozezi ireversibilul în reversibil, dispărutul în re-apărut, virtualul într-o realitate secundă, dar care este, totuşi, o realitate. De ce sentimentele, de pildă, n-ar fi la fel de reale ca şi obiectele? Cred că, de fapt, sînt încă şi „mai reale”, întrucît ne mobilizează mai aprig decît cele din urmă. Iar culmile prezentificării sînt atinse în sentimentul cel mai intens, mai total, în dragoste.

Importanţa momentului

Oricît ar părea de ciudat, pentru o dragoste androgină nu e suficientă întîlnirea partenerilor, mai trebuie şi ca aceasta să se petreacă la momentul potrivit. Dacă momentul nu e cel potrivit, nu are loc re-cunoaşterea, prin urmare nici convertirea întîmplătorului în fatal. Există persoane ce se cunosc de ani întregi şi nu se petrece semnificativ între ele. Dar, deodată, nu se ştie cum, nici de ce, are loc un fel de declic – este semnul că s-au nimerit unul în proximitatea celuilalt atunci cînd trebuia, la momentul potrivit. În absenţa acestuia, chiar dacă persoanele ar fi menite unei asemenea întîlniri, ea nu se petrece, poate fi o simplă intersecţie, adesea nici măcar atît. Desigur, tot ceea ce s-a întîmplat în viaţa lor separată a pregătit în mod misterios întîlnirea, dar nimeni n-ar putea analiza satisfăcător această alchimie. În cele din urmă, cel mai trist lucru ce se poate petrece între doi îndrăgostiţi „predestinaţi” ar fi acela ca unul din ei să nu-l recunoască pe celălalt – din întîmplare, dintr-o ciudată încăpăţînare, din teamă, din neatenţie etc -, pentru că asta ar conduce ireparabil la „ratarea momentului”, deci şi a relaţiei privilegiate. Şi nimeni nu ştie, oricum nimeni nu poate garanta că o asemenea ocazie se poate bucura de şansa repetiţiei. De aceea, atunci cînd te încearcă dragostea, cînd bîntuie în preajma ta, trebuie să fii cu toată fiinţa în alertă, cu simţurile deschise, cu mintea în ebuliţie, cu imaginaţia dezlănţuită – în deschidere totală. Dacă nu ai ratat momentul, toată viaţa ta se transmută alchimic, filosofia ta personală devine o variantă de existeţialism, de trăirism. Cel mai important fapt devine trăirea, trăirea dragostei desigur, iar gîndirea mai are oarece importanţă doar în măsura în care reuşeşte să se muleze celei dintîi, să o înfăşoare, aşa cum un corp îl înfăşoară pe celălalt. De altfel, este imposibil de imaginat un creier care să nu fie irigat de sînge, oxigenat, stimulat de hormoni. În fond, oamenii sînt unităţi existenţiale, nu ansambluri de paliere diferite ale fiinţei. Iar, prin întîlnirea esenţială pe care o numim dragoste, se obţine o unitate existenţială de al doilea grad, cel mai înalt posibil în ordinea umanului. Dacă nu cumva ar trebui să credem că unitatea individuală este, de fapt, incompletă şi că doar iubirea conduce la unitatea completă. Şi cînd te gîndeşti că toată această poveste este strict dependentă de sesizarea momentului potrivit!

O felaţie după San Antonio

Iată o reuşită felatio în relatarea lui Mathias: „ Ea m-a supt magnific, îmi declară el cu o vivacitate strălucitoare. Mai întîi, o imperceptibilă gîdilare a glandului cu lungile sale gene. Efect garantat. Apoi, limba urcătoare şi coborîtoare pe prepuţ – o adevărată raritate. Şi atunci cînd membrul şi-a atins plenitudinea dilatatorie, începu felaţia. De o lentoare suavă care te face să te clatini. A fost punctul culminant al vieţii mele senzoriale; nu spun sexuale, pentru că ar fi restrictiv, ci senzoriale pentru că TOTUL participa…”. Ş.a.m.d. pe încă o jumătate de pagină. De ce, oare, în ciuda tehnici, se pare, impecabile a partenerei lui Mathias, scena pare să aibă ceva mecanic şi inautentic? Din mai multe motive. Mai întîi, pentru că, drogat de parteneră, Mathias este mai degrabă victima unui viol, decît coparticipant liber la act. În al doilea rînd, pentru că Mathias, povestind scena lui San A, încalcă regula discreţiei, tulbură intimitatea. În fond, San A ar trebuit să se poarte în narator omniscient, cum o şi face de obicei, şi scena şi-ar fi sporit autenticitatea. În sfîrşit, pentru că totul se petrece în afara dragostei, iar invocarea TOTULUI de către povestitor este pur retorică, dacă nu demagogică. Pentru că, în cele din urmă, tehnica este aproape indiferentă, importantă fiind participarea efectivă CU TOTUL. Cînd această participare există, o parteneră maladroite obţine efecte infinit mai tulburătoare decît cea mai infailibilă dintre tehniciene, dintre vestalele emerite ale amorului trupesc.

Metamorfoza Afroditei

Prin intermediul eruditului Sir Harry Luke, în Lămîii amari ai Ciprului, Lawrence Durrell îmi aminteşte că, înainte de a fi fost zeiţa dragostei la greci, Afrodita fusese un fel de zeiţă a iubirii androgine, în chiar sensul pe care-l preia Platon în mitul său. În cultul originar, Afrodita era o zeitate de ambele sexe, cu preoţi purtînd lungi bărbi şi cu adoratori care-şi schimbau hainele între ei. Luke şi Durrell ajung chiar să se întrebe dacă nu cumva numărul foarte mare de hermafrodiţi din Cipru – mult peste media din orice populaţie normală – nu s-ar putea datora descendenţei dintr-o rasă pierdută, menită cîndva să slujească în templul Afroditei bi-sexuate originare. Pe de altă parte, cred că mitul „modern” al Afroditei este legat de instaurarea tradiţiei celor trei cuvinte care desemnează dragostea la vechii greci, de fuziunea lor ulterioară în tradiţia pe care ne consolăm că am reuşit să o moştenim şi noi. Între timp, a apărut şi Eros. O coincidenţă absolut tulburătoare face ca, cîteva zeci de pagini mai încolo, o elevă a lui Durrell, pe numele său, cum altfel?, Afrodita, să-l întrebe pe acesta: „de ce engleza are un singur verb pentru a iubi, cînd greaca avea cîteva?”. Probabil, pentru că noi, modernii, am moştenit doar sinteza finală a tradiţiei, nu şi sursele primare din care aceasta s-a născut.

Despre delirul fantasmatic

Un roman remarcabil, cu totul fabulos în ceea ce priveşte funcţionarea delirului fantasmatic este Un beau soir sans pudoir de Paul Verguin, al şaptelea roman al acestuia, dar primul ce-mi cade în mînă. Două zile de sexualitate neîntreruptă, petrecute pe ideea realizării efective a celor mai îndrăzeţe fantasme. Dar, în ciuda faptului că romanul nu este altceva decît o înşiruire neîntreruptă de jocuri sexuale, nu este nici plicticos, nici vulgar. El este „întrerupt” periodic fie de inserturi de o mare poeticitate, fie de expunerea „filosofiei” ce controlează experienţa personajelor. Această filosofie este cel mai bine concentrată în fragmentul ce urmează: „- Secretul pe care vreau să ţi-l împărtăşesc atît de mult, Muriel, este că, uneori, fără să o fac intenţionat, cînd mă gîndesc la tine, încep să fantasmez (…) Ai fi foarte uimită să vezi ce faci cu mine, în capul meu (…) Şi, cînd încep, nu mă mai pot opri, ador asta! / – Aş vrea să-mi povesteşti totul în detaliu…dacă vrei…vreau să ştiu totul…te rog…nu voi spune nimănui nimic…pe cuvînt de femeie…pe cuvînd de femeie excitată…pe cuvînt de femeie care face tot ceea ce vrei tu în capul tău…pe cuvînt de femeie care va face tot ce vei dori…”. Această „filosofie” este reluată de cîteva ori, în diferite formule expresive, pe parcursul romanului, şi e mai tulburătoare decît scenele propriu-zis erotice, oricît de hard ar fi acestea – şi chiar sînt! Cred că efectul provine din soluţia literară aplicată de Verguin – vocile celor două personaje alternează şi, dacă n-ar fi referinţele de gen, aproape nu ai şti cînd vorbeşte unul şi cînd cealaltă. Se construieşte, astfel, un spaţiu fantasmatic comun, în care practic forţa fantasmatică a fiecăruia se potenţează nelimitat. Or, această fantasmare împreună are un efect extraordinar asupra cititorului, cel puţin asupra aceluia înzestrat cu o anumită sensibilitate şi capacitate de proiecţie – îl transformă în co-participant la fantasme. Încerc să-mi imaginez care ar fi efectul unei lecturi în doi, atunci cînd ar fi vorba de o pereche de îndrăgostiţi autentici!

Predestinare şi liber arbitru

Recitesc cartea lui Culianu despre Gnoză şi-mi dau seama că este foarte greu, dacă nu imposibil, să împac ideea predestinării cu cea a liberului arbitru, aşa cum, din motive similare, o bună parte din gnostici, ca şi maniheenii, respingeau astrologia şi citirea în zodii. Sigur, „teoria” mea, a întîlnirii întîmplătoare ce capătă un aer de fatalitate imediat după ce are loc, dacă s-a petrecut la momentul potrivit şi între persoanele potrivite, încearcă să dea o soluţie, nu ştiu însă cît de consistentă. Nu ştiu dacă ar trece un test de falsificabilitate.Noroc că nu i se poate aplica un asemenea test, noroc că nici nu mă intereseză s-o testez astfel. Pe de altă parte, în gnoze, ideea cuplului, fie el şi arhontic, mascul şi femelă într-un singur corp, înzestrat cu matrice şi falus, care se autoîmpreunează, trimite spre androgin, spre jumătăţile ce se vor căuta spre a se regăsi, îmi toarnă un pic de apă la moara teoretică. În acest context, e mai simplu să „anulezi” timpul, să constaţi că întîlnirea „fizică” dintre jumătăţi nu e decît o ipostază a întîlnirii „metafizice” ce s-a petrecut in illo tempore.

Fuziunea şi sado-masochismul

Citesc un amplu „caiet” dedicat de Polirom lui Sacher-Masoch şi constat că foarte mulţi dintre interpreţi deduc masochismul din ideea complementarităţii, uneori chiar a fuziunii, a simbiozei dintre sadic şi masochist, dintre „stăpîn” şi „sclav”. Ce distinge, oare, iubirea androgină de o asemenea manifestare patologică ? Paleologu spunea cîndva că androginismul este o manifestare a complexului sado-masochist neîmpins pînă la patologic, ceea ce ar fi acceptabil, dacă nu ţi-ar lăsa senzaţia că respectivul complex ar fi, într-un fel, ţinta, maximul relaţiei. De aceea, aş prefera să pot stabili o diferenţă de esenţă între cele două trăiri, o deosebire de natură, nu doar una de formă de manifestare, graduală. Aş spune că, în masochism, totul e construit pe dialectica dezechilibrată a „stăpînului” şi „sclavului”, în vreme ce în dragoste relaţia e egală, pentru că ambii parteneri au renunţat la anumite prerogative ale suveranităţii personale, pentru a zămisli sentimentul şi fiinţa duală, deci ei rămîn liberi, egali şi îndrăgostiţi. Ei îşi desăvîrşesc masculinitatea şi feminitatea, animus şi anima, împreună, în această splendidă relaţie. Complexul sado-masochist este întemeiat pe ierarhia partenerilor, dragostea pe diferenţa dintre cei doi, care nu se transformă în ierarhie. Bărbatul şi femeia care se iubesc „la nebunie” sînt fiinţe diferite, nu şi inegale. În vreme ce sado-masochismul este, în realitate un dezechilibru, o relaţie de o asimetrie maximă, dragostea reprezintă tendinţa către echilbrul perfect, poate niciodată atins în deplinătatea sa, dar mereu sperat, mereu urmărit, ca un fel de ac al busolei ce indică în permanenţă nordul sentimentului, ajutînd îndrăgostiţii să nu se rătăcească în pură patologie. Iubirea androgină, dincolo de intensităţile absolute pe care le trăiesc partenerii, este în fond o relaţie „normală”. Am pus ghilimele pentru că lipseşte ceva din această normalitate, şi anume mediocritatea. Ea este normală, în ciuda tuturor intensităţilor, pentru simplul motiv că nu are nevoie de exercitarea sau de suportarea durerii pentru a se împlini „la vîrf”. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune că „normalitatea” este un fenomen foarte rar. Desigur, dar n-am susţinut niciodată că iubirea androgină este un eveniment neapărat democratic. Ea este „pentru aleşi”, însă nimeni nu este exclus a priori. Depinde de fiecare cuplu să devină o adevărată pereche sau să trăiască doar o simplă intersecţie a destinelor.

Micile semne ale iubirii

Într-un film, de altfel destul de prost, pe care l-am văzut la televizor, o scenă absolut tulburătoare. Un cuplu foarte proaspăt este despărţit temporar de plecarea lui în războiul din Golf. Cînd războiul se sfîrşeşte, el îşi trimite lucrurile acasă. Şi, acum, scena care m-a mişcat – ea desface pachetele, ia un tricou de-al lui, îl îmbracă şi, apoi, se culcă. Iată unul din micile semne ale iubirii. O scenă care te face să nu-ţi pară rău nici pentru banii cheltuiţi pe un film mediocru, nici pentru timpul pierdut vizionîndu-l. De ce, oare, cine a putut gîndi o asemenea scenă n-a putut gîndi şi întregul astfel? Nu ştiu, nici nu este important. Important este altceva – că nu există dragoste acolo unde nu există astfel de mici, „banale” şi foarte concrete semne de acest fel, care o scoate din zona declarativului, a vagului, chiar a abstractului pur sentimental. Şi chiar trupesc pentru că, fără asemenea semne, chiar corporalitatea rămîne într-o anume solemnitate uscată.

Despre complicitate

Dragostea este, într-adevăr, o complicitate absolută între parteneri – de la comuniunea sentimentală pînă la cea corporală, totul se petrece în comun. E probabil singura formă de „viaţă în comun pe care o poate suporta un exaltat al libertăţii, aşa cum mă simt. Dar, probabil, cea mai intensă complicitate rămîne cea a imaginarului, a zonei fantasmatice a fiinţelor – de la visele erotice de un „realism” care perturbă, care relativizează complet graniţa convenţională dintre „real” şi „imaginar” şi pînă la procesul de generare – şi realizare, desigur – a cîmpului fantasmatic comun. Cînd acest lucru se petrece, atunci ştii că întîlnirea a avut loc, că, în ciuda caracterului său întîmplător, ea trebuia să aibă loc cu aceeaşi fatalitate cu care trebuie să respiri ca să nu te sufoci. Vorbesc, poate, uşor apodictic, dar unde nu există complicitate totală, nu există nici dragoste autentică. Sărutul disperat de participant, de pildă, sau iubirea corporală, în care şi fluidele ajung să se amestece atît de mult încît nu mai pot fi separate nici măcar în cele mai bine înzestrate laboratoare.

Pielea, desigur

Cum vine vorba despre piele, cum apare tulburarea, forţa fantasmatică se dezlănţuie. În Poneii sălbateci, acest pasaj despre corpul-în-solaritatea mediteraneană: „Pielea Sarahei a prins o culoare caramel, iar nişte reflexe acaju i-au apărut în coama neagră. Soarele, marea şi chiar vîntul au fost inventate pentru ea. Nu era o femeie deja atinsă de vîrstă, ci un fruct în eclatanta sa maturitate”. Splendid fragment în care, cum spuneam, evocarea pielii este cea care mă tulbură. Pielea, acest mister al corpului feminin, mată şi strălucitoare, fermă şi foarte catifelată, corp, dar nu doar corp, pentru că, de fapt, chiar la acest nivel al suprafeţei, vom găsi locul magic în care exterioritatea este infuzată de interioritate. Strălucirea, luminescenţa epidermei în dragoste, căldura interioară, profundă, declanşată de aceasta – iată un mister la fel de mare ca şi cel al extazului propriu-zis, uneori chiar mai mare.

Diferenţa face existenţa

În Poneii sălbateci, foarte frumos roman, de altfel, de M.Déon, un personaj face constatarea de-a dreptul imbecilă: „Toate femeile sfîrşesc în cele din urmă prin a semăna una cu alta şi, fără îndoială, nu există mare diferenţă între ele”. Dar bărbaţii nu sfîrşesc, din punctul de vedere al femeilor, prin „a semăna”? De fapt, nu asta este problema, pentru că e vorba de o eroare grosolană. În cazul oricărei persoane, importante nu sînt asemănările, ci deosebirile, pentru că „a exista înseamnă a fi diferit”, după cum observase Rémy de Gourmont. Cu atît mai mult sînt importante diferenţele în dragoste, altfel n-ar mai avea nici un sens căutarea „jumătăţii”. Iar Don Juan nu ar mai avea nici măcar această scuză, pentru că ar intra în pură repetiţie. Dacă lucrurile ar sta cum spune personajul, de ce am rătăci atît de mult în căutarea „iubirii perfecte” ? De ce am rata atît de multe iubiri, iar cei mai mulţi dintre noi chiar pe toate ?

Despre ură

Am vorbit într-o emisiune radiofonică despre dragoste şi în următoarea despre ură, un sentiment care mă perplexează, pe care nu-l înţeleg, pe care nu cred să-l fi trăit vreodată. Interesant este că aproape niciodată iubirea nu se metamorfozează într-un sentiment diminuat, precum prietenia, nici nu devine neutralitate afectivă ci, odată dispărută, se transformă în contrariul său. Ca şi cum fostul îndrăgostit ar dori să anuleze, prin această mutaţie, întregul interval în care dragostea îl locuise. Deosebit de iubire, ura nu mi se pare nici firească, nici naturală. Dar ea există! De ce? Greu de răspuns, poate pentru că omul nu e nici bun, nici rău de la natură, ci egal deschis în ambele direcţii. Înzestrat cu liber arbitru, el poate „evolua” într-o parte ori în cealaltă. Desigur, atingem aici problema redutabilă a existenţei răului în lume, cu care s-au chinuit atîţia filosofi, teologi şi moralişti, dar pe care o văd cel mai adecvat explicabilă doar pe cale gnostică – „demiurgul cel rău”, „creatorul imperfect”, care tulbură creaţia ori căruia îi aparţine creaţia acestei lumi. De altfel, gnosticii îl şi numeau „Prinţul acestei lumi”. Mă chinui să înţeleg ceea ce n-au putut înţelege şi explica satisfăcător legiuni întregi de gînditori. Ce facem, apoi, cu răul involuntar, cu răul mic preferabil răului mare, cu efectele perverse, pentru că rele, ale binelui ş.a.m.d. În cele din urmă, nici nu cred că problema poate fi rezolvată „în general”, pentru că nu există o unică şi atoatecuprinzătoare formă de rău, ci doar individual şi circumstanţiat. Desigur, nu e o rezolvare „filosofică”, dar nici problema nu e doar filosofică – din nefericire, aş spune.

Întotdeauna floare, niciodată fruct

Acelaşi personaj al lui Déon crede că „iubirea există doar atunci cînd fructul nu ajunge să se coacă, doar atunci cînd el rămîne plin de speranţe şi nu cade la pămînt pentru a putrezi, pentru a fi mîncat de viermi şi de furnici”. Frumoasă formulă fără îndoială, foarte poetică, dar mă întreb dacă nu am putea face un pas mai departe, întrebîndu-ne dacă promisiunile nu sînt chiar şi mai mari în floare decît în fruct. Pe de altă parte, savoarea întreagă nu există decît în fructul bine pîrguit, doar el emană toate parfumurile, doar el are gustul desăvîrşit şi culorile împlinite. Dar dacă, în cele din urmă, farmecul iubirii stă tocmai în modul indiscernabil în care floarea, fructul în coacere şi fructul copt reuşesc să co-existe? Şi, probabil, n-ar trebui să uităm arborele pe care stă atîrnat fructul, cu crengile sale puternice, mlădiţele fragile, frunzele tremurătoare şi rădăcinile bine înfipte în solul existenţei.

Nostalgia ţărmurilor mediteraneene

Există în mine o nostalgie nevindecabilă a teritoriilor sudice, din jurul Mediteranei. Egiptul m-a fascinat ca nici un alt loc. Grecia, pe care nu am văzut-o decît „cultural”, mă atrage ca un magnet. Ţara Sfîntă la fel. Cînd găsesc cîte un pasaj precum cel ce urmează, am senzaţia că aş fi putut, că ar fi trebuit să-l scriu eu: „M-au dus pe o plajă admirabilă, strălucind de praful marmurei, pustie, unde ne-am scăldat goi, multă vreme, în apa foarte rece. Delia a suferit o transformare foarte specială, care altădată nu se arăta decît în pudice costume de baie. O atribuiam Greciei şi Mării Egee unde totul este atît de frumos încît simţi pornirea să te despuiezi, să regăseşti nuditatea antică, astfel încît întregul corp să guste viaţa. Delia nu-şi acorda, de altfel, această libertate decît de puţină vreme, pentru că pielea ei nu prinsese încă acea culoare uniformă precum al Sarah-ei. Cîmpiile abdomenului şi ale coapselor adăposteau un sex bombat şi mătăsos ce reţinea în coafura sa mii de picături multicolore, strălucind ca perlele, atunci cînd am văzut-o ieşind din apă, lungancă strălucind în lumina acestui sfîrşit de după-amiază”. Ei da, corpul feminin gol, strălucind în solaritatea mediteraneeană. Nu-mi dau seama ce-ar putea fi mai frumos.

Pasiunea, iubirea, tandreţea

Un, cred, ultim recurs la Poneii sălbateci: „Pasiunea restrînge viaţa pentru că o devoră. Ea amestecă orele şi zilele, umple visele şi momentele noastre de veghe, ea şterge realitatea molcomă, sfînta îmbătrînire a fiinţelor şi a lucrurilor. Dar dacă, epuizată, pasiunea cedează locul dragostei ori pur şi simplu tandreţei, timpul îşi schimbă măsura şi nisipul fin cade fir cu fir din mîinile noastre deschise. Pasiunea rămîne singura dinamică a vieţii. Trebuie să-i fim recunoscători pentru ocheadele ce ni le face, pentru încăpăţînarea sa, pentru nebuniile sale şi pentru starea de veghe extralucidă în care ea ne menţine”. Aş fi cu totul de acord, dacă nu aş crede că, în iubirea adevărată, androgină, în fuziune, pasiunea, dragostea şi tandreţea nu se substituie una celeialte ci, cu mai multă încăpăţînare decît ne putem imagina, se completează reciproc, se asociază. Dragostea nici nu este altceva decît un remarcabil compromis între pasiune şi tandreţe, între explozie şi calm, între corporal şi metacorporal, între exterioritate şi interioritate, între acum, atunci şi cîndva.

Iisus şi dragostea

Sînt convins că Domnul Iisus a cunoscut dragostea în deplinul înţeles al cuvîntului. În primul rînd, pentru că „Dumnezeu este iubire” şi pentru că omul este făcut după chipul Domnului. În al doilea, pentru că Fiul Omului nu putea urca pe cruce, în numele nostru, decît ca un om întreg, care a cunoscut, deci, toate trăirile pe care un om le poate cunoaşte, toate bucuriile şi toate pătimirile. E absurd să credem că ar fi evitat tocmai cea mai importantă dintre trăiri, sentimentul uman cel mai complet. În Ultima ispitire a lui Christos, Kazantzakis sugerează doar o ezitare a Mîntuitorului, la ieşirea din casa Mariei Magdalena, în drumul său spre mînăstire, şi era cît pe ce să fie excomunicat, ca şi cum ar fi comis o blasfemie gîndindu-se la Iisus-omul ca la un om întreg. Interesant este că Merejkovski care, în Iisus necunoscut, citînd textele aramaice  necanonice, spune aproape explicit că Mîntuitorul a cunoscut dragostea trupească, nu a avut de suferit o asemenea ameninţare. Deşi era autorul unui eseu teologic şi nu al unui roman. Cred că, acum, spiritul public a început să se obişnuiască cu completitudinea omenească a trecerii Domnului pe pămîntul nostru devreme ce o carte precum Sfîntul Graal şi sîngele lui Iisus care, între altele, vorbeşte despre originea christică a dinastiei merovingiene, este discutată serios, fără patimi excesive, pînă şi de teologii de la Vatican. În fond, de ce ar fi  trebuit să rămînă pe dinafară misterul iubirii, poate şi taina căsătoriei?

O stare ciudată

După despărţirea de fiinţa iubită, chiar dacă e o despărţire temporară, provizorie, datorată logicii pragmatice a vieţii, ori vreunei tensiuni temporare, se instalează o stare foarte ciudată pe care nu aş numi-o disperare, ci detresse, pentru că francezii au avut inspiraţia să o distingă de déséspoir. Foarte potrivit cuvînt, pentru că reuşeşte să cuprindă şi durerea, şi disperarea, şi un fel de sentiment al vidului, al lumii pustiite. Nu-mi dau seama care ar fi cel mai bun echivalent românesc, nu după dicţionar, ci din punct de vedere psihologic. Poate unul care să trimită la „dorul fără saţiu” amestecat cu jalea? Am întîlnit descrierea unei stări asemănătoare în Longtemps, excelent roman al „iubirii intermitente”, o stare instalată după prima întîlnire „reală”, nu epistolară, dintre protagonişti, după prima şi sofisticata fuziune corporală din Grădina Botanică.  Adevărul este că doar cine a cunoscut la intensitatea maximă fuziunea şi despărţirea de după, poate înţelege şi diferenţa dintre disperarea propriu-zisă şi detresse.

Maioneza şi sfîrşitul cuplului

Ironia sorţii, romanul lui Paul Grimord, este interesant – patru versiuni posibile asupra evenimentelor în funcţie de o imponderabilă, porneşte sau nu porneşte motorul maşinii lui Hans -, dar destul de schematic, excesiv de calculat. În cele din urmă, se salvează prin comparaţia finală dintre cupluri şi maioneză: „Este, oare, explicabil că un cuplu se dezleagă ? Recursul la refrenele clasice (a fost o greşeală…el – sau ea – s-a schimbat prea mult…) nu este satisfăcător. Căsătoria noastră n-a fost o greşeală şi nici Marie-Anne, nici eu nu ne-am schimbat în natura noastră profundă; dar, la un moment dat, adunarea Marie-Anne plus Antoine a încetat să mai fie egală cu un cuplu. Într-o maioneză reuşită, ca şi în una ratată, există întotdeauna gălbenuş de ou şi ulei; într-un cuplu reuşit, ca şi într-un cuplu ratat, există întotdeauna un bărbat şi o femeie; fiecare element poate să fie excelent, dar depinde de imponderabile ca amestecul să fie strălucit sau detestabil. O maioneză înseamnă mai mult decît gălbenuş de ou şi ulei: este chiar o maioneză, o operă de artă, instabilă şi ameninţată. Nu trebuie niciodată să acuzi oul sau uleiul pentru eşec. În rest, există cupluri şi maioneze care pornesc bine şi care, fără vreun motiv, într-o clipă, se îndreaptă spre dezastru”. Dezastrul nu este, totuşi, chiar inexplicabil. În cazul unui cuplu, este vorba despre dezarticularea a ceea ce făcea din el o pereche, deci despre dispariţia iubirii. Iar aceasta dispare, mai ales, de acolo de unde nu a existat niciodată cu adevărat ori din motive ce ţin de intervenţia catastrofei în biografie. În general, de acolo de unde lipsea „predestinarea”, adică acel proces prin care o întîlnire absolut întîmplătoare capătă amprenta fatalităţii. Sînt cupluri care „supraveţuiesc” dereglării mecanismului, dar ele nu mai sînt perechi cu adevărat şi, tocmai de aceea, sînt mereu în pericol, nu doar în faţa unei posibile întîlniri adevărate, ci şi a unei biete intersecţii de destine, dacă pare mai „interesantă” decît relaţia în exerciţiu de supravieţuire. Nici în acest caz, nu există vreun vinovat dacă maioneza „nu se leagă². O întîlnire autentică se distinge prin aceea că, întîmplătoare fiind, capătă un implacabil aer de inevitabilitate. Desigur, pentru ambii parteneri. Pe deasupra, în aceste cupluri, atît de rare totuşi, este imposibil să sesizezi cine este „oul” şi cine „uleiul”, pentru că ambii parteneri dau sens nu doar relaţiei, ci şi unul celuilalt, îşi ordonează împreună „dezordinea”  interioară. O asemenea „maioneză” nu se strică niciodată, devine pe zi ce trece, tot mai mult, o operă de artă a trăirii.

Sexul şi mîna

Este interesant că, adesea, în romane şi chiar în filme, creează mai multă tulburare, sînt mai sesizante, nu scenele propriu-zis de sexualitate directă, ci cele în care intră în joc alte părţi ale corpului, de pildă cele în care intervine mîna unuia dintre parteneri. Cum am întîlnit cîteva într-un roman de M. Aymé, ori ca aceasta din Casa asasinată de Pierre Magnou: „Simţi că ea îi pune mîna încet pe centură şi că o alunecă lent de-a lungul abdomenului. Începu să-l mîngîie prin stofă (…) În această obscuritate în care se închidea, de obiecei singur, cu ochii larg deschişi, era o stranie senzaţie să simtă cum sexul său se trezea sub mîngîierea acestei mîini delicate…”. De unde provine tulburarea ? Din faptul că femeia este activă, că îi aparţine iniţiativa ? Este posibil, dar explicaţia nu mi se pare suficientă. Literar vorbind, cred că efectul provine din introducerea cîtorva cuvinte ale delicateţii, ce ţin de tandreţe, într-un context pasional. De pildă, acel „lent” care sugerează o conduită activă, însă neagresivă, ce-i lasă bărbatului posibilitatea de a se sustrage sau a se activa şi el, de a nu se retrage oripilat. Sau „delicateţea mîinii” asociată îndrăznelii gestului pe care îl execută. Autorului îi „iese² de altfel, o sută de pagini mai departe, pentru că nu face exces de erotism, şi o frumoasă scenă de masturbare feminină: „Mîna sa lungă de pianistă survola cu degetele triunghiul negru ca o ţesătură de doliu ce sublinia închizătoarea pîntecului său în bucle strînse şi regulate…”. Interesant este că pasajul imediat anterior, în care ea-i povesteşte ce face, îi spune că-i place ce(-şi) face, nu reuşeşte să strice imaginea citată. Cum nu reuşeşte nici măcar  relativa convenţionalitate a descrierii gestului, cu ponciful „o ţesătură de doliu” cu tot. Şi aceasta pentru că, în realitate, misterul efectului de lectură nu este propriu-zis literar, ci unul care ţine de ordinea fantasmatică. Totul se petrece în locul de întîlnire dintre scenele respective, ce acţionează ca nişte catalizatori, şi fantasmele cititorului. Iar în realitatea iubirii, erotismul atinge intensităţile cele mai fulminante atunci cînd fantasmele partenerilor găsesc un teren comun de exercitare, un spaţiu de joc construit prin reuniunea sau, cel puţin, intersecţia filoanelor fantasmatice proprii. În cazurile cele mai imagiative, partenerii îşi ghicesc reciproc fantasmele, le pun în operă, construiesc fantasme comune. Cînd nu se întîmplă aşa, nu se accede la erotism, ci se rămîne în zona gri a sexualităţii goale, ca la bordel, ca în intersecţiile întîmplătoare. Chiar şi dacă, sufleteşte vorbind, „se iubesc” ? Cu siguranţă, pentru că dragostea este completă sau nu e deloc. Ea transmută sexualitatea în erotism şi chiar din clipa aceea nu se mai poate dispensa de acesta, nu mai poate pune corpul între paranteze.

Răsturnarea valorilor personale

Orice persoană are un anume sistem de valori, chiar o „filosofie” de folosinţă personală prin intermediul căreia gîndeşte lumea, îşi proiectează acţiunile, judecă ceea ce i se întîmplă, ceea ce se întîmplă. În dragoste, adesea, întreg acest sistem se perturbă, suferă modificări incredibile, se răstoarnă cu totul. Este interesant cum spirite sceptice ori de-a dreptul pesimiste încep să evalueze   invers decît o făceau anumite valori şi trăiri. Ei credeau cu toată tăria că bucuria sau fericirea sînt valori mediocre, că doar suferinţă dă sens unei vieţi. Iată-i îndrăgostiţi! Vor deveni susţinătorii valorilor pozitive ale trăirii cu o obstinaţie pe care nu o vei găsi la optimiştii incurabili şi absurzi. Spre deosebire de cei din urmă, optimişti la modul spontan, nepremeditat şi chiar nemeditat, ei vor fi în stare să construiască adevărate sisteme centrate pe valorile fericirii, ba chiar vor reuşi, pe intervale variabile, să şi trăiască fericirea mult mai intens decît ceilalţi. Bineînţeles că la prima adiere de vînt vor reveni la vechile lor valori, dar atîta vreme cît vîntul nu bate, va fi dificil pentru optimiştii structurali să concureze cu ei – atît în ”teorie”, cît şi, mai cu seamă, în trăirile propriu-zise. Interesant este că vor fi la fel de autentici în ambele planuri ale trăirii, în frecventarea ambilor poli. Mai mult decît pentru optimiştii structurali, pentru ei, de pildă, sfîrşitul iubirii va însemna intervenţia catastrofei în istoria personală, instalarea nu atît a suferinţei, pe care o cunosc deja mult prea bine, cît a unei melancolii incurabile, de o intensitate aproape de nesuportat, dacă nu chiar insuportabilă. Sinucigaşii autentici, deci nu cei accidentali, nu se selectează dintre optimişti sau dintre pesimiştii care n-au cunoscut vreodată fericirea iubirii, ci dintre cei care au cunoscut această răsturnare temporară de valori. Pentru că doar ei, dintre toţi, au trăit ambele seturi valorice la intensitate extremă, avînd prin urmare cu adevărat termenii de comparaţie.



Notă

Pentru că acest ultim interludiu este foarte extins, am decis să-l împart în mai multe secţiuni, cu numărătoare distinctă faţă de cea a capitolelor propriu-zise. Vor fi, deci, vreo patru „casete cu chinezării”.

Celălalt corp

În romanul Capul vinovat de Romain Gary, găsesc acest scurt fragment despre împlinirea prin corp, despre mişcările ca şi autonome ale acestuia: „Ea suspină. Cu corpul pe care îl avea, suspinele sale nu se vedeau doar pe ţîţe: fesele înseşi se puseră în mişcare. Îşi puse mîinile pe bunul său pămîntesc. Era cea mai frumoasă pereche de buci din cîte iubise vreodată. Cînd le simţea sub mîna sa, ştia că a reuşit în viaţă”. Într-adevăr, sentimentul de împlinire, nu vine niciodată dinspre „trăirile abstracte”, ci din asemenea întîlniri cu viaţa cea mai concretă, chiar elementară: un corp, o parte a acestuia, un sunet muzical, un peisaj tulburător. Este greu de crezut că te simţi împlinit pentru că l-ai înţeles pe Kant, dar e posibil să ţi se întîmple asta pentru că l-ai ascultat pe Bach, care se adresează şi simţurilor. Poţi compara corpul gol, sînii, fesele iubitei cu o „simfonie”, dar nu cu un eseu filosofic. Poţi, iarăşi, compara curul femeii cu un apus de soare, nu însă şi cu teorema lui Pitagora, cel puţin nu fără riscul de a cădea în ridicol. Este vorba despre tipuri diferite de „perfecţiune² – una din acestea este, în principiu, trecătoare şi, poate, chiar acest caracter efemer face întregul său farmec. Frumoasele fese se vor lăsa cîndva, se vor deforma, vor fi maltrate de celulită dar, atunci, în clipă, senzaţia provocată de ele este uluitoare şi aşa vor şi rămîne ele în memoria care salvează clipele extazului.

A iubi în tahitiană

În limba locuitorilor din Tahiti, care ştiu destule despre splendoarea corpului în solaritate, te iubesc se spune té héré néi au, dar asta vine de la o altă expresie care înseamnă „ a captura, a prinde în capcană². Tahitiana pare să identifice dragostea cu seducţia, deci cu  un eventual moment al acesteia, cînd nu este doar un substitut. Nu ştiu dacă există şi o formulă pentru iubirea-fuziune, în fond, singura adevărată care, în termenii seducţiei, ar fi un fel capcană reciprocă, o plasă de păianjen împletită în comun.

Dragostea şi cunoaştere

Cunoaşterea, în sensul înţelegerii a ceea ce este într-adevăr semnificativ în lume, este un exerciţiu incert, problematic. Nu degeaba a fost preocuparea de căpetenie de la Stagirit şi pînă la Kant şi post-kantieni. Dragostea, trăirea mistică a relaţiei cu divinitatea şi gîndirea analogică – aceea a poetului, de pildă – mi se par a fi singurele mijloace ne-mediate de a pătrunde în insondabil.

De unde provine şi necesitatea revenirii – paradoxală într-un veac scientist şi tehnocrat – la tehnicile extatice ? Nu ştiu. Priveşti cîteodată un obiect sau o persoană, pe care crezi că le ştii foarte bine, şi îţi dai seama că-ţi sînt complet străine, că-ţi sînt complet inabordabile. Dacă atunci, pe deasupra, ar avea şi o reacţie paradoxală, ai putea pur şi simplu să înnebuneşti. De aceea, fiecare îşi creează un instrument spiritual propriu, o tehnică a cunoaşterii de folosinţă personală. Există un „adevăr” intim şi există o „metodă” – în sensul clasic, „cale spre…”- de a accede la acesta. În general, nu ştii aproape nimic despre primul şi nici nu-ţi dai seama dacă metoda este bine aleasă. Există, atunci, căutarea şi chiar căutarea acestei căutări. Nu e nici o glumă, nu e un joc de cuvinte, ci doar încercarea de exprimare a imprecisului, poate a inexprimabilului. Şi vine apoi durerea de a sesiza că limbajul în care vrei să-ţi clarifici problemele nu are metalimbaj, că explicatul şi explicaţia se interpătrund indiscernabil, clarificiînd şi obscurizînd, deconstruind şi construind, într-un fel de labirint în care ai fost prins pentru totodeauna. Există în fiecare om un fel de polaritate, de ruptură, între o dimensiune ascetică şi opusul ei, şi ea se manifestă la toate nivelele fiinţei, în toate dimensiunile acesteia – corporal, lingvistic, stilistic etc. Importantă este nu ruptura, ci comuniunea, deci realizarea unei coincidentia oppositorum – deci, ambele, dar nu pe rînd, ci deodată, în simultaneitate. Iar asta se petrece doar pe cale mistică, în dragoste ori în travaliul misterios al poetului. Doar aşa atenţia se intensifică şi se poate orienta asupra esenţialului. Numai aşa este posibil ceva nou, altfel totul se repetă, totul se imită, totul reîncepe, totul a fost făcut, totul a fost deja spus. Pentru că trebuie să-ţi trasezi urma, trupul trebuie să-şi găsească locul în autenticitate, spiritul trebuie să vorbească de undeva. Doar aşa poate să existe pentru tine umbra din oglindă, sunetul de după marea tăcere, chipul in-aparent al nenumitului.

Despre prostituţie

În acelaşi roman al lui Gary, Cohn, personajul principal, un fel de dublu al lui Gauguin, abordează chestiunea prostituţiei : „Cohn avea de altfel o slăbiciune pentru prostituate: de milenii, ele erau victimele unei jonglerii ce constă în a situa criteriul Binelui şi Răului la nivelul curului, scoţînd astfel capul din joc². Cu siguranţă că aşa stau lucrurile, numai că prostituatele sînt doar victimele predilecte, nu şi exclusive. Întreaga umanitate a trăit – şi trăieşte încă – această ciudată schizofrenie, întreruptă doar în cîteva noduri astrale ale istoriei sale: Egiptul, Grecia veche, Gnoza şi travestirile ulterioare ale acesteia. Nici măcar psihanaliza, care a încercat să facă sexualitatea acceptabilă şi în afara înmulţirii, nici mişcările de „eliberare sexuală” din anii `60, nu au reuşit să regăsească unitatea pierdută a fiinţei umane. Probabil, doar regăsirea integrală a Gnozei ar putea fi soluţia, dar presimt continuarea „persecuţiei” vreme de secole. Înţelepciunea adevărată va rămîne în continuare ca şi clandestină. Şi, mai departe, din Gary: „Fata de la Blue Cat, o negresă ce se numea Lamartine Jones, se ocupa de Cohn cu acea speţă de comprehensiune intuitivă pe care tîrfele au avut-o întotdeauna pentru puritate”. Singura problemă este aceea de a sesiza unde se situează puritatea, pentru că Dostoievski ne-a relevat coexistenţa purităţii şi a impurităţii în chiar trup-sufletul prostituatei. S-ar putea ca prostituatele, care, uneori, sînt mai aproape de Gnoză decît majoritatea oamenilor, să fie infinit mai pure decît cel mai aparent cast dintre călugări. Sigur că prostituţia este detestabilă, dar nu neapărat şi prostituatele care, adesea, sînt mult mai capabile decît noi să-şi depăşească mediocritatea. Ar trebui să vedem dacă, măcar în această chestiune, unde este atît de nuanţat şi de subtil, pravoslavnicul Dostoievski n-ar putea fi recuperat pentru tradiţia secretă a Gnozei.

Cuceritor şi Nomothet

De cîte ori am descoperit o femeie – cu o singură excepţie asupra căreia voi reveni -, de cîte ori m-am îndrăgostit, am şi numit-o, i-am dat un nou nume, schimbîndu-l pe al său. Nu-mi dau seama cum se întîmplă asta, nu ştiu de ce, dar pot aproxima că este vorba despre un impuls creator, mai degrabă re-creator. Mutaţia în cuvinte este, de fapt, o mutaţie ontologică. Nu este vorba despre afirmarea spiritului conquistei, pentru că între cucerirea pură şi re-crearea distanţa este enormă. A da un nume, a da un nume nou, înseamnă a te comporta după chipul Creatorului, nu al cuceritorului. Eşti, mai degrabă un Pygmalion decît un Barbă Albastră. Don Juan mi se pare, totuşi, o fiinţă foarte tristă, de o tristeţe nevindecabilă. El bănuia că numărul – oricît de mare ar fi – nu poate însemna totul, dar nu mai putea ieşi din joc, nu putea scăpa mecanismului pe care-l pusese în mişcare. A da însă nume – fie Americii, fie unei femei – înseamnă a acţiona ontologic de la bun început şi a schimba regula jocului, înseamnă a fi stăpînul unei lumi ce se va lăsa descoperită, dar după numele dat de tine. Nu e nici o autoiluzionare aici, nici vană juisare, ci chiar sentimentul întemeierii. În ciuda apareţelor, spiritul pur al conquistei este unul risipitor şi destructiv, cum ne arată şi mitul donjuanic, dar şi spaniolii în America, în vreme ce spiritul nomothetic este – fie şi inutil – constructiv. De ce, oare, o singură dată nu am avut această dorinţă de a schimba numele ? Pentru că era potrivit ? Nu cred. În fond, toate numele sînt potrivite din momentul în care sînt purtate de cineva. Despre altceva trebuie să fie vorba. Poate că era „jumătatea² şi, atunci, nu mai era nevoie de nici un fel de „ajustări”, nici măcar onomastice. Poate.

Madlena mea

Într-o după-amiază cracoviană, după ce-am dormit puţin, am băut o cafea. Cînd ajunsesem la jumătatea ceştii, mi s-a făcut o poftă teribilă de gustul de banană. Am luat una, am curăţat-o şi cînd i-am muşcat vîrful, deodată, ca într-un fel de tunel al timpului, eram parcă în altă parte, muşcînd dintr-o altă banană, simţind alt gust, deşi atît de apropiat. Pentru că, ca şi la Proust, similitudinea gustului a pus în mişcare transferul temporal, a declanşat teleportarea, punînd în mişcare mecanismul memoriei. Năzdrăvanul Bill păţeşte, probabil, acelaşi lucru de cîte ori îşi aprinde un trabuc ! Pare foarte simplu ceea ce-a descoperit Proust, dar este atît de fundamental încît cineva trebuia neapărat să o facă. Interesant este că, deşi fiinţe simbolice cum sîntem, mecanismul nu este pus aproape niciodată în mişcare pe cale intelectuală, ci fără greş pe cea senzitivă. Pentru că nu evoci conştient o experienţă anterioară, ci eşti retrimis către aceasta de un stimul senzorial asemănător. Gustul bananei prezente şi cel al bananei din urmă cu o săptămînă, de pildă, un miros de crengi umede amestecat cu pişcătura gerului din zonele nordice de acum vreo doi ani. O bună parte din viaţa noastră este făcută din doruri, amintiri, nostalgii ce ţin de senzorialitate. Din ele, artiştii fac opere, artiştii foarte mari capodopere, iar noi, oamenii obişnuiţi, putem face o viaţă mai mult sau mai puţin reuşită.

Femeia universală, acuplarea cosmică

Din nou din Capul vinovat: „Iar atunci cînd Cohn o penetră, în sfîrşit, pe Meeva, aşezată pe  fondul înstelat pe care corpul său acoperea cîteva miliarde de ani lumină, avu impresia că a penetrat Calea Lactee, iar după ce a dat ce-i mai bun din el însuşi şi-a ridicat mîndru nasul spre firmament în căutarea cîtorva miliarde de stele noi, cu care el semănase, desigur, în acest fel, cerul”. Minunată imagine – miliarde de stele, miliarde de speramtozoizi, universul mare şi cel mic nu doar în omologie, ci în intepătrundere. Orgasmul universal, ca un fel de big bang mereu reiterat. Dar asta nu se întîmplă la bordel, ci doar în iubirea autentică. Doar acolo îmbrăţişarea femeii poate deveni îmbrăţişarea întregii lumi, risipa se metamorfozează în creaţie, explozie finală creatoare de lumi. Mentale, e adevărat, fantasmatice, dar atît de reale! Încep să înţeleg mai bine şi fantasma femeii gigantice ce-l bîntuia pe Baudelaire.

Yeats şi chestiunea androgină

Mă tot întreb de ce mă obsedează atît de mult un vers din Yeats, pe care l-am tradus de mai multe ori, dar niciodată n-am fost mulţumit de traducere. Odată, suna aşa: „Îl caut pe cel ce-am fost/ înaintea începutului lumii”. Altădată, am crezut că traducera următoare surprinde mai bine dinamica: ²Îl caut pe cel ce eram/ înaintea începutului lumii”.  Dar nu chestiunea traducerii este importantă, de fapt, ci obsesia pe care mi-o provoacă versurile, obsesie pe care o leg, acum, de o trimitere discretă, difuză, imperceptibilă spre androginism. Iar dacă aşa stau lucrurile, atunci ar trebuie să traduc, modificînd complet gîndul vizibil al lui Yeats, astfel: „Îl caut pe cel ce eram/ înaintea începutului lumii/ pe ea o caut”. Pentru că, atunci, înaintea începutului, existam în ne-separare, în indistincţie, în fuziunea dinaintea căutatei fuziuni, în „vremurile” în care şansele noastre încă erau neatinse, intacte.

Pacea corpurilor adormite

„Se aruncă pe pat, Meeva se strînse în el şi-i adormi imediat în braţe. Culcat pe spate, îi simţea gamba pe abdomen şi respiraţia sînilor pe pieptul său, iar toate apariţiile fulgurante ale lumii din fereastră se pierdeau în coafura pe care o mîngîia tandru”. Probabil nimic nu se compară cu senzaţia de protecţie, de proteţie reciprocă pe care ţi-o dă somnul împreună, corpurile în pacea lor complice – cea mai puternică senzaţie provocată de iubire, în afara orgasmului, poate chiar cu tot cu orgasm. În fond, oamenii nu se mai iubesc cînd nu mai pot trăi acest fel de complicitate liniştită, cînd fac chambres à part, cînd îşi separă somnul, deşi mai pot „comite” orgasme împreună în virtutea obişnuinţei.

Iubire şi cunoaştere

Un personaj din nu mai ştiu ce carte spune că un bărbat şi o femeie se pot iubi doar dacă nu se cunosc, dar dacă se cunosc cu adevărat, sentimentul nu mai este posibil. Eu sînt de părerea riguros inversă – fără cunoaştere, poate exista, în cel mai bun caz, o intersecţie, dar nu o întîlnire veritabilă, poate să se petreacă chiar şi acel coup de foudre iniţial, dar iubirea autentică nu e posibilă decît prin cunoaşterea ce succede re-cunoaşterii. De altfel, proba iubirii, apa sa regală mi se pare a fi chiar proba cunoaşterii. Necunoscutul oricum atrage, chiar şi atunci cînd provoacă spaima, dar dacă atracţia rămîne la fel de puternică şi după cunoaştere, atunci avem unele garanţii privind soliditatea sentimentului, atunci totul e posibil, poate inevitabil.

În general, există tendinţa de a lega pasiunea de eros, de energia dezlănţuită în furor eroticus, şi tandreţea de agapé, de senzaţia comuniunii sufleteşti dintre fiinţe, uneori de philia, tratînd sentimentul ca pe un obiect, nu ca pe un proces de o infinită dinamică. Procedînd astfel, dovedim că n-am înţeles mare lucru din misterul dragostei. În realitate, în iubirea autentică, nu putem distinge între dimensiunile sentimentului, aşa cum nu putem distinge între dimensiunile fiinţei şi cum, de fapt, nu putem să mai deosebim cele două persoane care trăiesc acest mister. Aceasta este, de fapt, fuziunea perfectă, un amestec impecabil de pasiune şi tandreţe, de ardere corporală şi generozitate sufletească, manifestate fie succesiv, fie, în momentele de graţie, concomitent. Absenţa uneia o aruncă în precaritate pe cealaltă, determinînd o formă sau pe cealaltă de infirmitate a fiinţei. Pentru că fiinţa este întreagă doar în deplinătatea exersării dimensiunilor şi funcţiilor sale sau, cel puţin, aspirînd către această împlinire. De altfel, momentele în care trăieşti nostalgia clipelor de împlinire sau proiectezi asemenea momente sînt, adesea, de o intensitate dureroasă la fel de puternică precum în înseşi acele clipe. Sînt momentele „lirice” par excellence, cele în care oamenii de rînd se simt aidoma unor artişti, iar artiştii îşi produc cele mai intense creaţii ale lor. Nici un poet nu scrie versuri de dragoste atunci cînd este în miezul iubirii, ci în momentele de gol al trăirii, atunci cînd nostalgia, melancolia, regretul şi entuziasmul reamintite, retrăite îl bîntuie cu obstinaţie. Poetul nu relatează, pentru că el nu este un reporter, ci îşi aduce aminte, îşi imaginează, dezlănţuie forţa fantasmatică din fiinţa sa. În astfel de clipe, pînă şi fiinţele cele mai prozaice ajung să scrie înduioşătoare versuri de album, sau, cel puţin, să le vorbească, să le gîndească, să le contemple, fie şi în versiunea oferită de romanele roz sau de telenovele.

Avea dreptate Al. Paleologu, într-o discuţie radiofonică pe care am avut-o acum aproape doi ani: la bătrîneţe, îţi aminteşti cu duioşie, cu infinită tandreţe, momentele de pasiune corporală, priveşti corpul uzat al „jumătăţii” tale şi-ţi revine în minte corpul admirabil de altădată, în cuvintele eseistului, „asta mai rămîne cînd nimic nu mai este”. Dar, pînă ce ajungi la acea vîrstă, pasiunea şi tandreţea, elanul şi controlul acestuia, trebui să existe împreună. Rămîne destulă vreme pentru separarea lor, rămîne destul timp pentru amintire, nostalgie şi regret. În fond, ca şi talentul, tandreţea nu trebuie să aştepte să se numere anii. Chiar şi persoanele care nu sînt tandre structural, pot deveni prin autocontrol şi educaţie. În ciuda prejudecăţilor privind „natura masculină a fiinţei”, nu e nimic ruşinos în asta. Nu e semnul  vreunui deficit de virilitate dacă, în vreme ce iei în posesie corpul iubitei, pronunţi cuvinte tandre, constaţi verbal că ochii săi capătă reflexe aurii, că pielea nu devine doar mai mătăsoasă, ci de-a dreptul luminescentă, radioasă. Obişnuim să rîdem de formula caragialeeană, dar în dragoste chiar asta devine iubita, un „angel radios”. De asemenea, nu e niciun un atentat la feminitate dacă, în furoarea corporală, femeia pronunţă cuvinte „obscene”, participă cu toată fiinţa, declară că-i place. Pentru că chiar trebuie să-i placă, altfel actul în sine nu ar avea niciun sens, ar fi pură „datorie” conjugală, obligaţie, comerţ, nu dăruirea deplină ce face farmecul dragostei. Ce altceva este iubirea dacă nu acest amestec alchimic de pasiune şi calm  Să te dărui cu totul şi să primeşti cu întreaga fiinţă, să participi fără oprelişti, fără reţineri mentale sau corporale, fără rest. În dragoste, nu eşti niciodată spectator, ci întotdeauna actorul ce-şi investeşte în întregime talentul. Pe deasupra, în deplină intimitate, fără spectatori, fără vreun puseu histrionic. Un spectacol cu doi actori ce şi-l oferă cu generozitate deplină unul celuilalt. Este aberant să-ţi imaginezi că poţi consuma în separare interioară şi egoism actul dragostei. Doar dacă ai sufletul mutilat, dar atunci nu mai este vorba de dragoste. Doar dacă, egotist perfect, suferi de un fel de pasiune autoerotică exersată prin intermediar, care devine obiect şi nu subiect al exerciţiului tău.

Pentru gîndirea comună, existenţa tandreţei în pre-ludiu şi post-ludiu ar fi în cele din urmă acceptabilă; desigur, e cazul persoanelor cît de cît cultivate, majoritatea, crezînd că vremea nu trebuie pierdută cu futilităţi, abordează celălalt corp ca pe un simplu obiect, dacă nu chiar ca pe o marfă ca oricare alta. Ei nu acced la erotism, rămîn în sexualitatea goală, în animalitate. Şi încă, de la cocoşii de munte la delfini, o sumedenie de vieţuitoare, chiar dacă instinctual, practică o sumedenie de „ritualuri” ale împreunării, în vreme ce o mulţime de oameni se dispensează pînă şi de aceste exigenţe elementare. Din fericire, există elita iubirii, cei care iubesc cu adevărat, care reabilitează acuplarea chiar prin felul în care împacă pasiunea şi tandreţea în cel mai intim mod cu putinţă, în însuşi actul total. Mai întîi, ei reuşesc să împace propriile lor dimensiuni existenţiale şi, după aceea, de fapt în acelaşi timp!, le împacă cu trupul, sufletul şi spiritul celuilalt, producînd miraculoasa fuziune completă, fiinţa unică, androginul perfect. Cine doreşte să constate diferenţa dintre sexualitate şi erotism, dintre atît de banalul coit şi dragoste nu are decît să citească descrierea unei „scene” dintr-un roman de consum, să spunem dintr-un SAS, prin comparaţie cu alta, dintr-un scriitor adevărat, precum Miller sau chiar sumbrul Bataille. Diferenţa este, cum scriam şi altădată, de viziune artistică. Aceasta din urmă salvează şi „pornografia” lui Miller, şi puseele sado-masochiste din Bataille, şi înscenările fantasmatic adulterine din Maurice Blanchot. Mecanica trupească din romanele populare sau din filmele de serie X se transmută alchimic în artă, se populează cu magie şi mister. Se vede încă o dată că nu „materialul” în sine marchează existenţa sau inexistenţa artei, ci tratarea acestuia, prin urmare viziunea, aceasta nefiind o problemă de pură tehnică, ci de metafizică, şi ţine de felul în care privirea artistului se apleacă asupra lumii, mai ales a părţii obscure, „blestemate” cum ar spune Bataille, a acesteia. Iar salvarea artistică este la fel de valabilă ca orice altă manieră de salvare. Ca şi salvarea prin iubire, pentru că nu toţi putem fi sfinţi sau artişti. E adevărat că nu reuşim, cu toţii, nici în calitatea de îndrăgostiţi.

Iarăşi împotriva simţului comun, va trebui să precizez că rolul tandreţei nu este acela de a elimina, de a diminua sau de a suplini pasiunea, ci de a o însoţi pentru a o „îmblînzi”, a o face suportabilă, a o împiedica să se transforme în exerciţiu al violenţei faţă de celălalt şi chiar faţă de sine. Nu contest că ceea ce-şi imaginează Sade se întîmplă destul de frecvent şi în realitate, chiar dacă nu la proporţiile din opera acestuia, dar nu de dragoste este vorba, ci de fiinţe mutilate, care au nevoie de astfel de „întăritoare” tocmai pentru că nu mai pot iubi, pentru că şi-au epuizat resursele fuziunii adevărate, spirite golite, trupuri epuizate înainte de vreme, suflete aseptizate, fiinţe clinice. Nu altceva se petrece cu simţurile tocite, uzate ale unui Sacher-Masoch, care trăieşte, totuşi, o tragică şi tulburătoare experienţă limită. Şi încă e foarte interesant, în cazul masochismului, cum lipsa de tandreţe faţă de propria persoană pare să fie compensată de instalarea unei ciudat de sporite, de intensificate tandreţi faţă de celălalt, faţă de cel care exercită violenţa dorită asupra sinelui propriu. Cred că cele mai frumoase pagini, literar dar şi psihologic vorbind, din Venus în blănuri sînt tocmai cele dedicate acestei foarte complicate „tandreţi recunoscătoare”, prin nimic inferioare celor în care Tolstoi, de pildă, în Anna Karenina, evocă fenomenul similar din dragostea normală, din iubirea autentică.

Însă, probabil, manifestările cele mai sesizante ale tandreţii, pentru că mai fragile, mai fulgurante, mai trecătoare în aparenţă, sînt cele din „micile gesturi” ale iubirii, deci ale vieţii, cînd mîngîi fiinţa iubită, în deplină castitate, pe creştet, cînd o săruţi pe frunte pentru a-i mulţumi sau a o felicita pentru micul său succes, cînd îi inventezi, cu o imaginaţie debordantă, dar în fond atît de repetitivă, o puzderie de sobriquettes. Îi spui, veveriţă, broscuţă, broască ţestoasă, chiar „dulceaţa mea” deşi suferi de diabet!, şi nu e nimic ridicol în asta, nimic diminuant, ci chiar dimpotrivă. Formulele de adresare din corespondenţa lui Eminescu cu Veronica Micle ar putea provoca ilaritatea dar, cu siguranţă, doar pe a acelora care n-au cunoscut niciodată misterul iubirii, alintul copilăros în care te aruncă dragostea cîteodată. Şi nu absenţa, ci tocmai prezenţa geniului, a geniului trăirii, face posibilă existenţa acestor situaţii delicioase. Sau – inubliabila stare de după ceasuri întregi de dragoste cînd, retraşi într-o cafenea sau un pub, în vreme ce bei berea neagră, cu muzica la fel de neagră, pentru că erau bluesuri în difuzoare, o priveşti, pur şi simplu o priveşti, aproape fără să articulezi vreun cuvînt. Îi priveşti lumina rămasă pe chip, reflexele aurii din privire, şi nu-ţi mai trebuie nimic ca argument suprem al iubirii, din cînd  în cînd, o blîndă atingere a mîinilor, poate un sărut furişat. Apoi poţi să pleci o vreme. Cred că nimeni n-a reuşit mai bine decît Vladimir Volkoff, în splendida poveste de dragoste dintre Beaujeux şi Solange, din Les Humeurs de la Mer, să surprindă  micile gesturi non-coitale, dar atît de senzuale, în care pasiunea şi tandreţea se îngemănează: ”Coapsele sale grele şi rotunde şi torsul larg proporţionat pe care-l susţineau păreau închise în cuşca suplă şi plină din benzi orizontale a rochiei. Beaujeux avu o violentă mişcare de tandreţe şi dorinţă amestecate. Scriind în continuare, văzu chipul plin de bunătate mărindu-se în cîmpul său vizual şi umplîndu-l pe jumătate. Întinse mîna şi obrazul coborî către al său. Solange se aşeză lîngă el şi mîinile lor se împreunară pe masă…”. Sau: „Trecînd pe lîngă el, ea se presă de el cu întreg corpul său, doar pentru o clipă. Primi această apăsare cu sufletul plin de tandreţe şi-şi ridică chipul către cel ce se apleca către al său. Ea îl sărută pe frunte, la rădăcina părului, şi cu mîna uşoară îi mîngîie capul. Apoi plecă spre scara ce ducea la etaj”. Şi, de fapt, aşa, din asemenea mici gesturi, începe să se nască mitologia cuplului îndrăgostit -  din locul unde s-au văzut prima oară, din micile formule inocent oraculare, din momentul primului sărut ori acela în care „s-au iubit” prima oară, din micile gesturi, din spaţiile ocrotitoare, din momentele inaugurale. O mitologie elementară şi, în acelaşi timp, foarte complexă, labirintică, alcătuită din miteme cunoscute de toţi şi frecventate, într-o exclusivitate orgolioasă, de fiecare cuplu în felul său, pre limba sa de nimeni altul cunoscută. În cele din urmă, instalarea acestei mitologii, banală în aparenţă, dar în realitate fundamentală, chiar fundamentalistă, este semnul cel mai sigur, cel mai elocvent că dragostea există. Gîndurile, sentimentele, imaginile, fantasmele capătă, ele însele, corp, intră în zona de vizibilitate. Iar acest lucru nu este posibil fără îngemănarea perfectă dintre pasiune şi tandreţe. Doar fuziunea te aruncă, te introduce în acel in illo tempore, doar dragostea întreagă conferă existenţă la  ceea ce exista doar în virtualitate, in potentia. Doar actul integral actualizează.

În cele din urmă, intimitatea, pasiunea şi tandreţea alcătuiesc treimea atitudinală care marchează iubirea autentică, care o separă de trăirile aparent similare – însă, toate trei, laolaltă, în acea împletitură, în acea urzeală în care nu ştii, nu mai poţi şti care e un fir şi care celălalt. La Nietzsche, calmul apolinic şi fervorile dionisiace se împacă, în cele din urmă, prin „naşterea tragediei”. Nu altfel stau lucrurile în dragoste care, din pasiune şi tandreţe, reuşeşte să ne provoace cele mai tulburătoare trăiri din cîte ne sînt date. Şi este vorba despre trăiri directe, nu despre katharsis-ul provocat de receptarea operei de artă. Nu contest prin nimic rolul fundamental al artei, dar mă solicită acum un scrupul de precizie, pentru că îmi plac noţiunile clare şi distincte. Marile opere despre iubire mă impresionează, adesea, pînă la lacrimi dar, oricînd, aş lăsa din mînă Anna Karenina pentru o clipă de vertij al iubirii. Oricine ar proceda, de altfel, aidoma mie. Oricît de mult aş fi adeptul unei „ontologii totale”, în cuprinsul căreia un „obiect” din zisa realitate are aceeaşi îndreptăţire şi consistenţă existenţiale cu unul artistic, îmi este imposibil să nu aleg, să nu-mi manifest preferinţele. De altfel, chiar între doi arbori, două poezii sau două tablouri, sînt liber/obligat să procedez la fel. Şi, în cele din urmă, nu sîntem deschişi la ceea ce spun artiştii şi operele lor despre dragoste decît din două, singure, motive – fie că dorim să ne confirmăm trăirile prin recursul la autoritate, fie pentru că dragostea, pur şi simplu, ne lipseşte, iar absenţa sa ni se pare de nesuportat. În amîndouă situaţiile, recurgem la un medicament, la un drog. Nu exclud plăcerea „pur estetică”, presupunînd că aşa ceva chiar există, dar aceasta apare indiferent de zona tematică a operei – dacă, într-adevăr, operă este. Din acest punct de vedere, un roman istoric, chiar „fără dragoste”, sau un poem filosofic îţi pot provoca satisfacţii la fel de puternice, o „eliberare” la fel de intensă. Cum poţi obţine plăceri pur şi simplu estetice admirînd un corp nud – nu gol ! – în splendida perfecţiune a geometriei sale. Nu e deloc necesar să-l şi doreşti, dacă dragoste nu e, e suficient să-l contempli. În fond, ca şi dragostea, frumuseţea există şi dintre privilegiile sale face parte şi acela de a fi admirată. Poţi iubi, în schimb, un corp imperfect şi e foarte posibil ca pasiunea şi tandreţea să fie stimulate, chiar provocate, tocmai de asimetriile sau imperfecţiunile sale. Adesea, de altfel, perfecţiunea are ceva rece şi distant ce te îndeamnă, mai degrabă la contemplaţie decît la participare entuziastă. Un sîn ceva mai mic sau puţin lăsat, cîteva riduri discrete, fesele uşor disproporţionate este foarte posibil să te înduioşeze infinit mai mult decît un corp ce-ar rivaliza cu cel al lui Venus dintr-o cunoscută, antică statuie. Care, de altfel, a devenit mai interesantă tocmai prin urmele lăsate de vremuri, prin  ceea ce i-a tulburat perfecţiunea.

Dragostea este una dintre puţinele noastre trăirii complete, alături de participarea mistică la relaţia cu divinitatea şi de agonia finală. Oricît ar părea de ciudat, moartea nu face mai face mai puţin parte din viaţă decît iubirea. Aşa cum nu mori parţial, cum nu te identifici cu divinitatea en miettes, aşa nu participi la misterul iubirii în chip fragmentar. E o trăire totală, la care corpul, sufletul şi spiritul, presupunînd că acestea ar putea fi distinse, participă în plenitudine. Senzaţiile se intensifică, mintea intră în ebuliţie, uneori chiar în delir, în furor eroticus. Corpul se simte „plin” şi, în acelaşi timp, ar dori să se dilate infinit, ca să cuprindă şi mai mult. Adesea, localizezi sufletul undeva în zona plexului solar, pentru că acolo simţi fiinţa iubită. Într-o curioasă antropofagie, uneori ai pornirea s-o înghiţi pur şi simplu, s-o introduci de facto acolo. Din fericire, rămîi în stadiul de tendinţă. Corpul se simte bine, e în formă, sufletul se simte la fel de bine în corpul tău. În corpul vostru comun. Păşeşti altfel pe stradă. În dansul cu „jumătatea”, evoluezi cu o virtuozitate de maestru coregraf, în intimitate deplină, în fuziune, fără nimic vulgar sau obscen. Un cuplu de îndrăgostiţi dansînd se distinge imediat în massa pur şi simplu mondenă. În Sexus, Henry dansînd cu Mara – Mona. Sau, aiurea, în cărţi şi memorie, Sissy îndrăgostită simulînd, prin dans, pînă la orgasm, împlinirea trupească. Pielea devine luminoasă, ochii capătă nuanţe aurii dincolo de culoarea din naştere. Corpurile îndrăgostite sînt frumoase, aproape indiferent de datele de plecare, de o frumuseţe în care natura are prea puţine de spus. Pînă şi un Quasimodo îndrăgostit pare frumos întrucît radiază, emană lumină din chiar semnele hidoşeniei lui. Percepi lumea ca fiind metamorfozată în bine, chiar dacă atenţia este centrată pe partener. Poate chiar din această pricină, de altfel. Toate acestea sînt adevărate, sînt fapte de experienţă curentă pentru îndrăgostiţi. Dar apare şi atenţia faţă de corpul propriu. Îndrăgostiţii, de obicei, slăbesc, dar nu pentru că s-ar supune malnutriţiei. Dimpotrivă, cel mai adesea devoră totul cu o poftă demnă de invidiat. „Mîncăm tot, apoi facem dragoste”, cum se spunea într-un film melancolic, poate în Anonimul veneţian. Dar trăirile sînt mai intense, energia necesară menţinerii focului nu pare niciodată suficientă. Toaleta, neglijată poate în vremea din urmă, devine iar importantă. Se poate întîmpla să nu faci duş după ceasuri petrecute cu iubitul sau iubita, ca să-i păstreze mireasma, ca să nu uiţi fuziunea, dar niciodată înainte. Hainele încep să se asorteze, şi chiar să se aşeze mai bine pe corp. Dacă iubitului îi place un parfum anume, de pildă cu aromă marină, acela va rămîne de-a pururi parfumul folosit. La fel se întîmplă şi cu after shave-ul preferat de iubită. Desigur, grija faţă de corpul propriu este o formă de autorespect. Trupul nu trebuie dispreţuit, cum au crezut unii interpreţi retrograzi ai Scripturilor de la începutul evului de mijloc. Pentru că sîntem după chipul Domnului, şi Domnul a coborît cîndva în trup de om. Dar nu e doar asta. Este mai mult decît atît, pentru că îndrăgostitul nu este închis înlăuntru-i, ci în deschidere deplină faţă de celălalt.  Grija faţă de corpul propriu nu este o probă de egoism sau de egolatrie, nici o cochetărie de demimondenă, ci dovada supremă a ospitalităţii. Francezii au dreptate atunci cînd folosesc acelaşi cuvînt şi pentru oaspete şi pentru gazdă. Pentru că, în dragoste mai ales, nu se ştie niciodată cine este unul şi cine celălalt. Sau sînt amîndoi şi una şi alta. Ori, poate, locul dragostei este un fel aparte de spaţiu, situat cumva în extrateritorialitate, în intermundiu, într-un ciudat no man`s land. Pe de o parte corpul se dilată, se extinde, doreşte să absoarbă întreaga imensitate a lumii, trecută prin filtrul unui sentiment de intensitate supremă. Pe de alta, experienţa nu se poate petrece decît în complicitate cu un alt corp, deci în concentrare extremă. Totul se desfăşoară într-un regim de dublă suveranitate, în vreme ce, de bunăvoie, se renunţă la o parte din suveranitatea proprie. Limitarea suveranităţii personale nu se referă doar la dimensiunile raţionale şi, eventual, afective ale fiinţei, ci ea are o netulburată componentă corporală. Altfel nici nu se poate, pentru că iubirea e, cum spuneam, o trăire completă. Acest corp al meu este, de fapt, al tău. Şi asta într-o reciprocitate deplină, sub ameninţarea fisurii, a dezechilibrului. Cele două trupuri sînt corpul nostru. De aceea, nici nu există, de fapt, infidelitate pur corporală. Corpul nu este niciodată doar un „biet corp acolo”. Infidelitatea  nu are, pur şi simplu, condiţii de existenţă în corporalitatea izolată. Atunci cînd înşeli pe celălalt, îl înşeli cu toţi zeii săi. Acolo unde se petrece ceva, iubirea nu mai există ori a fost suspendată. Ceea ce s-a petrecut, dacă s-a petrecut, nu s-a putut întîmpla în corpul nostru, ci altundeva, într-o palidă rătăcire, într-o altfel de lume, într-un corp străin. Din acest motiv, regretul, disperarea, melancolia, nostalgia, chiar abulia deplină sînt trăiri legitime. Nu însă şi gelozia. Cum poţi să porţi pică partenerului pentru ceva care nu mai există, care poate nici n-a existat? Pentru ceva petrecut în afara relaţiei androgine. Care, prin infidelitatea însăşi, se dovedeşte a nu fi fost ceea ce-ai crezut cu atîta tărie, ori s-a epuizat înainte de vreme.

Istoria artelor plastice este plină de „femei la oglindă”, de „Suzane în baie”, de „Maja desnuda”, de o mulţime de opere, de variate calibre, ce ilustrează grija urmaşelor Evei pentru propriul lor corp, pe care-l îmbăiază, îl ung cu balsamuri, îl frăgezesc şi-l înmiresmează. Pielea devine mătăsoasă, mîngîitoare, coafura savant aranjată ori, dimpotrivă, cade într-o parură sălbatecă. Oricum, aşa va arăta la sfîrşitul întîlnirii amoroase. Din păcate, acum, nu reuşesc să-mi amintesc nici un tablou cu un bărbat surprins într-o asemenea postură intimă. Mi-e teamă că nici nu există – de la frescele egiptene şi pînă la cei mai recenţi hiperrealişti. Deşi bărbaţii, de la Renaştere încoace, au reînceput şi ei să se îngrijească, după aproape un mileniu de odihnă. Iar cei vechi, precum grecii sau romanii, şi chiar cei foarte vechi, egiptenii de pildă, nu doar că inventaseră termele, dar aveau un acut simţ al podoabei, iar trusa de „farduri” a bărbatului nu era cu nimic mai prejos decît cea a unei femei, ba uneori era mai bogată. A fost preferată însă o altă imagine a virilităţii, crezînd-se că îngrijirea propriului corp i-ar moleşi bărbatului calităţile de luptător şi războinic. De fapt, imperiul roman, de-o pildă, nu s-a prăbuşit din cauza termelor sau a luxului, ci din pricina unei moleşeli interioare, mult mai profundă decît un mod mai plăcut de a trece prin viaţă. Şi, desigur, pentru că e în logica imperiilor să treacă prin „creştere şi descreştere”, pentru a ajunge la fireasca prăbuşire.      Această ocultare a bărbatului în intimitate, a corpului gol masculin supus cosmeticii, mi se pare cu totul îngrijorătoare. Cu atît mai nefastă cu cît pare să aibă adesea, la vîrstele fragede mai ales, deşi nici ceilalţi nu sînt dispensaţi asemenea efecte, stranii virtuţi modelatoare. Eram foarte mic cînd, într-un roman sinistru despre naşterea bombei atomice, citisem o replică ce m-a urmărit multă vreme : „Un bărbat adevărat trebuie să miroasă a pipi de iapă”. Nu trăiam în Texas, precum eroul cărţii, aşa că m-am decis pentru mirosul produsului propriu. Nu cred că eram, la vîrsta aceea, cu mult mai bărbat decît înainte de această nefericită opţiune. Ba dimpotrivă, pentru că am început să fiu ocolit de tinerele mele colege, cu care, înainte, izbuteam unele mici complicităţi, mai mult sau mai puţin nevinovate. Nu am dat acest exemplu doar dintr-un fel de dorinţă de epatare pe invers, nici dintr-un fel de histrionism al ororii, ci cu o uşoară intenţie pedagogică. Dacă nu este suficient de convingător, propun un scurt exerciţiu de imaginaţie. Să „privim”, în dragoste, două corpuri. Un corp feminin de o splendidă perfecţiune, proaspăt îmbăiat, masat cu body cream şi parfumat cu Dune sau Contradiction. Şi, înlănţuindu-l, un corp de bărbat de vreo sută de kilograme, transpirat şi roşu de efort, dinspre care adie un inubliabil parfum de ceapă şi ţuică, amestecat cu savorile unui birou neaerisit. Bineînţeles că înţelegem, acum, ce-nseamnă „animalul cu două spinări”, chiar dacă animal este doar unul. Nu despre dragoste este vorba aici, cu atît mai puţin despre iubirea androgină, ci despre o căsnicie cu o anume vechime, căzută în banalitate şi rutină, sau despre un comerţ pur sexual. Dar asta nu are nici o importanţă. Un bărbat adevărat nu are mai multă îndreptăţire să oculteze legile ospitalităţii decît o femeie adevărată. Iar dacă o prostituată, în felul ei un fel de chintesenţă a feminităţii corporale, ştie acest lucru, de ce-ar trebui să-l uite cel ce-i solicită serviciile?

Cine vorbeşte despre dragoste platonică, despre „înalta iubire spirituală” dintre un bărbat şi o femeie, acela, cu siguranţă nu ştie despre ce vorbeşte. Nimic şi nimeni nu rezistă atracţiei corporale. Exemplul lui Tristan şi-al Isoldei este cum nu se poate mai lămuritor. Corpul nu este mai puţin necesar iubirii decît banalei împreunări trupeşti, iar iubirea platonică este la fel de odioasă ca şi sexualitatea pură. Cum ne-am putea iubi pe bucăţi, pe fragmente, uitînd întregi dimensiuni ale fiinţei iubite? Angoasa absenţei, frustrarea, senzaţia de incompletitudine ar distruge iubirea chiar înainte de a se fi întîmplat. Una este aşteptarea, oricît de lungă, plină de promisiunea împlinirii şi cu totul altceva un viitor fără speranţa fuziunii totale. Cum se întîlnesc corpurile după lunga lor aşteptare? Voi cita polemic nu dintr-un clasic, ci iarăşi din Mica toboşăreasă de John Le Carré : „Îi dădu mîna la o parte şi o trase la pieptul lui, îi sărută buzele, iar ea îi răspunse cast, aşteptînd ca el să aprindă scînteia pasiunii despre care vorbiseră de atîtea ori. Îi iubea mîinile cu încheieturi cu tot. Nici un fel de mîini nu fuseseră mai înţelepte. El îi mîngîia obrazul, gîtul, sînii, iar ea se abţinu să-i răspundă la săruturi pentru a savura fiecare plăcere în parte: acum mă sărută, acum mă mîngîie, acum mă dezbracă, se întinde în braţele mele, sîntem goi, sîntem din nou pe plajă, pe nisipul aspru de la Mykonos, sîntem temple pîngărite de soarele ce ardea dedesubt. Din toate nopţile de amor pe care le trăise nu văzuse nimic mai frumos ca acest trup aplecat peste acea lumină roşie incandescentă, focul fiind şi mai luminos pe pielea pîrjolită. Apoi reveni lîngă ea, îngenuchie şi o luă din nou de la început temîndu-se ca ea să nu fi pierdut şirul poveştii, sărutînd şi mîngîind totul cu un simţ al posesiunii din ce în ce mai sigur, dar se întorcea mereu la chipul ei pentru că avea nevoie să se vadă, să se savureze neîncetat unul pe altul, să se asigure că erau într-adevăr cei care susţineau că erau. A fost mai bun, chiar înainte de a o penetra, amantul unic, incomparabil, pe care nu l-a avut niciodată, steaua îndepărtată pe care o urmărise de-a lungul şi de-a latul acestei ţări putrede. Dacă ar fi fost oarbă, l-ar fi recunoscut după mîngîieri; dacă ar fi fost muribundă, l-ar fi recunoscut după surîsul trist şi victorios care învingea teroarea şi neîncrederea prin simpla sa prezenţă înaintea ei; după puterea instinctivă de a o cunoaşte, de a-i spori propria ei cunoaştere de sine”. Ce-ar fi adăugat subtilul Stendhal ori contele Tolstoi acestui tablou? Nimic, desigur, cum nu ar fi găsit nimic demn de suprimat. Chiar dacă cuvintele ar fi fost altele, chiar dacă ar fi diferit stilul, viziunea ar fi fost aceeaşi, cea inaugurată, acum mai bine de două mii de ani, de cele trei  cuvinte greceşti. Totul există aici – pasiunea şi tandreţea, aşteptarea, nebunia fantasmelor. Am subliniat în text formula simţ al posesiunii. Îndr-adevăr, îndrăgostitul se simte proprietar pe corpul iubitei, pe care ar dori să-l posede neîntrerupt pînă la capătul lumi. Şi, în acelaşi timp, oferă propriul său corp. Astfel apare corpul unic, corpul comun, ca un fel de „societate pe acţiuni” în care partenerii au cote, drepturi, privilegii şi obligaţii egale.  Nu există, deci, dragoste fără corp, dar acolo unde numai corpurile vorbesc  nu despre dragoste va fi vorba. În fond, diferenţa dintre sexualitate şi erotism este chiar erotismul, adică aşteptarea fuziunii, intimitatea totală, tot ceea ce se petrece pe deasupra şi înlăuntrul întîlnirii carnale.  Încă o dată, între sexualitate şi erotism distanţa consistă în pasul făcut de la fizică la metafizică, nerenunţînd însă la cea dintîi. Să repet că există un zeu, supus şi complice al zeiţei iubirii. „Am avut un vis”, un vis erotic, în care, de undeva de sus, priveam corpurile noastre în desăvîrşita fuziune, eram aici, dar eram şi acolo. Dragostea se petrece, în acelaşi timp, pe deasupra şi înlăuntrul corpului. Corpul fiecăruia. Corpul comun, în impecabilă comuniune, într-o strălucire de flăcări prin fibrele unui cristal de sînge, limfă, spermă şi carne. Iar cine de trupul său nu se îngrijeşte, acela nu are mai multă grijă nici de corpul altuia, nici de celelalte dimensiuni ale fiinţei comune. Un corp neglijat este semnul implacabil al unui suflet precar, al unui spirit plecat în vagabondaj, scufundat în derivă. Cu dispreţul, oroarea sau dezinteresul faţă de corpul propriu începe de fapt dezastrul. Pentru că, în dragoste, fiinţele se privesc, se ating, se miros, se ascultă, se gustă, se explorează, atenţi la cele mai infinitezimale detalii, cu simţurile în expansiune, cu funcţia fantasmatică dilatată pînă la delir, ca nişte lacome caracatiţe apucînd prada mării, ca marele Shiva cel cu membre multiple. Cine n-a trăit asta, acela n-a cunoscut mare lucru din trecerea sa pe pămînt. Şi nici de dincolo nu va înţelege mai mult.

Acum, ştim că există mai multe forme de inteligenţă. Îndrăgostiţii adevăraţi sînt diriguiţi, de fapt sînt „infuzaţi”, de un tip aparte de inteligenţă, pe care, în lipsa unui termen mai bun, o voi numi inteligenţă afectivă. De fapt, ea mi se pare atît de drastic diferită de toate celelalte forme încît aş putea-o numi chiar inteligenţa iubirii. Nu este o inteligenţă pragmatică, deşi contribuie la rezolvarea unei puzderii de chestiuni concrete ce apar în dragoste. Nu este nici pur şi simplu conceptuală sau raţională, întrucît intuiţia şi spontaneitatea joacă un rol enorm în funcţionarea ei. Nu e mai puţin adevărat că, între altele, deşi nu e obiectivul său predilect, are şi marele merit de a stimula celelalte forme de inteligenţă. Din acest motiv, îndrăgostiţii par într-o continuă şi multiformă stare de graţie. Este o inteligenţă de natură intuitiv-speculativă, pe care caracteriza-o ca fiind „metafizică”, pentru că-i conduce pe îndrăgostiţi spre esenţial şi-i ajută să comunice esenţialul. Iar esenţialul este dragostea, după cum am admis deja. E o comunicare nu neapărat verbală, foarte intuitivă şi foarte plastică, adesea telepatică. Îndrăgostiţii se înţeleg fără cuvinte, îşi citesc gîndurile, pînă şi sistemul gestual – mimic, pantomimic – se personalizează, pare inventat de ei pentru unica lor folosinţă. Apar ritualuri proprii ale iubirii, cuvinte cu o simbolistică ascunsă celorlalţi, scurte semnale lingvistice sau paralingvistice care rezumă şi evocă poveşti întregi din lumea iubirii lor. Este ceva ce seamănă izbitor cu manifestarea spiritului din unele gnoze. Şi chiar cred că, în istoria spiritului, gnosticii au înţeles cel mai profund iubirea în toate formele sale, indiferent spre care din cele trei cuvinte greceşti ne vom îndrepta atenţia. Această inteligenţă a iubirii este o formă paradoxală de înţelepciune ce se manifestă atît în mişcările spiritului şi ale sufletului, cît şi în cele corporale. Nu mi se pare deplasat să susţin că îndrăgostiţii au corpuri impregnate de spiritualitate. Corpurile lor se recunosc, se acceptă şi se înţeleg spontan, fără să procedeze la îndelungi tratative, fără să recurgă la cuvinte pentru a-şi explica gesturile reciproce. Din acest motiv, între îndrăgostiţi, trupeşte vorbind, se poate întîmpla orice, fără ezitări, fără reţineri, fără restricţii, fără vreun penibil sentiment de stinghereală. Două corpuri ce se simt stinghere unul în prezenţa celuilalt nu sînt, cu siguranţă, două corpuri îndrăgostite. Dar, dacă sînt cu adevărat corpuri de îndrăgostiţi, ele se ating electrizant, se interpătrund, îşi amestecă fluidele, fuzionează în diversele posturi, iar dacă intervine limbajul acesta nu face altceva decît să constate perplex această complicitate spontană ce pare a se manifesta dintotdeauna, de la începutul timpului. Pînă şi un simplu şi banalizat prin uz şi abuz „te iubesc” capătă o consistenţă, o corporalitate, aş spune, atît de pregnantă, atunci cînd este pronunţat de buzele unui îndrăgostit autentic, încît pare o formulă cvasi-divină, care instaurează – sau reinstaurează – realitatea iubirii în chiar momentul dicţiunii. Iar dacă „te iubesc” chiar nu mai poate fi recuperat, din pricina erodării, ei vor recurge la expresii din limbi străine sau inventate, pentru a împuternici funcţia ontologică a limbajului.

Ei, bine, această inteligenţă, această înţelepciune ce aparţine tuturor dimensiunilor fiinţei laolaltă, difuză şi foarte intensă în acelaşi timp, este cea care provoacă intimitatea, valoarea centrală, adevărul profund al iubirii mistice. În cele din urmă, ceea ce distinge iubirea autentică de oricare altă formă de contact fizic sau afectiv este tocmai calitatea intimităţii. În dragoste, această intimitate nu are nimic jucat, nimic contrafăcut, nimic simulat, nimic premeditat. De fapt, ea pur şi simplu există sau nu există. Degeaba o doreşti, degeaba încerci s-o construieşti, degeaba crezi că o poţi inventa, dacă ea nu este deja acolo. Ca orice calitate omenească, intimitatea este, fără îndoială, educabilă, însă cu minima condiţie ca, in essentia et in nuce, ea să pre-existe cel puţin ca deschidere, ca virtualitate. Aşa cum nu sîntem toţi genii, aşa nu avem cu toţii acces la intimitate, cel puţin nu întotdeauna, nu în oricare din relaţiile noastre psiho-corporale. Atunci cînd există in potentia, intimitatea se manifestă deodată, fulgerător şi şocant, ca şi cum corpurile s-ar fi cunoscut dintotdeauna. Uneori, chiar îndrăgostiţii sînt surprinşi de intensitatea complicităţii, inclusiv corporale, ce se instaurează între ei, vorba lui San Antonio, „prodigioasa complicitate a corpurilor”. Ei  „se înţeleg” de la bun început, trăiesc o stranie senzaţie de déjà vu, mai exact de déjà vécu. Este interesant că aceste trăiri nu au nimic în comun cu obişnuinţa, cu evenimentele rutiniere. În iubirea mistică, corpurile „se înţeleg” instantaneu, iar intimitatea, mai degrabă, exclude obişnuinţa care, adesea, conduce la degradarea şi moartea iubirii. Ea reuşeşte să introducă mereu prospeţime şi spontaneitate, chiar şi atunci cînd este vorba de repetarea infinită a unor gesturi „inagurate de alţii” (Eliade) . În fond, nimic nu este nou în iubire, dar totul este nou, totul este altfel într-o iubire autentică. Totul este nou, adică totul este de fiecare dată nou, totul este nou în toate evenimentele pe care o asemenea iubire le parcurge. O asemenea iubire este constant intensă, arzătoare aproape în sensul propriu al termenului, însă intimitatea face intensitatea suportabilă, o îmblînzeşte fără a-i diminua forţa, o „umanizează”.

Criticii literari obişnuiesc să încadreze literatura de spionaj, chiar dacă practicată de un scriitor veritabil precum John Le Carré, în aşa numita „literatură de consum”, ca şi cum ar mai exista şi una pentru abstinenţi! Ar fi suficient o astfel de surprindere fulgurantă a intimităţii pentru a nu mai produce asemenea neghiobii: „Cînd ieşeau împreună din apă, strălucind, păreau să aparţină unei rase aparte, iar expresiile lor aprige (s.m. L.A.) îţi spuneau că sînt conştienţi de acest lucru. Cînd porneau brusc spre fermă, mînă în mînă, nevorbind cu nimeni, simţeai impetuozitatea dorinţei lor ca pe o durere pe care ai mai suportat-o, însă rareori ai împărtăşit-o”. Am citat din Mica toboşăreasă, dar de  oriunde, din acest autor de „romane de spionaj”, ca din oricare alt scriitor adevărat, aş putea excerpta zeci, sute de asemenea fragmente privind dragostea. Am subliniat cuvîntul aprige în textul lui Le Carré pentru că, la prima lectură, am avut senzaţia că este o concesie făcută gustului popular. Transcriind de-abia, am realizat că autorul nu voia să lase pe dinafară intensitatea, cea care separă cuplul într-adevăr îndrăgostit de restul lumii. Îndrăgostiţii nu intră în entropie, nu ard şi nu explodează cu adevărat, numai întrucît intimitatea şi-a instaurat regatul. Este, iarăşi, foarte interesant modul în care intimitatea şi intensitatea par să se stimuleze, să se provoace, chiar să se genereze reciproc. În absenţa perfectei intimităţi, este imposibil să atingi astfel de intensităţi ale sentimentului, asemenea adevărate cutremure în trăirile tale, iar fuziunea completă a fiinţelor îndrăgostite rămîne o vană aspiraţie, o speranţă deşartă, un vis mult prea îndepărtat şi inaccesibil. Dar, în acelaşi timp, nu poţi gîndi la intimitatea instantaneu instalată dacă, măcar în virtualitate, intensitatea nu-şi face simţită prezenţa. Ca un fel de ouroboros, ele se consumă şi se nasc necontenit, fără odihnă, fără pauze, una pe cealaltă, una din celealtă. Scurt şi puţin vulgar spus, nu e capabil de intensitate acela care nu e în stare să se deschidă total intimităţii, reciproca fiind la fel de valabilă. Nu sînt chiar un adept fără obiecţii al noii gnoze ştiinţifice, mă deranjează probabil chiar „modestia” ei datorată tocmai perspectivei epistemologice adoptate. Cu toate acestea, nu pot să nu recunosc că, în Gnoza de la Princeton, Raymond Ruyer reuşeşte, fără îndoială, cel mai reuşit tablou al intimităţii din cîte mi-au fost date să citesc pînă acum. Decît să-mi încerc inutil puterile, prefer să reiau un pasaj ceva mai extins din autorul francez: „Satisfacţiile unei intimităţi cu Celălalt, despuiate de orice fel de joc, sunt atît de mari, încît pînă şi personalităţile fragile, după ce le-au gustat, dacă au avut norocul de a întîlni un partener adecvat, pot renunţa fără teamă, şi cu deplină bucurie, la jocurile lor. Intimitatea este sinceritatea spontană, descătuşarea copilului din noi, lipsit de orice calcul fraudulos, a copilului naiv, iubitor, a cărui sinceritate mobilizează cele mai pozitive sentimente în el şi în Celălalt”.

Ce-ar mai fi de spus? Nu mare lucru. Aproape nimic. Atît doar că, deosebit de Ruyer, eu cred că intimitatea cu universul este mai accesibilă decît intimitatea cu oamenii, îndeosebi cînd este vorba de această intimitate ciudată şi absolută ce nu poate fi întîlnită decît în dragostea autentică. Şi, pe deasupra, jocul nu dispare niciodată între parteneri, devine doar conştient de calitatea sa de joc. În afara unora dintre copii, în afara Zeului, îndrăgostiţii sînt cei mai mari jucători din această lume. Este suficient să pronunţăm formula „jocurile dragostei” pentru ca, imediat, toată lumea să creadă că a şi înţeles despre ce este vorba. Nu are importanţă că lucrurile nu stau mereu chiar aşa, că foarte puţini ştiu într-adevăr cîte ceva esenţial despre aceste jocuri, am amintit formula doar pentru a confirma continuitatea jocului la îndrăgostiţii adevăraţi, cei capabili de intimitate. Şi, poate, chiar din acest motiv atunci cînd intimitatea este prezentă în splendida şi perfecta sa reciprocitate, ea este nesfîrşită, atoatecuprinzătoare, imbatabilă, într-un anume sens chiar nemuritoare. Adică în sensul în care şi iubirea este nemuritoare chiar şi în clipa în care este pe cale să dispară, chiar şi în întreg intervalul de timp ce urmează dispariţiei sale. Se petrece, cu adevărat, ceva straniu şi tulburător cu această intimitate. Ea are şi rolul unui fel de pompier care împiedică  îndrăgostiţii să ardă de tot, întreţinînd, în acelaşi timp, o combustie infinită, un fel de flacără veşnică spre gloria şi onoarea iubirii mistice. Probabil, din acest motiv această singură formă de iubire veritabilă, fără urmă de gablonz în ea, poate fi, în acelaşi timp, atît de intensă şi atît de calmă, atît de sigură pe ea însăşi, atît de împăcată cu sine, atît de autosuficientă sieşi, dar şi atît de fragilă, de vulnerabilă.  Ei, da, aceasta este iubirea-altfel, iubirea atît de rară, atinsă doar de acele elite ale sentimentului despre care am vorbit deja. Restul sînt, pînă la urmă, simple vorbe, vorbărie goală, pălăvrăgeală. Fără intimitate, adică fără complicitatea absolută a corpurilor celor doi îndrăgostiţi, ne situăm în plină demagogie. Aşa cum există demagogie politică, din nefericire, poate fiinţa şi una afectivă. Din fericire, însă, pentru a o demasca nu este necesar să aştepţi să vină alegerile. Probabil, cea mai interesantă senzaţie provocată de  intimitatea este aceea de căldură, căldura corpului, căldura vocii, căldura din privire, căldura ce emană dinlăuntru, parcă prin toţi porii fiinţei. Nu este, totuşi, o senzaţie pur şi simplu corporală, ci una care infuzează întreaga relaţie dintre parteneri, producînd o barieră protejantă faţă de răceala lumii. Cei mai mulţi dintre cei care au acces la misterul iubirii percep lumea ca fiind îngheţată, îngrozitor de rece, aproape mortală în răceala ei, chiar şi cînd temperatura atmosferei trece de patruzeci de grade Celsius, însă căldura provocată de intimitatea completă face perceperea acestei răceli universale suportabilă. Căldura despre care vorbesc alină, reconfortează, ţese un fel de cocon în care se adăpostesc îndrăgostiţii. Dacă dragostea poate avea vreo finalitate „practică”, chiar aceasta mi se pare a fi. Alta nu reuşesc să întrevăd. Şi mai este un mic semn regal al intimităţii, cel legat de somnul împreună. În general, în somn, ne simţim, pentru că şi sîntem de altfel, vulnerabili şi am prefera să dormim singuri, adesea în poziţia foetusului pentru că ni se pare mai securizantă. Cînd nu e posibilă singurătatea somnului, ne ia oarece timp să ne obişnuim cu prezenţa celuilalt corp. Totul se schimbă atunci cînd intimitatea există. Nu doar că somnul împreună ni se pare cel mai firesc lucru, dar nici nu mai putem să ne dispensăm de el. Din acest motiv, unul din semnele cele mai sigure ale absenţei iubirii, ale disoluţiei acesteia este cel al „separării paturilor”, al dispariţiei somnului comun. Chiar dacă cuplul mai „face dragoste” înainte de a pleca la culcare, nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi, obişnuinţa are partea sa de vină. Şi, de fapt, cuvintele sînt foarte exacte – acele cupluri pur şi simplu „fac dragoste”, cum ar face orice altceva, dar ele nu mai sînt situate în teritoriul iubirii, dacă vor fi fost vreodată. Însă intimitatea nu are în structura sa nimic premeditat, nimic construit. Dacă ea nu se manifestă spontan de la bun început, dacă complicitatea corporală nu explodează instantaneu, este bine ca „îndrăgostiţii” să nu-şi mai piardă vremea şi să treacă nepăsători unul pe lîngă celălalt. Poate altădată vor fi mai norocoşi. Niciodată nu este totul pierdut. Dar niciodată nu este nici totul cîştigat. Pentru că, chiar dacă intimitatea este spontan prezentă, ea trebuie şi prezervată, întreţinută, îngrijită precum o floare exotică, sensibilă şi rară. Şi, poate, chiar acesta este farmecul iubirii, iar iubirea este, în cele din urmă, dar şi în primul rînd, ceea ce ne defineşte viaţa în chipul cel mai substanţial cu putinţă. Dincolo de împlinirile şi eşecurile noastre profesionale, dincolo de bunurile acumulate, dincolo de urmaşii sau de operele pe care le lăsăm în urmă, dincolo de faima ori gloria publică. Reiau spusa Ecleseastului: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Prin urmare, nici noi nu existăm cu adevărat. Rămînem existenţe incomplete, palide, spectrale, holograme ce poartă imaginea fiinţei, dar sînt lipsite de substanţă, de corporalitate.

Interludiu sceptic. Un poem

Dar dacă tot ceea ce scriu eu aici nu este decît speculaţie pură, produsă de o minte alambicată de intelectual în călduri? Dacă, de fapt, dragostea androgină, iubirea ca fuziune perfectă nici nu există ? Poate că nu s-au născut decît femei care nu doresc altceva decît un partener cu care să-şi împartă singurătatea, cu care să-şi petreacă vremea mai plăcut, eventual să-şi rezolve problemele hormonale sau practice. Şi, de fapt,  aşa este. Cele mai multe dintre femei chiar aşa sînt, chiar asta îşi doresc. Nici majoritatea bărbaţilor nu se distinge printr-o violentă propensiune spre elitismul amoros. Legiuni întregi de bărbaţi de la începutul lumii n-au dorit altceva, alături de ei, decît femei care să le poarte de grijă, să-i răsfeţe, să le conserve căldura sub pături. Idealul lor feminin era femeia infirmieră, femeia gospodină, eventual un substitut al propriei mame. Cînd întîlneau o „sinteză”, un compromis între cele trei formule dorite, credeau deja că mai mult de atît nici nu este posibil. Pot presupune că, în ciuda aparenţelor, în matriarhat se simţeau, de fapt, foarte bine. Problemele fizice nu se rezolvau întotdeauna acasă, pentru că soţia era o „rudă”, iar interdictul incestului este cel mai  vechi din lume, după unii  chiar actul inaugural  care a marcat apariţia omului. Ca şi cum n-am fi fost cu toţii rude de sînge, din momentul în care Eva a fost ruptă din coasta noastră. Între timp, s-a descoperit că şi unele primate practică acest obicei chipurile specific nouă. Viaţa casnică s-a îndepărtat de sexualitate, aceasta fiind rezervată, mai degrabă, perpetuării speciei. „Cea mai veche meserie din lume” a putut să-şi facă glorioasă intrarea. Prostituata, curtezana, gheişa au fost adesea divinizate. „Amorul liber” a fost întors pe toate părţile, s-au creat veritabile filosofii în jurul său. Uitîndu-se un lucru foarte simplu – că amorul este întotdeauna liber, că maritalitatea este un contract ca oricare altul, că dragostea şi căsătoria au raţiuni diferite, dacă nu, cum se întîmplă adesea, de-a dreptul opuse. Pe de o parte, o conjugalitate supravieţuind fără dragoste, uneori şi fără legături trupeşti, în afara celor dedicate înmulţirii. Pe de alta, sexualitatea pură, întîmplătoare, adesea comercializată ca oricare alt serviciu. Dar unde este dragostea, unde este erotismul, altundeva decît în mintea mea înfierbîntată de soarele aspru al acestei veri incendiare? În mintea mea şi în mintea cîtorva autori, pe care îi venerez din eroare, probabil la fel de înfierbîntaţi ca şi mine. Marii masturbatori mentali. Această situaţie nu datează nici de ieri, nici de astăzi, aşa a fost de la începuturi. Vorbesc dintr-un prezent continuu, pentru că nu există evoluţie, n-a început vreo istorie a esenţialului. Probabil că aceasta este lumea oamenilor, viaţa lor, modul în care înţeleg ei să treacă „împreună” prin timp. Ghilimele nu sînt ironice, ci mai degrabă melancolice, de-a dreptul întristate, uşor depresive. Totul pare un coşmar atît de înfricoşător în monotonia sa cenuşie, lipsită de culmi şi abisuri, de intensităţi ale trăirii, încît nu poţi să nu te întrebi de ce scrii despre dragoste, pentru cine scrii.

Într-o singură viaţă, ai văzut deja atîtea spectacole groteşti încît ţi-ar ajunge pentru zece vieţi , iar dezamăgirile proprii, din decenţă, nici nu mai trebuie amintite. Dragostea a murit, poate în loc de a se naşte, sau chiar înainte de a se fi gîndit să vină pe lume. Dacă „Dumnezeu este mort”, de ce ar mai fi în viaţă iubirea? Scripturile ne învaţă că „Dumnezeu este iubire”. Trăim într-o mişcare browniană, ciocnindu-ne unii de ceilalţi, atingîndu-ne din cînd în cînd, ascunşi în spatele unor măşti groteşti, în spatele unor gesturi de amabilitate circumstanţială. Colcăim. Viermuim. Existeţe spectrale. Îmbătrîniţi în precaritate şi minciună. Bătrîni din naştere. Reuşim să ne minţin unii pe alţii chiar şi atunci cînd, cu totul aleatoriu, spunem adevărul. Şi, mai ales, ne minţim pe noi înşine. Poate că dragostea, fuziunea, intimitatea sînt chiar cele mai mari minciuni ale noastre. Păcate la fel de îngrozitoare ca şi rugăciunile mincinoase, ca şi ritualurile mecanice din biserici, din toate casele de rugăciune, indiferent de confesiune. Marii filosofi, artiştii de geniu, ca şi cei de duzină ne mint şi ei fără pauze de la inventarea scrisului, de la picturile din peşteri. O uriaşă industrie culturală a iubirii suplineşte cu entuziasm infinit dragostea însăşi. Platon minte, Ortega y Gasset minte, contele Tolstoi minte, Durrell şi Henry Miller, ca buni prieteni, mint separat, dar şi împreună. Eu mint. Eu vă mint. Eu mă mint.  Cu toţii minţim, de la geniile absolute la geniile de cartier. În acelaşi timp, ne lăsăm minţiţi, ne complacem, ne bălăcim în minciună, ca-ntr-un roman de noptieră. O lume cu înlocuitori, un univers surogat, care ne produce „nechezolul” necesar epuizării funcţiilor fantasmatice. Pînă ce şi acestea se vor fi erodat de tot şi maşinăria va funcţiona în gol, înlocuindu-ne cu totul. Minţim, adesea, cu o sinceritate dezarmantă, completă, copleşitoare. Uneori, sîntem pur şi simplu mincinoşi, alteori nişte foarte rafinaţi mitomani. Dăm spectacole pentru un singur spectator. Şi nu întotdeauna este vorba despre partener, ci despre noi înşine. Singura noastră trăsătură de geniu pare a fi chiar impetuosul nostru histrionism. În acesta, da, în acesta cred că sîntem cu adevărat autentici, „adevăraţi”, de o searbădă prospeţime. „Lumea este un teatru, iar noi actorii săi², are dreptate elisabethanul. Dar nu ne mai rămîne nici timp, nici substanţă pentru a mai fi şi altceva, pentru a fi pur şi simplu în spatele măştii. Priviţi scena – spectacolul devine tot mai penibil, paginile cărţilor tot mai „roz”, viaţa noastră tot mai diluată, descusută, întinsă ca o plastilină cleioasă, tot mai cenuşie. Aşa ceva nu se poate, nu se mai poate. Şi, atunci, mă întreb din nou: de ce scriu despre asta? pentru cine scriu? În fond, nu fac altceva decît să alimentez maşinăria fantasmatică, să îngraş Leviathanul, să mă autodevor imaginîndu-mi că sporesc cunoaşterea, că intensific trăirile, că introduc un plus de existenţă într-o realitatea tot mai spectrală, într-o lume de o consistenţă din ce în ce mai problematică. Ce pariu ! Să dai viaţă unei fantome ! Aş opri computerul, dar este imposibil, viaţa mea atîrnă de el, de clapele sale uşoare, de ecranul său fosforescent. I-am dat, cum altfel?, un nume de femeie. E o otravă care ţine locul alteia, un drog care înlocuieşte alt drog, un medicament bun la toate. Pharmakon, cum înţelept spuneau grecii, reunindu-le pe toate trei laolaltă. Viaţa mea, deci lumea, depinde acum de el, de ea, doar l-am botezat, doar am botezat-o femeie.

Şi, totuşi, de ce scriu despre dragoste? Şi, totuşi, pentru cine scriu? Scriu pentru că dragostea există. Tot ce-am scris mai sus e adevărat, dar dragostea există: fragmentar, mici insule ale iubirii în lumea căreia i-am făcut tabloul. Fragilă, primejduită, inutilă într-o lume atît de pozitivă, fără mister, fără metafizică,  supravieţuind anevoie, ea există mai mult, mai intens decît noi toţi laolaltă. Oricine i-ar putea face experienţa, dar cei mai mulţi fug de ea, pentru că e riscantă, e sfîşietoare, e intensă, epuizantă, reticentă la compromisuri. Foarte puţini reuşesc s-o întîlnească cu adevărat, însă a lor va fi, a lor este împărăţia. Ei sînt aleşii, elita despre care am vorbit. Pentru ei scriu, în primul rînd. Dar scriu şi pentru cei care ar putea fi aleşi, dacă ar avea puterea să oprească dragostea atunci cînd trece pe lîngă ei. Nu e o elită din naştere, nu e dependentă de avere, de statutul social, nici măcar de inteligenţa subiecţilor. Este, probabil, cea mai democratică dintre elite. Intră cine vrea, dar rămîne doar cine poate. Nenorocirea este că cei mai mulţi nici nu vor, iar ceilalţi, la prima fulgurare de vînt, dau bir cu fugiţii. Eu scriu pentru ceilalţi, pentru cei puţini care vor şi, în cele din urmă, vor putea. Şi, mai ales, scriu pentru mine şi pentru cei aidoma mie – cei care vor, îşi imaginează că pot, eşuează şi iarăşi încearcă. Măcar au încercat. Măcar am încercat. Încerc. Pentru aceştia din urmă torn pharmakonul. Pentru mine umplu paharul. Habar nu am dacă ajută la ceva dar, şi în această privinţă, măcar am încercat. Nu importă rezultatele, oricum lucrurile nu pot merge mai prost decît merg de la naşterea lumii. Să ne iluzionăm, o dată mai mult, că ar putea să meargă mai bine. Cinismul nu mi se pare cea mai potrivită soluţie. Dacă optimismul este infantil şi penibil, mai bine un scepticism moderat. Sau o scufundare apocaliptică în indiferenţă şi uitare. Însă, cu noi sau fără noi, dragostea există. Undeva, cîndva, cineva îi cade în plasă. Cînd tocmai am îngropat-o, după ce-am asasinat-o cu sistemă, cînd i-am cîntat deja prohodul şi i-am făcut pomenirile, ea reapare, se ridică mîndră şi timidă, o ia de la capăt. Da capo al fine. Şi mereu de la capăt. Şi mereu de la capăt. Odinioară, întotodeauna şi acum. Cortina cade. Să se ridice cortina! În ciuda a tot şi a toate, sîntem protagoniştii unei piese fără sfîrşit.

Teoriile speculative şi bio-psihologice tradiţionale obişnuiesc să trateze fiinţa noastră ca şi cum ar fi alcătuită din trei entităţi aglutinate, în unele cazuri, situate pur şi simplu ierarhic, în altele, fiecăreia revenindu-i ponderi oarecum echivalente. Este vorba despre binecunoscutele monisme, fie ele materialiste ori spiritualiste, ori de la fel de celebrele dualisme, ce tind să confere un fel de egalitate între dimensiunile biologice şi cele spirituale ale fiinţei. În realitate, ar fi de preferat, mai degrabă,  un pluralism, în care corpul, sufletul şi spiritul nu au nici un fel de dominanţă ori preeminenţă unul asupra altuia, ele situîndu-se în deplină egalitate de drepturi. Şi, de fapt, atunci cînd vorbim despre aceste trei dimensiuni, o facem din raţiuni pur epistemologice sau didactice, dat fiind că, în realitatea exuberantă a fiinţei ele nu există separate, nici măcar nu pot fi distinse în jocurile lor. Nu există jocuri doar corporale sau jocuri numai spirituale. Nu există o zonă în care se manifestă doar sufletul. Cele trei mari domenii ale fiinţei nu sînt pur şi simplu aglutinate, ci se află într-o inseparabilă fuziune. Într-un alt eseu, spuneam că, de fapt, sufletul şi spiritul adăpostesc trupul. Făceam, desigur, afirmaţia din raţiuni polemice, oarecum excedat de  monismul materialist. Asta nu înseamnă că monismul spiritualist mi se pare prin ceva acceptabil. Într-o reprezentare intuitivă, care să facă lucrurile puţin mai limpezi, aş spune că fiinţa umană seamănă cu un tip mai complex de bandă a lui Moebius -  în cazul căreia este imposibil să distingi între interior şi exterior – , o bandă chiar mai complicată întrucît posedă nu două, ci trei „suprafeţe”.

Nu e dificil să respingi monismul materialist, este suficient să evoci „fenomenul placebo”, unele tehnici psihosomatice sau stigmatele provocate prin autosugestie de către misticii ce retrăiesc calvarul Mîntuitorului. Este, de asemenea, suficient să constaţi existenţa, tale quale, a corpului pentru a retrimite în mintea lui Berckley cealaltă formă de monism. Mai dificilă pare ieşirea din cadrele dualismului, ale paralelismului psiho-fizic. Acesta, deşi fals, pare logic, moderat şi acceptabil, un fel de probă evidentă a bunului simţ comun şi chiar ştiinţific. Este adoptat, ca şi spontan, mai de toată lumea, indiferent de nivelul de instrucţie, de înălţimea spiritului sau de intensitatea în perceperea intuitivă a lumii. În fapt, doar trăirile mistice, domeniu de strictă elecţiune, sau acea specie de mistică, care este iubirea autentică, permit sesizarea relaţiei de tip special dintre cele trei dimensiuni ale fiinţei noastre. Şi permit acest lucru întrucît, în cazul lor, fiinţa proprie nu se manifestă în auto-arhie, ci într-o relaţie-tare cu Celălalt, fie acesta de natură divină sau terestră. În trăirea erotică, ca şi în cea propriu-zis mistică, fuziunea devine vizibilă întrucît se exercită în cuprinsul unei a doua fuziuni. În această situaţie, privilegiată între toate, nu doar că nu există interior şi exterior, dar „noua fiinţă” este alcătuită nu din trei, ci din şase dimensiuni aflate într-o impecabilă co-manifestare. Iar cînd spun „impecabilă” păstrez şi sensul etimologic iniţial – relaţia este într-adevăr „fără păcat”. În noua fiinţă, de neregăsit în nici o altă conjunctură existenţială, totul este lumină şi sărbătoare, chiar suferinţa este „dureros de dulce”, după cum inspirat spunea poetul, el însuşi îndrăgostit. Îndrăgostit fără limite, fără răgaz, în întregime ne-înţelept. Pentru că înţelepciunea are „aripi de ceară” şi este inamicul cel mai redutabil al iubirii. Asta nu înseamnă, desigur că, în iubire n-ar exista o prise de conscience asupra trăirii, numai că aceasta nu are nimic exclusiv raţional în alcătuirea sa. Este vorba, mai degrabă, de fulguraţii scînteietoare, de revelaţii de o intensitate infinită, trimiţînd spre un fel de intuiţie globală şi nu  spre o manifestare foarte specializată a capacităţilor noastre de cunoaştere.

Despre această calitate a spiritului – care nu este exclusiv spirituală – gnosticii ştiau chiar mai mult decît au avut încredere să ne spună sau decît vremurile au avut bunăvoinţa să ne lase din ceea ce ei au spus. Gnosticii şi, bineînţeles, urmaşii lor din „tradiţia noastră ascunsă”, ocultată dintr-un exces raţionalist. Iată cum sună în Panarion această chestiune : „…dar eu eram pe un munte înalt, şi eu am văzut o femeie, o femeie frumoasă, de diamant, şi eu auzeam o voce, şi eu am înaintat să o ascult, şi ea mi-a spus:<Eu sînt tu şi tu eşti eu, şi unde eşti tu acolo sînt şi eu şi în toate lucrurile eu sînt semănată. Şi, dacă vrei, îmi vei semăna, şi dacă tu îmi semeni, atunci vei semăna cu tine însuţi>”. De fapt, în iubire, această „asemănare” mistică glisează în identificarea într-o unică fiinţă a îndrăgostiţilor, în fuziunea completă, în care nu mai există eu şi tu, ci doar un noi atoatecuprinzător. Eurile proprii se bucură unul de celălalt, dar numai împreună, doar în bucurie reciprocă. Din acest motiv, despărţirile pur fizice, oricît de scurte şi oricît de rare, sînt resimţite cu violenţa unei catastrofe de amplitudini cosmice. Pentru cei care mai au dubii în ceea ce priveşte importanţa capitală a dimensiunii fizice a iubirii, aş dori să le reamintesc nostalgia violentă după corpul-partener cînd acesta lipseşte, tentaţia foarte concretă a celulelor proprii de a se deplasa înspre celălalt, angoasa că acel corp ar fi putut să nu existe sau ar putea să dispară, ca şi cum n-ar fi fost. Şi, încă, să ne amintim de tulburarea provocată de observarea unei siluete asemănătoare cu cea a persoanei iubite, deşi ştim că e imposibil ca ea să fie acolo, de perceperea unui parfum aidoma celui pe care-l foloseşte ea, de înregistrarea unui rîs ce aduce cu al său. În fond, în asemenea situaţii sentimentul există, fantasmele funcţionează şi, probabil, chiar ele fac absenţa corporală insuportabilă, chiar inacceptabilă.

De aceea, chiar împreună, eurile în fuziune, par să aspire, continuu, la o fuziune încă şi mai completă, la topirea în indistincţie şi calm. Violenţă şi tandreţe izvorînd neîntrerupt mereu din iubire, generînd mereu iubirea, într-adevăr un fel ouroboros nemuritor. Să mai revenim o dată la gnostici, de data aceasta la Valentinus şi la imperativul său absolut: „Faceţi moartea să moară!”. Din păcate, există un singur fel în care s-ar putea accede la acest rezultat, în afara credinţei indefectibile, şi anume dragostea nu doar mistică, perfectă, androgină, ci şi fără cea mai mică pauză, nici măcar pentru respiraţie. Cuplul care ar reuşi să rămînă în fuziune absolută, în nemişcare pulsatorie, clipă de clipă, pînă la sfîrşitul eternităţii, acel cuplu ar reprezenta fiinţa nemuritoare, egala divinităţii, perechea care a reuşit să învingă definitiv moartea. Din nefericire, un asemenea cuplu, o astfel de fiinţă-pereche nu a apărut în lumea noastră sublunară. Este posibil nici să nu apară vreodată. Acest lucru nu este, în cele din urmă, foarte deprimant. Important este altceva, anume ca îndrăgostiţii să se comporte ca şi cum ei ar inaugura o asemenea tradiţie. Şi, de fapt, deloc premeditat, într-o splendidă spontaneitate, îndrăgostiţii autentici chiar astfel procedează. Ei nu au graniţe între ei, ci doar cu exteriorul cuplului pe care-l alcătuiesc, singura formă de exterioritate pe care o pot cunoaşte şi recunoaşte. Ei se combină, se amestecă, se interpătrund aidoma norilor de deasupra lor, de deasupra noastră. Care este exteriorul şi care interiorul norilor ce se întîlnesc sub bolta cerească? Mai rămîn aceştia entităţi separate şi separabile ori, dimpotrivă, au născut, ca şi dragostea, o nouă fiinţă? Nebunia este că nu am inventat această imagine, nici nu am împrumutat-o dintr-un mare clasic al tradiţiei culturale, ci am extras-o dintr-un destul de anost documentar dedicat unei actriţe americane, foarte în vogă în anii şaptezeci-optzeci, deci din multură şi nu din cultură, după fericita disociere a nu mai ştiu cui. În fond, nimeni nu este exclus a priori de la formulări memorabile, oricine poate atinge clipa sa de graţie stilistică.

Am refutat monismul materialist,  dar asta nu înseamnă că monismul spiritualist mi s-ar părea mai acceptabil. Noi nu sîntem sau cu capul în nori, sau cu picioarele pe pămînt. Sîntem, într-un mod miraculos, în acelaşi timp, şi cu capul în nori, şi cu picioarele bine înfipte în solul vital. În cele din urmă, cele trei dimensiuni ale fiinţei nu se află în vreun fel de dependenţă una faţă de cealaltă, ci într-o perpetuă interdependenţă, într-un joc încheiat numai prin moarte. Însă, în ceea ce priveşte fuziunea, ultimul cuvînt nu poate să aparţină decît gnosticilor. Între corpurile fiinţelor în fuziune se poate petrece absolut orice? Fără îndoială, cu singura condiţie să fie ceva acceptat, nu neapărat explicit – uneori, de altfel, cuvintele obstaculează, bruiază, cenzurează spontaneitatea, naturalaţea trăirii – , de amîndoi partenerii. În sfîrşit, este oare necesar ca fuziunea să aibă şi alt fruct decît propriul său exerciţiu, decît propria sa desăvîrşire? Aş răspunde, mai degrabă, negativ. Ca şi Marcion ori barbelognosticii, şi eu cred că paternitatea/maternitatea pot multiplica răul din lume. Or, răul nu trebuie multiplicat, ci redus, diminuat. O cale de eliminare a răului este, fără îndoială, epuizarea acestuia prin intensa sa frecventare, juisarea obstinată şi metodică în miezul acestuia. Nu este calea mea, nu este calea pe care aş alege-o, întrucît există cealaltă cale, care mi se pare cu adevărat regală. Vorbesc despre dragoste, desigur. Despre regăsirea androgină, despre fuziune, despre „jumătăţile” care nu se mai pot uita una pe celalată, din momentul în care s-au recunoscut în calitatea lor de „jumătăţi” , care nu pot exista decît în virtutea faptului că există întregul, cuplul incandescent. Ca şi arta pură, dragostea mistică este o finalitate fără scop. Oamenii se înmulţesc şi/sau se iubesc, dar una nu decurge neapărat din cealaltă. De altfel, a fost inventată fecundarea in vitro, operaţie ce separă complet cele două operaţii. Iar aceasta exclude nu doar posibilitatea fuziunii fiinţelor, ci şi simplul contact fizic dintre ele. Visez ziua în care cuplurile îndrăgostite vor alege liber fecundarea in vitro – pentru că nu o contrautopie în genul lui Brave New World este ceea ce gîndesc –, în ceea ce priveşte perpetuarea speciei, păstrînd contactul fizic doar în profitul iubirii, al erotismului.

Este foarte curios cum noi, fiinţe culturale, uneori şi cultivate, continuăm să amestecăm planurile, să practicăm confuzii atît de infantile în gîndurile şi, mai grav încă, în comportamentele noastre. Nici un îndrăgostit autentic, în furor eroticus, nu se gîndeşte la descendenţi. El vrea să dispară, să se topească, să se transmute alchimic prin fuziunea cu celălalt, cu cealaltă. Peste toate acestea, nici nu cred că a contribui la perpetuarea speciei sporeşte cu ceva fiinţa ori ameliorează lumea. În fapt, însăşi iubirea, ca relaţie androgină, ca fuziune perfectă împlineşte acest scop pe care nu-l urmăreşte, în pur dezinteres. În această relaţie, nu doar că „noua fiinţă” reprezintă infinit mai mult decît suma „jumătăţilor”, ci fiecare „jumătate” în parte atinge culmi şi abisuri pe care nici măcar nu şi le-ar putea imagina înaintea îndrăgostirii. Se petrece o împlinire totală prin completitudine, pentru că animus şi anima nu se pot manifesta pe de-a-ntregul în separare. De altfel, cum observa şi Al. Paleologu cîndva, fericirea însăşi nu poate fi niciodată „personală”, ci doar „împreună cu”. Şi cu cît acest împreună este mai autentic, mai total, cu atît fericirea este mai profundă. Totul se intensifică, de la lumina de pe chipuri şi calitatea extazului din contactul corporal şi  pînă la comportamentul faţă de cei din jur, ce capătă nuanţele unei singurătăţi – în doi, e adevărat – binevoitoare, cordiale. O separare fără răceală, o distanţare amabilă sau, ca să adaptez contextului o vorbă celebră, un fel de „apropiere prin îndepărtare”. Sau invers! Şi invers! Şi insula de un calm vulcanic pe care se află cei doi în oceanul nesfîrşit al lumii. Unica zonă de stabilitate posibilă, ultima Thule, pentru că doar acolo îşi mai pot Zeii găsi adăpost.  Dacă nu e puţin straniu să vorbeşti despre adăpost, stabilitate, linişte sau odihnă atunci cînd vorbeşti despre dragoste, despre neodihna acesteia. Cînd îmi dau seama cîte contrarii am de împăcat, aproape că-mi vine să încetez lucrul, să opresc de-a binelea cartea, să renunţ. Şi, probabil, asta s-ar întîmpla dacă, de undeva din memorie, fantasme de o stranie şi fermecătoare ambiguitate, nu m-ar bîntui neîncetat. În cele din urmă, cine nu vrea să fie persecutat de obsesia iubirii, acela ar face mai bine să se păstreze în rezervă, ar trebui de ea să nu se apropie. După cît pot să-mi dau seama, nu eu sînt acela.

În eseul precedent, am legat sexualitatea strict de dimensiunea fizică a persoanei şi am opinat că erotismul reprezintă a depăşire meta-fizică a acesteia. Trebuie precizat că zona metafizică nu este superioară celei fizice în mod absolut, printr-un fel de ucaz pronunţat, încă de la începutul timpului, de divinitate. De altfel, nici nu există metafizică în absenţa fizicii, şi asta „literalmente şi în toate sensurile”, după formula lui Rimbaud. Prin urmare, iubirea fără dimensiunea fizică este la fel de puţin iubire ca şi sexualitatea nudă. Metafizica singură este un inamic la fel de redutabil al iubirii, ca şi sexualitatea exclusivă. În privinţa dragostei, superioritatea relativă a metafizicii nu provine din vreun motiv de ierarhizare a dimensiunilor fiinţei, ci din simplul fapt că ea amenajează terenul fuziunii integrale a fiinţelor pereche, a celor două corpuri-suflete-spirite ce locuiesc regatul iubirii mistice. În cele din urmă, dincolo de aparenţele pur formale ale gestualităţii, erotismul este altceva decît sexualitatea tocmai în virtutea acestei fuziuni pe cît de totale, pe atît de rare. Şi, desigur, ar trebui să ne reamintim mereu ceea ce ne-au spus grecii -  şi anume că, în vreme ce dragostea are zeiţa sa, iar erotismul însuşi îşi trage numele de la un mic zeu complice acesteia, sexualitatea goală este, mai degrabă,  de origine animală decît de sorginte divină. Şi nici nu cred că Dumnezeul nostru iudeo-creştin ne-ar fi spus „înmulţiţi-vă şi umpleţi pămîntul” cu acelaşi ton cu care s-a adresat celorlalte vieţuitoare. Oricît de tulburat ar fi fost El de întîiul nostru păcat, capital, deci cel de la capăt.

În vreme ce sexualitatea înseamnă simplă intersecţie de traiectorii, oricît ar dura relaţia între cei doi parteneri ai jocului corporal, erotismul semnifică reîntîlnire, regăsire şi „drum împreună” oricît de scurtă ar fi această relaţie. Pentru erotism, intensitatea trăirii este mai importantă decît durata. O clipă se transmută oricum în eternitate. Iar reîntîlnirea nu înseamnă neapărat – în acest loc Platon este,totuşi,  neaşteptat de naiv – că ar fi existat un prim moment, un fel de proton kinoun, în care cei doi parteneri alcătuiau o  sferă nostimă şi drăgălaşă care ar fi fost sfîrtecată în două, iar jumătăţile de sferă, amestecate cu alte milioane de jumătăţi de sferă, ar fi fost condamnate să se caute, la infinit, una pe cealaltă. Ştiu că, pentru greci, sfera era unul din simbolurile perfecţiunii, dar am reţinerile mele în ceea ce priveşte o perfecţiune obeză! De altfel, dacă am acorda credit mitului în forma sa originară, ar trebui să renunţăm la o dimensiune esenţială a fiinţei umane, şi anume la liberul arbitru, cu care Dumnezeu ne-a dăruit – iar după unii pedepsit! – la aruncarea noastră în lume. Nu voi face însă aici istoria culturală a temei androginismului, pentru că, oricum, în Mefistofel şi androginul, Eliade o face cu mult mai multă competenţă decît aş putea s-o fac eu. Nu pot, totuşi, să nu-mi amintesc tulburătoarele Dialoguri despre dragoste ale lui Leon Evreul şi, mai ales, ingenioasa punte pe care o lansează acesta între mitul platonician şi istoria biblică a căderii în păcat, privită ca o sfîşiere dramatică a Omului Primordial. De altfel, Eva a fost smulsă din coasta lui Adam. Privesc în această splendidă scînteiere a spiritului un moment astral din geneza tradiţiei noastre iudeo-greco-creştine. Şi, iarăşi, nu pot să trec sub tăcere că singurul roman balzacian tratat în superlative de Henry Miller – una din călăuzele mele privilegiate în aceste eseuri despre dragoste – este Séraphita, roman straniu de nebalzacian, totuşi, dedicat tocmai tratării temei androginului. În toamna şi iarna anului 1938, de la Big Sur, Miller îi scrie de mai multe ori lui Durrell despre acest roman, iar pe 28 octombrie îi oferă chiar referinţele bibliografice complete privind ediţiile englezeşti ale acestuia. Un gest care nu era în spiritul, mai degrabă libertin în ceea ce priveşte exactitatea bibliografică, al americanului, dar care spune totul despre dorinţa de a împărtăşi o lectură esenţială cu prietenul din, în acel moment, îndepărtata insulă Corfu.

Deci, nu a existat niciodată o fiinţă sferică, sfîşiată de un Dumnezeu Rău, ale cărei jumătăţi au fost trimise în lume să se regăsească una pe cealaltă. Mă şi gîndesc dacă dintr-o sferă n-ar fi trebuit să iasă jumătăţi absolut identice, ceea ce ar contrazice ideea de completare, conferind, în schimb, un argument valabil în favoarea homosexualităţii. În realitate, ceea ce pre-există în androginism este posibilitatea întîlnirii, întîlnirea ca virtualitate ce doreşte să se realizeze. Prin urmare, va trebui să facem conexiunile necesare între căutarea cu sens, întîlnire, androginism şi erotism, iar de cealaltă parte, între rătăcire, intersecţie, iubire aparentă şi sexualitate. Atunci cînd are loc o întîlnire autentică, o aşa-numită reîntîlnire, nu este vorba despre o simplă intersecţie, ci de trecerea de la rătăcire la fixare, de la posibil şi virtual spre real. Ceea ce este posibil se actualizează, prinde corp, dragostea îşi instaurează toate prerogativele sale pe cît de fermecătoare, pe atît de exclusiviste. Acest exclusivism provoacă, de altfel, şi egoismul în doi al îndrăgostiţilor, un egoism manifestat paradoxal şi printr-o aproape la fel de excesivă generozitate. În fond, nu au nevoie de nimic din lume pentru a se iubi, îşi sînt suficienţi unul altuia, le este destulă iubirea lor dar, dacă lumea tot există, aceasta ar trebui să fie invadată, în întregime şi în toate detaliile sale, de dragoste. Singurul panteism autentic mi se pare a fi acest panerotism al îndrăgostiţilor veritabili.

Întrucît sîntem înzestraţi cu liber arbitru, aş ezita să folosesc termenul predestinare în definirea relaţiei de tip androgin, singura formă de dragoste autentică în cele din urmă.  Oricît ar părea de straniu, prima întîlnire, recunoaşterea ca atare, este un fruct al hazardului, datorat fie feromonilor, cum cred savanţii de astăzi, fie unor cauze cu totul inefabile cum ne imaginăm de peste două mii de ani. Oricum, indiferent de aceste nelămurite cauze, iubirea adevărată este, întotdeauna, „la prima vedere”. Şi, poate chiar înainte de „prima vedere”, dacă ne amintim replica personajului feminin, nu mai ştiu de cine jucat, dintr-un film cu Tom Cruise: „Te-am iubit, chiar înainte să te întîlnesc”. În orice iubire adevărată se întîmplă la fel. Într-un mod misterios, terenul este pregătit, de aceea îndrăgostitul realizează instantaneu ce se întîmplă, ce i se întîmplă împreună cu altcineva. Acolo unde nu există un coup de foudre iniţial, fie şi unilateral pentru început, acolo nu va exista niciodată iubirea mistică. Chiar şi în cazul partenerilor care se cunosc superficial de ani şi ani, important este momentul de iluminare în care, în sfîrşit, ei reuşesc să se vadă, prin urmare să se re-cunoască în calitatea lor de pereche „predestinată”. Iar feromonii pot avea un rol în declanşarea procesului, nu însă şi în menţinerea acestuia. Marele merit şi marele cîştig al celor care se „reîntîlnesc” constă, mai întîi, în faptul că reuşesc să-şi recunoască întîlnirea, să intre în recunoaşterea calmă şi, în doilea rînd, în aceea că sînt capabili să creeze împreună spaţiul de joc şi regulile pentru iubirea lor. Am spus bine „împreună”, pentru că orice iniţiativă unilaterală conduce, în cele din urmă, la degradarea şi apoi la moartea iubirii. Cum mi s-a întîmplat de cîteva ori în viaţă, cum ni s-a întîmplat tuturora. Nu e nici un paradox aici, iubirea mistică, iubirea androgină este chiar mai fragilă decît iubirea aparentă, aceasta din urmă fiind mult mai receptivă la compromis, infinit mai adaptabilă. Îndrăgostiţii adevăraţi sînt, în acelaşi timp mai tandri, mai devotaţi celuilalt, mai atenţi unul cu altul, dar sînt şi mai intransingenţi. De ce? Pentru că ei au în comun, în primul rînd, nu bucuriile şi necazurile, nu trecătoarele bunuri lumeşti, ci chiar esenţialul vieţuirii în lume, adică dragostea. Iar cînd este vorba despre esenţial, intransigenţa este maximă, îndrăgostitul preferînd să păstreze sentimentul, amintirea şi nostalgia acestuia, fie şi cu riscul de a pierde persoana împreună cu care a putut să cunoască incandescentele trăiri. În cele din urmă, ceea ce încearcă să ilustreze/definească Stendhal prin conceptul metaforic de cristalizare este un proces care, invariabil – şi asta ne dovedeşte o dată mai mult că dragostea este de  origine divină – , va parcurge următoarele trepte obligatorii: recunoaşterea spontană în „reîntîlnire”, recunoaşterea fiecărui partener faţă de sine că „s-a întîmplat ceva”, recunoaşterea calmă ca recunoaştere reciprocă şi, în sfîrşit, drumul împreună pe cărările dragostei şi ale erotismului, a cărui lungime depinde, aproape exclusiv, de ei înşişi. Este vorba, de fapt, de o prise de conscience succesivă unei lovituri de fulger, prin care partenerii înţeleg că nu sînt actorii unei simple intersecţii de destine, ci protagoniştii unei veritabile întîlniri, făptuitorii unui destin comun.

Paradoxul fermecător al androginismului consistă în aceea că o întîlnire absolut întîmplătoare, datorată purului hazard, devine, din chiar momentul producerii sale, obligatorie, fatală. O fatalitate a întîmplării. Parafrazînd, am putea spune: „nu m-ai fi întîlnit dacă nu mai fi găsit deja”. Unde? Cum? Greu de răspuns. Poate în memoria speciei pe care ne-o induce feromonii, poate în fantasmele din copilărie, poate în imaginarul provenit din inconştientul colectiv, poate în acel ceva atît de personal şi indefinibil care face persoana, fiecare persoană în parte, ireductibilă şi irepetabilă. Ceea ce este sigur este faptul că, din momentul în care întîmplarea capătă chipul fatalităţii, noi trebuie să fim în stare să rămînem la înălţime, să ne comportăm ca atare. În sfîrşit, avem o grijă pe măsura aspiraţiilor noastre, o grijă de care foarte puţini au avut, au sau vor avea parte. Iubirea mistică, iubirea androgină este apanajul unei elite. O grijă care înseamnă şi Sorge, îngrijorare. Dacă nu vom şti să păstrăm acest dar ca pe un fel de Sfînt Graal, riscăm să trecem pe lîngă porţile Paradisului, aruncînd eventual o privire înăuntru, plini de invidie şi nostalgie, iar porţile să ne rămînă veşnic închise. Pentru că nimeni nu ştie dacă ele se vor mai deschide vreodată. O „întîlnire ratată” nu înseamnă neapărat că toate întîlnirile urmează să fie ratate, dar niciodată nu poţi să ştii dacă nu a fost ultima ocazie. „Les jeux sont faites”, exclamă crupierul. Şi nimeni nu ştie dacă Dumnezeu nu este Marele Jucător, Marele Crupier şi Marele Spectator, unul în trei, o altfel de trinitate, despre care speculau gnosticii şi alţi iniţiaţi dintr-o tradiţie ocultată, dar nu mai puţin legitimă decît cea oficială. Deci, „nu vă fie teamă”, dar aveţi grijă! Rămîneţi în îngrijorare. În această privinţă, aş încerca să întorc înţeleapta spusă a Scripturilor : iubeşte-te pe tine ca pe aproapele tău. Şi atunci vei şti să ai grijă şi de dragostea ta. Pentru că nu poate iubi pe cineva, nu poate iubi sentimentul de iubire cineva care, în adîncul său, se urăşte ori se detestă. Iubirea începe, întotdeauna cu tine, pentru că eşti promisiunea androginismului, dar nu se poate cantona acolo, dacă nu vrei să rămîi o biată promisiune, o veşnică speranţă ce nu ajunge niciodată să se actualizeze, să capete consistenţă, să existe cu adevărat.

O singură chestiune m-ar mai interesa în acest punct – şi anume cea a unicităţii sau a pluralităţii relaţiei androgine. Cu alte cuvinte, într-o singură viaţă, poţi trăi de mai multe ori această experienţă tulburătoare ori numai o singură dată? Dacă aş fi acceptat teoria lui Platon fără obiecţii, răspunsul ar fi fost evident. În fond, o sferă originară are două singure jumătăţi, şi ele se vor regăsi sau nu se vor regăsi. Însă, cum caracterul fatal ab initio al teoriei nu mă poate satisface, din cauza predestinării care încalcă liberul arbitru, lucrurile devin ceva mai complicate. Adevărul este că, în vreme ce majoritatea oamenilor nu are acces la acest mister, odihnindu-se în iubirea aparentă, o mică parte a acestora au şansa de a-şi multiplica experienţa de-a lungul unei singure vieţi. Sînt o mulţime de motive pentru care o iubire androgină se poate, totuşi, încheia, poate să dispară. Nu există însă decît o singură cale pentru a avea acces la această experienţă atît de altfel decît tot ceea ce poate trăi îndeobşte o fiinţă omenească. Trebuie să priveşti iubirea, oricare iubire ce-ţi iese în faţă ca şi cum ar fi acea iubire, indiferent cîte iubiri spulberate, cîte eşecuri şi dezamăgiri s-ar afla în urma ta. Această atitudine de deschidere totală, de disponibilitate absolută a fiinţei diferenţiază, de fapt, pe alcătuitorii eiltei iubirii de toţi ceilalalţi oameni. Însă, pe de altă parte, nu cred că multiplicitatea înseamnă infinitate. Ţi se poate întîmpla, într-adevăr de cîteva ori, dar nu de oricîte ori. De aceea este important să nu ratezi ocazia atunci cînd aceasta se manifestă. Nu se întîmplă, totuşi, în fiecare zi, nu orice parteneră posibilă statistic este şi o „jumătate” posibilă. Deşi detest pariul lui Pascal, simt nevoia să-l parafrazez: este mai bine să constaţi cu toată fiinţa ta, în durere nevindecabilă, că n-a fost să fie, decît să te interoghezi, la fel de dureros, dacă ar fi putut să fie, fără să ştii vreodată răspunsul, pentru că n-ai avut „înţelepciunea” să-ţi pus întrebarea potrivită la momentul potrivit.

Se întîmplă ceva ciudat în bibliografia dedicată corpului uman. Am citit sau recitit, în ultima vreme, o mulţime de cărţi consacrate reprezentării plastice a corpului, istoriei nudului, am citit chiar şi o „sociologie a sînilor goi” sau o splendidă Corpul ca obiect de artă, dar nicăieri nu am reuşit să găsesc o distincţie ce mi se pare esenţială pentru  definirea dragostei şi, pe cale de consecinţă, a erotismului. A trebuit, prin urmare, să inventez distincţia dintre nuditate şi goliciune. Scuza că, în limbile în care au fost scrise cărţile respective, nu ar exista distincţiile ca atare nu este pertinentă. Heidegger ne-a învăţat deja că poţi crea cuvinte dacă este necesar, că există cuvinte compuse, parafraze etc. Poţi contempla pur estetic un corp sau reprezentarea acestuia în stare de nuditate, dar nu intri în comuniune totală cu altul, cu alt corp, deci cu altă fiinţă, decît dacă se află în  deplină goliciune. Pe lîngă absenţa veştmintelor, goliciunea mai semnifică şi deschidere, aşteptare, ospitalitate. Un corp nud se oferă doar privirii, un corp gol se oferă întrutotul. În cele din urmă, goliciunea marchează imposibilitatea fiinţei de a fi singură, nevoia sa irepresibilă de a se completa cu celălalt, de a fuziona, de a intra în comuniune absolută, în complicitate îndrăgostită. Este chiar cauza primă a androginismului perfect, despre care vorbea mitul platonician. În fapt, androginul este posibil, devine real, prinde fiinţă doar atunci cînd două „goliciuni” predestinate reuşesc să se întîlnească, să se regăsească. De aceea, nu orice intersectare aleatorie de nudităţi este sau devine şi o adevărată întîlnire de goliciuni. O mulţime de corpuri nude se pot intersecta la întîmplare, pe o plajă de nudişti de pildă, dar nu în ceea ce numim „dragoste adevărată”, ci în amorul liber, în prostituţie, în ceea ce se numeşte în limbajul semi-liberalizat de astăzi „a face sex” şi se numea înainte „gimnastică sexuală”. Ne situăm în androginism doar atunci cînd fiecare dintre parteneri îl priveşte pe celălalt ca fiind, cumva in illo tempore, celălaltul său.

Exact din acelaşi motiv este posibilă şi efectuarea distincţiei dintre sexualitate şi erotism. În biografia speciei noastre, se consumă milioane, poate miliarde de acte sexuale, mai mult sau mai puţin întîmplătoare, mai reuşite sau mai debile, pentru a se ajunge la un singur act erotic autentic. Un act erotic nu este pur şi simplu un gest, fie el şi plăcut, de împerechere exclusiv fizică, ci o fuziune totală între două fiinţe care au reuşit să se regăsească, adesea după o lungă şi dureroasă călătorie prin timp şi printre simulacre. Probabil, singurul argument valabil, pentru că metafizic, de a respinge homosexualitatea chiar aici se află. Dumnezeu pare să fie gîndit comuniunea erotică perfectă ca fiind posibilă doar între fiinţe diferite, care se completează, nu se dublează. Din acest motiv, oricît aş încerca să mă situez în political corectness, îmi vine greu să accept că homosexualitatea ar putea accede la erotismul propriu-zis, ea rămînînd, oarecum, întototdeauna în limitele sexualităţii nude. Sînt convins că, adesea, poate chiar mai frecvent decît  în cazul unor parteneri heterosexuali, există şi o dimensiune sentimentală a relaţiei, dar nu cred că fuziunea absolută este posibilă. Îmi cer scuze că nu pot vorbi din proprie experienţă şi, în acelaşi timp, vreau să asigur că nu este vorba despre nici o judecată de valoare în cele de mai sus, ci doar de o distincţie de natură ontologică, pur existenţială. Eu nu judec, nu condamn, numai constat, pentru că fiecare este liber să facă orice doreşte cu corpul său, ca şi cu sufletul propriu. De altfel, membrii acestei minorităţi sexuale nu au nici un motiv să se simtă complexaţi. Cei mai mulţi dintre heterosexuali nu acced nici ei la erotism, la iubirea mistică, nu pot depăşi graniţele sexualităţii comune, nu reuşesc să se înscrie „între aleşi”.

Spre deosebire de sexualitate, în erotism, niciodată nu se intră în  post coitum triste, niciodată nu intervine cu adevărat epuizarea fizică sau mentală, plictiseala sau suprasaturaţia. Starea fiinţei după extazul erotic seamănă, mai degrabă, cu ceea ce în Islam se numeşte hayf, contemplaţia absolut netulburată, în limitele căreia nici măcar nu-ţi mai pui întrebarea dacă eşti fericit sau nefericit. Cum observa Durrell, starea hayf reprezintă mai mult decît reveria sau contemplaţia, care presupun o relaxare conştientă a minţii. E, pur şi simplu, „o odihnă fără fund a minţii”, cu frumoasa formulare din Lămăii amari ai Ciprului, fapt care-o distinge pînă şi de atharaxia grecilor, în cele din urmă o suspendare totuşi conştientă a pasiunilor. Or, hayf, după cum înţeleg eu această stare a fiinţei, nu suspendă nimic, cel puţin nu în dragoste, ci însoţeşte pasiunea, urmează acesteia. În Particulele elementare, un roman minunat de sumbru, de un pesimism fără graniţe, tocmai tradus şi la noi, putem citi: „Oamenii nu fac dragoste pentru că sînt îndrăgostiţi, ci pentru că sînt excitaţi; mi-au trebuit ani pentru a înţelege această evidenţă banală”. De fapt – şi e de mirare la un autor atît de rafinat şi subtil – , nu e vorba despre vreo evidenţă, ci de o confuzie între sexualitate şi erotism. În sexualitatea pură, într-adevăr, te eliberezi, te descarci, elimini excitaţia. Însă, atunci cînd iubeşti cu adevărat, cînd te situezi în erotism, nu domoleşti nimic, ci intensifici, trăieşti în comun o experienţă nu doar fizică, ci de comunicare şi comuniune totale. Este vorba despre o trăire completă, deci corporală, intelectuală şi afectivă în egală măsură. În sexualitate, odată excitaţia eliminată, indiferent de numărul contactelor pur corporale, apare oboseala, plictisul, uneori chiar un fel revoltă împotriva partenerului şi a propriei persoane, cîteodată dezgustul. Dimpotrivă, în erotism, astfel de fenomene nu se petrec, orgasmul însuşi este mai intens şi multidimensional. Interesant este că San Antonio, de pildă, un autor poate chiar mai cinic decît personajul Particulelor elementare, surprinde infinit mai nuanţat distincţia dintre sexualitate şi erotism: „Poţi să-mi spui ce vrei, dar un futai reuşit, atunci cînd se petrece în dragoste, te înnobilează”.  Pentru cel care a cunoscut erotismul, dificultatea acceptării, a întoarcerii la sexualitatea nudă, nu este doar o chestiune pur fizică, ci şi una metafizică. Asta ne trimite, fără îndoială, spre învăţăturile gnostice şi spre tradiţia iubirii mistice consacrată prin gnoze. Şi, ca să nu rămînem în cadrele, poate prea înguste, ale tradiţiei noastre iudeo-greco-creştine, putem arunca un ochi şi în grădinile Indiei, ale Orientului Îndepărtat, şi chiar către operele unor poeţi şi gînditori arabi moderaţi precum Omar Khayam sau Hafiz.

De altfel, în Cvartetul din Alexandria, Durrell reuşeşte o sinteză, probabil, de nedepăşit a acestor tradiţii aparent divergente, o sinteză în faţa căreia însuşi Miller rămîne într-o admiraţie perplexă, într-o „gelozie” extrem de prietenească. Iată un pasaj despre Alexandria dintr-o scrisoare a lui Durrell din februarie 1944, pasaj ce promite deja fascinantele pagini ale cvartetului: „Dar femeile sînt splendide, ca nişte grădini neglijate. Bogate nuanţe de mătase şi măslin, ochi negri tăiaţi, buze dulci şi rotunjite, şi siluete celeste precum în desenele unui Matisse sexual. Sînt înăuntru pînă la urechi – ca să fiu un pic literal. Dar cum îmi zic prietenii: femeile, ca şi pictorii din Alexandria, au multă tehnică, dar puţin temperament. Însă,  nu poţi găsi nimic mai agreabil şi mai vid decît o fată din Alexandria. Chiar vidul lor este ca o mîngîiere. Încearcă să-ţi imaginezi ce-nseamnă să faci dragoste cu vidul. Trebuie să vii după război, să-ţi petreci o săptămînă aici. După aceea, vei fi atît de sărăcit în bunurile acestei lumi încît vei fi copt pentru Tibet şi tot ceea ce Tibetul implică”. Problema este cea a alchimiei la care sînt supuse astfel de „peisaje şi portrete” brute pentru a obţine excepţionala dialectică a plinului şi golului în ceea ce priveşte (şi) iubirea din celebrul pe bună dreptate cvartet. Ca şi în iubirea propriu-zisă, distanţele temporale metamorfozează, transmută, transformă vidul în plin, plinul în gol, simulacrul în realitate, realitatea într-un simulacru „mai real” decît însăşi realitatea. Astfel încît,  în toamna lui 1955, Durrell îl anunţă pe Miller că a ajuns la jumătatea romanului Justine, pe care-l va încheia în vara următoare. În februarie 1957, după prima lectură, autoexilatul de la Big Sur îşi manifestă entuziasmul, repetat în multe alte epistole, pentru ca, în iunie, să exclame: „Acum te citesc cu invidie. De ce nu ţi-am spus-o? Ce adjectiv minunat! Ce simţ al imaginii! Cît de magnific este elanul din Justine – ceva care nu este de pe lumea asta… ca Louis Armstrong cu trompeta sa. Turgheniev ar fi murit satisfăcut dacă ar fi scris ca tine”. Nu am reluat acest schimb de replici pentru a face un ocol în chestiunea pe care o tratez, ci tocmai pentru că despre chestiunea ca atare este vorba. În ciuda admiraţiei pentru „engleza Regelui” pe care o utilizează Durrell, această admiraţie nu este în primul rînd de natură stilistică, ci se referă mai ales la ceea ce numeam, în alt eseu, viziune. Dincolo de elementele comune ale tradiţiei inaugurate de întîlnirea celor trei cuvinte greceşti care desemnează iubirea, diferenţa specifică a lui Durrell este de recunoscut în sinteza tradiţiei noastre cu celelalte tradiţii ale iubirii. Lucru în cele din urmă natural pentru cineva care şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa undeva la graniţa Indiei coloniale cu misteriosul, aproape neverosimilul Tibet. Şi care, desigur, nu putea să-i scape lui Miller, cel care a visat decenii în şir un voiaj nesfîrşit, care să-l poarte din Europa sau America în Orient, Tombuctu, China, India şi, desigur, în enigmaticul Tibet, atît de evocat nu doar în corespondenţă, ci şi, de pildă, într-n roman atît de exploziv cum este Sexus.

În cele din urmă, chestiunea care se pune este –  despre ce asemănare ar putea fi vorba, dincolo de aspectele tehnice, chiar mecanice, între fuziunea totală din erotism şi nişte gesturi, aparent similare, de care sînt capabile toate vieţuitoarele centrate pe înmulţirea sexuată? Nu există similitudine pentru simplul motiv că, în erotism, corpurile se situează în goliciune, nu în nuditate. Iar goliciunea nu este niciodată exclusiv fizică, ci are şi dimensiuni metafizice, chiar în sensul primar dat de comentatorii lui Aristotel – „după fizică”. Sau, mai exact, înglobînd fizica şi situîndu-se, în acelaşi timp, deasupra acesteia. În ciuda aparenţelor, sufletul şi spiritul adăpostesc corpul, nicidecum invers. Sau, mai precis, aceste trei dimensiuni formează o împletitură, o ţesătură perfectă. Din acest motiv, o discuţie à batons rompus, cu ironii şi autoironii, cu mici tachinerii reciproce, între doi îndrăgostiţi adevăraţi este fermecătoare şi profundă. Îi priveşti, mental desigur, goi cu adevărat, într-un interludiu, le vezi ochii strălucitori, feţele luminoase, le asculţi vorbele care, oricînd în altă împrejurare ar fi banale ori plicticoase, şi eşti cuprins de o ciudată magie – magia goliciunii, a comuniunii, a complicităţii autosuficiente, a erotismului. Dacă ai avut şansa să ţi se întîmple şi ţie vreodată, aceste detalii te aruncă în furtuna acelui trecut plin de miracole. Ei, bine, aceste gesturi discrete, intime, nespectaculoase, aceste complicităţi inefabile sînt semnele cele mai glorioase ale depăşirii fizicii, ale adevăratei fuziuni dintre două goliciuni la fel de adevărate. Prin contrast, mă amuză să-mi amintesc scena grotescă din Ultima noapte de dragoste…, în redarea căreia Camil chiar a avut geniu. Acolo, ridicolul de un comic nebun provine, de fapt, din inadecvare. Îmi dau seama despre ce este vorba, pentru că am avut prilejul să trec prin asta, ba chiar de mai multe ori. El îşi imagina relaţia lor ca fiind situată în erotism, ea ştia foarte bine că nu este în stare să depăşească fizica, adică sexualitatea primară, chiar dacă încerca să simuleze, cu oarecare talent actoricesc, reversul. Cum scria cineva, cîndva, undeva, poate Luca Piţu, era o confuzie teribilă între Kant şi cunt. De fapt, era o prăpastie de netrecut între cele două entităţi, ce încercau, cu totul absurd, să se amestece. În fond, nu era vorba despre o re-întîlnire regăsire, ci doar de o intersecţie întîmplătoare dintre două persoane, una dintre ele fiind victima unui groaznic – şi probabil livresc – malentendu. Din acest motiv relaţia era lipsită de orice viitor. Şi era fără viitor încă din start, pentru că nu a avut sau nu a ştiut să-şi inventeze o istorie care să fi purces de la începutul timpului. Or, acest lucru este posibil doar în erotismul veritabil, adică acolo unde Kant şi cunt merg împreună fără dificultăţi, unde fizica şi metafizica fuzionează şi ele, aidoma unor corpuri goale în splendida lor întîlnire pe cîmpurile albe de bumbac, aidoma unor suflete deschise ca enorme şi galbene lotusuri pe Oceanul lumii. Aş încheia cu un mic citat dintr-un roman care mi-a plăcut foarte mult, tocmai pentru că surprinde astfel de mici dar excepţionale subtilităţi: „M-am revoltat cînd mi-aţi vorbit despre această poveste a bărbatului dintr coapsele mele. Ştiu cum se face dragostea, că toată lumea o face la fel, şi totuşi nu pot să mă resemnez la un lucru atît de murdar şi ridicol. Întodeauna, mi-am imaginat că dragostea este altceva./ – Este altceva, dar este şi asta”. În fond, în acest scurt pasaj, se spune totul despre deosebirea dintre dragoste şi simpla împreunare trupească, dintre sexualitate şi erotism. În cel din urmă, orice s-ar petrece între parteneri, nimic nu este nici „murdar” şi nici ridicol. În erotism, metafizica salvează fizica de toate „murdăriile” sale, de întregul său ridicol.

Visul din Alexandria

După baia pe care am făcut-o în piscina de la munte, am avut visul cu termele din Alexandria. Cred că acolo eram, deşi nu le-am privit niciodată ruinele. În Egipt, am mers doar în jos de Cairo. Am citit mai de mult o descriere a lor în Cvartetul lui Durrell, am văzut altădată un film documentar pe Discovery. Bazine dispuse în trepte, ca o scară de ape. Lichidul răcindu-se treptat, în bazine de piatră, nu construite, cioplite în stîncă, pentru a ajunge în cele din urmă în mare, Mare Nostrum, Mediterana care ne-a născut. Un vis fabulos. Simţeam pielea ta caldă lipită de mine. Şi apa puţin răcoroasă, nu foarte rece, acolo unde corpurile noastre se atingeau. Picături strălucitoare se preligeau pe faţa luminoasă, atîrnau grele de şuviţele umede. Mă stropeai, scuturîndu-ţi energic coama dinspre stînga spre dreapta şi invers. Apoi, undeva, pe mal, pe nisipurile calde, între smocurile arse de iarbă şi scaieţi, ne-am iubit. Şedeam pe o pătură moale din păr de cămilă. Corpurile ardeau, transpiraţia a devenit o peliculă lunecoasă între pieile noastre. Deasupra, drept în mijlocul cerului, un cer albastru, sfîşietor, un soare enorm şi roşu. Un disc purpuriu pe albastrul din toate visele mele. Şi ochii tăi, deveniţi aurii, asortaţi cu verdele intens, spre albastru, al mării. O întindere nesfîrşită de smarald, piatra magică între toate. Ochii, lumina, totul, deodată, în toate simţurile mele. În trupul meu, în inima mea. O percepţie infinită a misterului lumii. Şi din nou termele, cu apa lor calculată, dar puţin altfel, ca într-un film mişcat, ca într-o succesiune de duble căutînd perfecţiunea unui cadru, a unei imagini, a unui gest auroral. Eterna reîntoarcere, dar nu a identicului, ci a uşor diferitului. Ca şi cum computerul, cu nume de femeie, ar fi în poziţia search. Piatra fierbinte în mijlocul apei, trupurile goale şi arse de soarele amiezii, îmbrăţişări nesfîrşite pe blănuri de capră, pe nisip, pe iarba uscată. Sexul tău, ca o gură flămîndă, întrezărit printre firele galbele, între picioarele tale uşor flexionate, uşor depărtate. Sînt acolo, în vibraţie. Atunci sau acum ? Prezentul acela este atît de intens, atît de violent, atît de fără sfîrşit. Mulţumesc, René. Eu cred în zeii mei care nu există, ei se închină porcilor lor care există.

Reveria saxonă

Visam. Pe la două de noapte, m-am trezit şi am stins lumina. Acum, te privesc. Nu în imaginaţie, cred, ci în simulacru. Am senzaţia că privirile noastre se întîlnesc. Lîngă tine, piramida, care intensifică schimbul de energie şi informaţie dintre noi. O nouă intruziune a deşertului scăldat în apele de smarald ale mării. Un fel de teleportare spectrală. Zburăm şi ne întîlnim undeva prin Austria. În fond, e o ţară neutră. Sîntem într-o vie.De ce într-o vie ?Nu ştiu, dar asta văd, asta simt cu toate simţurile mele. Între noi, cîteva rînduri de butuci, mai înalţi de doi metri, pe spaliere metalice, aşa că te văd intermitent, prin perdeaua de un verde crud, foarte intens. Undeva spre dreapta, pe un fel de movilă ierboasă, este o colibă de stuf, cum erau, în copilărie, în harbuzăriile de la ţară în care-mi petreceam toată vara. Acoperişul se termină cu un foişor, pe care văd un pat din paie de grîu, acoperit cu o blană de oaie. Acolo, noi vom urca după ce vom termina jocul din vie. Acolo, ne vom prăbuşi în „combinata nordică². Calculam dimensiunile colibei, foişorului, ca să văd cît spaţiu avem la dispoziţie ! Mă trezesc din pricina luminii.  Asta nu am văzut în vis, asta-mi imaginez acum în fantasma lucidă.

O nouă reverie acvatică

Nu ştiu dacă am visat sau a fost o reverie din starea aceea dinaintea trezirii, din intermundiul dintre luciditate şi somn, însă fantasma este într-adevăr fabuloasă, de o concreteţe tulburătoare. De foarte departe, îmi invadezi mintea, de pe alte tărîmuri. Erai pe o platformă de lemn ancorată pe apă. Nu ştiu dacă era marea, un rîu sau o baltă. Te-am zărit de pe mal, te-am pîndit lacom dintre tufişurile de alun, apoi am sărit, într-un splendid de orgolios echer în apă. În cădere, m-am întrebat dacă e destul de adîncă. Platforma s-a legănat din pricina valurilor pe care le-am provocat în cădere, iar tu te-ai întors către mine, ai zîmbit şi-ai spus ceva ce n-am auzit. Mi-ai făcut semn cu mîna. Erai goală, foarte goală şi foarte bronzată. Nu ştiu dacă te-am văzut vreodată atît de bronzată. Am urcat pe platformă, m-am dezbrăcat de tricou şi, deodată, am început să ne iubim cu o foarte calmă pasiune. Cînd ne-am mişcat brusc, la sfîrşit, platforma s-a răsturnat şi ne-am scufundat în apa foarte limpede şi aproape călduţă. Am continuat să ne iubim. Părea că nu se mai sfîrşeşte, iar tu erai foarte uşoară, catifelată, disponibilă. Apoi, ne-am urcat din nou pe platformă, ne-am culcat cu faţa în sus, atingîndu-ne aproape involuntar. Cu mîinile  în cruce, am început să ne mîngîiem pînă ce am reînceput. Iar am căzut în apă, iar ne-am urcat pe platformă. Repetiţia nu e întotdeauna plicticoasă . Uneori pregăteşte fuziunea, alteori chiar o împlineşte. Acum, în trezie, chiar am senzaţia că sîntem, că am rămas împreună, undeva pe o plajă pustie, cu marea la picioarele noastre. Toate fantasmele mele marine, acvatice, se aglomerează în mintea mea, par să erupă prin piele. Nu mai sînt sute şi sute de kilometri între noi, între corpurile noastre. Te fac captivă în fantasmele mele ca în braţele unei caracatiţe universale. Niciodată nu-mi vei scăpa, niciodată nu te voi pierde. Nevermore, spune corbul -  cu o voce schimbată!

Originea fantasmelor

Şi, de fapt, nici nu ştiu de unde vin fantasmele erotice, îndeosebi cele marine, mediteraniene. La cîteva zile după visul alexandrin, am citit acest pasaj foarte liric într-un roman de Michel Déon: „M-au dus pe o plajă admirabilă, strălucind de praf de marmură, pustie, şi acolo ne-am scăldat goi, multă vreme, în apa foarte rece. Am observat o stranie transformare la Delia, ce nu se arătase pînă atunci decît într-un foarte pudic costum de baie. O atribuiam Greciei şi Mării Egee unde totul este atît de frumos încît simţi pornirea să te dezbraci, să regăseşti nudiatea antică astfel încît întregul corp să guste viaţa. De altfel, Delia părea să nu-şi acorde această libertate decît de puţină vreme, pentru că trupul său nu căpătase încă o culoare uniformă precum cel al Sarahei. Muşchii abdomenului şi coapselor adăposteau un sex bombat şi mătăsos, ce reţinea în puful său mii de picături multicolore, strălucind ca perlele, atunci cînd ea a ieşit din apă, lungancă lucitoare în lumina sfîrşitului  după-amiezii”. Citind pasajul după visul alexandrin, e limpede că nu el mi-a provocat fantasma, însă am văzut acolo o confirmare culturală a acesteia şi am rememorat-o/retrăit-o cu intensitate sporită. Pe de altă parte, cine ştie cîte lecturi uitate, efasate se vor fi aflînd îndărătul ei. Nu cred că este cineva în stare să discearnă modul subtil în care impulsurile corporale, sedimentele inconştientului şi memoria culturală generează fantasmele noastre. De ce, de pildă, cineva de un erotism mai degrabă rafinat îşi ia partenera de mînă pentru un grabnic exerciţiu corporal în „poziţia misionarului” ?  Sau, invers, de ce un cuplu destul de tradiţionalist în habitudinile sale erotice trece, brusc, la „modernisme” ? A explica fenomenul prin efectul de modă – literatură erotică, filme de serie x etc – nu e suficient, mai ales că nici măcar „mecanismele modei” nu sînt explicate satisfăcător, iar reacţia la modă, de orice natură, este foarte personalizată.

Imagine

Îmi vine să strîng aerul în braţe ca şi cum ai fi aici şi te-aş putea îmbrăţişa. Realitatea şi realitatea fantasmei. Totuna. Tot – una. Tu. Aici şi acolo. Acum şi de-a pururi.Timpul însuşi, cu toate evenimentele sale, este un intermundiu fără sfîrşit. Iar lumea spectrală, lumea fantasmelor mele, e parte a lumii cu drepturi depline.

Interogaţia infinită. Varianta ad usum delphini

Ei da, ei da, ei da ! Cine-o limbă/ atît de dulce/ peste suflet/ o să-ţi culce? That is the question. Pentru că noi, în iubire, chiar sîntem!

Visul multiplicării

De fapt, poezia Marşul dulcii văgăuni, publicată în volumul din 1999, am scris-o din cauza unui vis. Acolo, ea era un fel de Shiva multiplicat, avea o mulţime de perechi de picioare, un infinit număr de braţe, o mulţime de buze şi, desigur, o mulţime la fel de mare de „văgăuni², de „peşteri adumbrite”, cum ar spune Tong Hsuan. Era ca şi cum s-ar fi adunat la un loc toate ipostazele corpului din toate momentele noastre de iubire. Eu, însă, eram nemultiplicat, aşa că trebuia să trec de la o ipostază la alta, de la o pereche de picioare la alta, de la o ²văgăună² la alta, de la o gură la alta, nu-mi puteau fi accesibile toate în acelaşi timp. De ce ? Ce se ascunde în spatele visului ? Nu ştiu, nu reuşesc să-l interpretez, sau poate, inconştient, nici nu vreau să-l interpretez. Oricum, pînă cînd nu am scris poezia, de fapt pînă cînd nu am publicat-o, peste mai multe luni, în carte, visul a continuat să mă obsedeze.

Zborul spre Brazilia. Un vis

De aproape trei ore, de cînd m-am trezit nu pot să uit visul brazilian de astă-noapte, nici nu ştiu cum să-l interpretez. Mergeam în Brazilia, să mă întîlnesc cu ea ! Ea este, desigur, departe de mine, dar în emisfera de nord, totuşi. Eram într-un avion care nu avea nici „burtă², nici centuri la scaune, astfel încît mă străduiam din greu să nu cad, ţinîndu-mă cît putem de strîns de braţele fotoliului. Mîinile mă dureau îngrozitor, pentru că avionul meu, vospit în culori de camuflaj, urma îndeaproape relieful muntos. Cînd cobora, întreaga mea greutate era sprijinită în braţe. Trebuia să-mi strîng picioarele din genunchi ca să nu mi se izbească de stînci, atît de jos zburam. Din fericire, urma cîte un pasaj în care urca şi, atunci, mă lipeam de scaun, odihnindu-mi mîinile. Încercînd să interpetez, observ că fiind vorba de zbor este vorba de iubire, chiar  de actul dragostei, chiar de orgasm. Dar de ce avionul nu are „burtă² ? De ce este vopsit în culori de camuflaj ? Sigur că dragostea este un mister, chiar dacă nu este secretă, dar de unde provine pericolul ? Senzaţia de prăbuşire ar putea sugera şi „actul întrerupt”, mai ales că m-am trezit brusc, lăsînd visul fără final. Sau, oricum, nu-mi amintesc finalul.

Coşmarul maltratării

Am avut un coşmar foarte, foarte ramificat în ²acţiune² şi atît de cutremurător de violent încît nu reuşesc să-l uit nici după trei-patru zile. După ce am făcut dragoste cu ea, am ieşit să ne plimbăm puţin – nu-mi dau seama care era oraşul pentru că nu reuşeam să recunosc nici o clădire, nici un monument, nici o intersecţie. Cînd ne întorceam de undeva, la o casă, un cuplu mai în vîrstă încerca să descuie o uşă. Ea a spus: ²uite-i pe ai mei. Hai să-i salutăm”. Nu-i recunoşteam în vis, erau nişte necunoscuţi. I-am salutat şi ei ne-au invitat înăuntru. Şi, atunci, a început coşmarul. „Tatăl” ei a adus un cîine care-mi muşca pe rînd mîinile. Între timp, mă insulta şi ameninţa pe un ton foarte isteric, dar vorbea foarte urît şi despre ea. Deodată, au apărut vreo douăzeci de persoane de ambe sexe şi vîrste diferite, despre care-am aflat că fuseseră profesorii ei, care-o învăţaseră numai de bine, dar de ea nu se prinsese nimic. La un moment i s-a făcut milă de chinurile mele, ori a crezut că m-a convins să o las în pace, şi mi-a reparat rănile de la mîini cu un fel de capsator, punînd apoi pe răni un fel coagulant, ce semăna izbitor cu sperma. Intersant este că animalul din vis avea un fel de geometrie variabilă, se micşora şi se mărea, prin întindere, ca o armonică, dacă încercam să mă îndepărtez, astfel că mă ajungea oriunde aş fi încercat să mă refugiez. În timp ce eram torturat, ea rîdea, părea să se bucure ori cel puţin să se amuze. Totuşi, principala mea obsesie era să nu pierd trenul (?), ca să nu întîrzii la serviciu (?). După ce m-a „reparat”, personajul numit prin convenţia din vis „tatăl ei² m-a urcat foarte amabil într-un Jeep Grand Cherokee şi m-a transportat la gară unde, desigur, trenul plecase. Mîinile mă dureau îngrozitor şi m-am trezit urlînd, descoperind că mîinile erau amorţite pentru că dormisem cu ele sub pernă, iar perna o strîngeam cu violenţă în braţe. Acesta a fost coşmarul. Poate fi interpretat în fel şi chip plecînd de la ²cîine², care este simbolul duşmanului. Prefer să-l interpretez „pe invers”, în simetrie, deşi, cu siguranţă, este o procedură cam forţată. Dar cine nu recurge la asemenea trucuri ?

Fantasme marine

În fapt, nu am fost decît o singură dată la mare împreună şi totuşi cele mai multe fantasme erotice sînt marine. Cred că existau chiar şi înainte de a fi văzut marea în doi. În ultima săptămînă, cred că patru sau cinci vise se petreceau în ambianţă acvatică, cred că mediteraneeană. Ultimul mi se pare cel mai interesant pentru că era şi marea, dar şi muntele, ba chiar şi pădurea.Parcă eram la Odesa, ori undeva în Grecia, sau pe coasta dalmată. Marea era aproape lipită de poalele unor munţi acoperiţi de tufişuri, doar o foarte îngustă fîşie de plajă le despărţea – nici nu-mi dau seama cum putusem ajunge acolo –, un nisip moale pe care ne prăbuşeam cînd ieşeam, respirînd ca focile, din apă. Se auzea zgomotul respiraţiei. Apoi, într-un calm desăvîrşit, începea un adevărat „festival” al atingerilor, care sfîrşea inevitabil, de fiecare dată, pentru că povestea s-a reluat de mai multe ori, într-o violentă prăbuşire unul în celălalt, într-o fuziune pe care şi realitatea cea mai fierbinte ar putea fi geloasă. La un moment dat, ne-am teleportat în pădure şi, în vreme ce dragostea-şi exercita suveranitatea, vedeam marea printre crengile arbuştilor, de un albastru izbitor prin verdele foarte intens, simţeam mirosul pămîntului uscat şi al ierbii, auzeam – chiar acesta este cuvîntul – foşnetul frunzelor uscate de sub noi. O adevărată sinestezie, un spectacol eurythmic. Mereu acel albastru pe care l-am cunoscut după experienţa chymică din adolescenţă, care apare, întotdeauna, în fantasmele fericite şi niciodată în coşmaruri. Dacă identific acest albastru la începutul unui vis, pot visa liniştit. Din păcate, el nu poate fi introdus acolo printr-un act de voinţă ! Şi, totuşi, de ce majoritatea viselor mele se desfăşoară circular ? Poate, pentru a satisface insaţietatea ori, poate, pentru că tind spre o perfecţiune imposibil de atins. Totul se petrece, într-adevăr, ca la turnarea unui film, cînd regizorul trage o sumedenie de duble în speranţa că scena va ieşi aidoma nu cu aceea din scenariu, ci cu ceea ce se desenează în mintea sa. E suficient să ne gîndim că desenul însuşi este mereu în schimbare, că fiecare linie depinde de toate celelalte trasate mai înainte, ca să ne dăm seama de riscul imens de a intra într-o repetiţie fără sfîrşit, într-o „eternă reîntoarcere” nu neapărat a identicului – de fapt, cu siguranţă nu a identicului, ci a uşor diferitului, într-un fel de spirală infinită. Şi nu mai ştii nici de unde ai plecat, nici dacă, vreodată, vei ajunge la o stare stabilă. Decît, doar, în moarte.

PS Dorin Tudoran tocmai şi-a inaugurat noul său blog. Poate fi citit la adresa http://dorin2tudoran.wordpress.com/

În general, limbile moderne ne oferă un singur termen pentru a desemna dragostea. Chiar cînd utilizează mai multe cuvinte, acestea sînt de obicei sinonime perfecte sau foarte aproape de acest tip de sinonimie. În limba noastră, de pildă, este aproape imposibil să faci o diferenţiere semantică între iubire şi dragoste. Mă refer, desigur, la substantive, pentru că, în cazul verbelor, situaţia este oarecum diferită. Nu e chiar acelaşi lucru dacă spui te iubesc sau mă îndrăgostesc de tine. Pe de altă parte, celălalt substantiv, amor, utilizat încă la modul serios de un Eminescu, a căpătat nuanţe ironice, în cel mai bun caz tandru ironice. Limbile vechi par mai înţelepte în această privinţă. Ele par să fi înţeles mai bine importanţa nuanţelor în ceea ce priveşte un sentiment fundamental cum este dragostea, în cele din urmă, cel mai important dacă ne gîndim la spusa Ecleseastului, devenită atît de populară la noi, după ce a fost preluată de Preda într-un roman la fel de popular. Şi, poate, romanul îşi datorează popularitatea tocmai acestei preluări şi nu implicaţiilor sale politice ori caracterului senzaţional al întîmplărilor prin care trece eroul principal. Dar voi opri aici această paranteză, altfel risc să-i evoc pe toţi scriitorii importanţi de la Homer la Dante ori contele Tolstoi ca să ilustrez faptul că „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Şi nu mă refer aici la rolul biologic al dragostei, pentru simplul motiv că nu o confund cu sexualitatea, o activitatea comună şi atîtor altor vieţuitoare, cu atît mai mult nu o confund cu perpetuarea speciei. Mă refer pur şi simplu la dragoste care, în cazul omului, înglobînd desigur sexualitatea, o şi depăşeşte. Pentru cine mai confundă dragostea cu sexualitatea sînt suficiente două argumente. Mai întîi acela că, deosebit celelalte vieţuitoare sexuate, în cazul omului, cele mai multe acte erotice nu urmăresc înmulţirea speciei, ci sînt, într-un anume sens, acte gratuite. În al doilea rînd, sexualitatea umană este marcată cultural. „Îndreptarul” lui Ovidiu, Kama Sutra sau Ars amatoria sintetizată de Tong Hsuan sînt doar cîteva din probele „de autor” ale acestui marcaj.  Dar despre dragoste, erotism şi sexualitate voi glosa în alt capitol, aşa că voi reveni acum la chestiunile terminologice de la care plecasem.

Prin urmare, limbile moderne au, de obicei, un singur cuvînt pentru a desemna acest cel mai important sentiment uman, poate sentimentul ce-l diferenţiază de celelalte vieţuitoare chiar mai mult decît inteligenţa raţională. Nu la fel stau lucrurile în cazul limbilor vechi. Nu mă voi referi la sanscrită, aramaică sau ebraică, pentru că n-am toate cunoştinţele necesare. Pe de altă parte, dacă vechii elini, în chiar primele traduceri ale Bibliei, au utilizat termeni distincţi pentru a echivala pe cei din textul originar, trebuie să credem că aceştia erau deja distincţi acolo. Iar greaca trebuie să fi prezentat destule asemănări cu limbile indo-europene înrudite, precum sanscrita de pildă. Însă utilizarea unor cuvinte diferite pentru a desemna diversele forme sau diversele aspecte ale dragostei este mai veche, la greci, decît traducerile din era creştină. Ele apar în scris încă de la Platon şi se vor menţine atîta vreme cît greaca va fi folosită de creştini ca limbă de cult, pînă tîrziu după căderea Constantinopolului. Prin urmare, vechii elini utilizau pentru a desemna dragostea termenii : philia, care ilustra  iubirea de ceva, fie că era vorba de bani – arghirofilie - , fie de înţelepciune – filosofie – , agapé, care numea iubirea firească a aproapelui, reunind specific virtuţile prieteniei şi ale comuniunii – probabil cel mai potrivit era folosit termenul atunci cînd definea relaţiile din confreriile tinerilor ori, mai tîrziu, pe cele din interiorul comunităţile creştine, călugăreşti sau laice. În sfîrşit, trebuie să amintim termenul eros, celebru între toate, ce referă la iubirea pasiune, la procesul de fuziune totală ce se produce între doi îndrăgostiţi, de obicei bărbat şi femeie, dar nu în exclusivitate, pentru că, de la Sapho, Socrate şi Alcibiade, grecii recunoşteau posibilitatea existenţei sentimentului amoros şi între parteneri de acelaşi sex. Ei, bine, grecii lucrau cu aceşti trei termeni pentru a defini diferitele ipostaze sau, uneori, paliere ale iubirii. Latinii, care au aspirat cultura greacă prin toţi porii, procedau aidoma. Era, oare, acest scrupul terminologic inutil, era vorba doar de un lux lingvistic? Nu mi se pare, cred că era proba unui rafinament al limbajului pe care noi, modernii, l-am pierdut pe drum. Şi nu am reuşit să-l regăsim nici măcar după ce limbile vernaculare au alungat greaca şi latina din cult şi din alte manifestări ale culturii. Fericiţi trebuie să mai fost Erasmus, Olahus sau Cusanus că mai puteau utiliza perfecţiunea marmoreeană a unor limbi moarte!

În acelaşi timp, nu aş pune această mutaţie lingvistică doar pe seama unui deficit de subtilitate de care am da dovadă noi, modernii, faţă de cei vechi. Mi se pare că este vorba şi despre o mutaţie de mentalitate şi chiar de sensibilitate. Cel puţin de la romanele Graalului, de la amorul curtean al trubadurilor şi de la Dante, se produce în cultura europeană o mutaţie semnificativă în ceea ce priveşte, ca să zic aşa, fizica şi metafizica iubirii. Chiar la misticii germani sau spanioli, cele trei ipostaze ale iubirii se contaminează, interferează, se reunesc, astfel că nu ne mai miră sonurile erotice din textele Sfintei Tereza sau din cele ale lui Jakob Boehme. Însă, probabil, literatura modernă, cea de la Petrarca şi Dante încoace, rămîne principala „vinovată”. Nu insist asupra acestei chestiuni pentru că mi se pare rezolvată cel puţin satisfăcător în Iubirea şi Occidentul de Denis de Rougemont, ca să nu mai invoc/evoc literatura specializată într-o arie tematică sau alta. Literatura a produs, prin efectul cumulat al manifestărilor sale, o adevărată mistică a iubirii, căreia nici măcar descoperirile lui Freud nu i s-au mai putut opune. Şi e excelent că s-a întîmplat aşa, altfel am fi fost privaţi de operele unor Georges Bataille, Lawrence Durrell sau Henry Miller. Nu e inutil să amintesc că acesta din urmă a fost un adversar impenitent al doctorului de la Viena – et pour cause! Este de altfel foarte dificil să găseşti un mai viguros adversar al lui Freud decît acest rebel american al iubirii – în toate formele sale, de altfel. Un adversar destul de inteligent şi cu suficient simţ al umorului ca să cîştige o mulţime de bani făcînd-o pe „analistul” la New York, calitate în care a reuşit să întindă pe divan chiar şi un analist profesionist! Este interesant că, răspunzînd unui articol pe care i-l dedicase Durrell, îşi recunoaşte influenţele dinspre psihanaliză, dar preferă să se revendice de la Rank şi Jung, nu de la Freud. Şi aceasta în ciuda faptului că Durrell îi scrisese, pe l ianuarie l946, pur şi simplu: ”Dumneavoastră şi Freud sînteţi cei doi giganţi ai acestei epoci”.  În ce constă farmecul lui Miller, de ce în pofida limbajului adesea foarte crud nu poate fi confundat cu un pornograf oarecare? Literaţii vor răspunde că, în primul rînd, diferenţa constă în talentul literar. E un adevăr în această afirmaţie, dar nu întregul adevăr şi nici măcar partea cea mai însemnată a acestuia. Există o mulţime de pornografi care nu sînt mai puţin „talentaţi” decît Miller. Diferenţa esenţială, marea diferenţă constă în viziune. Din acest motiv, cum îi scrie în ianuarie 1939 aceluiaşi Durrell, atunci cînd reciteşte Tropicul Capricornului, este el însuşi frapat „de subînţelesurile metafizice de care abundă cartea”. Ce este, oare, viziunea ? Probabil, cea mai bună „definiţie” o vom găsi în Sexus: ”Şi prin viziune nu înţeleg o imagine proiectată asupra viitorului, un ideal imaginar devenit real. Ci mă gîndesc la ceva mai flexibil, mai constant, o supraintuiţie permanentă. Ceva ca un al treilea ochi”. Probabil, tocmai această formă specială de intuiţie i-a călăuzit pe cei care au instituit tradiţia mistic-erotică, iar Miller se înscrie în această tradiţie parcursă de la intersectarea celor trei cuvinte greceşti care desemnează iubirea. Întotdeauna, la acest Zarathustra din Brooklin, dincolo de sexualitate, se mai află ceva, şi anume dragostea, deci metafizica. Cu Miller, ne situăm, cum se întîmplă cu toţi autorii cu adevărat mari, în plină mistică a iubirii. Iar cine se mai îndoieşte de asta n-are decît să recitească acest pasaj din Sexus, intercalat, desigur, între două scene hard: „ Şi ce urmăream aici – unde rîul subteran curge cristalin? De ce această imagine a Arborelui Vieţii? De ce era atît de încîntător să guşti din nou otrava mărului, să îngenunchezi cu veneraţie la picioarele femeii din Biblie? De ce surîsul Mona Lisei e cea mai misterioasă dintre toate expresiile umane? Şi de ce transplantăm surîsul acesta din Renaştere pe buzele unei Eva pe care o cunoaştem numai din gravuri?”. Din acest motiv, pudibonzii care exclamă „blasfemie” atunci cînd autorul lui Sexus vede în sexul iubitei o epifanie sînt de fapt nişte proşti. Femeia, ca şi bărbatul, este o creaţie a Domnului. În această calitate, are mai multă îndreptăţire la manifestare epifanică decît icoana pictată de un ticălos plin de păcate. Trăiesc o profundă oroare cînd îmi  imaginez reacţia lor la ideea că un îndrăgostit adevărat, un poet poate privi în actul ce-l împlineşte, în intimitate, cu iubita lui, oficierea unei misa solemnis sau a unei rugăciuni către divinitatea pe care iubita o reprezintă. Iar dacă Miller, ca autor modern, nu prezintă suficiente garanţii de autoritate, să recurgem la Millarepa şi la înţelepciune tibetană: „Drept templu, mulţumeşte-te cu trupul”. Dar, întotdeauna, cum am constatat şi pe propria-mi piele, atunci cînd mi-am publicat poemele gnostic-erotice,  asemenea acuzaţii provin de la spiritele fariseice, uscate, sterpe, pentru care literatura este o ocupaţie destinată îndeosebi persoanelor de vîrstă preşcolară. Lucrurile tind însă să se schimbe. În fond, pînă la mijlocul anilor şaizeci, Miller nu era editat integral nici măcar în liberala Americă. Iar acum, cele două Tropice şi primul volum din Răstignirea roz pot fi deja citite şi în româneşte. Vrînd – nevrînd, sîntem cuprinşi în maelstromul literaturii moderne, ne situăm în paradigma misticii iubirii. Desigur, cei care ştim despre ce este vorba, prin urmare, cei care încă mai putem iubi. A putea iubi – iată o capacitate ce nu ţine atît de Viagra, miraculoasa pastilă albastră, ci de o anumită alchimie a spiritului şi a sufletului. Din nefericire, nu s-a inventat încă o pilulă la fel de miraculoasă şi pentru aceste dimensiuni ale fiinţei noastre, iar drogurile nu provoacă intensificarea sentimentelor, ci ne introduc doar într-un surogat al vieţii care, uneori, poate să poarte semnele înşelătoare ale intensităţii. Iarăşi din nefericire, cred că această capacitate nu este distribuită deloc democratic, cum presupunea Descartes că ar sta lucrurile cu bunul simţ. Ca şi în anecdota pe care o povestea cu umor Noica, cred că iubirea este numai pentru cei aleşi. Aşa cum există o aristocraţie de sînge, una a spiritului ori alta a banului, cu siguranţă că există şi o aristocraţie legată de dragoste. Sînt cei care, dincolo de faptul că iubesc ceva sau pe cineva, iubesc şi acest sentiment care este iubirea. Adică acei foarte puţini care mai citesc Ovidiu, care nu-şi pot controla respiraţia citind Fraţii Karamazov, care se mută dintr-o cameră într-alta cu un volum de Henry Miller în mînă, cei care de abia îşi stăpînesc lacrimile vizionînd  Pacientul englez,  în fine, cei care mai pot tremura din tot corpul atunci cînd, întîmplător, într-un spaţiu public, îşi ating din greşeală iubita. Sau care, într-o fracţiune de secundă, observînd din întîmplare o femeie, în galeria unei „expoziţii suedeze de pictură”, îşi dau seama că s-au îndrăgostit pînă la sfîrşitul timpului. Nimic mai potrivit decît o nouă întoarcere spre Miller cu care, vorba Autodidactului lui Sartre, iar „m-am întîlnit în gînduri”: ”În istoria iubirii umane ne aflăm încă la primul capitol. Şi chiar în domeniul individualului pur, statistica e sărăcăcioasă. Avem oare mai mult de o duzină de eroi şi eroine ale iubirii care să ne poată servi de exemplu? Mă îndoiesc că avem tot atîţia îndrăgostiţi cîţi sfinţi iluştri”. În ciuda aparenţelor, nu am citat din corespondenţa cu Durrell, ci din acelaşi recent tradus Sexus! Din corespondenţă, voi adapta însă un pasaj ce spune că îndrăgostitul trebuie să fie întotdeauna dedesuptul sau deasupra normalului, a mediei statistice. Şi asta pentru simplul motiv că intensitatea nu provine niciodată dintr-un exces de moderaţie, iar „sănătatea” îndrăgostitului este una întemeiată pe hybris. Pînă şi „calmul” iubirii este un calm al excesului funcţiilor psiho-afective, nu unul al diminuării acestora. Iar recunoaşterea calmă seamănă mai degrabă cu furtuna, decît cu o ploaie molcomă de toamnă.

Omul se naşte liber şi suveran. Dumnezeu sau natura – ca să rămîn în neutralitatea axiologică lebniziană – îl înzestrează, de la bun început, cu liber arbitru. Însă, dacă şi-ar păstra în totalitate aceste calităţi distinctive, orice fel de relaţii între oameni ar deveni imposibile. Pentru că infinitele libertăţi şi suveranităţi individuale s-ar ciocni mereu unele de altele într-un infinit joc brownian. La nivel comunitar, problema este rezolvată satisfăcător de aşa-numitul „contract social” care, pe de o parte, impune anumite autolimitări libertăţii şi suveranităţii personale şi, pe de alta, permite rezolvarea problemelor comune ale indivizilor prin negociere şi prin procesul delegării acestor probleme unor persoane sau instituţii. Să reţinem, deci, că delegarea înseamnă întotdeauna şi renunţarea la anumite prerogative ale libertăţii şi suveranităţii personale. Pentru individ, lucrurile devin mai simple, tehnic vorbind, dar este mai puţin liber, mai puţin autonom, iar suveranitatea sa este relativ limitată. Creşte, în schimb, eficacitatea acţiunilor umane comune, iar societatea se diferenţiază infinit, devenind mai interesantă. În cele din urmă, cîştigurile depăşesc pierderile şi tocmai de aceea indivizii umani liberi şi suverani acceptă aceste autolimitări ale libertăţii şi suveranităţii personale. Şi, de fapt, doar aşa comunitatea este posibilă, doar aşa nu se transformă în cîmpul de luptă al fiecăruia cu toţi ceilalţi. Aceasta este, în cele din urmă, aşa-numita servitute voluntară. Însă ea trebuie să fie infinit reciprocă, altfel riscă să devină sursa perfectei tiranii. Dacă un număr indefinit de indivizi nu intră în relaţia de reciprocitate, mecanismul comunitar se dereglează. Mai ales dacă aceştia, nerenunţînd la prerogative ale suveranităţii personale, profită din plin de renunţarea celorlalţi. Şi aceasta se petrece fie în nume propriu, fie în profitul grupului de apartenenţă, cel mai adesea în numele unui declarat – şi fals – interes public.

Lucrurile nu stau altfel nici în relaţiile ce se stabilesc numai între doi oameni, chiar şi atunci cînd este vorba despre cea mai importantă dintre acestea, relaţia de dragoste. Doar că aici „contractul social” este înlocuit cu un fel de „contract bilateral”, nescris, adesea nici măcar negociat, ci pur şi simplu intuit şi subînţeles. Persoanele care, într-adevăr, se iubesc îşi intuiesc prea bine reacţiile pentru a le armoniza aproape fără să mai delibereze. În cele din urmă, dragostea autentică este relaţia care apare în urma recunoaşterii calme a celuilalt ca „jumătatea lipsă”, ca element inalienabil al perechii androgine. Interesant este că această recunoaştere se produce instantaneu, că nu există, de fapt, decît „dragoste la prima vedere”.Vezi pe cineva într-o gară, într-un aeroport sau, pur şi simplu, pe cineva pe care îl ştiai de mult, în sfîrşit, îl/o vezi. Şi mai interesant este că această întîlnire întîmplătoare, în cazul dragostei adevărate, devine a posteriori obligatorie, dacă nu chiar fatală.

Din chiar momentul în care  recunoaşterea calmă se produce, începe şi procesul de autolimitare a libertăţii şi suveranităţii personale. Două sînt motivele acestei evoluţii. Mai întîi, pentru că o astfel de relaţie de iubire îşi este, într-un anume sens, autosuficientă. Asta nu înseamnă neapărat şi ieşirea din „jocul lumii”, pentru că îndrăgostiţii nu sînt obligatoriu fiinţe curprinse de un fel de  schizofrenie în doi. Înseamnă altceva, ceva mult mai important şi plin de farmec, anume că participarea lor la „jocul lumii” se face întotdeauna împreună, în perfectă şi splendidă complicitate. A doua cauză constă în reciprocitatea servituţii voluntare, pe care, pentru „umanizarea” discursului, o vom numi devotament. Îndrăgostiţii au o capacitate infinită de dăruire, de a fi în perpetuă atenţie unul faţă de celălalt. Această atitudine provine din grija îndrăgostitului de a nu-i face celuilalt un rău, de a nu-l răni, dacă este posibil, nici măcar din greşeală. Închişi în „lumea lor”, neatenţi adesea la lumea din jur, ei pot fi egoişti faţă de ceilalţi, dar nu unul faţă de celălalt. Un îndrăgostit egoist faţă de partenerul său sau de partenera sa este o pură contradicţie în termeni, un fel de oximoron. Pînă şi Henry Miller, atît de frecvent acuzat de  „sexualizarea excesivă a iubirii” – ceea ce constituie o prostie pentru acuzatori, pentru că sexualitatea face parte integral din dragoste – afirmă, cu o încăpăţînare neaşteptată, această infinită capacitate de dăruire. Iată cum sună această recunoaştere în Sexus, romanul care a scandalizat spiritele frigide ori bigote, recent tradus, slavă  Domnului !, şi în româneşte: „A fi în stare să te dăruieşti în întregime, fără nici o reţinere, e cea mai mare bucurie pe care ţi-o poate îngădui viaţa. Iubirea adevărată începe de la acest punct de disoluţie. Viaţa personală se întemeiază pe dependenţă, pe dependenţa reciprocă.” Deci, pe interdependenţă, pe ceea ce am numit cu o formulă împrumutată servitute voluntară reciprocă.

Prin urmare:

1. Există iubire autentică doar acolo unde partenerii sînt dispuşi să primească servitutea voluntară reciprocă, adică să renunţe la unele  atribute ale suveranităţii personale în mod reciproc şi, pe cît este omeneşte posibil, echitabil, prin urmare simetric.

2. Dacă renunţarea nu este reciprocă, nu este vorba despre dragoste cu adevărat, ci despre o manifestare perversă a dialecticii hegeliene dintre stăpîn şi sclav.

3. Intrarea complice în „jocul lumii”, ca efect al iubirii, este probabil cel mai frumos joc la care cineva poate participa. Şi nu poate participa decît prin iubire. Prin iubirea omenească sau prin acel tip cu totul special de dragoste care este relaţia mistică cu divinitatea.

4. Aceste forme ale iubirii sînt atît de asemănătoare încît nu e de mirare că, adesea, se şi confundă. Cîţi poeţi adevăraţi n-au privit „chipul” iubitei, corpul acesteia ca pe o epifanie?

5. În fapt, iubirea este chiar această perfectă complicitate infinită, pe care o vom numi intimitate, ce succede recunoaşterii calme. Cea din urmă este rezultatul unei stranii întîmplări ce devine, ce se transmută alchimic în fatalitate, prin însuşi actul iubirii.

6. Deşi nu devotamentul provoacă iubirea, fiind mai degrabă efect,  el este esenţial în menţinerea neştirbită a acesteia. În absenţa devotamentului, iubirea este expusă riscului degradării şi, în cele din urmă, dispariţiei.

7. Iubirea este, întotdeauna, dacă nu un echilibru perfect, pentru că acesta ar însemna moartea, o tendinţă spre echilibru. Sfîrşitul său este legat de dezechilbrele ce pot să intervină în relaţie – între dimensiunile corporale şi cele psiho-afective ale sentimentului, între intensităţile cu care partenerii participă la sentiment etc.

Ce s-ar petrece dacă nu ar exista procesul de renunţare la unele din atributele suveranităţii personale? Iubirea s-ar degrada şi, în cele din urmă, s-ar stinge din pricina inevitabilelor conflicte dintre libertăţile şi suveranităţile personale. Sau, poate, nici n-a fost vorba de o iubire adevărată, ci doar de o autoînşelare, de o iluzie, de o automistificare, chiar de o automistificare în doi.

Pentru ca lucrurile să fie mai clare, voi lua în discuţie cîteva exemple. Să presupunem că doi „îndrăgostiţi adevăraţi” merg pe stradă. Unul din ei vede o altă  persoană pe care brusc o doreşte ca partener sexual. Se prea poate să fie de vină feromonii, hormonii recent descoperiţi pe care îi sesizăm cu ajutorul unor celule dispuse în nasul nostru!, care în mod misterios ar orienta opţiunile noastre „fizice”. În virtutea pricipiului „amorului liber”, pe care-l împărtăşeşte şi în care vede o expresie deplină a liberului arbitru, se desparte provizoriu de propriul partener, îl racolează pe cel potenţial, după care revine ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. În fond, e un om liber, adept necondiţionat al tuturor formelor de libertate, deci şi al „amorului liber” şi  întîmplător. De acord, dar cît va putea să dureze o astfel de dragoste fără să se fisureze, cîte contrarieri poate suporta partenerul fără să renunţe, chiar dacă am convenit că este vorba despre o „dragoste adevărată”? De fapt, chiar aceasta este problema. În realitate, nu este vorba despre o asemenea iubire, ci doar despre o aparenţă, o iluzie. Pentru că, în iubirea autentică, care îşi este autosuficientă, nu rămîne loc pentru asemenea fisuri, nu există spaţiu excedentar pentru astfel de „evenimente”.

Ca să nu par cu mult mai rigid decît sînt, voi lua un alt exemplu. Să presupunem că partenerii îşi acordă reciproc astfel de „libertăţi”. Ce se va întîmpla atunci? Nimic, pentru că nimic autentic nu există între ei, oricum nu dragostea adevărată. Ei nu se iubesc în mod autentic, sînt pur şi simplu fiinţe sportive care, din diferite motive s-au decis să trăiască, într-un fel, împreună, dar ei practică un soi de gimnastică sexuală cu diferiţi parteneri. Chiar dacă o anumită formă de afectivitate există între ei, relaţia se va degrada oricum, pentru că va apărea, pe neaşteptate, un sentiment de vinovăţie reciprocă sau unilaterală. Vor simţi inconştient că au încălcat regula devotamentului, chiar dacă aceasta nu a fost convenită între ei, chiar dacă nici măcar nu i-au conştientizat existenţa.

Dar motivele degradării dragostei nu sînt neapărat de natură sexuală. Oamenii nu sînt deloc identici, fiecare fiind rezultatul propriei eredităţi şi al propriei istorii personale, inclusiv al biografiei sale erotice. Din acest motiv, susceptibilităţile, deci motivele de a se simţi răniţi, lezaţi în amorul propriu etc, ocupă o plajă teoretic – din păcate şi practic! – infinită. În realitate, ceea ce ne învaţă acest sentiment oarecum inefabil care este devotamentul este tocmai atenţia la susceptibilităţile celuilalt. De pildă, poate ca efect al propriei mele biografii sau poate pentru că, scriitor fiind, mă simt legat de cuvinte, eu sînt o persoană căreia nu-i este suficient să fie iubită, ci are nevoie şi de repetata mărturisire a acestei iubiri. Asta poate deveni plictisitor, chiar iritant pentru celălalt, dar cine te iubeşte, acela te înţelege! În fond, „la început, a fost cuvîntul” şi, între oameni, limbajul are puterea de a institui realitatea. Sigur, fiecare om este şi o colecţie de sensibilităţi, de susceptibilităţi şi chiar de prejudecăţi. Din acest motiv, problema menţinerii dragostei, dincolo de cele între nouăsprezece şi treizeci de luni „sigure”, garantate de „specialiştii” americani, ţine exclusiv de fineţea instrumentelor de analiză a acestor trăsături pe care partenerii le posedă, de capacitatea lor empatică, de devotamentul lor. Fiecare om, de pildă, are nevoie, ritmic, de un „cuvînt înţelept”, de o „vorbă bună” din partea partenerului. Mai întîi, pentru că, desigur, nimeni nu face mereu doar lucruri proaste. În al doilea rînd, pentru că toţi avem nevoie şi de confirmări exterioare, oricît de puternici, oricît de siguri am fi pe noi înşine şi pe lucrul nostru. În cele din urmă, dragostea, mai ales eternizarea acesteia, este o chestiune de nuanţe, de fineţe psihologică, de tact. Oricît de tumultoasă este o iubire, în absenţa acestor calităţi imperceptibile şi aproape imposibil de definit, ea va fi sortită degradării, dispariţiei, morţii. Iar moartea unei iubiri adevărate este sinonimă morţii pure şi simple. Nu există, probabil, o formă de asasinat mai perversă. Nu există un gest mai cinic decît uciderea dragostei cuiva, sau sufocarea  propriei iubiri. Şi, din nefericire, este crima ce nu poate fi practicată decît între fiinţele îndrăgostite. Intervenţiile exterioare nu au nici o putere, dacă nu găsesc o fisură importantă chiar în interiorul acestora, sau numai al uneia dintre ele. În faţa iubirii, pînă şi zeii Olimpului rămîn dezarmaţi, şi chiar cei mai vechi, ai Indiei sau Egiptului. Şi, de fapt, aceasta şi este problema – cum să nu pierzi acolo unde, uneori, pînă şi zeii au trebuit să înveţe ceea ce înseamnă înfrîngerea. Bineînţeles că nu am soluţii, doar dacă se poate învăţa ceva din greşelile altuia. Căci, altfel, nu există nimic mai personalizat decît felul în care îţi trăieşti iubirea.  A bon entendeur, salut !

Această carte a apărut într-o primă versiune cu prilejul Crăciunului din anul 2000, la editura ieşeană Ars Longa. A fost scrisă în vara aceluiaşi an, fiind prima mea carte scrisă direct la computer. A trecut şi am trecut prin nişte peripeţii, descrise în finalul cărţii. Din păcate, din pricina grabei de a prinde principala sărbătoare creştină de iarnă, acea ediţie are şi cîteva greşeli de redactare, nu multe, însă unele supărătoare, dar şi cîteva repetiţii inutile. M-am străduit să aduc îndreptările necesare în ediţia a II-a, electronică, apărută în 2003 la Liternet. A fost prima mea carte editată electronic şi, cu acest prilej, am descoperit potenţialul uriaş pe care această formă de „tipărire” îl oferă – în primul an de la postare, cartea a avut un „tiraj” de peste zece ori mai mare decît cel al ediţiei pe hîrtie. Din acest motiv, am mai postat cîteva dintre cărţile mele pe acel remarcabil portal cultural.

Este limpede, prin urmare, că nu dispreţuiesc – ba din contra, încerc să profit cît mai mult de existenţa acesteia! – editarea în format electronic. Pe de altă parte, sînt, dacă nu un „om vechi”, atunci măcar unul „de tranziţie”, încă puternic legat de editarea tradiţională, de „fiinţa de hîrtie” care este cartea de la Gutenberg încoace. Din acest motiv, aceasta a III-a ediţie a eseului meu despre dragoste s-a îndreptat din nou către forma de tipărire tradiţională. Am recitit iarăşi textul, efectuînd cîteva mici îndreptări stilistice şi cîteva adăugiri, fără a interveni însă asupra argumentaţiei cărţii, nici în cea de ansamblu, nici în chestiuni de detaliu. Am mai completat, de asemenea, şi cîteva goluri din mica bibliografie orientativă. Nu cred că voi mai interveni vreodată asupra acestei cărţi, aşa că îşi binemerită numele de „ediţie definitivă”. Mulţumesc Aurei Christi, lui Andrei Potlog şi editurii EuroPress Group pentru faptul de a fi socotit acest mic eseu demn de o nouă ediţie.

25 Februarie 2008, în Iaşi

PS din 22 Ianuarie 2010: Criza, care a lovit puternic editura căreia îi era destinată această a treia ediţie, definitivă, n-a dorit ca aceasta să fie „de hîrtie”, ci „din pixeli” şi încă în foileton! Facă-se voia crizei!

Prefaţă la prima ediţie

În preadolescenţă, în nebunii ani şaizeci, obişnuiam să calculez vîrsta pe care urma s-o am în anul 2.000 şi să-mi imaginez ce voi face atunci. Vîrsta aceea calculată mi se părea cu totul neverosimilă, cum neverosimil mi se pare acum că nu mă imaginam cosmonaut sau constructor de roboţi. În fond, pe  „filiera sovietică”, literatura science fiction intrase într-o veritabilă explozie. Şi nu cred că doar ca un mijloc de evaziune, ci şi pentru că, fiinţe legate de timp cum sîntem, viitorul ne interesează, poate chiar mai mult decît trecutul. Adevărul este că-mi închipuiam că voi fi scriitor, scriitor de romane, probabil pentru că, dintodeauna, mă fascinaseră istoriile, poveştile – ascultate, mai întîi, „la gura sobei” de la  bunica, apoi citite, deşi lectura n-a înlocuit niciodată cu totul talentul de ascultător. Cred că umplusem deja cîteva caiete cu „romane” despre partizani – efectul lecturilor vremii – şi poveşti cu cow boys şi piei roşii – tocmai îl „cunoscusem” pe John Wayne, cred că în Diligenţa, şi începuseră să ruleze westernurile spaghetti. Naraţiuni fracturate de desene naive, hiperrealiste, de un kitsch remarcabil, pentru că se inventaseră stilourile cariocas, care mă fascinau prin curcubeul nesfîrşit al culorilor. Virtuţile războinice mi se păreau semnul cel mai elocvent al virilităţii şi al curajului ce-l legam de acestea. Oricum, nu-mi trecea prin minte că voi întîmpina schimbarea de milenii scriind despre dragoste. De altfel, nici nu o cunoscusem. Oricît de precoce eram în destule privinţe, iubirea avea să mai aştepte cîţiva ani, pînă în adolescenţa propriu-zisă, pentru a se prezenta la prima întîlnire. Eu însumi avînd nevoie de tot acest timp ca să înţeleg că există şi un curaj al normalităţii, din care face parte şi dragostea, un curaj mai potrivit pentru vremuri de pace.

Au trecut, însă, anii „ca nouri lungi pe şesuri” şi iubirea a venit la întîlnire de cîteva ori, probabil de mai multe decît ar fi fost recomandabil. Nu atît de multe pentru a capăta renumele discutabil al unui homme à femmes, totuşi destule pentru a şti despre ce anume este vorba, pentru a putea vorbi totuşi în cunoştinţă de cauză. De altfel, nu-mi amintesc să fi avut legături apropiate decît cu femeile pe care chiar le-am iubit. Nu am crezut niciodată în relaţiile întîmplătoare, nici în soluţia eliminării tensiunii printr-o sexualitate „sportivă”. Am preferat să merg pînă la capăt, pînă la ultimul capăt, cu dragostea, pentru că aceasta este, cum ar spune Al. Paleologu, unul din acele „lucruri cu adevărat importante”, poate că singurul într-adevăr important. Astfel încît, la începutul lui august, cînd m-am decis să sărbătoresc cumva trecerea dintre milenii, subiectul a venit de la sine, cu spontaneitatea unui fenomen natural, ploaia, de pildă, sau un cutremur. O spontaneitate „pregătită”, prin urmare, provocată de toată istoria ce poate fi întrezărită, cumva spectral,  în spatele său. Prin urmare, în ciuda a tot ceea ce citez – şi nu cred că mi-au scăpat autori importanţi ori opere esenţiale -, în pofida pasajelor vag teoretice, această carte nu este una de bibliotecă, ci una în întregime trăită. De altfel, nu citez decît pentru a ilustra, prin spusele celor care-au reuşit să formuleze mai bine decît aş putea eu să o fac, ceea ce am simţit deja sau, uneori, ceea ce cred că voi simţi cînd va veni cu adevărat bătrîneţea. Nu aş fi putut scrie această carte în adolescenţă, cel puţin nu în această formulă, oricît de „citit” aş fi fost, pentru că mi-ar fi lipsit ceva fundamental – experienţa. Nu aş fi putut să o scriu nici acum vreo două decenii, pentru că experienţa nu ar fi fost suficientă. O asemenea carte poate fi scrisă doar la maturitate. În fond, după focurile de artificii, splendide şi superficiale, ale tinereţii, maturitatea îţi acordă accesul întreg la iubirea autentică, profundă, puternică, sfîşietoare ca o ultimă şansă, iubirea androgină, cum o numesc în carte. Este mai mult decît sesizantă povestea lui Romeo şi a Julietei, dar ei nu sînt decît victimele elanului juvenil, ale pasiunii fără profunzime. Ca şi „tînărul Werther”, de altfel. Aceste celebre iubiri n-au apucat să treacă proba duratei, deşi au trecut-o strălucit pe cea a intensităţii. Probabil, la maturitate, nu te mai sinucizi atunci cînd dragostea îţi este contrariată, sau te sinucizi à la longue, prin împietrire, droguri, beţie, pentru că eşti mai antrenat în durere, mai rezistent, ai instinctul supravieţuirii mai dezvoltat ori un acut sentiment al datoriei, dar asta nu înseamnă că suferinţa nu este cu mult mai profundă. Cum şi fericirea atinge intensităţi de neimaginat în „focul de artificii” tineresc. Dar nu aş fi putut scrie această carte nici peste două sau trei decenii, chiar şi dacă experienţa s-ar fi îmbogăţit între timp. În fond, nimeni nu-şi poate planifica sentimentele. Însă, ceea ce s-ar fi cîştigat prin experienţă, prin eventuala „înţelepciune”, s-ar fi pierdut, poate înzecit, prin pierderea spontaneităţii, prin  diminuarea percepţiilor, prin efasarea simţurilor. Dragostea nu este doar senzorialitate, numai senzualitate, dar, pe de altă parte, nu e nimic în absenţa acestora. Cum nu sînt Al. Paleologu, nu cred că mă pot bizui pe o capacitate de rememorare, de „înscenare” a senzorialului, cum este cea care-i aparţine, care-l face unic şi, într-adevăr, irepetabil. Din nefericire – sau din fericire –, eu am încă nevoie de simţuri pentru a relata o experienţă totală, cum este dragostea, poate  doar singură dragostea. Chiar atunci cînd par că „teoretizez” despre ea, trebuie să am rădăcinile înfipte în pămîntul trăirii. Pot pluti cu „capul în nori”, nu aceasta ar fi problema, dar nu şi cu trupul. Simţurile trebuie să rămînă în alertă, dar nu doar în memorie, ci în real time. În fond, în felul lor complet nefilosofic, îndrăgostiţii sînt nişte existenţialişti, nişte trăirişti irecuperabili, care nu dispreţuiesc nici virtuţile fenomenologiei.

Cartea aceasta este alcătuită din două feluri de texte. Pe de o parte, cele culese cu litere drepte, scrise acum, de-a lungul lunii august, care încearcă un fel de „teorie” a iubirii, o teorie aproximativă, de uz personal, construită mai ales din experienţa proprie – inclusiv a lecturii, pentru că şi cărţile fac parte din viaţa noastră, ca şi iubirea. Dar este o teorie en miettes, pentru că nu am intenţionat o construcţie sistematică şi uscată, ci întocmirea unui „portret” al iubirii, prin priviri aruncate din cîteva unghiuri ce mi s-au părut că oferă o vizibilitate sporită. Din acele imagini, am alcătuit un puzzle mai mult sau mai puţin reuşit. Pe de altă parte, fragmentele culese cu italice, selectate din nenumăratele caiete ce însoţesc viaţa unui om pentru care ficţiunea, fantasmele, ecourile de lectură, rememorările exaltate se înscriu în acelaşi domeniu vag definit, imprecis, al realităţii. Jurnalul de vise, reverii şi fantasme încearcă să surprindă ceva din funcţionarea aparatului fantasmatic, în vreme ce selecţia din Jurnalul unui îndrăgostit dezinteresat joacă şi rolul unui aparat de note. Nu am dorit să încarc excesiv cu detalii, citate, explicaţii suplimentare „expunerea portretistică” a fenomenului dragoste, preferînd să mă păstrez în zona a ceea ce mi s-a părut a fi esenţial în compoziţia acestuia. Am dorit să păstrez o oarecare coerenţă. Însă, pe de altă parte, unele nuanţe, cîteva disocieri sau reveniri erau absolut necesare şi ele pot fi găsite în Caseta cu chinezării. În sfîrşit, cartea se încheie cu un dialog purtat cu Al. Paleologu. Deloc întîmplător, de altfel, ci pentru că, dintre toţi autorii accesibili mie,  eu cred că Domnia Sa a spus „cel dintîi cuvînt cuminte” despre dragoste şi, prin urmare, într-o ordine logică riguroasă, are dreptul şi la ultimul cuvînt. Am încercat, prin urmare, un fel de anatomie. Sper să nu-mi fi ucis „pacientul”.

În cele din urmă, această cărticică nu reprezintă pariul unor mari ambiţii auctoriale, nu urmăreşte să revoluţioneze „filosofia iubirii”, nici să deschidă vreun drum nou. Nu este nici un manual, un „ghid” al relaţiei de cuplu, cum au început să apară atîtea, ca şi cum ai putea da sfaturi în ceea ce priveşte iubirea! Scopul său este infinit mai modest – şi anume acela de a depune mărturie despre un fenomen esenţial cum este dragostea, în funcţie de experienţa proprie, de lecturile ce fac şi ele parte din această experienţă şi de meditaţia, cît s-a putut de onestă, în jurul propriilor mele trăiri. Dacă o singură pereche va înţelege ce miracol i se întîmplă, dacă un singur solitar ce suferă din dragoste va depăşi criza, dacă un mare dezamăgit va căpăta puterea şi curajul de a mai încerca odată, voi crede că n-am scris-o aiurea, că n-am înfruntat în zadar temperaturile unei veri incendiare. Pe deasupra, am crezut, cred şi voi crede, pînă la extincţie, că se mai poate încă scrie despre dragoste şi altfel decît în romanele „roz”, în filmele de serie X ori în deja celebrele telenovele. Dragostea este mult prea importantă pentru a fi abandonată complet şi definitiv melodramei, vulgarităţii şi prostului gust. Un subiect vechi de cînd lumea, frecventat de pene ilustre, compromis de scribi mediocri, te poate solicita să-ţi încerci puterile înţelegerii, precum şi pe cele expresive.  Mă întreb cît de sincer am reuşit să fiu. Dar nu mai este, de-acum, problema mea, ci a eventualilor cititori. Ca niciodată, probabil, oricum nu în aceste proporţii, mă încearcă emoţia. În cele din urmă, nu te poţi prezenta oricum faţă în faţă cu dragostea.

8 septembrie 2000, în Iaşi

Iată, s-a golit tolba cu poveşti, am dezbătut deja de două ori şi analiza la care supune profesorul Nicolae Hurduc Universitatea băştinaşă şi stau în cumpănă. Să închid blogul sau să merg mai departe. Mai departe, dar în ce direcţie?! Pentru că ideea de a mă reîntoarce la comentariul politic nu doar că mă plicitseşte, dar mă oripilează. Se sparie gîndul la gîndul acesta, cum scrie în titlu! Aproape trei luni de pauză în această privinţă, cu o ultimă lună petrecută într-o ţară normală, par să mă fi vindecat de această dependenţă care m-a ţinut captiv aproape două decenii. Nu doar că, constat oarecum surprins, acum, pot trăi fără asta, dar mi se pare inexplicabil că am pierdut atîta vreme cu aşa ceva. Am revenit în ţară – era să spun „acasă”, dar nu mă simt chiar aşa de „acasă” aici! – de zece zile şi totul mi se pare neverosimil, iar eu mă simt cu totul inadecvat, complet nelalocul meu. Aproape că nu înţeleg ce se întîmplă pe aici. În ziua întoarcerii mele, la urcarea în avion, în Cracovia, dl. Andrei Gheorghe tocmai fusese numit consilier la Ministerul Finanţelor. La aterizarea dificilă de la Iaşi, aveam să aflu că i se adăugase şi dl. Dan Bittman! Ce naiba să înţeleg din această poveste? Că politrucii noştri, simţind –  ar fi excesiv să scriu înţelegînd – că au pierdut orice contact cu realitatea, au decis să transforme totul într-un spectacol, fie acesta şi de cel mai jos prost gust? Dacă mă uit la dezbaterile televizuale inflaţioniste la care participă cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună, aş conchide că aşa este. De cînd m-am întors, nu pot deschide televizorul fără să dau peste tema zilei, „flacăra violet”! Chestiunea aceasta a devenit atît de obsesivă încît  nu cred să fi scăpat niciunui comentator, nici celor de aici, de pe platformă! Pe urmele d-lui Geoană & Mihaela, politrucilor şi comentatorilor noştri li s-a urcat violetul la cap şi nu mai pot scăpa de el! Acum, ni-l transferă cu osîrdie şi nouă, de-o să ne trezim cu toţii într-un vers de Bacovia. Ce-aş putea să mai scriu şi eu despre asta? Sau despre crîncena bătălie electorală dintre o beizadea şi un securist? Sau despre tensiunile din PSD, despre cele din PNL, despre jalnicele prestaţii ale veselului premier, deja a patra oară!, dl. Boc? Să scriu despre criza care, rostogolită jumătate de an din motive electorale, ne izbeşte acum în plin? La ce bun? Efectele le simţim cu toţii. Pe deasupra, am scris despre asta cu multă vreme în urmă. Ce să fac acum? Să mă bat cu pumnul în piept că am avut dreptate? Dar nu trăiesc nici o bucurie din pricina asta, ba din contra! Şi, oricum, cine nu s-a lăsat cuprins de pasiuni electorale aproape erotice a putut să-şi dea seama că aşa vor evolua lucrurile. Să scriu despre arieratele cu care tocmai ne prinde FMI-ul pe vine? Despre şuviţa dispărută acum vreo cinci ani a preşedintelui? Despre zăpezile care, după cutumă, ne-au prins nepregătiţi? Despre inundaţiile ce vor urma şi care, iarăşi după cutumă, ne vor prinde la fel de nepregătiţi. Dacă aş fi masochist, probabil că aş face-o. Dar se pare că m-am vindecat! Presa este cîinele de pază al democraţiei? Poate în alte părţi. La noi, cîinii latră, caravana trece!

Prin urmare, sau opresc blogul, sau, profitînd de succesul de cititori şi comentatori al „experimentului” literar, voi continua în această direcţie. Chiar mă gîndesc să-l fac chiar puţin mai dificil, să trec de la povestire la eseu. Să postez aici, în foileton, eseul meu dedicat dragostei, care a împlinit la Crăciun zece ani de la prima sa editare. La cîtă descărcare de ură am văzut în viaţa publică românească în ultima jumătate de an, asta ar putea avea şi o dimensiune polemică. La cîte trăiri paroxistice, însă foarte superficiale, pe care ni le-a provocat politichia aborigenă, poate nici n-ar strica o întoarcere la un sentiment fundamental, dacă nu cumva chiar cel mai important dintre toate care ne sînt date să le trăim. Aceasta este „smerita propunere” despre care este vorba în titlu. Nu vreau să iau singur o decizie, pentru că n-am de gînd să mai forţez mîna nimănui. E un fel de referendum, că tot a apărut această nouă modă la români! Dacă trece, în cîteva zile, încep postarea eseului cu pricina. Dacă nu, nu! Şi ne despărţim, cum sper, prieteni!

Universitatea în criză

Nicolae HURDUC

Calitatea sistemului educațional românesc a stârnit vii controverse în ultimii ani, între societatea civilă și factorii decizionali existând un conflict permanent pe această temă. Zeci de scandaluri privind acte de corupție, trafic de influență, eliberarea de diplome false, acordarea de titluri științifice nemeritate unor reprezentanți ai clasei politice etc. au fost prezente de prea multe ori pe primele pagini ale ziarelor. Sistemul educațional a ajuns, din păcate, într-un punct  în care nu mai există variantă de amânare a unui proces de schimbare (dacă nu cumva este deja prea târziu). Efectele unui sistem educațional neperformant nu se văd imediat și, din acest motiv, măsurile de reformă ceva mai dure au fost permanent amânate în speranța ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Implementarea în sistemul universitar românesc a principiilor Bologna a fost privită de majoritatea cadrelor didactice drept o simplă secvențare a procesului educațional pe cele trei cicluri de studii. Disciplinele predate și programele analitice aferente au fost în majoritatea cazurilor deplasate dintr-un an de studii în altul, neglijându-se aproape total faptul că cilurile 2 și 3 de studii (masteratul și doctoratul) translează de fapt centrul de greutate al activității de instruire către cercetarea științifică. Puține cadre didactice acceptă, în momentul de față, ideea că activitatea de cercetare științifică reprezintă pârghia cea mai eficientă a procesului de instruire. În aceste condiții, sumele deosebit de consistente investite în cercetare și implicit în educație, în perioada 2006-2008, au fost în foarte mare măsură risipite.

Aș dori să subliniez de la început faptul că un proces de reformă a sistemului educațional este imposibil de imaginat în absența unui buget adecvat, standardele actuale de instruire din România fiind o consecință directă a importanței acordate sistemului educațional în ultimii 50 de ani. În mod evident, nu putem să ne așteptăm la performanțe comparabile cu cele ale țărilor puternic dezvoltate, atâta vreme cât exista o prăpastie uriașă între nivelul declarativ al decidenților, care definesc educația drept domeniu strategic, și situația existentă de fapt. Dar la fel de adevărat este și faptul că o finanțare consistentă a unui sistem nereformat  va avea un impact departe de cel așteptat. Acest lucru este destul de evident dacă analizăm perioada 2006-2008, perioadă în care fondurile din cercetare și, implicit, finanțarea din universități a fost mai generoasă ca niciodată. O evaluare a clasamentelor pe națiuni (SCImago Journal & Country Rank – http://www.scimagojr.com) relevă faptul că, începând din anul 2006, România a câștigat teren în clasamentul general, trecând de pe locul 43 (2006) pe locul 40 (2008). Cu toate acestea, contribuția diferitelor domenii la cuantumul global al activității de cercetare rămâne aproximativ constant din 1990 și până acum. Pe primele locuri, regăsim în continuare domenii cum ar fi ingineria chimică (locul 22 pe națiuni), fizica (locul 25), chimia (locul 30), matematica (locul 30), științele inginerești (locul 32). O mențiune specială trebuie făcută în cazul științei materialelor, domeniu care în anul 2008 ocupă cel mai bun loc pe care l-a avut România în clasamentele pe națiuni și anume locul 19. Cred că este îmbucurător faptul că, în domeniile științelor exacte și cel al științelor inginerești, banii investiți se reflectă printr-o intensificare a activității de cercetare și publicare a rezultatelor. Nu poate fi însă trecut cu vederea faptul că domeniile care ocupau locuri codașe în clasamentele mondiale, au rămas în continuare pe aceleași poziții (medicina, științe economice, agronomie, medicină veterinară) chiar dacă au beneficiat de o finanțare la fel de consistentă.  Se poate trage astfel concluzia că sistemul universitar și de cercetare trebuie pregătit înainte de a declanșa un al doilea val de investiții. De altfel, rezultatele activității de cercetare științifică sunt într-o foarte bună corelație cu standardele de pregătire ale studenților, cunoscutele «fabrici de diplome» din sistemul universitar românesc nereușind să publice într-un an nici măcar cât un singur profesor universitar serios. În opinia mea, modernizarea universităților reprezintă pilonul principal al reformei din educație, de calitatea procesului de instruire din universități depinzând în mod direct și calitatea profesorilor din sistemul pre-universitar.

Elaborarea unui set de măsuri eficiente de reformă este complicată prin faptul că asistăm la mutații importante în ceea ce privește atitudinea tinerilor față de procesul de instruire. Dezvoltarea haotică a societății românești din ultimii 20 de ani a permis apariția în primul plan a unor false modele, care au avut ca rezultat generarea unor noi ierarhii valorice aberante, validate din păcate de către clasa politică și mass-media. Si atunci ce motivație poate avea un tânăr pentru a-și construi o carieră bazată pe competență?

În speranța că noul Guvern va înțelege gravitatea situației din sistemul educațional și necesitatea declanșării fără întârziere a procesului de reformă, încerc în cele ce urmează să identific o parte dintre principalele carențe existente în sistem și să ofer și unele soluții. Demersul meu este justificat de convingerea că actualul proiect de Lege a Educației returnat Parlamentului va fi blocat multă vreme la acest nivel, neexistând nici un fel de voință politică reală pentru modernizarea sistemului educațional. În mod paradoxal însă, criza financiară prin care trece Romania poate reprezenta un factor favorizant, care să oblige Guvernul actual să adopte măcar parțial măsurile necesare.

1. Sistemul educațional românesc se confruntă cu o inflație de universități. Avem în momentul de față peste 100 de universități acreditate (de stat și particulare), multe dintre ele înființate din interese politice regionale. De multe ori, instituțiile abilitate în acreditarea universitară (mai întâi CNEEA, iar apoi ARACIS) au fost forțate să valideze instituții de învățământ superior aflate foarte departe de standardele legale. Această inflație de universități este dublată de o creștere inacceptabilă a numărului de studenți raportat la numărul de cadre didactice, parametru esențial de evaluare a standardelor de calitate. Este greu de înțeles cum au primit în perioada 2008 – 2009 acreditare instituțională chiar universități de tradiție, în condițiile în care existau în componența acestora facultăți (științe economice, drept, educație fizică) în care raportul studenți/cadru didactic, atinge îngrijorătoarea valoare de 80-100, nu foarte departe de celebrul caz al Universității «Spiru Haret». În acest sens, Ministerul Educației va trebui să controleze cu mai mare grijă numărul de locuri alocat universităților de stat, în special la forma cu taxa. În același timp, va trebui verificată respectarea strictă, în universitățile particulare acreditate, a numărului de locuri alocat de către ARACIS în momentul acreditării (în concordanță cu potențialul corpului profesoral).
2. Nu există o concurență reală între universități. Se impune o ierarhizare cât mai rapidă a universităților din România pe baza vizibilității internaționale (reflectată prin articole publicate în reviste cu coeficienți de impact) având în vedere faptul că orice alte criterii interne utilizate ar fi influențate până la urmă de anumite interese de grup. Drept urmare a acestei ierarhizări, propun împărțirea universităților în trei categorii: universități care au dreptul să organizeze toate cele trei cicluri de studii (doctorat, masterat, licență); universități care au dreptul să organizeze doar studii de masterat și licență;  universități care au dreptul să organizeze doar studii de licență. Deoarece  studiile doctorale și de masterat au ca principală componentă cercetarea științifică, această ierarhizare s-ar putea face foarte rapid pe baza criteriului de calitate IC-6 elaborat de CNFIS. Ierarhizarea universităților ar trebui să ofere, atât angajatorilor cât și candidaților la admitere, o imagine cât mai reală referitoare la standardele de pregătire dintr-o anumită universitate. În cazul universităților din prima categorie, în termen de 2 ani, toate cadrele didactice din universitate ar trebui să-și afișeze pe pagina web a instituției conținutul cursurilor în formă electronică (protejate prin parolă de acces). Actualizarea variantei electronice a cursurilor ar trebui să fie obligatorie la un interval de 3-5 ani.
3. În sistemul universitar, există o lipsă acută de personal cu vizibilitate internațională. Analiza performanțelor individuale ale cadrelor didactice (Registrul Ad Astra al oamenilor de ştiinţă din România –  http://www.ad-astra.ro/cartea-alba/registru.php) relevă faptul că din cei aproximativ 20.000 de conferențiari și profesori, mai puțin de 1.000 au domenii de cercetare proprii, publicând în calitate de autor corespondent articole științifice în reviste de largă circulație internațională. Devine astfel imperios necesară o creștere a standardelor minime de promovare în cazul conferențiarilor și profesorilor (10 articole în reviste cotate ISI pentru conferențiari și 15-20 pentru profesori). În cazul domeniilor unde nu există o tradiție în ceea ce privește activitatea de cercetare și publicare a articolelor științifice (medicină și umanioare) se poate utiliza drept sistem de referință baza de date SCImago Journal & Country Rank. Această bază de date este mai generoasă în ceea ce privește numărul revistelor indexate, dar este mai restrictivă în ceea ce privește calcularea coeficienților de impact ai revistelor. Evaluarea dosarului pentru ocuparea posturilor de conferențiar și profesor ar trebui efectuată la nivel național, înainte de înscrierea efectivă a candidatului în concurs (conform modelului francez). Abaterea de la standardele minime de promovare propuse mai sus nu ar trebui să se facă decât în cazul unui număr foarte limitat de specializări (arte, arhitectură, limba și literatura română și limbile străine). În contextul crizei financiare actuale, atragerea fondurilor europene devine o componentă obligatorie în ceea ce privește dezvoltarea unei universități, iar acest lucru nu este posibil dacă universitatea nu are nici un fel de vizibilitate științifică internațională.
4. În contextul crizei de personal înalt calificat, nu se identifică soluții de atragere în Romania a tinerilor valoroși, formați în universități de prestigiu din Europa, America, Japonia etc. Măsurile luate până în acest moment la nivelul Ministerului Educației au mimat doar interesul Romaniei  în direcția repatrierii tinerilor performanți, programele lansate eșuând în mod lamentabil.  Trebuie simplificate în primul rând procedurile de echivalare a diplomelor obținute în universitățile clasate în top 500. De asemenea, ar fi necesară o îmbunătățire a procedurilor de evaluare a granturilor de cercetare în cadrul competițiilor naționale, în special în cazul ANCS, existând grave carențe în ceea ce privește distribuirea fondurilor. Finanțarea consistentă a unor unor domenii complet neperformante științific și fără vizibilitate internațională, dublată de o direcționare a granturilor pe principii de interese de grup, au darul să descurajeze puternic orice intenție de întoarcere în România a tinerilor valoroși.
5. Modul de finanțare a universităților pe baza numărului de studenți echivalenți. Aceasta reprezintă în opinia mea cea mai gravă eroare de politică educațională făcută după 1989. De altfel, România este probabil un caz singular în acest sens, în toate țările europene dezvoltate funcționând principiul finanțării universităților pe posturi didactice. Acest mecanism financiar, care la început a încercat să mascheze sub-finanțarea sistemului universitar, a adus în timp prejudicii enorme în ceea ce privește calitatea actului educațional. A apărut astfel o competiție acerbă a universităților pentru a obține surse complementare de finanțare, principalul obiectiv fiind reprezentat de creșterea numărului de studenți cu taxă. În momentul de față, există universități de stat la care numărul de studenți cu taxă este mai mare decât cel al studenților bugetați. Situația nu ar fi alarmantă dacă acest fenomen nu ar genera situații absolut inacceptabile, în care numărul de studenți pe cadrul didactic depășește cu mult standardele europene de calitate. În aceste condiții, anumite facultăți din cadrul universităților de stat au devenit adevarate fabrici de diplome, fără nici un fel de acoperire în ceea ce privește personalul didactic. Din păcate, banii proveniți din taxe nu au fost folosiți pentru investiții, ci au contribuit doar la rotunjirea salariilor unui număr restrâns de cadre didactice. Revenirea la finanțarea pe posturi didactice ar reprezenta, după părerea mea, soluția ideală pentru redresarea situației. Poate însă că și finanțarea pe cicluri de studii ar putea fi o soluție care să limiteze goana după studenți echivalenți, însă această măsură ar trebui în mod obligatoriu dublată de limitarea normelor în cumul pe care le poate acoperi un cadru didactic.
6. Numărul din ce în ce mai mare de absolvenți cu studii superioare a dus la scăderea drastică a nivelului de pregătire a acestora. Necesitatea creșterii numărului de absolvenți de studii superioare raportat la mia de locuitori a reprezentat una dintre cerințele integrării României în Uniunea Europeană. Acest fapt a reprezentat o motivație pentru generalizarea învățământului superior, numărul de locuri oferite în acest moment de universități depășind pe cel al absolvenților de Bacalaureat. Deși, din punct de vedere teoretic, o astfel de dinamică ar fi trebuit să aibă un efect pozitiv asupra dezvoltării României, din punct de vedere practic, am asistat la o scădere continuă a nivelului general de pregătire a absolvenților. Din păcate, între universități a început o competiție negativă, ideea de bază fiind aceea de scăderea permanentă a exigențelor, în scopul atragerii unui număr cât mai mare de studenți. Standardele de pregătire universitară ar putea fi crescute prin două metode: limitarea numărului de studenți cu taxă înmatriculați în universitățile de stat la maxim 15-20% din numărul total de locuri și aplicarea criteriilor de calitate ARACIS (care reglementează raportul optim studenți/cadru didactic la o valoare de 14-16) și creșterea concurenței la examenele de admitere (printr-o politică de susținere financiară a tinerilor din mediul rural). Stimularea tinerilor din mediul rural pentru a putea urma studii universitare ar reprezenta un foarte mare câștig pentru sistemul educațional. Mai mult decât atât, această măsură ar consolida principiul egalității de șanse a tuturor tinerilor din România.
7. Supranormarea cadrelor didactice. În condițiile unui deficit de personal didactic raportat la numărul total de studenți, există specializări unde un cadru didactic poate cumula un număr exagerat de norme. Trecerea la sistemul de finanțare pe posturi didactice (sau pe cicluri de studii) în universitățile de stat, dublat de interdicția de a susține mai mult de o normă în plus la forma de plată cu ora, ar rezolva nu numai problema deficitului financiar al Ministerului Educației din acest an, ci și problema calității pregătirii studenților. Nu mai trebuie subliniat faptul că activitatea unui cadru didactic universitar nu înseamnă numai orele de predare din normă, ci și un întreg ansamblu de alte activități complementare, cea mai importantă componentă fiind cercetarea științifică.
8. Sub-finanțarea sistemului educațional și lipsa de respect a Statului față de meseria de dascăl. Locul pe care îl ocupă cadrul didactic în ierarhia societății românești este probabil cea mai spinoasă problemă într-o perioadă de criză economică. În acest sens, ar trebui să fim foarte atenți la fenomenele negative care se petrec chiar în țările puternic dezvoltate (SUA, Germania), în care s-a ajuns la un deficit major de profesori pe domeniile științelor naturii și științelor exacte, datorită lipsei de motivație a tinerilor pentru a urma o astfel de carieră. În momentul de față, în România, nu există nici un fel de interes al unui tânăr pentru a urma o carieră didactică, atâta timp cât un profesor debutant este plătit cu un salariu apropiat de cel al unui muncitor mediu calificat. Dacă educația este într-adevăr un domeniu strategic pentru dezvoltarea unei națiuni, atunci ea ar trebui tratată ca atare și bugetată în mod corespunzător. Cunoașterea și informația reprezintă pentru o țară în momentul de față resurse mai importante decât cele naturale și ca atare investiția în educație ar trebui să fie obligatorie, chiar și în condiții de criză.
9. Politizarea sistemului educațional prin implicarea persoanelor înregimentate politic în structurile de conducere a universităților. Aceasta reprezintă una dintre principalele cauze ale degradării sistemului universitar, datorită susținerii absolut artificiale a anumitor instituții, având standarde de pregătire situate departe de normele în vigoare. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă fenomenul «Spiru Haret», care riscă să aducă întregului sistem universitar din România mari prejudicii la nivel internațional. Nu este mai puțin adevărat însă faptul că acest fenomen își găsește echivalentul și în multe universitați de stat, principala cauză fiind dorința politicienilor de a obține titluri universitare și poziții didactice, complet nemeritate.
10. Pâna la reformarea sistemului universitar, implicarea Consiliului National al Rectorilor  în stabilirea măsurilor de reformă ar trebui să fie foarte limitată, având în vedere evidentul conflict de interese dintre universități si Ministerul Educației într-o perioadă de reformă.

Problemele enumerate mai sus se împart în două categorii. Primele șapte sunt legate de un proces de stabilizare a sistemului universitar și de pregătire a acestuia pentru reformă. Ele pot fi urgent aplicate începând chiar cu anul universitar 2010 – 2011. Ultimele trei probleme țin de schimbarea de mentalitate a clasei politice și chiar a societății românești, proces cu mult mai anevoios și mai dificil de finalizat.

Fără a avea pretenția identificării tuturor cauzelor care au adus sistemul universitar foarte aproape de colaps, materialul de față încearcă să identifice și să ofere unele soluții de rezolvare, principalelor deficiențe existente în momentul de față în sistem.

Unui prieten de altădată, pe malul lacului Ciric…

De o lună făceam plajă pe malul lacului. Eram amândoi bronzaţi, părul ne crescuse, muşchii îşi recăpătaseră elasticitatea estivală datorită numeroaselor partide de înot. Prietenul meu citea Prinţesa de Cleves, adică „ce que l’ esprit d’une femme pouvait produire de plus etroit et de plus delicat“ cum – o aud parcă – spune vocea comentatorului micii ediţii de la Hachette. M-a întrebat din nou ce cred despre scena mărturisirii şi l-am repezit: „Lasă-mă, acum nu mă interesează motivaţia compoziţională, acum nu mă interesează deloc literatura. Ştii foarte bine că aştept Monstrul. Ce naiba, numai la literatură îţi zboară gîndul? Dar viaţa!?“ A tăcut şi m-a lăsat în pace. Stăteam cu obrazul pe iarbă şi simţeam firele cum se întipăresc pe piele. Am îndepărtat cu un băţ detaşamentul de furnici care-mi distrăgea atenţia şi am fixat în continuare suprafaţa nemişcată, aproape uleioasă a apei. Soarele îmi încingea spatele, toropeala începu să mă cuprindă. Am adormit cu palma stângă sprijinită pe ceafă…

M-am trezit brusc. Dureri ascuţite îmi împărţeau capul în nenumărate hexagoane. De ce oare mi se părea că trebuie să fie hexagoane şi nu octogoane, de pildă, sau pentagoane? Fantastică este puterea de asociaţie a minţii uşor obosite. Prietenul meu era galben la faţă. Privea copacul din stînga noastră şi nu părea să-1 intereseze nimic. M-am înşelat asupra obiectului nemulţumirii sale. „Monstrul, monstrul a fost?“ N-a răspuns. Privea copacul acela scurt şi pipernicit sau, poate, privea în gol. L-am atins cu băţul şi am repetat întrebarea. Şi-a întors ochii spre mine şi mi-a arătat cartea închisă. A spus încet, separînd şi subliniind parcă fiecare sunet: „Atîta consecvenţă nu poate să existe dar, dacă noi credem că e posibilă, ea cu siguranţă există.“ A tăcut apoi, fixîndu-mă. „Dar monstrul“, am întrebat…

Am intrat în apă şi am înotat pînă la malul celălalt. Am alergat prin tufişuri, să ne încălzim, că se cam lăsase răcoarea. Norii au început să se adune repezi şi întunecaţi. Ne-am întors iute pe falsa noastră insulă de robinsoni diletanţi. Cu lucrurile grămadă în braţe, ne-am adăpostit în chioşcul părăsit din păduricea de oţetari, chiar puţin înainte de a începe să cadă primele picături. S-a întunecat tot mai mult, ploua repede şi vijelios, fulgere uriaşe luminau din cînd în cînd cerul… Dinspre lac s-a auzit sunetul acela necunoscut: gutural, greoi, dar transformându-se spre final aproape într-o melodie stranie. A ţinut mai puţin decît de obicei. Cînd am vrut să spun ceva, s-a auzit din nou şi am înţeles că este o violentă despicare de ape. A urmat urletul scurt. Tăcere, apoi. Tăceam cu urechile la pîndă. Nu vedeam însă nimic.

După un ceas, ploaia s-a oprit, cerul mai exhiba câţiva nori zdrenţuiţi, soarele cobora spre orizontul în flăcări. O scenă demnă de Dali, de un Dali în cea mai bună formă!  Lacul era tulbure şi liniştit. La o aruncare de piatră de mal, se vedeau cîteva smocuri de plante acvatice plutind pe suprafaţa apei. Un lichid uleios se vedea ceva mai departe. Cu binoclul moştenit de la bunicul, nu am putut observa nimic altceva. Eram trist. De pe malul celălalt, poetul blond, fostul salvamarist al acestui lac misterios, deşi atît de frecventat, atît de proletarian frecventat duminica şi de sărbătorile legale, ne-a făcut un semn cu mîna. Striga ceva, dar nu înţelegeam, ori nu voiam să înţeleg ce spune. Oricum, de cîte ori îl întrebasem despre monstru răspunsese evaziv sau paradoxal. Adăuga rîzînd ceva despre celebrul Nessy şi despre mijloacele puse în mişcare pentru prinderea lui. Pe cînd aici… încheia el…

Prietenul meu şi-a amintit, mi-a amintit că e timpul să plecăm spre casă. În vreme ce ne îndreptam spre staţia de autobuz, i-am spus: „Existenţa monstrului în acest lac, pe care îl cunosc în toate ungherele sale, este imposibilă şi, tocmai de aceea, el trebuie să existe. Asta e proba ontologică a existenţei sale.“ Nu a răspuns nimic. El nu este omul care să-ţi dea ori nu dreptate. Ştie prea bine că fiecare loc are ciudăţenia lui. Dar, fiecare locuitor al acestuia de ce nu ar avea?

Am deschis ochii. Dureri ascuţite mi se strecurau dinspre ceafă către creştetul capului. Gura îmi era uscată. Soarele se apropia de orizont. Prietenul meu citea preocupat cînd eu am repetat întrebarea: „Monstrul, monstrul a fost?“ M-a privit cu o mirare nedisimulată: „Dar tu, tu chiar ai dormit? Nu ai auzit nimic?“ Ce naiba se petrecuse? M-am întristat. O dorinţă irepresibilă de a mă scufunda pentru totdeauna mi-a încolţit în minte. A recîştiga realul pentru că ai pierdut, de multă vreme, prezenţa sa. M-am ridicat încet, liniştit, şi, cu un salt scurt, fără bătaie, am spintecat aerul. Oglinda apei mă aştepta, aşteaptă argintie, lucioasă şi rece…

August 1978, în Iaşi

PS din 1986: Scrisul de pe manuscris seamănă întrucîtva, dar nu aş putea să bag mîna în foc că e al meu. Dactilograma e bătută la vechea mea maşină Continental, la care a trebuit să renunţ acum patru ani pentru că i se rupsese arcul. Citesc totuşi pe marginea primei file că am publicat povestirea, cu numele meu, în numărul 69-70, iulie-august 1979, al revistei Dialog. Înseamnă că eu trebuie s-o fi scris. Nu mi s-a întîmplat încă să public ceva care nu-mi aparţine. Cînd totuşi am scris-o? Atunci, în vara lui 1978 (întîmplarea se petrecea totuşi vara)? O fi mai veche? Poate că nu nici are vreo însemnătate acest lucru…

    „Mi-ar place totuşi să găsesc timpul de a scrie o povestire a cărei acţiune să se situeze în afara oricăror circumstanţe; circumstanţele ruinează literatura de azi. În povestirea mea, n-ar exista nici un reper de loc, nici de timp. Nici chiar nume proprii; ar fi preferabil. Mi-ar place mult să scriu asta; m-aş apropia dle misterul lui Kafka“. (Jorge Luis Borges)

Mă apropii de ea şi-i pun mîna încet pe braţ. Şi-l retrage la fel de încet, dar fără să şovăie. Ceilalţi n-au observat nimic. Ceilalţi, infernul. Bine spus, domnule Sartre, în sfîrşit, ceva bine spus. Mă ridic şi mă apropii de sobă, ating cu degetele plăcile fierbinţi de teracotă, apoi mă lipesc cu spatele şi simt cum căldura trece prin pull-overul meu nou. „S-a întîmplat ceva?“ Nu vreau să-i răspund. Vine lîngă mine şi-mi pune ambele braţe pe umeri. „Ce este, ce s-a întîmplat?“ Aş vrea să tac în continuare, dar răspund încet, mai mult pentru mine: „Dar, oare, ce naiba se poate întîmpla?“ Dansăm. O ţin de talie şi ea se agaţă de gîtul meu. Dansăm. Muzica răsună în surdină, lumina abia mai lasă să se vadă contururile, pe ceilalţi de abia îi pot distinge. S-a terminat. Ea pleacă şi se aşază pe scaunul de lîngă măsuţa cu băuturi; rămîn, puţin pe loc şi apoi plec spre măsuţă. Beau două pahare, privesc pe fereastră, se mai văd cîţiva trecători, mai exact li se văd picioarele prin geamul camerei mele, situată în părţi egale dedesupt şi deasupra pămîntului. Ciudată senzaţia de a locui un intermundiu. Toţi mă invidiază, dar ei nu ştiu ce înseamnă a nu locui un loc precis, ei n-au de unde şti că asta modifică şi scurgerea timpului. Ei, unii, ştiu numai ce i-a învăţat Newton, alţii, doar ce le-a şoptit Einstein. Dar eu trăiesc în două timpuri, ceea ce, probabil, înseamnă că nu trăiesc deplin în nici unul. Fără repere, cine sunt eu? Acum, de abia acum, observ că, de fapt, nimeni nu-mi spune pe nume, de multă vreme nu mi-am mai auzit numele. Oare am, într-adevăr, un nume al meu, care mă deosebeşte? La şcoală, învăţasem că numele este cel care face lucrul, care întemeiază fiinţa, deşi unii cred că dimpotrivă. Dar numele, numele este al tatălui şi numele său este fiul. „La ce te gîndeşti?“, vocea ei mi-a întrerupt gîndurile. O privesc, îi prind mîna în pumnul meu drept, o strîng destul de tare şi răspund: „Nimic.“ Mă prinde în braţe şi mă apropie de ea, mă sărută pe toată faţa, apoi pe gură. Ceilalţi se aud de departe. „Cine eşti tu? Tu nu eşti…“ N-am mai apucat să spun „Domnul”. Se supără, văd bine că se supără. Pleacă de lîngă mine. O văd, prin fum şi obscuritate, dansînd. Îi privesc trupul atingîndu-se de al celuilalt, privesc cu o bucurie aproape masochistă. Ducă-se… Ies afară. E destul de bine, răcoarea nopţii parcă mă mai linişteşte. Mă aşez pe banca de lemn cu palmele pe genunchi. Pe cer, o jumătate de lună se ascunde sub norii rari şi scămoşi. Mă întorc în cameră, cîţiva cred că au şi plecat ori, poate, nu reuşesc să-i disting în camera întunecată. Merg la măsuţă şi mai beau două pahare. „Noroc“, îmi spune. „Noroc“. Beau. Ea se mulţumeşte să mă privească. Dar atît de intens, cu un zîmbet ironic în colţul buzelor, încît încep să mă simt un fel de obiect ciudat. Îmi controlez involuntar ţinuta. Nimic deosebit. Sînt încheiat la pantaloni. Ea continuă să mă privească, iar eu încerc să ignor că sînt subiect de experiment şi nu reuşesc. „S-a întîmplat ceva?“ Nu-mi răspunde, se îndepărtează spre generatorul de sunete şi măreşte volumul la maximum.

Camera se umple de o muzică viguroasă, trepidantă. „Hai! Încerc să-mi mişc picioarele, dar nu e uşor. Fac eforturi lăudabile să-mi urmăresc mişcările, mă întreb dacă ea observă ce greu îmi vine. Dansează uşor, privind undeva deasupra capului meu. Întorc capul şi văd porţelanul oribil de pe sobă. Într-adevăr, în obscuritatea camerei, pare un animal fioros de pradă. „Bah!“ „Ce-ai spus?“ Nu am vrut să repet. Ea insistă. Tac. Mă priveşte din nou lung şi pleacă. O rog să rămînă. Ştiu că trebuie să rămână. Se îmbracă şi iese. Merg şi mai beau un pahar, mă aşez pe pat şi închid ochii. Muzica îmi răsună în urechi venind de departe. E întuneric, mă ridic în picioare şi vorbesc. Cu cine vorbesc? Nu mai este nimeni. Stau. Vorbesc singur.

… am fost în toate locurile, am făcut toate meseriile, am cunoscut cele mai frumoase şi depravate femei, nici una din senzaţiile tari nu m-a ocolit, căci am trecut şi prin război şi prin răzbunare, am mărşăluit prin deşert şi am urcat pe cele mai înalte piscuri, am traversat toate apele înot sau pe puntea fregatelor, am fost lustragiu şi vînzător de ziare, revoluţionar şi mercenar, proxenet şi filantrop, acum stau în această cameră şi-mi amintesc toate chipurile ce le-am purtat, toate costumaţiile ce le-am încercat, toţi prietenii mei morţi sau părăsiţi, în sticlă mai este rachiu de cinci degete şi-am să-1 beau şi pe ăsta, am să epuizez totul, dacă mai este ceva de epuizat… îmi ţin picioarele pe perete mai sus de înălţimea ochilor aşa că nu-mi pot privi vîrfurile degetelor cînd le mişc, mîinile mele sub ceafă, îmi masez gîtul care mă doare, îmi bag degetele în urechi, nu vreau să aud nici un zgomot, prin faţa geamului meu trec oamenii, văd picioarele lor grăbite sau leneşe, bătrîni şi copii, bărbaţi importanţi cu ghetre albe, femei călcînd nervos pe tocurile înalte, iată unul îşi duce întreaga trufie pe un singur picior… oare tu cine eşti şi unde ţi-ai rătăcit perechea de calci aşa de mîndru, în ce bătălie, de la ce etaj ai sărit să nu te prindă soţul frumoasei tale amante… fericitule care te poţi individualiza, nefericitule ce nu te poţi pierde în masa amorfă… există oare o deosebire… aceste picioare tremurînde ce trec prin faţa geamului meu, aceste pulpe zvelte învelite în ciorapi de mătase… în sticlă alcool de trei degete şi-am să-1 beau şi pe ăsta chiar înainte de a sfîrşi de gîndit asta… cine sînt eu şi pe unde am fost, pe unde nu am fost eu ca să aflu cine sînt şi acum stau în această cameră sumbră privind perindarea picioarelor ca un anost program TV, ţigara arde, fumul îmi umple plămînii şi iese grăbit pe nări, pe gură, fumul va umple încăperea… privesc pe fereastră, am învăţat să privesc, dar ce-ar trebui să văd, picioare, picioare, picioare, picioare, trec picioarele prin faţa geamului meu şi eu le număr, le cataloghez, le clasific, milioane de picioare în micile pătrăţele roşii, albastre, galbene, albe, negre, fiecare picior, fiecare pereche îşi are locul lui în tabelele mele… păcat că nu mi le pot trimite afară şi pe cele proprii, să defileze prin faţa geamului, să le găsesc şi lor un loc, m-am săturat să le ţin rezemate pe perete… eu sînt numărătorul picioarelor, stau aici pentru că sînt cel mai potrivit, pentru că am fost ales şi asta, da, în zilele noastre, nu-i puţin lucru, mă pricep la picioare, ştiu totul despre purtătorii lor… cine m-a ales, am primit o scrisoare… un telefon… am avut o audienţă personală… nu mai ştiu, nu contează, eu sînt cel ales să clasifice picioarele, stau liniştit în cămăruţa mea de la subsol, de la demisol, şi privesc, măsor eleganţa, prestanţa, elasticitatea, oboseala, ritmul, şchiopătările, săriturile, bătăturile tuturor picioarelor… eu sînt Marele Numărător, pe uşa mea ar trebui să scrie Numeropod… în sticlă nu mai este rachiu, să scot alta, era să pierd…

Ea intră, se dezbracă şi se aşază pe pat. Ştiam că se va întoarce. Totdeauna ştiu, simt asta, ca un radar. Şi a fost bine, frenetic, nevrotic, visceral. După… iar nu reuşim să ne înţelegem şi îi spun să plece. Nu prea are chef, dar o pereche de palme – ce naiba mi-a venit? – formează un argument hotărîtor. „Te urăsc“, îmi spune cînd iese pe uşă. Şi ea? Şi ea. Dar, de fapt, are dreptate.

Rachiul la jumătate… număr… întuneric… număr… noapte, număr picioare, număr clipele, noapte, noapte, noapte, număr nopţile…

Un deal mare, rîpos şi galben. Tata. Eu. El urcă dealul, sus este un pom uriaş cu fructe luminoase. Ajunge sus, trebuie să coboare, scara s-a scurtat, scara nu mai ajunge, fug repede, aduc crengi şi o sfoară, lungesc scara, dar ea nu ajunge. Parcă plîng. Îmi face semn de sus, spune ceva, nu aud, spune din nou. Îi văd buzele, dar nu aud. Se retrage, îşi face vînt, sare – pluteşte prin aer ca şi cum ar avea aripi sau ca şi cum ar fi foarte uşor. Acum este jos. Eu nu mai sînt. Nu mai sînt în tablou ori nu mai sînt deloc? Se face întuneric. Totul e albastru şi veşnic. Apoi, apoi vine micul prinţ. Ca într-o imagine văzută în copilărie într-o carte cu coperţile uzate. Apoi, nimic, nu mai ştiu nimic, nu se mai vede nimic. 

E dimineaţă, mă doare capul, arunc sticla neterminată şi-mi clătesc faţa cu apă rece, îmi bag capul sub jetul de apă. Mănînc ultima lămîie cu puţin zahăr. Lumea a început să treacă grăbită prin faţa geamului. Privesc pe fereastră. Ceva nu este în regulă, ceva nu merge. Mi-e greaţă, îmi este teamă, nu ştiu de ce, dar o teamă difuză şi persistentă, fără obiect, mă face să mă ghemui pe scaun. Cine sînt eu şi ce naiba caut aici? Mă plimb prin cameră, urmăresc picioarele trecătorilor. Am fost în toate locurile sau, poate n-am fost nicăieri? Se schimbă în vreun fel lucrurile dacă aleg o variantă sau alta? Privesc pe fereastră, nu văd clar, mă ridic le pe scaun şi mă întind pe pat. O nouă zi trebuie să înceapă. Deschid ochii, mă duc la fereastră şi trag perdeaua. Apropii scaunul de perete, din dulap, am scos funia de cînepă. O simt în palmă aspră şi fierbinte… Dar… nu… se… poate. Nici acum. Şi niciodată nu va fi acum.

Noiembrie 1978

    „Aceasta este perfecta folosire a acelui mister care este simbolul; a evoca puţin câte puţin un obiect pentru a arăta o stare sufletească sau, invers, a alege un obiect şi a degaja o stare a sufletului, printr-o serie de descifrări“. (Stephane Mallarmé)

Mergeam singur prin ţinutul acela mlăştinos, purtînd în buzunar plăcuţa aceea veche pe care se puteau citi semnele care alcătuiesc enigmatica propoziţie ‘p ‘m ‘d m n i d b r n k. Cum, pe atunci, nu ştiam mai nimic despre limbile semitice înrudite şi succesoare, a trebuit să-1 vizitez pe profesorul Joseph Aisbuckner, care mi-a tălmăcit cu amabilitate textul plăcuţei primite prin poştă de la un expeditor rămas anonim. Bănuiam eu ceva, dar nu pe bănuieli se poate întemeia cunoaşterea adevărată!

Ploua continuu de câteva zile. Mă îmbrăcasem cu foarte multă grijă, neuitînd să-mi ung bocancii cu soluţia uleioasă care împiedică infiltrarea apei înăuntru. Un reumatism vechi şi plictisitor mă face indisponibil ori de cîte ori uit să-mi iau măsurile de prevedere. Odată fixate cauza şi circumstanţele puţin obişnuite ale călătoriei mele prin noapte, încerc să mi-o amintesc: 

Locul era mlăştinos, noroiul ajungea aproape la marginea de sus a bocancilor, iar apa îmi şiroia pe gluga hanoracului şi pe umeri. Un întuneric etanş, năucitor, nu mă lăsa să văd nici măcar unde voi face pasul următor. Cu un băţ sondam din loc în loc terenul. Lanterna cedase în cele din urmă din cauza umezelii; şi eu mergeam înainte, mereu înainte, în căutarea acelei funii deosebite despre care fusese vorba în mesaj. Cel puţin, aşa îmi tradusese profesorul: „chiar dacă oamenii vor funii ţie“. Desigur, mi se păruse puţin ciudată forma verbală folosită în expresie dar, cum nu ştiam nimic despre limba în care fusese scrisă, am tăcut. Profesorul făcuse două ceaiuri negre şi tari – tocmai primise un colet de la prieten din Ceylon – şi-am fumat cîteva ţigări parfumate împreună. Îi sosiseră împreună cu ceaiul. Mi-amintesc, lucru ce se va dovedi important mai tîrziu, că mi-a arătat rezultatele controlului medical periodic şi că admirasem excelenta condiţie a sănătăţii sale. I-am şi mărturisit uşoara mea invidie, de altfel cu totul benignă. Apoi, m-a întrebat ce am de gînd şi-i răspunsei hotărît că plec în căutarea funiei despre care se vorbeşte în mesaj. Mă avertiză că nu i se pare a fi vorba de vreo funie, ci doar despre nişte oameni care „funiesc“ unui oarecare Tu indefinit. Şi, oricum, nu credea că propoziţia ar da vreun fel de indicaţii despre locul în care-ar putea fi găsit obiectul acela ipotetic. L-am avertizat să nu se lase, tocmai el, cunoscătorul, indus în eroare de geniul sibilinic al vechilor fenicieni, apoi, mi-am întărit hotărîrea de a pleca la drum. Cînd ne-am despărţit, pe treptele casei sale de la marginea pădurii, mi s-a părut că întrezăresc pe faţa lui un zîmbet, uşor ironic, uşor melancolic, dar n-am dat nici o importanţă observaţiei. Ne-am strîns cu căldură mâinile şi-am plecat. 

În ce mă priveşte, e clar că nu sînt omul care să dea înapoi din faţa întreprinderilor dificile şi, cu atît mai puţin, din calea acelora hazardate sau aproape imposibile. Ştiu foarte bine că orice verb nu este decît masca mişcătoare a unui lucru ce nu vrea să se arate într-o lumină prea puternică şi directă, mai ştiu – la jumătatea unei vieţi petrecută în aventură şi căutare – că nu există mister adevărat care să se lase descoperit deşi, fiecare în parte şi toate la un loc, trebuie cercetate. Atunci, ce să fi făcut? 

Mergeam din ce în ce mai greu, noroiul cleios se aduna pe bocanci formînd două bile mari şi grele, cum sunt cele purtate de oaspeţii mai deosebiţi ai unei case de detenţie, îmi aminteam că văzusem o dată un film cu un lung convoi de deţinuţi tîrînd în urmă mari bile de metal. Vîntul bătea din faţă trimiţîndu-mi cu extremă precizie în ochi stropii reci şi înţepători. Hainele îmbibate de apă mă trăgeau în jos. Simţeam cum răceala mă cuprinde dinspre picioare, vîrfurile urechilor şi degetele de la mîinii. Îmi izbeam palmele una de cealaltă, apoi, cu putere, de coapse. Am întîlnit o colibă de stuf, am intrat înăuntru, mi-am scos hainele storcînd centimetru cu centimetru ciorapii, fesul şi hanoracul verde. Ţigările şi chibriturile erau ude şi le-am aruncat. Am aruncat lanterna şi celelalte lucruri care mă puteau împiedica la mers. Am ieşit repede din colibă şi am pornit mai departe pentru a nu mă lăsa doborît de oboseală. „Toate adăposturile sînt provizorii“, gîndeam, „trăiesc într-un provizorat permanent“.

Înaintam greu prin umezeala întunecată, călcam pămîntul mocirlos cu paşi grei şi mecanici, o fierbinţeală nesănătoasă începuse să-mi cuprindă obrajii, urechile, insinuîndu-se treptat spre şira spinării. Picioarele se mişcau în virtutea inerţiei, cîştigam tot mai puţin teren, ţelul mi se părea tot mai îndepărtat şi intangibil. Timpanele ţiuiau de parcă ar fi fost izbite de ecoul unor explozii puternice. Cad. Am căzut. Cădeam. Voi cădea?

Profesorul spunea: „m-am înşelat prietene. Cunosc acum alt mod de a traduce inscripţia. Eroarea consta în interpretarea greşită pe care am dat-o rădăcinii verbale. Ai avut dreptate cînd ţi s-a părut neobişnuită. Un specialist japonez şi altul algerian au tradus, amîndoi şi independent unul de celălalt, astfel: „chiar dacă oamenii vor vorbi ţie.“ De unde, Dumnezeu, vin gîndurile astea? Acum, nu mai ştiam ce am de făcut şi, de altfel, nu zăceam eu în nesimţire scufundat pe jumătate în nămolul rece şi lacom? Ce caut, acum? Ce să caut? Ce s-ar mai putea căuta în absenţa unei neînţelegeri stimulatoare? Unde mă aflu? Cine sunt eu, de fapt? Cel de atunci, dar şi cel care, acum, povesteşte… Deh! Gînduri ce pot apare în creierul înfierbîntat al unui om prăbuşit în mlaştină şi sfîşiat în membrele inferioare de dureri insuportabile. Chiar dacă nu vi s-a întîmplat niciodată aşa ceva, vă puteţi imagina starea de atunci a personajului, starea de acum a povestitorului. Cititorii buni au o permanentă tendinţă de identificare. Poveştile nu-s pentru cei înzestraţi cu simt critic. 

M-am trezit cu soarele mare şi roşu deasupra capului, noroiul se încălzise, mă strîngea şi-mi ardea pielea mânjită. Sub mine simţeam totuşi frigul. Corpul îmi era supus unei neaşteptate diferenţe de temperatură. Dinţii îmi clănţăneau, în vreme ce pielea îmi ardea pe obraji! Am încercat să mă ridic, dar am căzut din nou. Nu ştiu cît am mai zăcut în ţinutul acela mlăştinos şi ars de soare. Simţeam prin somn miresme otrăvitoare împingîndu-mă către moarte şi nu puteam să mă opun. Doi pescari, ce treceau întîmplător pe acolo, m-au descoperit şi mă transportară în satul cel mai apropiat. Actele din buzunarul de cauciuc i-au lămurit asupra identităţii mele şi mi-au anunţat familia. A urmat o lungă şi incertă agonie. Medicii evitau să dea vreun prognostic, deşi încercau să-mi încurajeze apropiaţii, în cele din urmă, organismul meu, de atîtea ori încercat, a învins. Poate nici ei nu mai credeau posibilă vindecarea. În interminabilele ceasuri de luptă cu moartea cerusem hîrtie şi creion. Cum nu se putea şti de nu va urma să fie ultima dorinţă, au cedat insistenţelor mele. În timpul convalescenţei îndelungate care a urmat, am încercat să descifrez semnele pe care nimeni nu şi le imagina descifrabile. Luni în şir am întors pe toate feţele foile de hîrtie, dar nu am putut extrage nimic coerent şi nici măcar ceva oricît de abscons dar lizibil. Mă lăsasem deja păgubaş cînd profesorul, venit cu cîteva din cărţile ce le cerusem şi o plasă cu portocale, a pus mîna pe foi şi le-a privit cu atenţie. I-am spus să nu se obosească degeaba: nu-s decît nişte prostii care n-au nici cap nici coadă şi nici chiar chip. Nu m-a auzit sau, poate, n-a dorit să mă audă. A scos stiloul şi a subliniat o succesiune de semne. Pe o foaie curată a scris cu litere mărunte şi foarte clare, scrisul său pe care îl cunoşteam atît de bine de pe vremea în care eram student: „Din trupul gelatinos al mlaştinii fără capăt te scoate funia. Cuvintele sînt funia. Oare?“. A spus, apoi: „Altceva nu înţeleg. Nimeni nu cunoaşte toate limbile care, probabil, au existat!“ Apoi a ieşit din cameră spunînd că are să revină. Mi s-a părut foarte tulburat. Gîndeam că se mai înşelase o dată. 

A fost ultima dată cînd l-am văzut. După o lună de zile de la întîmplare, de la întîlnire, am aflat despre moartea sa neaşteptată din necrologul publicat în revista de studii orientale. Nu ştiu cine-mi trimisese revista. Nu cunosc încă circumstanţele pierderii definitive a acestui scump prieten întrucît vestea m-a aruncat din nou în boală iar, acum, medicii mi-au interzis să mă gîndesc la lucruri triste şi inexplicabile. Pentru a-mi distrage atenţia am să încerc să scriu elogiul pentru portocală. Sînt şi puţin invidios pe Alkidamos şi colegi săi care au scris elogii pentru sare, muşte, moarte, cîini şi leproşi. Or, portocala este cu totul altceva!

 Noiembrie 1978

„- Simplă şi ciudată, zise Dupin.

- Cam aşa, dar nu tocmai. Fapt e că suntem cu toţii foarte nedumeriţi din pricină că afacerea asta e atît de simplă şi ne pune totuşi în mare încurcătură“. (E. A. Poe)

După coborîrea din autobuzul aglomerat, senzaţia că aş fi murdar pe mîini nu mă părăsise. Mi-am frecat palmele cu zăpadă. Era frig, mergeam repede, nereuşind să scap de obsesia scrisorii. Trebuia să vină, desigur, de undeva trebuie să vină misiva aceasta aducînd veşti bune sau proaste. Doar nu o aşteptam degeaba de atâta amar de vreme. Totul pornise de la un vis, e adevărat, dar ea trebuie să vină! Poate că am rămas unul din oamenii aceia demodaţi care mai cred încă în vise. Sînt deja trei săptămîni de cînd o aştept. Ar putea fi una subţire, într-un plic cu chenar roşu-alb-albastru, pentru poşta aeriană, ori una sobră, cenuşie, cu ştampilă şi cu adresa expeditorului imprimată, cu adresa mea bătută la maşină, din partea vreunei autorităţi, a unei instituţii. Sau, cine poate şti, poate fi chiar un pliculeţ colorat discret, poate puţin parfumat şi pe care m-aş grăbi să-l ascund în buzunar ca să-l deschid cu voluptate mai târziu, în singurătate.

Ştiam că nu voi scăpa uşor de această aşteptare agasantă. Nu am încotro. Voi continua să-mi imaginez scrisoarea pînă cînd aceasta va veni. La fel păţisem în armată cu număratul. Ajunsesem la cîteva miliarde – îmi notam ultima cifră pe carneţel – şi nu mă puteam opri. Cum aveam puţin timp liber la dispoziţie, cum reîncepeam, cu extremă precizie, chiar de de acolo unde mă oprisem. A trebuit să ni se ordone odată să numărăm oile de pe cîmpul de aplicaţie pentru a-mi putea reprima numeromania. N-a fost uşor, n-a fost deloc uşor, am scăpat totuşi. Slavă celui care ne-a dat ordinul salvator. De ce, oare, reacţionez întotdeauna invers la ordine?

În cutia poştală, nimic. Iarăşi nimic. Am urcat încet cele şase etaje, pentru că liftul iar nu voise să vină. Am ajuns sus obosit, gîfîiam, obrazul mi se înroşise, iar transpiraţia mi se strecura pe sub cămaşă. Ar fi trebuit să mai slăbesc puţin, sau să fac mai multă mişcare. De pe palierul etajului cinci, am văzut pata albicioasă în crăpătura uşii. Inima a început să-mi bată precipitat. Ultimele trepte le-am parcurs cîte patru-cinci odată. Am smuls hîrtia şi am văzut că nu era decît avizul de plată a consumului electric. La naiba! Am aruncat pe jos hîrtia mototolită şi am intrat. Am dezbrăcat paltonul şi-am intrat în bucătărie. Mi-am făcut o cafea mare, fără zahăr, cum nu beau de obicei, şi-am înghiţit-o încet, fumînd două ţigări din cutia specială, de metal şi piele, ţigări pentru situaţii deosebite, bune sau proaste; situaţiile desigur. Am plecat în camera de lucru. M-am oprit după cîteva pagini din Scrisoarea furată şi-am lăsat cartea pe birou. Am stat liniştit, cu ochii închişi, vreo jumătate de oră. Gîndurile îmi rătăceau libere şi înceţoşate. Am „văzut“ (nu, am văzut) un arbore mare cu fructe roşii şi parfumate. Erau mere. Încercam să prind cîte unul şi crengile se ridicau încet, dar fără să ezite. Un nume mi-a venit în minte: Tantal. Apoi, a dispărut. De undeva s-a auzit un zgomot puternic şi-am deschis ochii. Am făcut o baie fierbinte, după care am alternat jeturile de apă caldă şi rece pentru a mă trezi de tot. Mă simţeam mult mai bine. Am aprins o ţigară din pachetul obişnuit şi-am reînceput să citesc. Halatul pufos îmi făcea bine. Notam cu stiloul cîte ceva pe o foaie de hîrtie, desenam chipuri cu trăsături groteşti şi linii ce se intersectau. „Mîine ar trebuie să predau textul pentru revistă“. Ştiam că nu voi reuşi să-l scriu şi mă apuca o jenă agasantă. În fond, eu cerusem să scriu eseul acesta despre Edgar Alan Poe. Am închis din nou cartea şi-am început să măsor camera cu paşi înceţi. M-am apropiat de fereastră. Jos, în spatele blocului, copiii se jucau în zăpadă. Era destul de întuneric, cîteva becuri aprinse aruncau o lumină anemică, de-abia reuşeau să lase pete galbene în jurul lor, zăpada părea murdară, deşi era proaspătă şi pufoasă. Încă mai ningea. Simţeam răceala sticlei pe frunte. Cu degetele mîinii drepte băteam ritmul Marşului lui Radetzki. Îl reascultasem de curînd, în concertul de anul nou al Filarmonicii vieneze. La televizor, desigur! Simţeam că-i ignor titlul exact şi-mi părea rău că nu mă gîndisem să-l înregistrez decât după ce se sfîrşise emisiunea. Rămîne pentru la anul. Cam de mulţi ani rămîne pentru la anul!

Frînturi dintr-un dialog livresc, peste care tocmai trecusem, mi-au revenit în memorie: – „Cît de mare ai spus că e răsplata? întrebă Dupin./ – E o sumă foarte mare, ca să zic – o răsplată într-adevăr măreaţă, n-aş vrea să spun cît anume… “. Într-adevăr, am gîndit, pentru lucrurile aproape imposibile, răsplăţile, cel puţin în principiu, ar trebui să fie incalculabile. Am notat repede gîndul de mai sus pe foaia de hârtie. „Poate-mi va fi de folos…“.

M-am plimbat în continuare prin cameră. Am dat drumul radioului şi, cu aceeaşi mişcare, l-am şi închis. Planul pe anul trecut fusese îndeplinit şi depăşit nu mai ştiu cu cît, ori de cîte ori. Pe masă, am observat cartea închisă. Am vrut s-o iau în mînă, dar, îndreptîndu-mă către ea, am înţeles simplitatea soluţiei. Am avut un tremur scurt, simţeam că aş putea să leşin. M-am aşezat pe fotoliu, am scos mapa de plicuri din birou, ezitînd, numai cît este decent, între diferitele culori şi formate. Am optat pentru unul alb şi ceva mai lung decît plicurile obişnuite. Mi-am trecut adresa la destinatar, lăsînd liber locul expeditorului căci, într-adevăr, cine era, oare, expeditorul? Cine îmi dăduse soluţia? Pe foaia de hîrtie, am trecut cu litere şi cifre regulate, destul de mari, data. Apoi, am scris Scrisoare şi, după aceea, am început să aştern rînd după rînd:

„După ce coborâsem din autobuzul aglomerat…“ Am tăiat şi am început din nou: „După coborîrea din autobuzul aglomerat, senzaţia că aş fi murdar pe mîini nu mă părăsise… “.

Am terminat de scris, am lipit plicul, m-am îmbrăcat şi-am coborît. Am hoinărit o oră prin oraş, cumpărînd portocale, o sticlă de vodcă şi, de la anticariat, o ediţie Platon, o ediţie franţuzească în zece volume[1]. Deşi trecuse şi Crăciunul şi Anul Nou, m-am bucurat mult. Mi-am scris şi o dedicaţie. Apoi, agale, m-am întors acasă. În cutia poştală, am găsit un plic alb, puţin mai lung decît plicurile obişnuite. L-am luat, mi-am citit numele şi adresa, dar n-am putut să văd cine mi-1 trimisese. Am chemat liftul, am urcat şi-am apăsat, fluierînd încetişor, pe butonul etajului şase. Cu un zăngănit de fierăraie, liftul se ridica încet spre etajul meu.

În crăpătura uşii, un plic alb, mai lung puţin decât plicurile obişnuite. Îmi era adresat, în schimb, adresa expeditorului lipsea. Am intrat neliniştit în casă. Pe masă, plicul zăcea cum îl lăsasem. „- Cît de mare ai spus că este răsplata?“, m-am gândit[2]. Apoi, obosit şi deconcentrat, m-am întins pe pat cu ochii închişi. Am refuzat să deschid plicurile. Am refuzat să mă uit prin celelalte colţuri ale încăperii. De undeva se aude telefonul, dar nu mă mişc, îl las să sune pînă se opreşte singur. Acum, atunci, încerc să adorm. Îmi amintesc cum mă învăţase, în copilărie, bunica să mă rog, dar nu o pot face. Chipul ei îmi rămâne cîteva clipe în memorie, acum…

[2] Iată că notaţia aceea mi-a fost de folos pentru a pregăti finalul! Nu-i rău să mai păstrezi, din cînd în cînd, hîrtiuţele pe care notezi câte ceva…

 Propuneri de reformă a sistemului universitar

Prof. dr. Nicolae Hurduc, Universitatea Tehnică din Iaşi

De 20 de ani, asistăm la o scădere continuă a standardelor de pregătire din universitățile românești, fără a fi în stare să găsim soluții de redresare, nici pe termen scurt, nici pe termen lung. Sistemul educațional a ajuns din păcate într-un punct în care nu mai avem voie să amânăm în nici un fel procesul de reformă (dacă nu cumva este deja prea târziu). Efectele unui sistem educațional neperformant nu se văd imediat, motiv pentru care măsurile ceva mai dure care ar fi fost necesare au tot fost amânate în speranța ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Implementarea în sistemul universitar a principiilor Bologna a fost privită de majoritatea cadrelor didactice drept o simplă secvențare a procesului educațional pe cele trei cicluri de studii. Disciplinele predate și programele analitice aferente au fost doar deplasate în majoritatea cazurilor dintr-un an de studii în altul, neglijându-se aproape total faptul că cilurile 2 și 3 de studii (Masteratul și Doctoratul) translează de fapt centrul de greutate al activității de instruire către cercetarea științifică. Puține cadre didactice acceptă în momentul de față ideea că activitatea de cercetare științifică reprezintă pârghia cea mai eficientă a procesului de instruire, activitatea de predare trecând în planul secund. In aceste condiții, sumele deosebit de consistente investite în cercetare și educație în perioada 2006-2008 au fost risipite în proporție de peste 50 %.

Este foarte adevărat că un proces de reformă a sistemului educațional este greu de imaginat în absența unei finanțări adecvate. Dar la fel de adevărat este că o finanțare consistentă a unui sistem nereformat va avea un impact departe de cel așteptat. Acest lucru este destul de evident, dacă vom analiza perioada 2006-2008, perioadă în care fondurile din cercetare și implicit finanțarea din universități a fost mai generoasă ca niciodată. Dacă analizăm clasamentele pe națiuni, puse la dispoziție de SCImago Journal & Country Rank (http://www.scimagojr.com), observăm faptul că începând din anul 2006, Romania a urcat ușor în clasamentul general al numărului de articole publicate, trecând de pe locul 43 (2006) pe locul 40 (2008). Cu toate acestea, contribuția diferitelor discipline la cuantumul global al activității de cercetare rămâne aproximativ aceeași de 20 de ani, pe primele locuri situându-se în continuare ingineria chimică (locul 22 pe națiuni), fizica (locul 25), chimia (locul 30), matematica (locul 30), științele inginerești (locul 32). O mențiune specială trebuie făcută în cazul științei materialelor, domeniu care ocupă în anul 2008 cel mai bun loc pe care la avut Romania în clasamentele pe națiuni și anume locul 19. Este îmbucurător faptul că, în domeniile științelor exacte și al științelor inginerești, banii investiți se reflectă printr-o intensificare a activității de cercetare și publicare a rezultatelor, având în vedere că la baza relansării economice a Romaniei se află activitatea de producție. Nu poate fi însă trecut cu vederea faptul că domeniile de cercetare care ocupau locuri codașe au rămas în continuare pe aceleași poziții (medicina, științe economice, agronomie, medicină veterinară) chiar dacă au beneficiat de o finanțare la fel de consistentă.

Analizând rezultatele perioadei 2006-2008, se poate trage ușor concluzia că sistemul universitar și de cercetare trebuie pregătit și reformat înainte de a declanșa un al doilea val de investiții. Rezultatele activității de cercetare științifică sunt într-o foarte bună corelație cu standardele de pregătire ale studenților, cunoscutele «fabrici de diplome» din sistemul universitar românesc nereușind să publice într-un an nici măcar cât un singur profesor universitar serios. In opinia mea, modernizarea sistemului universitar reprezintă pilonul principal al reformei din educație, de calitatea actului educațional din universități depinzând în mod direct și calitatea profesorilor din sistemul pre-universitar.

Amânarea permanentă a procesului de reformă educațională a complicat din ce în ce mai mult lucrurile, în acest moment, fiind necesar un plan de măsuri deosebit de complex, care vizează diferite paliere ale societății. In speranța că noul Guvern va înțelege gravitatea situației din educație și necesitatea declanșării fără nici un fel de întârziere a reformei sistemului educațional încerc, în cele ce urmează, să schițez o parte a planului de măsuri necesar redresării sistemului. In mod paradoxal, criza financiară prin care trece Romania poate reprezenta un factor favorizant  la nivelul deciziilor politice.

Elaborarea unui set de măsuri eficiente de reformă este complicată prin faptul că asistăm în momentul de față la mutații importante în ceea ce privește atitudinea tinerilor față de procesul educațional. Dezvoltarea haotică a societății românești din ultimii 20 de ani a permis apariția în prim-plan a unor false modele, care au avut ca rezultat generarea unor ierarhii valorice aberante, validate din păcate de către clasa politică și de mass-media. Lipsa unei piețe a muncii cu adevărat concurențială a contribuit la transformarea conceptului de «minimă rezistență» în lege educațională de bază. Si aici aș vrea să aduc o critică și angajatorilor români care, pe de o parte, se plâng de lipsa unor specialiști cu înaltă pregătire, iar pe de altă parte, plătesc tinerii absolvenți de studii superioare la un nivel foarte apropiat de cel al salariaților cu studii medii. Ce motivație va avea atunci un tânăr pentru a-și construi o carieră bazată pe competență ? Ce motivație poate avea un tânăr pentru absolvi o facultate de științe exacte, sau de științele naturii, atunci când colegii lor economiști, politologi, sau specialiști în drept, cu studii sumare derulate prin diverse universități obscure, sunt plătiți la fel sau chiar mai bine ?

Este bine de subliniat de la început faptul că un sistem educațional nu poate fi condus ca un aprozar, bazîndu-ne strict pe precepte financiare. O școală, sau o universitate, nu pot fi privite ca niște entități care trebuie să fie «rentabile» financiar, pentru că acestea nu produc șuruburi, cuie, sau rulmenți. Atât școlile, cât și universitățile, formează personalități, creează competențe, asigură transferul de cunoștințe de la o generație la alta, lucruri care nu pot fi măsurate nici în lei și nici în euro. De aceea Ministerul Educației nu trebuie să fie doar un observator extern și distribuitor al resurselor financiare în sistemul educațional, ci el trebuie să fie generator de politici educaționale pe termen mediu și lung, supraveghetor și garant al îndeplinirii standardelor de performanță.

Principalele direcții în care Ministerul Educației ar trebuie să ia măsuri de urgență sunt următoarele:

1. Sistemul educațional românesc se confruntă cu o inflație de universități. In mod normal, pentru a avea un sistem educațional de calitate, ar fi nevoie cam de o universitate la un milion de locuitori. Având în vedere populația României, ar fi suficiente 25, maxim 30 de universități, în timp ce noi avem 50 de universități de stat și cam tot atâtea universități particulare acreditate. Tot felul de interese politice regionale au forțat instituțiile abilitate în acreditarea universitară (mai întâi CNEEA, iar apoi ARACIS) să valideze instituții de învățământ superior aflate foarte departe de standardele legale. Această inflație de universități este dublată de o creștere inacceptabilă a numărului de studenți raportat la numărul de cadre didactice, parametru esențial de evaluare a standardelor de calitate. Este inexplicabil cum au primit în 2009 acreditare instituțională chiar marile universități românești de tradiție, în condițiile în care existau în componența acestora, facultăți (științe economice, drept, educație fizică) în care raportul studenți/cadru didactic, atinge îngrijorătoarea valoare de 80-100, situându-se nu foarte departe de celebrul caz al Universității «Spiru Haret». In acest sens, Ministerul Educației va trebui să controleze cu mare grijă numărul de locuri alocat universităților de stat și în același timp respectarea strictă în universitățile particulare acreditate, a numărului de locuri alocat de către ARACIS în momentul acreditării (în concordanță cu potențialul corpului profesoral).
2. Nu există o concurență reală între universități. Se impune o ierarhizare cât mai rapidă a universităților din România, în principal bazată pe vizibilitatea internațională (reflectată prin articole publicate în reviste cu coeficienți de impact) având în vedere faptul că orice criterii interne ar fi folosite, acestea vizează până la urmă anumite interese de grup. Ierarhizarea universităților ar trebui să ofere atât angajatorilor cât și candidaților la admitere, o imagine cât mai reală referitoare la standardele de pregătire dintr-o anumită universitate. In al doilea rând, această ierarhizare ar trebui să separe universitățile care au drept de a derula programe de Master și Doctorat, de cele care nu au dreptul să organizeze decât studii de Licență.
3. In sistemul universitar există o lipsă acută de personal performant, cu vizibilitate internațională.  Analiza standardelor individuale ale cadrelor didactice (Registrul Ad Astra al oamenilor de ştiinţă din România –  http://www.ad-astra.ro/cartea-alba/registru.php) relevă faptul că din cei aproximativ 20.000 de conferențiari și profesori, mai puțin de 1.000 sunt cu adevărat creatori de domenii de cercetare, publicând în calitate de autor corespondent articole științifice în reviste de largă circulație internațională. Devine astfel imperios necesară o creștere a standardelor minime de promovare în cazul conferențiarilor și profesorilor (10 articole în reviste cotate ISI pentru conferențiari și 15-20 pentru profesori). Evaluarea dosarului pentru ocuparea posturilor de conferențiar și profesor ar trebui efectuată la nivel național, înainte de înscrierea efectivă în concurs (conform modelului francez). Abatere de la standardele minime de promovare propuse mai sus nu ar trebui să se facă decât în cazul unui număr foarte limitat de specializări (arte, arhitectură, limbi străine).
4. Sub-finanțarea sistemului educațional și lipsa de respect a Statului față de meseria de dascăl. Problema locului pe care-l ocupă cadrul didactic în ierarhia societății românești este probabil cea mai spinoasă problemă într-o perioadă de criză economică. Un cadru didactic trebuie să fie din toate punctele de vedere un model pentru tinerii pe care-i formează, lucru foarte greu de realizat în situația în care dascălii sunt plătiți într-o manieră jignitoare. In consecință, nu va exista nici un fel de motivație a unui tânăr pentru a urma o carieră didactică, atâta timp cât un profesor debutant este platit cu un salariu apropiat de cel al unui muncitor mediu calificat. In acest sens, un semnal de alarmă pentru factorii decizionali, ar trebui să-l constituie deficitul sever de profesori existent în momentul de față în domeniile științelor exacte, sau științelor naturii, în țări puternic dezvoltate, cum sunt Germania, sau Statele Unite ale Americii.
5. Nu se identifică soluțiile corespunzătoare de atragere în Romania a tinerilor valoroși, formați în universități de prestigiu din Europa, America, Japonia etc. Măsurile luate până în acest moment la nivelul Ministerului Educației au mimat doar interesul Romaniei în această direcție, programele lansate eșuând în mod lamentabil. Speranțele unor modificări de mentalitate ale unei părți a corpului profesoral (generația 50-60 ani) în sensul creșterii performanțelor științifice sunt minime, astfel încât în mometul de față pentru a forma un corp profesoral performant în universități există două soluții: exercitarea unei presiuni suplimentare asupra generațiilor tinere, prin impunerea unor standarde de performanță mai severe (așa cum am precizat la punctul 3) sau atragerea în țară persoanelor de valoare, plecate după 1989.
6. Numărul din ce în ce mai mare de absolvenți cu studii superioare a dus la scăderea drastică a nivelului de pregătire a acestora. Necesitatea creșterii numărului de absolvenți de studii superioare raportat la mia de locuitori, a reprezentat o motivație pentru generalizarea studiilor universitare în România, numărul de locuri oferite de universități depășind în ultimii ani pe cel al absolvenților de Bacalaureat. Deși din punct de vedere teoretic, o astfel de dinamică ar fi trebuit să aibă un efect pozitiv, dar din punct de vedere practic, am asistat la o scădere continuă a nivelului general de pregătire a absolvenților. Situația a fost agravată și de sistemul de finanțare pe student echivalent. In aceste condiții, între universități a început o competiție negativă, ideea de bază fiind aceea de scăderea permanentă a exigențelor, în scopul atragerii unui număr cât mai mare de studenți. Standardele de pregătire universitară ar putea fi crescute prin două metode: micșorarea numărului total de studenți înmatriculați în universități (prin aplicarea criteriilor de calitate ARACIS, care reglementează raportul optim studenți/cadru didactic la o valoare de 14-16), sau prin creșterea concurenței la examenele de admitere (ceea ce s-ar putea realiza printr-o politică de susținere financiară a tinerilor din mediul rural). Stimularea tinerilor din mediul rural pentru a putea urma studii universitare, ar reprezenta un foarte mare câștig pentru sistemul educațional în ansamblul său. Această măsură, în afara faptului că ar consolida principiul egalității de șanse a tuturor tinerilor, ar putea duce în mod evident la o creștere a competitivității din universități. De asemenea, Ministerul Educației ar trebui să limiteze locurile cu taxă din universitățile de stat , la maxim 15-20 % raportat la numărul locurilor finanțate de la buget.
7. Politizarea sistemului educațional, prin implicarea persoanelor înregimentate politic, în structurile de conducere ale școlilor și universităților. Aceasta reprezintă una dintre principalele cauze ale degradării sistemului educațional românesc, în special în domeniul universitar, datorită susținerii nejustificate și absolut artificiale a anumitor universități, cu standarde situate departe de normele în vigoare.
8. Modul de finanțare a universităților pe baza numărului de studenți echivalenți. Aceasta reprezintă, în opinia mea, cea mai gravă eroare de politică educațională făcută după 1989. De altfel, România reprezintă un caz singular în acest sens, în toate țările europene dezvoltate, funcționând principiul finanțării universităților pe posturi didactice. Finanțarea pe student echivalent, care la început a încercat să mascheze de fapt sub-finanțarea sistemului universitar, a adus în timp prejudicii enorme în ceea ce privește calitatea actului educațional. Astfel, exigențele în promovarea examenelor au scăzut continuu, din frica de a nu pierde de la un an la altul studenții care asigură finanțarea de bază a universității. O altă consecință a acestui mod de finanțare a fost goana universităților după resurse complementare, principalul obiectiv fiind reprezentat de studenții cu taxă. S-a ajuns astfel la situații absolut inacceptabile, în care numărul de studenți pe cadrul didactic a atins cote alarmante. Din păcate, banii proveniți din taxe nu au fost folosiți pentru investiții, ci au contribuit doar la rotunjirea salariilor unui număr restrâns de cadre didactice.
9. Supranormarea cadrelor didactice. In condițiile unui deficit de conferențiari și profesori, există specializări unde un cadru didactic poate cumula mai mult de 10 norme. Trecerea la sistemul de finanțare pe post în universitățile de stat, dublat de interdicția de a susține mai mult de o jumatate de norma în plus la plata cu ora, ar rezolva nu numai problema deficitului financiar al Ministerului Educației din acest an, ci și problema calității pregătirii studenților. Nu mai trebuie subliniat faptul că activitatea unui cadru didactic universitar nu înseamnă numai orele de predare din normă, ci și un ansamblu de alte activități complementare, dintre care cea mai importantă este activitatea de cercetare.
10. Pana la reformarea sistemului universitar, implicarea Consiliului National al Rectorilor  în stabilirea măsurilor de reformă ar trebui sa fie foarte limitată, având în vedere evidentul conflict de interese în acest sens dintre universități si Ministerul Educației.

Reforma din sistemul educațional nu poate avea nici o finalizare în condițiile în care nu se aplică în paralel o serie de măsuri complementare, care nu vizează în mod direct calitatea actului educațional. In lipsa unor astfel de măsuri, ne vom confrunta în continuare cu același paradox existent în momentul de față: specializările susținute de un corp profesoral de calitate nu vor fi căutate de studenți, iar cele susținute de un corp profesoral mediocru, vor fi supra-solicitate. Acest fenomen nu este caracteristic doar României, majoritatea țărilor europene dezvoltate confruntându-se cu o lipsă de interes a tinerilor față de specializările cu un grad ridicat de dificultate (medicina, științele exacte, științele naturii, științele inginerești). In acest sens, se poate constata că Romania nu a învățat mai nimic din experiențele anterioare. Dacă, înainte de 1989, s-a exagerat în ceea ce privește dezvoltarea specializărilor cu profil ingineresc, după 1989, s-a căzut exact în extrema cealaltă, dezvoltându-se fără nici un fel de control științele economice, dreptul, științele politice, educația fizică etc. Situația nu ar fi foarte gravă dacă relansarea economică a României nu ar trebui să se bazeze pe producție. Iar producția nu o fac specialiștii în economie, ci tocmai inginerii. In mod evident, tinerii nu vor fi motivați pentru a absolvi specializări cu profil ingineresc, atâta timp cât angajatorii nu vor înțelege că trebuie să plăteasca mai bine un absolvent care a studiat 4 ani, comparativ cu unul care a studiat doar 3 ani, pentru obținerea diplomei de Licență.

Fără a avea pretenția identificării tuturor cauzelor care au adus sistemul universitar foarte aproape de colaps, materialul de față încearcă să identifice și să ofere unele soluții de rezolvare, celor mai grave deficiențe existente în momentul de față în sistem.

    „Principiul său era că orice teorie din istoria naturii reprezintă o contribuţie la geneză, fiindcă în toate epocile spiritul omenesc concepe din nou creaţiunea şi că, în orice inter-pretare, nu trăieşte mai mult adevăr decât într-o frunză, care se desface ca să piară îndată.“ (Ernst Junger) 

Mă numesc Matei şi sînt scriitor în cetatea Nur din Nordul Provinciei de la Nordul Estul Imperiului. Sînt cel mai de vază scriitor al cetăţii şi aceasta nu pentru opera mea propriu-zisă căci, deocamdată, nu am publicat nici măcar o singură plăcuţă de argilă, mai mult, pînă astăzi, nu am scris nici un rînd din Marea Operă. Celebritatea mea, celebritate pe care nu mi-o pune nimeni la îndoială, se sprijină, ca într-un baston puternic şi noduros, pe Marele Proiect. De mic copil, de cînd am învăţat ce este scrisul şi ce înseamnă o carte – o, cît îmi plăcea să privesc, pe furiş, de după perdea, munca încordată şi nobilă a scribilor tatălui meu –, mi-am propus drept ţel, drept ambiţie supremă, voinţa de a apărea în faţa cititorilor acestei lumi cu întreaga mea operă, într-o simultană desfăşurare care să uimească pe toţi şi să închidă gura tuturor cîrtitorilor. Doresc ca, pe prima plăcuţă a Marii Opere, să se etaleze, mîndre şi incontestabile, cuvintele: „Operele complete şi definitive scrise şi copiate de Matei din Nur de-a lungul încercatei sale vieţi“. Lupta mea pentru înfăptuirea Marelui Proiect nu a fost deloc uşoară şi nu pot vedea încă felul în care se va încheia, deşi o hotărîre neabătută mă împinge putrnic din urmă, nu-mi dă nici un răgaz de odihnă.

Argus al II-lea veghează asupra lucrului meu, iar piedica interioară mă apasă, parcă, cu o putere şi mai greu suportabilă. Dar eu nu dau îndărăt – căci, a expedia publicului, deodată şi în întregime, opera unei întregi vieţi, înseamnă a ajunge la definitiv, la totalitate şi omogen, înseamnă a-ţi rezolva contradicţiile propriului spirit şi pe ale acestuia cu spaţiul în care respiri. A te împăca pe tine cu tine însuţi nu este o întreprindere uşoară, a te concilia cu propriul tău timp e poate şi mai dificil, cel puţin în măsura în care ai inoculată de la origini ideea că un autor este şi un judecător al vremii sale din perspectiva unui model utopic şi îndepărtat. 

Către patruzeci de ani, am priceput că o operă pentru a fi definitivă trebuie să fie foarte scurtă şi, atunci, i-am fixat limita la o mie de plăcuţe de trei palme pe două. Prin firea lucrurilor însă, această suprafaţă a scrisului nu poate cuprinde totul. M-am hotărât atunci să nu scriu totul, ci să vorbesc despre tot. Dar, despre acest tot împrăştiat şi anarhic, nu se poate vorbi decît parcelar şi împînzit de vorbărie goală sau, dimpotrivă, concentrat la înălţimea unor simboluri prestabilite şi cuprinzătoare. Pînă la cincizeci de ani, am inventariat de nouă ori nouăsutenouăzecişinouă de simboluri[1]. Iar ele,- vai, depăşeau cu mult – numai prin simpla înşiruire – suprafaţa celor o mie de plăcuţe. Le-am distrus şi am îngropat resturile în întunericul unui puţ de mină. Am meditat, apoi, pînă la împlinirea vârstei de 60 de ani, în singurătatea colibei mele din pădurea de lîngă Nur. Casa şi bunurile le-am cedat servitorilor. La un moment dat, am înţeles că vocalele sînt cele care, prin forţa lor expresivă, constituie elementele care înrădăcinează lucrurile întregului într-o limbă[2].

Am încercat deci scrierea Operei prin combinarea pură şi liberă a acestora, cînd deodată, am avut senzaţia apăsătoare că nu pot evada astfel din închisoarea lunecoasă şi insinuantă a diversităţii şi heterogenului. Am optat, pînă la urmă, pentru perfecţia infinită a semnului A, alcătuit din două semidrepte care se îndepărtează una de alta spre infinit şi dintr-o o dreaptă singuratecă şi tristă[3]. Dar, dacă un singur şi simplu semn poate fi hieroglifa lumii, lumea însăşi se dovedeşte a fi de o inutilitate, atît de evidentă încît mă cutremur de spaimă şi mă văd obligat să îndemn la aneantizarea ei deplină şi definitivă[4].

În această dimineaţă ploioasă şi mohorîtă, sculîndu-mă din aşternut, după o noapte agitată de groază şi coşmar, mi s-a relevat însă tăcerea ca hieroglifă a lumii şi plăcuţa goală, gălbuie, inexistentă ca chip al acestei tăceri. Înainte de a purcede la elaborarea operei, las această scrisoare, redactată într-o limbă pe care am cunoscut-o, drept mărturie a lungului meu drum către adevărul etern care spune că lumea vorbeşte prin însăşi tăcerea sa[5].

Septembrie 1978

[2] Lucru de mirare pentru un ins aparţinând unei culturi care nici măcar nu foloseşte vocalele în scris.

[3] Semn care, ulterior, va fi ales de fenicieni, de greci şi de toate popoarele civilizate pentru a începe alfabetul: alef, alpha, a.

[4] Iată, deci, o nouă confirmare a doctrinei eternei reîntoarceri (a identicului, a diferitului?, greu de spus). În prima jumătate a secolului nostru, Giovanni Papini va ajunge şi el, pe altă cale, la ideea necesităţii sinuciderii universale şi concomitente. Cine mai are răbdare, poate reciti cu folos Un uommo finito. Pentru cine nu mai are răbdare, aş putea pune la dispoziţie conspectele mele la această carte. Desigur, problema ar putea fi abordată din două puncte de vedere relativ diferite: a) nimic nou sub soare; b) ipoteza protocronică. Rămîne cititorului iniţiativa opţiunii.

[5] Adaptaţi cele spuse în nota de mai sus la concepţiile moderne referitoare la rolul tăcerii în poezie. Nu intru în amănunte. Cititorii instruiţi ştiu deja despre ce este vorba, iar pe cei neinstruiţi nu-i interesează oricum. Semi-instruiţii nu mă interesează pe mine. Cum, probabil, nu-i interesau nici pe Matei din Nur. Şi nici pe Mallarme, Valery sau Malevici.

An Nou fericit! Bonne Annee! Happy New Year! Sczesliwego Nowego Roku! 

Baxtalo Nevo brsh.  But sastipe thaj reslipe savorende!

La Mulţi Ani!

         În eboşa din octombrie 1989, găsită în vechiul caiet cu paginile îngălbenite, îngălbenite, ca să fiu sincer, încă de pe atunci, pentru că învăţasem principiul economiei de la regimul tătucului şi foloseam un caiet interbelic, găsit şi acesta împreună cu altele cîteva între lucrurile rămase la moartea mătuşii mele dinspre tată, povestea aceasta era relatată la persoana a treia, ca şi cum aş fi vrut să mă ascund în spatele unei fiinţe străine, dacă nu cumva şi impersonale, căreia să-i confer o aură ficţională. Ca şi cu aş fi avut, aş mai fi avut atunci ceva de ascuns. Sau pentru că, poate, ca pe toţi autorii încă neformaţi, mă apucase un fel de scrupul al discreţiei. Ca să nu mai spun că respectiva formulă mă situa în postura naratorului omniscient, ceea ce e un fals, pentru că eu pot fi în foarte multe feluri, în orice fel doriţi dumneavoastră, dar cu siguranţă că omniscienţa e o postură cu totul exagerată în ceea ce mă priveşte. De aceea, reluînd acum toată povestea asta rătăcită şi regăsită, m-am decis să-mi asum întreaga resposabilitate şi s-o trec pe hîrtie aşa cum a fost, aşa cum ar fi trebuit să fie de la bun început, adică la persoana întîi. Da, eu m-am trezit prea de dimineaţă în acea zi, da, pe mine mă duruseră măselele de cu noapte, da, eu stătusem să ascult „Europa Liberă” pînă spre zori ca să aud şi să reaud protestul nostru şi comentariile analiştilor, da, tramvaiul în care mă aflam eu sărise de pe linie şi apoi îşi luase zborul de nebun luminos prin urbe. Prin urmare iată despre ce a fost vorba:

         Mă trezisem, de fapt mă sculasem, că de trezit nu părea încă să fie vorba la acea oră, mă sculasem prea devreme şi aburii nopţii îmi pulsau încă sub ţeastă, de la ceafă spre tîmple, oprindu-se curios înainte de a cuprinde fruntea. Mă culcasem foarte tîrziu pentru că ascultasem şi reascultasem de cîte ori a fost posibil ştirile şi emisiunile de comentarii dedicate actualităţii româneşti. Eram puţin ameţit, mai degrabă buimac, iar picioarele prinse în cizmele înalte şi grele se mişcau cu dificultate. Ceaţa albicioasă şi umedă de afară făcea un fel de corp comun cu pîcla difuză din creierul meu. Nu mai aveam ori nu mai simţeam febra. Era aproape bine. Pe fondul acestei abureli interne şi externe generalizate, senzaţia de eliberare îmi dădea totuşi un fel de impuls tonic. Iată, o făcusem! Ei, da, tîrziu, cu ezitări, cu spaime viscerale, totuşi o făusem. În ciuda acestui amestec neclar între apăsarea gravitaţiei şi imponderabilitate, am reuşit să alerg şi am prins tramvaiul aproape gol ocupînd un loc lîngă una din uşi, astfel încît aerul rece să mă atingă măcar la oprirea în staţii. Nu prea aveam chef să merg la birou, deşi acolo, spre deosebire de apartamentul în care locuiam era cald şi bine, că beneficiam şi noi de centrala tovarăşei prim. Nu aveam nici măcar puterea să mă bucur că, după mai bine de două luni, aveam şi mîinile libere în timpul acestui drum, pentru că terminasem în ziua precedentă să car toate cărţile necesare, aproape toate cărţile dintr-un loc în celălalt. Mă hotărîsem să lucrez numai acolo în anotimpurile friguroase, doar de aceea era cald şi bine! Şi aşa rămîneam pînă noaptea tîrziu la birou, fiindu-mi de-a dreptul teamă să mă întorc în peştera îngheţată şi umedă poreclită totuşi apartament. Pe deasupra, credeam că aici hîrtiile la care ţineam sînt într-o siguranţă sporită. Mai puţină securitate şi mai multă siguranţă, cum glumea unul din prietenii mei, deşi tot el povestea inimitabil şi bancul cu ardeleanul întrebînd unde e Securitatea în Gara de Nord! Măseaua nu mă mai doare, cum se întîmplase peste noapte, dar ameţeala, buimăceala de la antinevralgice, aspirine şi calmante nu vrea să mă părăsească nici chip. Visul de astă-noapte, ca de obicei cînd mă doare măseaua, a fost pur şi simplu magnific. Tot ca de obicei, doar pînă la un punct. Aveam nişte dinţi de diamant, ascuţiţi ca nişte ace şi perfecţi ca design, iar prin ei razele soarelui refractau curcubee infinit colorate în toate direcţiile. Poate nu era plăcut pentru privitori, poate îi înspăimînta precum dinţii vampirilor, dar mie chiar mi-ar fi fost pe plac o asemenea dantură. Din păcate, tot ca de obicei, finalul visului a fost terifiant: omul în alb, acelaşi, care nu seamănă de altfel cu nici un dentist pe care-l cunosc, dar care pare copia celui care m-a interogat acum cîţiva ani, mă urmărea cu un cleşte imens şi ruginit în mînă, eu nu-mi puteam desprinde picioarele de la pămînt, el punea mîna pe mine, mă lega de scaun într-un fel de chingi şi-mi smulgea unul cîte unul minunaţii dinţi de diamant, pe care-i introducea tot unul cîte unul într-o pungă de piele fină, cum au negustorii de diamante din Amsterdam, văzusem asta de curînd, într-un film, fiţi pe pace, nu ajunsesem pe atunci la Amsterdam. Pe pungă era scris cu litere de aur numele şi, după ce-şi termina treaba, mi-o înmîna înclinîndu-se ceremonios şi rîzînd în hohote în acelaşi timp, ceea ce era de un impecabil prost gust. Pe acest fond hilar, dispărea şi apăreau haidamacii care spărgeau uşa de la birou, năvăleau peste mine, mă loveau cu pumnii şi cu picioarele, mă trînteau pe parchet, izbindu-mă mai departe cu picioarele oriunde nimereau, avertizîndu-mă să-mi bag minţile în cap şi să mă liniştesc. M-am trezit destul de supărat, iar lîngă mine, nici o pungă, nici un diamant, doar că falca se dezumflase. Dar nici vînătăi  pe corp nu găseam! Asta ar fi fost vestea bună de dimineaţă. Tot era ceva! Şi-aşa ea îşi terminase perioada, dar din cauza măselelor nu mişcasem nimic. Poate la noapte, deşi în gheţăria aia!, mai bine ne ducem la un hotel, deşi, parcă, nu închiriază persoanelor din localitate, decît cu vreo pilă ceva, că aşa e pe vremea pecereului. Dar lumea zice că hotelurile sînt cu toate marca Phillips acum şi e mai bine să le ocoleşti. Dar ce Dumnezeu n-o fi marca Phillips acum?  Marcă bună, nu-i vorbă, dar parcă în unele situaţii e mai bună apropierea de natură! Şi, ui-te aşa mă apuca nostalgia pentru vremurile dinaintea revoluţiei industriale!

         Incidentul s-a produs cînd ajunsesem la Cinci drumuri. Nu ştiu exact cum s-a întîmplat. Tramvaiul a tresărit şi s-a oprit, lumea a început să coboare, unii vociferau violent, blestemau cu desfiinţarea întreprinderii de transport local sau înjurau cu năduf. Era destul de animat, numai bine să mă ajute să mă mai trezesc puţin. Am mai rămas cîţiva în vehicolul electric, eu chiar m-am rezemat comod cu gîndul unui pui de somn, cine ştie cît avea să dureze. Şi, pe de altă parte, cine ştie cum vor reacţiona ei şi poate e mai bine să fiu cît de cît odihnit. Îmi era şi prea lene să cobor, să caut un autobuz ori s-o iau pe jos.

         – De ce nu laşi omul să coboare, femeie?

         Bărbatul care vorbise şedea rezemat într-o parte pe scaun şi se adresase taxatoarei. Avea spre patruzeci de ani, o faţă obosită deja şi cenuşie, tristă. Vorbise încet, cu un discret accent moldovenesc. Se vedea că făcuse eforturi mari să deschidă gura. Taxatoare a fost însă mai promptă şi mai hotărîtă:

         – Da’ ce-o să deschid de cîte ori vrea fiecare? Şi-aşa-i frig ca la mama dracului, în Siberia! Nu vezi cum bate crivăţul?

         Nu bătea nici o adiere de vînt, d-apoi crivăţul, acum, în octombrie, cum se întîmpla să fie. Omul ridică din umeri, se gîndi la ceva în legea lui, apoi spuse:

         – Parcă eu nu ştiu cum s-a întîmplat? Nu-s atenţi dom’le, asta e. N-a văzut că macazul nu e schimbat? Îi ştiu eu p-ăştia, doar îs şofer…

         – Şofer, şofer, ce tot îi dai că eşti şofer? Află mata că şi eu am carnet, şi pentru tramvai şi pentru maşină, da’ din cauza unuia ca mneata stau acum ca proasta la casa de bilete!

         În timp ce vorbea, deschise totuşi uşa şi cei ce mai voiseră să coboare ieşiră din vagon. Înăuntru, în afară de vatman şi cu tot cu casieră, mai eram patru. Un bătrînel smochinit şi alb rămăsese pe scaunul de lîngă uşa din faţă. Nu părea să dea importanţă evenimentelor. Cu ochii închişi, se prea poate să fi fost adormit. Mai vigilentă şi agitată părea femeia la vreo jumătate de secol aşezată două scaune pe mai în spate, pe acelaşi rînd. Mie îmi sărise somnul că ăia doi vorbeau prea tare în apropierea mea şi-mi furau atenţia.

         – N-a văzut semnul, asta-i!, îşi continua omul meu ideea. Pe urmă, a venit maşina mică şi a vrut să oprească, prea tîrziu, cînd a văzut-o. Da’, poveste, macazu’ nu era schimbat şi a sărit de pe linie. Iar noi stăm aici, ca proştii, de la prostia lui, şi aşteptăm.

         Măcar vatmanul coborîse să vadă ce-i de făcut şi nu-l auzea. De un scandal în toată regula, de o bătaie am mai fi avut nevoie acum. Continuă:

         – Eu nu mă grăbesc, da’ poate că domnu’ se grăbeşte, zise arătînd cu mîna spre mine.

         Cu mare greutate, am reuşit să neg asta mişcîndu-mi capul de la stînga la dreapta, nereuşind să duc şi mişcarea de întoarcere pînă la capăt. Aşa şi era, nu mă grăbeam deloc. Unde naiba să mă grăbesc într-o lume care se simţea aşa de bine bătînd pasul pe loc, ba chiar mai dînd şi înapoi. Un pas la stînga binişor şi alţii doi la dreapta loc, bătuta pe loc. Ori, cum zicea Lenin, plagiindu-l pe Herzen parcă?, un pas înainte, doi paşi înapoi. Păi, cam aşa şi noi, leninişti cum s-ar zice. Normal că astea mi le spuneam în gînd, că se umpluse lumea de ciripitori!, şi n-aveam chef, tocmai acum, cînd o făcusem, de vreo înscenare.

         – De ce nu laşi, dom’le, lumea-n pace? Vezi, domnu’ nu se grăbeşte. Şi vatmanu’, crezi că el e bucuros că a sărit de pe şine? Crezi că-i convine să-i taie din salariu, din retribuţie, cum au botezat-o amu? Ştii de ce-i zice retribuţie? Pentru că e prea mică să se mai cheme salar! Să mai plătească şi amenzi, pe deasupra! Crezi că-i convine?

         Femeia părea, de fapt era pusă pe harţag de-a binelea pe harţag, ca aproape orice fiinţă ce se trezise mai devreme decît ar fi vrut. Dar o nimerise destul bine cu salariul, mult mai bine decît partidul care motivase scamatoria lingvistică prin „schimbarea relaţiilor de muncă în socialism”. Cum paranoia pîndeşte, m-am întrebat dacă nu e o provocare, deşi viteza lor de reacţie nu e niciodată chiar atît de mare. E, totuşi, o organizaţie birocratică, pînă se raportează pe linie ierarhică, pînă se coordonează direcţiile şi serviciile, pînă primesc instrucţiunile, trec nişte zile ore, trec nişte zile. Doar dacă n-au planul făcut dinainte. Bărbatul, şoferul dimpotrivă. Nu mai spuse nimic, dar ridică alene din umeri, alene dar cumva plin, din tot corpul, somptuos, suveran, dar tăcu. Asta păru s-o irite şi mai tare:

         – Ş-apoi de unde naiba ştii dumneata cum s-a întîmplat?

         – Ştiu, păi cum să nu ştiu? Doar ţi-am zis că-s şofer!

         – Şofer pe dracu’! Nu ţi-am zis că şi eu am carnet, da’ nu ştiu cum s-a întîmplat. De unde să ştiu, ce am fost afară, pe trotuar? Ai fost matale acolo? Ai fost în cabina lu’ vatmanu’ poate? Şofer, auzi! Da’ nu din cauza unuia ca matale stau eu acu’ la casă? Veneam frumos, lin ca o porumbiţă cu tramvaiu’, aveam prioritate, normal, da’ el m-a izbit exact în uşa din faţă. Mai şi rîdea, boul! Da’ şi eu, parcă trebe să te iei după reguli! Nu, dom’le, stai şi aştepţi să treacă animalu’ că altfel te izbeşte, te izbeşte de nu te vezi. Cu tot cu reguli. Mai bine să zică că eşti femeie proastă decît să te izbească. Puteam să şi mor, naibii!

         – Să mori, pe dracu’!, în tramvaiele voastre! Dar pe nevastă-mea cine-a omorît-o, răbufni omul cu năduf. Nu unul cu tramvaiu’? La Bucureşti, treceam pe pod, în Grant, aveam eu prioritate, tu-i mama ei de prioritate!, şi ăla din 16 m-a izbit exact în colţul din dreapta cabinei. Nevastă-mea, pe locul mortului, că n-a vrut să steie în spate, cum i-am zis. S-a dus pe loc, ca o pasăre la care-i tai gîtlejul. Fiică-mea, din spate, a stat şase luni la spital, iar acu’i şchiopă că i-a rămas piciorul mai scurt.

         – Ei lasă, omule, că te însori mata din nou, că eşti tînăr. Îmi pare rău, dar se mai întîmplă şi d-astea. Da’ nu te-ai însurat?

         – Da’ ce, mai am inimă?

         – Asta aşa e, nu mai ai inimă. Da’, poate, mai încolo îţi vine inima la loc.  Da’ ia spune, de condus mai conduci?

         – Conduc pe dracu’!, răspunse omul cu năduful în creştere, că nici de condus nu mai am inimă după nenorocirea ceea. Îs paznic de noapte la noi, la fabrică, la mătase…

         Femeia nu mai răspunse. Tăceam toţi patru în vagonul ce devenea pe nebăgate de seamă, discret dar continuu, nou şi luminos. Pentru ei o făcusem? Nu ştiu, poate mai ales pentru mine. Şi de ce nu şi pentru ei, că doar lumea e făcută din toate fiinţele Domnului. Afară, ceaţa începuse să se mai împrăştie. Se auzeau voci, era gălăgie, o maşină de intervenţii remorcase vagonul şi-l mişca dintr-o parte în alta ca să-l fixeze înapoi pe linie. Deodată, tramvaiul păru că s-a fixat şine şi plecă precum o săgeată roşie spre centru. O nălucă roşie cu irizări galbene, o nălucă emanînd lumină din adîncurile sale, cumva din măruntaie, ca şi cum ar fi fost o fiinţă, o fantomă, dar din carne şi sînge, care alerga prin oraş fără oprire şi, în ciuda faptului că de deplasa pe şinele fixate în asfalt, parcă şi fără nici o ţintă. Olandezul zburător. Jidovul rătăcitor. Corabia nebună. Atîtea simboluri impecabile, atîtea formule prefabricate şi, totuşi, niciuna nu reuşea să surprindă misterul acestei săgeţi roşii şi luminoase. Oamenii se aruncau în stînga şi în dreapta din calea noastră, oarecum în ultima clipă, de parcă ar fi fost surprinşi nepregătiţi, de parcă ar fi fost luaţi pe nepregătite de această apariţie intempestivă. Semafoarele îşi schimbau instantaneu culoare, ca să ne ofere verdele menit evitării vreunei coliziuni. Înăuntru o profundă tăcere, albicioasă şi galbenă strălucitor, fără sfîrşit. Cine ar putea şti cît o să rătăcim aşa fără oprire, cine poate şti ţelul călătoriei începute întîmplător într-o dimineaţă ceţoasă, continuă şi apăsătoare. Un sentiment de eliberare, de libertate desăvîrşită, nelimitată domnea totuşi în vagonul nostru nebun, purtat de o forţă necunoscută, ce părea să vină din noi, dar care se reunea cu una din afara noastră. Părea că zburăm undeva pe un tărîm al liniştii de la capătul ultim al lumii, nebuni şi liberi în căutarea absenţei timpului şi a nelocuirii. Nimic în calea noastră, nimic care să ne stea împotrivă. În jurul nostru, o spaimă enormă plutind deasupra oraşului din care locuitorii au început să fugă înspăimîntaţi de săgeata ce străbătea străzile într-o viteză mereu accelerată. Ca şi cum ar fi trebui să ne întîlnim tocmai la infinit, precum liniile paralele. Dar cine ar putea suporta, fără tulburare, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic, prezenţa corpului străin, a diferitului ce s-a insinuat în propria sa fiinţă? Fuga ori un complot perfect, plecat din toate minţile deodată, ar fi putut fi unica salvare. Dar cine ar putea sufoca, cine ar putea împinge spre margini forţa necontrolată a unei libertăţi anarhice şi autodeclarate? În dimineaţa aceea ceţoasă, tramvaiul îşi continua luminosul său drum de neoprit, ca o nălucă, ca o săgeată, ca o tulburare nefirească şi neaşteptată, pe străzile oraşului pustiit…

         Cînd am deschis ochii, oprisem deja la Universitate. Eram deja singurul călător din vagonul tip Chicago 1920, hodorogit şi decojit. Am coborît, simţindu-mi capul limpede, uşor şi senin. O rază de soare tîrziu, încă emanînd lumină şi căldură, cu un fel de ultimă izbucnire a puterii, mi-a trecut peste faţă, făcîndu-mă să închid o clipă ochii. La umbră, e totuşi frig. Tocurile cizmelor mele grele lovesc sonor caldarîmul aruncînd ecouri în depărtare spre capătul drumului. Nimeni pe stradă, pustiu, nici un trecător nu aude sunetul paşilor mei ce devin tot mai hotărîţi. Unde naiba au dispărut toţi chiar acum, cînd ar avea ce să vadă, ce să audă? Ieri seara, ascultasem şi reascultasem la radio, pe cele mai scurte unde din lume, protestul. Ei, da, o făcusem! Peste cîteva ceasuri avea să înceapă… Va trebui să mă aşez imediat la birou, da’ imediat, şi să scriu foarte repede povestea tramvaiului rătăcit în ceaţă, ieşit atunci miraculos din adîncurile şi printre faldurile otrăvitoare ale aburilor meteorologici, ieşit acum din faldurile la fel de otrăvitoare ale memoriei.

Octombrie 1989 – Ianuarie 2003

Personajul Maria dedică această mărturie Sabinei celei adevărate, care i-a dăruit caietul

         Mă cheamă Maria şi încerc, la aproape patruzeci de ani, să aflu ce e cu mine, mă caut, poate mă voi găsi. Sînt momente în care trebuie să vorbesc, ştiu că trebuie să vorbesc. Am încercat cu prietenii mei, cu prietenele mele, dar n-a mers. Ceva mă bloca, nu puteam merge pînă la capăt, hălci mari de adevăr rămîneau în rezervă. Nu pentru că ar fi fost vorba de lucruri deosebite, foarte grave, foarte neplăcute sau foarte plăcute, ci pentru că, pur şi simplu, apărea un blocaj, se căsca o falie şi nu mai puteam trece peste ea, nu mai puteam vorbi. Odată, citind un articol într-o revistă de popularizare, am crezut că un psihoterapeut ar putea rezolva problema asta. Aţi văzut că au început să apară şi la noi. Ba chiar să aibă clientelă, deşi oamenii nu sînt încă atît de bogaţi în ţărişoară. Am ales o femeie, cu gîndul că-mi va fi mai uşor, că mă voi putea deschide mai lesne, dar n-a ieşit nimic. Era o cucoană între două vîrste, care se dorea mai vioaie şi mai decrispată decît o ţineau puterile şi toată vorbărie ei suna fals. Părul aruncat aiurea în toate direcţiile, în şuviţe multicolore, nu ajuta cu nimic la destinderea atmosferei. Nici modul în care îşi încreţea aiurea fruntea, cînd dorea să pară foarte atentă. Pe deasupra, mă dusesem acolo să vorbesc eu, nu s-o ascult pe ea! Parcă aşa citisem că se face psihoterapia! Mă rog, poate că tehnica ei era să vorbească fără oprire ca să mă facă pe mine să vorbesc, dar s-a dovedit o tehnică greşită. N-a mers, n-am mai mers. Am încercat, apoi, şi un bărbat, ca psihoterapeut, vreau să spun!, dar n-a mers nici cu acesta. Cred că ar fi vrut, mai degrabă să mi-o tragă decît să mă vindece, nu era lispit de farmec, dar nu de asta mă dusesem la el. Şi nici nu părea vreun Rasputin. Partea bună este că i-am părut încă dezirabilă. Acum, dacă Sabina mi-a dăruit caietul ăsta atît de atractiv, de plăcut la pipăit, de frumos, cu file ce par atît de dornice să fie acoperite, poate ar fi bine să încerc în scris? Să încerc, prin urmare, voi vedea ce iese. O să înlocuiesc numele de persoane şi localităţi cu nişte litere alese arbitrar, că n-aş vrea să fac rău nimănui, dacă însemnările mele cad în mîinile cuiva. Nu-i vorbă că soţul meu actual, consortul cum îl alint cînd nu e de faţă, ar fi gelos, că nu e – şi asta mă enervează peste măsură! Dar dacă nimereşte din greşeală peste caiet? Dacă nimereşte altcineva? Mai bine aşa, fără referinţe precise, mai bine. Şi, poate, ar trebui să dedic aceste însemnări, această mărturie, aceste fragmente din povestea vieţii mele, Sabinei, draga de ea, că mi-a dăruit caietul. Da, i le dedic!

         Întîmplări pe sărite, că nu pot ţine firul nici cînd vorbesc, darămite cînd scriu!, din perioade total diferite ale vieţii – aş vrea să le povestesc cumva simultan: să pot scrie pe o pagină povestea din adolescenţă, iar în pagina de dedesubt să apară, la fel ca şi în gîndurile mele, dublată, povestea din anii maturităţii – un fel de pagini transparente, cum aveau albumele foto din anii 60, cele cu pagini din carton negru, cu cîte o foaie cerată, semitransparentă între ele, dintr-o hîrtie specială, care m-au atras în mod inexplicabil, dintotdeauna. La fel mă atrăgeau şi ambalajele gofrate din hîrtie tot albă şi semitransparentă, în care se găseau bomboanele de ciocolată şi care, mă vrăjeau, mă duceau cu gîndul la nişte vremuri de demult, netrăite, timpul bunicilor noastre romantice, cu fuste lungi, în falduri. Îmi amintesc cum căutam cutiile, ascunse de mama în cele mai diferite locuri, nu ca să nu mănînc, nu le ţinea pentru ea, ci ca să nu le mănînc chiar pe toate deodată. Planurile acestea suprapuse mi-ar putea ieşi dacă aş scrie pe un site internet, pe un blog, cum se cheamă chestiile astea pe care toţi îşi varsă tot ce le trece prin minte. Dar nu am nici priceperea necesară, nici nu vreau să năvălesc şi eu asupra lumii cu leşinăturile astea ale mele. Eu, eu pentru mine scriu aici, ca să aflu ce e cu mine, ce n-a mers de sînt aşa de nemulţumită de viaţa mea, că nu e doar criza vîrstei, nu e doar asta; oricum, în zilele noastre, vîrsta mea este cea a femeii la treizeci de ani de pe vremea stră-străbunicelor.

         Undeva între cele două relatări, aş vrea să apară amintirile, comentariile mele de acum. Cam aşa s-ar (re)scrie  dacă ar fi posibil, după mine, o poveste perfectă; şi chiar nu mă gîndesc deloc la aspectul legat de (im)posibilitatea lecturii, de parcă totul s-ar cere doar scris, iar niciodată citit, de nimeni, nici măcar de mine. Aici, sînt doar gîndurile care se cer eliberate, rostite, şi care, mai ales în ultima perioadă,  îmi blochează toate celelalte acţiuni: mă surprind şoptindu-mi gînduri în cele mai diferite momente, mai ales de singurătate – dar nu numai – tot felul de idei, texte, unele răsărite din memoria mea (cu adevărat prodigioasă – nu mă pot ascunde niciodată sub pretextul uitarii, ceea ce are şi mari dezavantaje, mai ales în relaţiile cu ceilalţi), altele din nesfîrşitul şi de neopritul monolog al minţii, care încearcă şi ea, săraca, aproape în permanenţă, să mă provoace. Am încercat tot felul de pretexte prin care am vrut să bag înapoi cuvintele, cum ar fi „de fapt, nu am nimic de spus” sau, de ce nu?, mai rafinat, mai profund, „sînt pustie şi golită” etc, tot felul de alinturi menite să ascundă micile şi marile mele laşităţi. Sînt plină ca un butoi sub presiune de ele.

         Am înţeles totuşi, acum, că ajunsă la graniţa celor patruzeci de ani, am reuşit să elucidez multe din aşa zisele mistere care mi-au marcat copilăria, adolescenţa şi o mare parte din anii tinereţii. Nu ştiu de ce am simţit mereu nevoia să fac asta, dar acum am avut timp să-mi amintesc sau, mai bine spus, mi-am amintit că nu mai am aşa de mult timp ca să mă mai ascund în aşteptarea revelaţiilor viitoare. Ani în şir am încercat să-mi liniştesc neliniştea creatoare şi iaca mă trezesc acum, după ce am dormitat atîta vreme, mi-am stopat lecturile şi scrisul totodată. Sînt uimită şi foarte furioasă pentru toţi aceşti ani, deşi bunul simţ îmi spune că, de fapt, mai mult ca sigur, aşa trebuia să se întîmple. Trebuia să văd că nu pot vorbi serios cu nimeni, că psihiatrii sînt nişte proşti, cînd nu-s de-a dreptul nebuni, trebuia să primesc de la Sabina caietul acesta. Nu am voie să regret şi nici nu regret nimic din trecutul meu, nici măcar lucrurile netrăite, deşi asta e nespus de greu pentru nemţoaica diluată din mine…, poate că fără această perioadă de acumulare spirituală, dacă nu sună prea pretenţios formula, nu m-aş fi deşteptat îndeajuns pentru a-mi putea desluşi vechile obsesii care m-au bîntuit atîta vreme.

Pe la paisprezece, poate pe la cincisprezece ani, tata mi-a adus o carte groasă, cafenie, pe care mi-a întins-o şi, cu vocea lui dură, aspră, imperativă, a spus că trebuie s-o citesc. O recomandare de lectură, dar făcută aşa, în stilul lui. Inconfundabil. Pentru că venea de la el şi pentru că rebela din mine era obişnuită din instinct să se opună, am fost tentată să o aşez în bibliotecă fără ca măcar să arunc un ochi în paginile sale, dar titlul incitant m-a atras şi m-a făcut să încep lectura. Era La ţigănci si alte povestiri. A fost un fel de dragoste la prima vedere şi lectura mi-a marcat în mod crucial, definitiv, viziunea mea despre dragoste. Era cît pe ce să scriu ultimul cuvînd cu majusculă şi nu ar fi fost greşit, ar fi ilustrat concepţia mea adolescentină despre misteriosul sentiment. Viziunea? Concepţia? Dar n-am cuvinte mai potrivite decît acestea. Îmi amintesc cum am citit pînă în zori, cînd am căzut lată, cum am devorat pur şi simplu cartea în următoarele vreo două zile, cu o plăcere mereu crescîndă, cum eram îmbătată de emoţie, cum surprindeam cu uimire conotaţiile erotice ale povestirilor, cum mă vrăjea firul naraţiunilor – pentru că, de fapt, la asta se rezuma percepţia mea literară şi, ca să zic aşa filosofică, în acea perioadă, şi cum am încercat să obţin o altă carte de acelaşi autor, lucru care avea să se întimple de-abia cîţiva ani mai tîrziu, cînd am găsit o ediţie veche din Mayitrei. Am găsit-o într-o valiză rablagită a unei mătuşi, o soră a tatei, împreună cu o mulţime de reviste interbelice şi alte cîteva cărţi tot de pe atunci. O avusese ascunsă undeva în vremea prigoanei şi de-abia de cîtăva vreme o recuperase, înspăimîntată, şi o adusese acasă.

Pe atunci, eram o liceeană răzvrătită şi plină de fumurile cele mai prosteşti în ceea ce priveşte notiuni precum feminitatea, dragostea, sexualitatea etc. Eram frumoasă şi dorită, ştiam asta din privirile bărbaţilor pe stradă, nu doar din cele ale băieţilor din clasă, eram nonconformistă în toate cele, rebelă şi chiar cam sălbatică. Îmi creasem singură un fel de sistem de valori, în cea mai mare parte total eronat, cu foarte puţine principii, dar măcar rămase în picioare pînă azi. Moda vremii impusese un anumit comportament social şi erotic, se formau şi se desfăceau cupluri cu viteza luminii, cu bucurie, cu indiferenţă şi chiar cu umor. Nu se ajungea deloc uşor la relaţii serioase, la cupluri stabile, în general totul se rezuma la o relaţie platonică, incluzînd săruturi, atingeri si… cam atît. Băieţii se lăudau cînd „mameleau” o fată, iar cele mai curajoase fete că le-au simţit bărbăţia prin zidul format de fuste şi pantaloni.  Unele duceau curajul pînă la a atinge şi cu mîna involuntarele protuberanţe. Mi-am impus să nu mă conformez nici din acest punct de vedere, să sochez cu orice preţ şi, cît se poate, jucînd un rol, pe care ulterior l-am regretat profund, acela al măreţei inaccesibile. Pe deasupra, eram convinsă că un băiat, că de bărbaţii maturi nici nu putea fi încă vorba, trebuia să şi merite darul „de nepreţuit” al buzelor mele, al sînilor mei – şi asta doar în caz excepţional! – , sau, cel mult, cel mult, acceptul meu de a fi partenera lui, pentru a fi consideraţi un cuplu. Cam aici se situau limitele pînă la care, eventual, aş fi acceptat şi am acceptat să ajung într-o relaţie. Acum, desigur,  zîmbesc şi uneori mi-e milă de stîngăcia judecăţii mele de atunci. Ceea ce nu ştia însă nimeni era dorinţa mea ascunsă, aproape şi de mine, de a fi cucerită, de a mi se întîmpla un fel de miracol care să mă facă să uit ceea ce raţiunea îmi propusese, iar eu acceptasem cu prea multă  uşurinţă si prea de tot. Poate că eram o închipuită, o proastă, dar îmi plăcea de mine pe atunci!

         Am citit Mayitrei tocmai în acea perioadă. Am fost şocată, se desprindea cu o claritate orbitoare o idee pe care mintea mea de atunci refuza să o accepte şi care, din păcate, mi s-a părut de neconceput pînă foarte tîrziu, în anii maturităţii, anume că Dragostea, iată, am scris în sfîrşit cu literă mare!, ca sentiment şi cu toate implicaţiile sale spirituale, poate fi rezultatul unei relaţii fizice; că dragostea fizică dintre un bărbat şi o femeie poate precede dragostea ca sentiment profund şi total. Ce lovitură în moalele capului, ce dezamăgire, cîtă nedumerire! M-am amăgit de una singură, găsind explicaţia cea mai liniştitoare, anume că aşa ceva nu se poate întîmpla în viaţa reală, aşa ceva se întîmplă în cărţi, chiar dacă acestea pleacă de la întîmplări adevărate, că ficţiunea literară, povestea, a depăşit vertiginos realitatea. Mi-am continuat aşadar netulburată existenţa cu iubirile mele îngăduitoare, inocente, neobsesive şi, mai ales, virginale. Asta este!

         Majoratul n-a adus nici o schimbare în viaţa mea: tatăl meu continua să mă bată, mai degrabă preventiv, vecinilor le spuneam tot „săru-mîna”, eu eram tot rebelă şi refugiată în reverii, în lungi pauze de visare. În vacanţa de vară de după clasa a unsprezecea însă, s-a produs un fel de miracol: am fost lăsată să plec la mare doar cu fratele meu şi cu iubita lui, amîndoi studenţi. Am plecat aşadar cu cortul la Costineşti, urmînd să stăm cît ne ţineau banii, să trăim liberi şi nestingheriţi. Eram beată de fericire, nu-mi venea să cred, scăpam pentru prima oară de sub tutela părinţilor sau a profesorilor, luam viata pe cont propriu. Dumnezeule, ce fericită eram! Primele zile le-am petrecut în compania unor prieteni, în special unul, X, îmi era foarte apropiat: deşi oltean şi precipitat în gesturi şi vorbe, de nu reuşeai să-l urmăreşti întotdeauna, aveam multe în comun. Ne cunoscuserăm cu ceva ani în urmă şi am păstrat relaţia, scriindu-ne zeci şi zeci de scrisori, vorbind la telefon etc. Nu simţeam niciun fel de atracţie pentru el, eram doar foarte buni amici, sau aşa îmi plăcea să mă amăgesc şi… să mă laud. De fapt, povestea asta, cu ce buni prieteni bărbaţi am, mi-a plăcut să o afişez multă vreme, pînă spre aceeaşi limită de graţie a vîrstei de patruzeci, cînd am început să văd în această afirmaţie mai mult chipul neputinţelor şi neîmplinirilor mele, decît vreun motiv demn de laudă. Recunosc că mă folosesc uneori şi azi de acest „slogan”, mai mult pentru a-mi masca adevărata natură şi convingerile legate de eros, în faţa persoanelor dinafara „lumii mele”. Astfel, pentru a scăpa de corvoada explicaţiilor cu care pot complica şi mai mult lucrurile şi cu care risc să declanşez oprobiul, să aduc un stigmat asupra mea şi a familiei mele, prefer să fac cîteva declaraţii categorice, care mă consacră fără ezitare drept o ciudăţenie, una inocentă, inofensivă, dar neapărat cu o moralitate de netăgăduit. Făcînd aceste paranteze, simt cum pune stăpînire pe mine spiritul şeherezadian, care acum mă atrage deşi, la vremea citirii celor 1001 nopţi, mă enerva şi-mi întrerupea bucuria în momentele cele mai plăcute…de fapt, recunosc în asta o meteahnă a firii mele de povestaş: uneori, îmi exasperez prietenii cu întreruperile şi parantezele mele largi, cu incursiunile în alte istorisiri şi aduceri aminte, norocul meu e că am prieteni înţelegători, înzestraţi cu răbdare, toleranţă şi cu inteligenţa necesară pentru a discerne între capitolele esenţiale şi restul şi care, dovedind o atenţie demnă de invidiat, reuşesc să mă readucă la firul initial, pe care nu rareori eu însămi îl pierd…

         Am petrecut aşadar cîteva nopţi cu prietenii mei la mare, după care, într-o seară, am rămas singură, doar cu fratele meu, care m-a anunţat că nu am voie să intru în cort înainte de ora obişnuită, adică trei dimineaţa, în caz contrar urmînd să-mi rupă picioarele în bataie. Am înţeles rapid regula! Dispusă să-mi petrec jumătate din noapte singură, m-am aşezat la rădăcinile unui copac, lîngă o terasă unde cînta live formaţia Compact din Cluj, asta era înainte de a ajunge mari vedete. Interpretau hit-uri pop, lumea dansa, era lumină, eu fumam Carpaţi fără filtru, ca mai toată lumea, mai puţin ce-i ce-şi permiteau să ia „americane” de la vaporeni, şi aşteptam să treacă timpul, să pot pleca „acasă”, la cort, la culcare. La un moment dat, a apărut un grup format din două fete foarte frumoase şi doi bărbaţi, dintre care unul mi-a atras atenţia prin aspectul de hippiot, cu păr foarte lung, uşor ondulat, barbă, un tricou galben rupt şi jeansi. Ceilalţi din grup erau îmbrăcaţi îngrijit, chiar prea decent pentru o seară la mare, la Costineşti. S-a oprit şi, cu coatele sprijinite pe balustrada ce despărţea terasa de pîlcul de copaci, a stat cîteva minute uitîndu-se fix la mine. Simţindu-mă cumva protejată de bariera dintre noi, i-am susţinut privirea, agăţîndu-mă de ea şi spunîndu-i în gînd „de-ai şti cît mi-e de somn…” Mi-am băgat mîna în buzunarul de la piept, purtam raiaţi negri şi o cămaşă military autentică, după moda vremii, a unui fost soldat, care mi-o vînduse după ce-o subtilizase din armată, cînd am descoperit că rămăsesem fără ţigări. Văzînd că necunoscutul fumează, am ridicat spre el două degete ca la şcoală şi am primit repede, aruncate în iarbă lîngă mine, două ţigări, tot Carpaţi fără filtru. Mi-am aprins una, dar nu am apucat să mulţumesc, pentru că una dintre fetele de la masă a venit şi l-a tras de mînecă, după care s-au pierdut în mulţimea de dansatori. Formaţia a început să cînte I am sailing de Rod Steward, dar nu m-am putut bucura prea mult de muzică, pentru că un tip a apărut din senin, avînd într-o mînă o sticlă de vin şi m-a luat la dans trăgîndu-mă literalmente în sus; dansam printre copaci, tipul era oribil, se clătina, dar îmi era teamă să ripostez, vorbea dezlînat şi tot încerca să-şi bage mîna liberă pe sub cămaşa mea. Iată nici măcar armata nu mă putea salva! Ridicîndu-mi privirea disperată spre balustradă, l-am văzut din nou pe bărbos privindu-mă atent. M-am smuls din braţele petrecăreţului şi am alergat spre el, care mi-a întins firesc mîna, a cuprins-o pe a mea şi m-a purtat ca într-un vis, printre scaune, mese, copaci, spre un loc liniştit din spatele discotecii, în drum, cu mîinile rămase libere, am înhăţat fiecare cîte un scaun de lemn, pe care mai apoi ne-am aşezat. Încă nu scosesem nici un cuvînt. Ne-am aprins cîte o ţigară, ne-am spus numele, el era ungur, il chema Z şi era din B… Am spus ore în şir bancuri, m-a întrebat daca doream să dansez – i se păruse ca jinduiam în timp ce şedeam pe jos şi mă uitam la cei din jur. L-am linistit – nu, nu doream să dansez, şi i-am explicat cuminte, ca la şcoală, că am interdicţie să mă intorc la cort pînă la ora trei, că fratele meu face dragoste acolo, că în caz contrar îmi va rupe picioarele. M-a ascultat atent, serios, m-a luat de mînă din nou şi mi-a spus că va avea el grijă de mine pînă la ora necesară. Avea 23 de ani, era student la teologie la C…, provenea dintr-o familie specială, cu un tată avocat şi un trecut tumultuos. El avusese un accident cu o maşină, în urma căruia rămăsese cu o uşoara sechelă la laba piciorului, şi care îi producea un uşor balans, aproape insesizabil, în timpul mersului, dar toate astea nu mă interesau. Întîiul „miracol” – cu excepţia întîlnirii în sine – s-a produs la scurt timp după ce făcusem cunoştinţă: i-am mărturisit imediat dragostea mea pentru oraşul său natal, faptul că-mi petreceam multe vacanţe la rudele mele de acolo şi, deodată, am început să-i povestesc o întîmplare petrecută cu doi ani înainte: în prag de Anul Nou, eram la B…, la un concert de chitară clasică, avînd ca solist un interpret francez. În plina epocă a celebrelor pene de curent, s-a stins brusc lumina şi sala a fost cuprinsă de beznă. Z a continuat surescitat: „şi, atunci, un tip din rîndul întî a aprins o brichetă pînă s-au adus lumînări – eu eram acela!”. Îl remarcasem şi eu atunci, în sală, interpretul s-a oferit să cînte piese la solicitarea publicului, „iar o fată din spatele meu a spus „Bach, s’ils vous plait”… L-am întrerupt urlînd fericită: „eu am fost aceea!” 

         Orele au zburat ca nouri lungi pe şesuri, ne-am plimbat, am povestit, am rîs şi ne-am dat întîlnire pentru a doua zi dimineaţa, la ora 9, sub „copacul meu”. M-a condus pînă acasă, m-am aşezat pe trotuarul din faţa curţii şi, cînd am ridicat capul, i-am întîlnit buzele, moi, fierbinţi şi uscate – avea o gură puternică, cu buze groase, ferme şi delicate în acelaşi timp, de neuitat, a fost un sărut sfîşietor şi nu ştiu de ce, după ce ne-am despărţit, am izbucnit în plîns; la urma urmei, nu eram decît un copil speriat şi obosit, dezorientat şi pe cale de a se îndrăgosti nebuneşte pentru întîia oară, de sortitul ei… Dar toate acestea nu le ştiam încă, nu aveam cum să le ştiu.  Începînd cu dimineaţa următoare, nu ne-am mai despărţit deloc, pînă la sfirşitul şederii noastre. Am dormit împreună, am mîncat, am stat la soare, am înotat, am rîs şi am plîns, ne-am povestit trecutul şi ne-am mărturisit visele, speranţele şi aspiraţiile. Mă înspăimînta puţin prin vîrsta lui, prin erudiţie şi experienţa de viaţă, era puternic şi hotărît dar,  în acelaşi timp, foarte afectuos şi delicat: mă îngrijea ca pe un copil, dar îmi respecta nevoile, dorinţele sau simplele mofturi; cînd l-am alungat plîngînd de lîngă mine, a ştiut să aştepte să-l reprimesc, ca mai apoi să mă facă să-mi regret purtarea copilarească şi să-l respect, să-l iubesc mai mult. Aveam nevoie de el ca să aflu cine sînt eu. Şi prima etapă a autocunoaşterii a avut loc mai repede decît mă aşteptam: chiar din primele zile, obişnuia să mă alinte făcîndu-mi masaj pe tot corpul, mă întindea pe o saltea şi mă masa de la degetele picioarelor pînă la tîmple. La început, totul se desfăşura la lumina zilei, afară, în curte, lîngă cort, cuminte şi alintată, semidezbrăcată, în costum de baie, îi primeam cu inconştienţă mîngîierile binefăcătoare. Mai apoi, am intrat în cort unde acelaşi ritual se desfăşura, însoţit de sărutari din ce în ce mai aprinse, pe tot corpul. Asistam pasivă şi cumva curioasă la tot ceea ce mi se întîmpla, fără să simt nimic special, fără să simt fiori de dorinţă. Mă abandonam exclusiv plăcerii nevinovate şi relaxării totale. Apoi, într-o seară, pentru că ploua, am hotărît să rup obiceiul orei trei şi m-am hotărît să dorm la el în cort. El locuia într-o curte mărginaşă a Costineştiului, cortul lui era galben, decolorat şi peticit, avea fermoarul de la intrare rupt. Înăuntru, un simplu rucsac şi un minunat sac de dormit gros, umplut cu un puf special, în care se putea dormi chiar şi afară, pe munte, avea o formă speciala, ovală, cumva anatomică, nu mai văzusem aşa ceva. În el, putea dormi  o singură persoană. M-a întins în el, era foarte călduros, m-a dezbrăcat cu grijă, încet, încet, şi s-a întins lîngă mine, aşa cum era, pe jos, pe pămîntul gol, îmbrăcat. Îmi era somn şi eram amorţită, îmi vorbea încet, foarte încet, apoi nu au rămas decît sărutările şi palmele lui mîngîindu-mi corpul, masajul ritualic. Era întîia oară cînd eram singură, goală, în braţele unui bărbat şi, cu toate acestea, eram foarte liniştită şi mă simţeam în siguranţă. Îi spusesem mîndră, încă de la început, că eram virgină şi că intenţionam să ramîn aşa pînă la întîlnirea cu „cel sortit”, iar el îmi promisese că se va supune întotdeauna dorinţelor mele. M-a mîngîiat cu o duioşie de nedescris, mi-a cercetat fiecare centimetru al corpului, mîna i-a coborit pentru întîia oară spre sexul meu, eliberat de protecţia slipului. Mi l-a cuprins în palmă, m-a mîngîiat uşor şi la fel de uşor, aproape pe nesimţite, degetul lui a început să mă pătrundă, să-mi mîngîie clitorisul, de care am devenit conştientă pentru întîia oară, mi-am simţit pulsul coborîndu-mi în sex şi bubuind simultan undeva în creier; ceva stătea să scape în afara mea, am simţit tîşnind din mine o umezeală caldă, am început instinctiv să mă mişc, simţeam uterul revoltat, însetat de aşteptare, doream să mă pătrundă mai adînc dar el, atent, revenea mereu spre o zonă mai sigură, îmi era ruşine, dar nu mă puteam opri, timpul a dispărut şi credeam că asta era totul, că mai mult nu se poate, că am atins apogeul, cînd orgasmul m-a luat prin surprindere, făcîndu-mă să-mi încordez tot corpul şi să gem de plăcere şi de bucurie. Şi toată revolta acumulată a uterului s-a risipit într-o căldură blîndă… Abia am avut puterea să întreb ce mi s-a întîmplat şi dacă mai eram fecioară. A rîs încet, m-a sărutat, m-a strîns în braţe lîngă el, dar eram nerăbdătoare să aflu ce s-a petrecut, am devenit brusc conştientă de tot ceea ce mă înconjura, de uşa cortului care se mişca, de ploaia  care cădea, de sexul lui tare, lipit de şoldul meu… şi nici o clipă nu m-am gîndit la el, mi-am savurat singură toate senzaţiile, am trăit bucuria descoperirii propriului meu trup, fără să mai fiu conştientă de prezenţa bărbatului de lîngă mine. Am adormit zîmbind în braţele sale, ştiind că ceva s-a schimbat pentru totdeauna. Începînd cu dimineaţa următoare, m-am surprins privindu-l cu alţi ochi, îi studiam trăsăturile cu atenţie, mîinile, musculatura, pentru întîia oară mi-am coborît privirile spre proeminenţa sexului prin slip, am început să-l mîngîi la rîndul meu, să-l sărut din proprie iniţiativă, îl alintam, mă lipeam de el în toate felurile, îmi plimbam sînii pe trupul lui şi inventam cele mai minunate poziţii şi atingeri, foloseam fiecare baie în mare pentru noi jocuri erotice, mă strecuram sub apă şi îl muşcam de braţe, de picioare, de pîntec, pe gît, pe obraz, descopeream în mine un animal dornic să ofere şi să primească placerea, în orice loc, sub orice formă. Pe atunci, nu ştiam că un astfel de comportament poate scoate din minţi un barbat, nu ştiam că îi produceam plăceri, dar şi suferinţe la fel de mari, eram toată instinct şi prea puţin conştiinţă, eram femeie în stare pură, nealterată de educaţie, formalism sau vicii. După noaptea aceea, nu s-a mai atins de mine, miracolul nu s-a mai repetat. Acum ştiu că nu ar mai fi reuşit să se oprească, odată feminitatea mea descătuşată, şi-ar fi cerut drepturile.

         Acum, va trebui să adaug un comentariu esenţial: niciodată, nici unul din bărbaţii care au urmat, nu că ar fi fost foarte mulţi, nici nevolnici, nu au reuşit să trezească în mine acel instinct pur, devastator, am sperat şi am visat mereu la magia acelei prime nopţi, am comparat toate experienţele mele erotice cu ce mi s-a întîmplat atunci, nu am mai vibrat niciodată de dorinţă ca în noaptea aceea, nu mi-a fost dat, nu am ştiut să aleg bărbatul potrivit, nu am ştiut cum trebuie să fiu, ce să fac, nu ştiu unde este adevărul… Ştiu doar că zeci de ani după aceea, am trăit fără dragoste, că prietenii, lecturile, aventurile cotidiene au fost jalnicul substitut al dragostei de care nu am mai avut parte niciodată. Nu a trecut zi de la Dumnezeu fără să nu mă gîndesc la greşeala pe care am săvîrşit-o, chiar la sacrilegiul pe care l-am comis, refuzînd dragostea, cea cu D mare, la naiba!, atunci cînd  mi s-a oferit. Evenimentele care au urmat mi-au dovedit că el a fost „alesul”, iar eu nu am ştiut, nu am văzut, am fost oarbă, foarte tînără şi a dracului de proastă. N-am ştiut ce trebuia să fac şi acum stau aici, ascunsă în bucătărie, şi chinui caietul acesta.

         Revenind acum la povestea noastră, ne-am prelungit cît am putut şederea la mare, la întoarcere, am trecut prin B…, iar acolo i-am cunoscut o parte din familie, i-am vizitat casa. Credeam că il iubesc, cînd de fapt îl iubeam pe bărbatul din noaptea mea magică, celălalt, cel real ca să spun aşa, inspirîndu-mi, mai degrabă, admiraţie, respect şi, cumva, teamă faţă de un viitor mult prea sigur si prea serios, faţă de modul iresponsabil în care eram eu obişnuită să trăiesc.  El îmi prezenta un viitor mult prea normal, concretizat în căsătorie, familie, copii etc. Nu mă prea vedeam într-o asemenea postură, eu studentă pe la politehnica si el preot reformat…! În perioada care a urmat, ne-am scris zeci de scrisori – păstrez şi astăzi, după aproape douăzecişicinci de ani, toate scrisorile lui, cele mai minunate scrisori de dragoste pe care mi le-a scris cineva vreodată –,  mă simţeam venerată ca o prinţesă, iar eu eram doar un copil, o femeie în devenire. Apoi, am reuşit chiar să ne reîntilnim în C…, pentru cîteva minute. Eram în clasa a douăsprezecea, eram la şcoală, şi într-o pauză m-a anunţat o colegă că eram căutată de „un domn”. Mi s-au tăiat picioarele, cînd l-am văzut, era chiar el, iubitul meu, dar fără jeansi, fără barbă şi buclele rebele, îmbrăcat corect, în haine de stofă şi un trenci din material de balon cenuşiu. Mirosea a tutun şi a om „bătrîn” – avea aproape douăzeci şi patru de ani! –, ne-am plimbat şi eu mă simţeam jenată de aspectul lui „normal”, banal, clasic şi mult, mult prea cuminte, îmi era ciudă că nu mai avea nimic din aerul rebel al verii trecute, mă speria toată seriozitatea sa, mă înspăimînta solemnitatea din vocea lui, eram blocată şi cred că mă comportam prosteşte. Da, era, vorba colegei, „un domn”. După plecarea lui, am rărit scrisorile, nu îi mai răspundeam şi încet, încet, totul s-a stins… De multe ori, mă gîndeam la el, mai ales nopţile, cînd mi se părea că îi aud vocea chemîndu-mă şi mă trezeam speriată, simţindu-l parcă lîngă mine. Au trecut cîţiva ani, m-am căsătorit în timpul facultăţii cu un coleg cu care aveam o minunată comunicare pe plan intelectual… şi cam atît. Nu era nici pe departe el „alesul” meu. Era cumva alesul involuntar al tatei! Tot din spirit de frondă, ca să-l înfrunt pe acesta şi ca să scap de bătăile lui preventive, m-am măritat cu primul bărbat cu care măcar aveam ce vorbi.

         Nu mai ştiam nimic de Z de cîţiva ani buni, cînd, într-o noapte de vară, aflîndu-mă în casa soţului meu, a primului meu soţ,  din orasul A,  m-am trezit speriată, „auzind” din nou glasul lui Z, chemîndu-mă şi întrebîndu-mă ce trebuie să facă. Impresia a fost atît de puternică, de şocantă, mai ales că nu auzeam toată ziua voci, încît nu am mai reuşit să adorm, am asteptat ora potrivită şi l-am sunat la telefon. Păstrasem numărul lui de acasă din B… Cred că era într-o duminică. A răspuns mama lui care, după ce l-am cerul la telefon, mi-a spus în propoziţii extrem de corecte: „Nu, Maria, e tîrziu de acum, pentru tine Z nu mai este acasă, el îşi are azi nunta…”. Am închis telefonul. Atunci, am plîns pentru întîia oară pentru el, după el, simţind că l-am pierdut pentru totdeauna.

         După încă mai bine de zece ani, dorul acesta ciudat m-a cuprins din nou, nebuneşte, l-am căutat cu mari eforturi şi am reuşit din nou să-i dau de urmă, ba mai mult, am vorbit cu el la telefon, emoţia îmi altera vocea, dar cu toate acestea, m-a recunoscut imediat, deşi trecuseră aproape cincisprezece ani de cînd ne vorbiserăm ultima oară. L-am intrebat dacă mă poate ierta, iar el mi-a spus ceva uluitor: „Sigur, Maria, dragostea vieţii mele. Despre ce iertare poate fi vorba?”. Am început iar să plîng, l-am întrebat o mulţime de prostii, despre familie, despre slujbă, despre mama sa etc şi am constat cu surprindere că ştia o mulţime de lucruri despre mine. N-am avut curajul să-i propun să ne întîlnim, deşi mi-o doream, mi-o doream la nebunie, m-am mulţumit cu rîsul şi cu iertarea lui. I-am trimis un plic uriaş conţinînd o fotografie de a mea, o scrisoare în care voalat îi mărturiseam dragostea, cît si xerocopiile tuturor scrisorilor primite de la el. Nu ştiu de ce am făcut asta, nu ştiu dacă a intrat în posesia plicului, sigur este că, pentru o vreme, mi-am regăsit liniştea.

         După alţi cîţiva ani, o vrăjitoare, o ţigancă unguroaică bătrînă, care nu ştia absolut nimic despre mine, mi-a spus aşa: „singurul care ar fi contat a fost ungurul, dar tu ai vrut să pierzi acel tren…”. Am fost perplexată de cuvintele sale. Ştiam sigur că fericirea pe care el mi-ar fi putut-o dărui nu am primit-o de la nici unul din bărbaţii vieţii mele, nu foarte mulţi cum deja spuneam, că mereu am tînjit şi am căutat sentimentul perfect, complet şi rotund cu care m-am trezit în prima mea dimineaţă de femeie, în braţele sale. Deşi mă gîndeam la el foarte des, nu am am mai avut curajul să-l caut pînă în această primăvară, cînd am îndrăznit din nou. Am vorbit cu el, a fost cald, bun şi afectuos, dar mi-am dat seama că nu mai am loc în viaţa lui, că este un om mult prea ocupat cu o funcţie importantă în cadrul bisericii sale şi cu prea puţin timp liber la dispoziţie. M-am simţit stupidă pentru insistenţele mele; dar acum, acum, am început să ne vorbim din nou, mijloacele moderne de comunicare, mobilul, emailul, sms-ul, ne înlesnesc apropierea. Începusem să visez la o posibilă reîntilnire, în octombrie, urmînd să trec prin B… Ieri, l-am căutat din nou la telefon, dar era într-o şedinţă. M-am decis să opresc orice încercare de a-l mai contacta, pînă  nu va manifesta el dorinţa de a mă avea, într-un fel sau altul, în viaţa lui. Dar, azi noapte, am primit de la el un sms, în care îmi scrie:

         “Viaţa e frumoasă, doar că fuge pe lîngă noi, iar noi gîfîim urmărind-o şi ne trezim că am rămas pe dinafară. Doar şedinţele? Numai munca? Azi te sun!”

         Aştept cu tot sufletul continuarea, rotunjirea poveştii, sub o formă sau alta, sfirşitul… Da, nu sînt doar o romantică prostuţă, ci sînt o bovarică romanţioasă, proastă de-a binelea! Zeci de ani pe urmele unei himere… Dar dacă, dar dacă…    

                            (Aici se termină însemnările din caiet)

Ianuarie 2007

         Avertisment

          Acesta nu este un text literar, ci relatarea aproape nudă a unei persoane căreia, cîndva, i s-a întîmplat ceva esenţial, sau cel puţin aşa crede respectiva persoană, o femeie, pe care autorul a cunoscut-o şi, în ciuda a ceea ce pare să-şi imagineze persoana, nu a uitat-o. Nici pe ea, nici întîmplarea, expulzată undeva în ungherele memoriei, de unde a ieşit pe neaşteptate la lumină, după mai bine de cincisprezece ani. Şi a ieşit la lumină prin intermediul a două „surse vii” în acelaşi timp. Este vorba, prin urmare, despre un accident datorat memoriei involuntare metamorfozat, printr-un straniu rapel temporal, într-un act de memorie voluntară. Efectele de stil, cîte sînt în scrisoarea care urmează, nu-mi aparţin, ci aparţin în întregime persoanei, personajului sosit din trecut prin intermediul unui mijloc de comunicare mai degrabă aparţinînd viitorului, în prezent bucurîndu-se de el numai anumite persoane privilegiate, fie acestea anacronice, fie ucronice, fie futuriste, fie pur şi simplu transcronice, ca şi cum ar avea acces la un fel de Aleph borgesian. Cît priveşte partitura autorului, vede oricine, adică orice cititor care nu se lasă cotropit de rea-credinţă ori indus în eroate de lipsa de atenţie, că nu am încercat nici eu să fac literatură, ci m-am mulţumit doar să adaug destul de parcimonios cîteva precizări spaţio-temporale, circumstanţiale care-va-să-zică, în legătură cu textul de bază. Şi nici asta nu aş fi făcut-o dacă, odată cu vîrsta, n-aş fi bîntuit de un fel de un blestemat şi excesiv scrupul al preciziei, al exactităţii, în care-mi place să văd nu doar forma supremă a onestităţii autorului, a oricărui autor, ci şi pe aceea a oricărei fiinţe umane demne de a purta acest nume.

         Relatarea sosită din cyberspaţiu 

         „Totul a început în dimineaţa unei zile despre care atunci doar începeam să simt că urma să schimbe pentru totdeauna ceva din ceea ce filosofii, în înţelepciunea lor, numesc atitudinea faţă de lume, viaţă şi  evenimentele acestora. Învinsă, răpusă practic de oboseala unei nopţi petrecute în tren, şi îţi aminteşti trenurile de pe vremuri, de întîmplările serii, cu tot cu scena bulversantă şi burlescă la care am fost protagonişti şi, mai ales, de alcoolul în exces, am adormit pe jos, pe covorul din dormitor, îmbrăcată doar în acelaşi minunat costum de baie dintr-o singură piesă, pe care mi-l procurasem cu dificultate şi pe care mi-l sfîşiaseşi cu foarte mult talent peste noapte.  M-am abandonat unui somn adînc, fără vise, plumburiu, dar chinuitor: mă domina un nelămurit sentiment de teamă. Ştiam că povestea începută nu s-a încheiat, că nu clarificasem de fapt nimic, dar nu reuşeam să-mi imaginez urmarea şi nesiguranţa asta mă speria.

         M-ai trezit în zori (era cenuşiul ăla murdar dinaintea răsăritului de soare), brutal, trăgînd de mine şi urlînd: mă întrebai nesigur dacă mi-ai făcut într-adevăr ceva în seara/noaptea precedentă, că nu reuşeai să-ţi aminteşti nimic. Frumos, nimic de spus, şi-mi vorbisei atît de pasionat, deşi bîlbîit de la băutură, despre farmecele mele tulburătoare. Recunosc însă că fusesei mai bun la vorbit decît la restul, începînd chiar cu ţinutul pe propriile tale picioare. O. plecase de acasă împreună cu cei din urmă musafiri, acuzîndu-te de o „trădare” de care tu nu îţi aminteai să o fi comis şi pentru care nu te simţeai deloc vinovat. Şi, cum eu ţi-am confirmat, năucă încă de nesomn, faptul că între noi nu se întîmplase nimic, nu pentru că tu n-ai fi vrut, ci pentru că s-a opus alcoolul de toate felurile, pe care-l băusei în cantităţi industriale, te-ai gîndit că e momentul s-o facem neapărat şi neîntîrziat, că doar n-o să rămîi un demagog, drept pentru care am reînceput lupta noastră surdă, de data asta într-un alt context, nemaiexistînd nici o oprelişte, că doar eram numai noi doi în toată casa, iar urechile indiscrete puteau aparţine eventual doar vecinilor. Ai încercat să-mi sfîşii din nou hainele (sau ce mai rămăsese din ele) dar, de data asta trebuie să recunosc că s-a petrecut ceva, ca un declic, o comutare undeva în mine: mi-a plăcut! Nu ştiu dacă gîndul de a mai salva ceva din costumul de baie, indiferenţa oboselii ori nebunia momentului, m-au determinat să mă dezbrac singură, cu grijă şi să rămîn goală în faţa ta, pasivă, dar curioasă să văd urmarea filmului la care încă nu simţeam că particip decît ca spectatoare. Nu ţi-au trebuit nici ţie mai mult de cîteva secunde pentru a-ţi scoate tricoul şi aceiaşi pantaloni de trening, de care te debarasai atît de rapid, de des şi de inutil peste noapte, de parcă erai personajul unui film comic din vremea cinematografiei mute, după care ne-am aşezat amîndoi, goi şi cumva puri şi nevinovaţi, la taclale, direct pe covorul din sufragerie, cu spatele sprijinit de canapea şi genunchii ridicaţi. Am fumat şi am vorbit, din ce în ce mai exaltaţi, despre iubirile noastre. Despre istoria lor şi mai ales despre cele ale prezentului. Tu erai îndrăgostit de o femeie de treizeci şi ceva de ani, nefericită, inocentă şi plină de dragoste, spre care făceai naveta sub pretextul lecturilor la Marea Bibliotecă, pentru că doar acolo puteai găsi sursele cele mai bune nenumăratelor tale proiecte, iar eu de iubitul meu de atunci, soţul meu de acum. Între timp, probabil, te-ai mutat spre vîrstele mai fragede decît a ta. Am rîs, am plîns şi ne-am împărtăşit din gîndurile noastre rătăcite, luminoase şi haotice. Îmi aduc perfect aminte de surpriza descoperirii unui bărbat, tu, mai sensibil, chiar vulnerabil şi mai puţin misogin decît cel pe care îl ştiam ori, mai precis, îl bănuiam, cum teama şi complexele în faţa personalităţii sale „gigantice” au dispărut, cît de relaxată m-am simţit şi cum vibram de emoţia descoperirii şi cît de minunată mi se părea viaţa în acea dimineaţa cenuşie. Nu erai foare treaz nici atunci, aveai o buimăceală care te făcea să te repeţi şi să ridici vocea, şi asta mă întrista puţin încă de pe atunci. Da, vorbeai mult şi repede şi exaltat şi-ţi schimbai foarte des dispoziţia, deşi păstrai un fel de consecvenţă de fond.

          Tu ai fost cel care ai început să mă săruţi, dar cumva împleticit şi neconvingător, fără patima pe care, recunosc, mi-aş fi dorit să o simt, ceea ce mi se întîmpla era departe de a fi un preludiu perfect, şi chiar dacă eu nu mai făcusem de foarte multă vreme dragoste, nu simţeam nici un fel de dorinţă sau atracţie faţă de tine şi cumva îmi era chiar ciudă… eram încă eu cea veche, plină de fumuri şi vise de adolescentă întîrziată, care nu ştia că dragostea „se trăieşte” în interior şi nu e un rol pe care să-l joci pe o scenă pentru cei dinafara ta. Nu ştiam prea multe şi nici nu-mi dădeam seama cît de repede aveam să descopăr noile adevăruri.

         Mai ştiu că atunci, brusc, mi-am adus aminte de un alt episod, cînd o coală de hîrtie lăsată în maşina ta de scris, mai mult în joacă, conţinea un început de declaraţie „… te iubesc…”. O scrisesem cu mai puţin de doi ani în urmă, iar tu, înspăimîntat, ai mototolit hîrtia în pumni, aruncînd priviri speriate în jur, ca nu cumva să te vadă T., care, fără ca tu să ştii, se săruta pe furiş cu O. în bucătărie. (Am impresia că ţi-am mai povestit toate astea cîndva, într-o epistolă pe hîrtie de prin anul de graţie 89, cred, poate înainte, poate după evenimente). Acum, totul pare un minunat film de Almodovar, melancolic, ironic şi burlesc, dar atunci era încă atîta durere în mine… mi-am amintit şi de mila care m-a cuprins faţă de reacţia ta fricoasă ta, panicată, de iepure speriat de lumina lanternei, dar atunci nu îmi era de fapt prea clar motivul nemulţumirii mele, totul se petrecea în subconştientul meu, nelămurit şi, mai ales, de neacceptat.

         Acum, citesc Pădurea norvegiană şi fără să vreau am asociat personajele cu cele din povestirea ta erotica. Poate ne-am asociat şi pe noi cei de atunci ori noi cei din povestirea ce nu are legătură cu noi. Nu credeam că mă doreşti cu adevărat, dar cînd ai început să mă pipăi cu sălbăticie nu mi-a mai păsat, ţi-am răspuns la fel, aşa cum nu o mai făcusem cu nimeni niciodată: te-am muşcat adînc de umăr, cu gîndul prostesc de a te trezi, ai gemut sfîşietor şi asta m-a stîrnit parcă şi mai mult, mi-am înfipt unghiile în pielea ta, ţi-am zgîriat spatele, abdomenul, m-am aplecat peste tine într-o poziţie dominatoare şi te-am sărutat pentru întîia oară cu adevărat, hohotind în plîns, cu patimă şi furie şi dor şi disperare, simţeam sîngele pe buze şi pe limbă, nu mai conta nimic, am înţeles că întreg trecutul şi viitorul nostru comun se concentra acolo, în acea clipă ireală, foarte concretă, foarte vie. Te muşcam şi îmi răspundeai muşcîndu-mă, mîna ta mi-a cuprins brusc sexul, ai pătruns cu degetele în mine, m-a durut şi am gemut şi eu, apoi te-ai calmat şi m-ai mîngîiat schimbînd ritmul ca un dirijor care-şi simte cu adevărat orchestra. Am plîns şi am lăsat dragostea să mă cuprindă şi atunci am recunoscut fără nici o umbră de îndoială clipa unică, neaşteptată şi irepetabilă a iubirii, a dăruirii mele totale pentru tine: totul era pur, clar, simplu şi transparent, eram lucidă de parcă aş fi fumat iarbă, eram în trecut şi eram acolo, cu tine, am simţit şi am ştiut că te iubeam şi a fost minunat să mă simt pentru întîia oară Femeie. O scriu cu majusculă, dar nu e nici laudă, nici pentru mine, nici pentru tine, e doar o constatare care trebuia făcută.

         Acum, ascult C’est la vie cu Emerson, Lake & Palmer – îţi mai aminteşti cît ascultam discul acela aproape tocit? – şi mi se pare că viaţa îmi oferă din nou un dar minunat (coincidenţă? lecţie?). Întotdeauna muzica te trimte acolo unde trebuie, mai bine decît orice efort voluntar de reamintire. Ţi-am mîngîiat la rîndul meu sexul inert, îmi plăcea să-l simt trezindu-se, nu pentru că aş fi vrut să profit de el, dar îmi plăcea efectul pe care îl produceam, stimulam viaţa, căci despre viaţă era vorba, îţi controlam şi eu corpul, nu mă controlai doar tu pe mine, ţi-am cuprins testiculele în palme, deşi ştiam că e inutil şi poate aberant totul, era ca şi cum aş fi zîmbit unui orb, totuşi, totuşi am continuat, te-ai întins pe canapea, te-am mîngîiat cu pletele pe tot corpul, mi-am plimbat vîrful limbii pe corpul tău, pe coapse, pîntec, şolduri, priveai în gol extatic, foarte prezent şi absent în acelaşi timp, mă stîrnea privirea ta, ochii tăi larg deschişi, gemeai, mă trăgeai cu mîinile spre tine, îmi căutai din nou sexul, îmi sărutai sînii şi îmi spuneai gîfîit “M., vreau să te f…” şi încă ceva care abia atunci am înţeles, sau poate de-abia acum înţeleg, şi anume că toate astea ar fi trebuit să se întîmple demult şi că tu ai fost un prost atunci, demult şi de aceea nimic nu se mai poate schimba, pentru că toate lucrurile din lume au momentele lor privilegiate, faste.

         Chiar dacă faptic aproape neîmplinit, totul fusese de fapt spus, simţit şi trăit. Te-am lăsat întins pe canapea, prăbuşit parcă într-un somn treaz adînc ca moartea, m-am îmbrăcat şi m-am apropiat din nou de tine pentru despărţire. Ai deschis ochii. M-am aşezat pe covor, am fumat amîndoi din aceeaşi ţigară, m-am aplecat asupra ta şi te-am sărutat pentru întîia (sau ultima?) oară fără violenţă, fără pasiune, fără consecinţe, cu multă gingăşie, cu nesfîrşită tandreţe – aveam buzele umflate, plesnite, dureroase, însîngerate, ca şi tine, de altfel, iar tu mi-ai răspuns luîndu-mi mîna şi sărutîndu-mi-o şi păstrîndu-mi-o îndelung lipită de buze. Şi m-ai privit lung şi trist şi-mi părea rău pentru tot ce-am ratat amîndoi din teamă, din spaimă de complicaţii, din nebăgare de seamă, din prostie.

         Am părăsit casa ta şi viaţa ta pentru totdeauna – o ştiam chiar atunci şi m-am alintat poate pentru ultima oară, lăsînd tristeţea să pună stăpînire pe mine. Lîngă blocul tău, era o cale ferată, m-am culcat lîngă şine, pe iarbă, în şanţ; eram uimită, obosită şi înfrîntă, dar nu umilită: povestea nu era rotundă, nu era împlinită, era imperfectă: mă temeam de gîndul la „ceea ce a fi putut să fie”. Îmi era frică de nostalgia ce m-ar fi putut cuprinde şi care, uneori, avea să mă cuprindă, cum aveam să aflu. Din nou, complexul meu de superioritate mi-a dat tîrcoale, însă de data asta nu l-am mai lăsat să prindă corp, l-am retezat fără ezitare, am plîns doar pentru toţi anii irosiţi, ştiind că, într-un fel, am rupt definitiv cu toată jelania, cu întreaga smiorcăială asupra trecutului. Aşa credeam, aşa voiam să fie. Şi aproape aşa a şi fost. Am părăsit oraşul, iar după nici o săptămînă făceam minunat dragoste, pentru întîia oară, cu iubitul meu.  

         Poate nu îţi aminteşti, dar ceea ce te-a şocat şi, probabil, atras, provocat la mine în acea zi, în acea trecere între zile, era noul meu „look”: slăbisem enorm, aveam un bronz tropical impecabil, iar ochii îmi străluceau intens pentru că eram fericită: purtam în mine starea aceea de plinătate, de plenitudine cum ar zice preţioşii, de „îndrăgosteală”, o stare care-i face pe oameni să pară mai frumoşi şi care e uşor de recunoscut, pentru că pur şi simplu îţi sare în ochi – iubeam atunci de foarte puţină vreme şi eram iubită.

         Îti scriu, după atîţia ani, despre asta ca să-ţi fac în dar o amintire pe care sînt aproape sigură că nu o ai, deşi îţi aparţine şi ţie în aceeaşi măsură ca şi mie: cîndva, demult, cred că era, ştiu că era la sfirşitul lui iunie 1986, o femeie tînără şi frumoasă te-a iubit cu adevărat pentru o clipă. Dar clipa e măsura lumii, spuneai tu! Şi ea, clipa aceea, clipa aceasta, ca un fel de Aleph borgesian cuprinde, cum tot tu spuneai, totul, tot timpul şi întreaga lume. Îmi amintesc şi acum excitaţia cu care vorbeai despre Borges oricui, cum mi-ai inoculat microbul fantastului argentinian şi mie, care la început, printr-un fel de boală a adolescenţei, boală ce se manifesta în fel şi chip, am încercat să rezist. Da, mi-ai lăsat două amintiri, două urme de care nu mă pot elibera, şi nici nu mă vreau eliberată, aceasta desigur şi Borges. Dacă sînt cum sînt acum, şi nici eu nu ştiu prea bine cum sînt, şi nici nu contează cum sînt, asta se întîmplă şi din pricina acestor două urme. Între a-ţi mulţumi şi a te blestema, cred că este mai potrivit să te felicit, pentru felul în care ai reuşit să-mi spargi carapacea de ţestoasă foarte tînără, insuficient conturată şi foarte încăpăţînată.

         Poate că, la bătrîneţe, deşi îmi este peste putinţă să mi te imaginez  bătrîn, ar fi un fel de oximoron, parcă aşa se cheamă, într-un moment de  nostalgie, vei fi mîndru şi fericit să povesteşti cuiva cum alături de tine, o femeie, proaspăt îndrăgostită de altcineva, a cunoscut iubirea cu tine, prin tine. Şi dacă vrei, n-ai decît să publici povestea în cartea de povestiri erotice la care te lauzi că scrii! În fond, e şi a ta, eu n-am făcut nimic altceva decît, biet secretar benevol cum se întîmplă să fi fost, n-am făcut altceva decît să păstrez în memorie o întîmplare pe care tu, maestre, maestro della mia giovenezza, se prea poate s-o fi uitat…

         Poate, pe curînd, M.”

         Smerită propunere de comentariu datorată destinatarului                                      

         Cînd am găsit mesajul în inbox, între alte cîteva zeci de mesaje sosite în ultimele două-trei zile, cît nu apucasem să ies online din cauza lucrului la carte,  n-am ştiut cine mi-l trimisese. Erau doar două rînduri ce mă îndemnau să deschid documentul ataşat, semnătura scurtă nu mi-o aminteam, un prenume nu foarte răspîndit, dar nici aşa de rar încît să nu fi cunoscut eu însumi cîteva purtătoare, iar adresa expeditorului nu-mi spunea nimic. Însă odată deschis documentul, aveam să-l citesc şi recitesc cu o frenezie puţin explicabilă la un om ce-şi ascunde uneori şi faţă de sine sentimentele. Nu vreo calitate literară excepţională mi-a provocat frenezia, deşi acest reportaj retrospectiv nu e rău scris, cu un amestec de pasiune rememorată, umor şi autoironie greu de găsit la reprezentantele sexului slab sau, mai degrabă, ale celui frumos fiind vorba de cine este vorba. Nu, era altceva şi anume o coincidenţă tulburătoare. Nu uitasem niciodată cu adevărat întîmplarea, cel mult o ascunsesem cu grijă undeva în ungherele memoriei mele, pentru că nu eram foarte mîndru de ea, şi asta chiar din mai multe motive, însă cu doar două zile înainte, în vreme ce mă relaxam trîntit pe o canapea, altă canapea, că m-am mutat de nu ştiu cîte ori între timp, deci în vreme ce stăteam tolănit cu gîndurile zburînd şi chiar zburdînd aiurea, după vreo patru-cinci ore de scris neîntrerupt la computer, îmi amintisem, cu o precizie stranie, simţind chiar şi ruşinea şi teama difuze de atunci, aceeaşi veche întîmplare. Şi n-o mai văzisem pe M. de cel puţin zece ani şi atunci în fugă, într-o zi geroasă, şi nu discutasem decît despre revoluţie, că asta se petrecea în iarna aceea. Stranie coincidenţă – probabil că ea îmi scria mesajul chiar atunci cînd eu rememoram spontan evenimentul. Sau ea a început să-l relateze atunci cînd mie mi-au fugit gîndurile într-acolo. Imposibil de stabilit cine a avut prioritatea, că despre iniţiativă nu cred că poate fi vorba în cazul vreunuia dintre noi. Ce s-o fi întîmplat în spaţiul acela dintre noi ca să ne revină amîndurora, în acelaşi timp, memoria acelui timp? Nu ştiu, nu pot nici măcar să aproximez o explicaţie. Sigur, relatarea ei şi rememorarea mea diferă în cîteva detalii, nu foarte semnificative, dar în mod esenţial sînt identice. Diferenţele provin, probabil, din perspectivele diferite, un bărbat şi o femeie sînt egali, nu şi identici, pentru că nu sînt construiţi la fel, nu simt şi nu gîndesc la fel. Nici două persoane de acelaşi sex, de altfel, nu pot fi identice decît cu preţul inutilităţii uneia dintre ele.

         Am acceptat sugestia de a prelua relatarea în această carte, ca şi cum ar fi a mea, pentru că este şi a mea. La început am vrut să o modific în detalii, adoptînd  perspectiva mea, apoi m-am gîndit să i-o adaug, să construiesc un fel de diptic, în cel de-al doilea volet urmînd să fac şi corecturile, să restabilesc adevărul, adevărul meu vreau să spun, pentru că acela este adevărul adevărat dar, în cele din urmă, am renunţat. Nu din lene, nu comoditate, ci pur şi simplu din onestitate. Dacă e întîmplarea noastră, dacă e amintirea noastră, să scot în lume două versiuni ale poveştii ar însemna nu doar s-o discreditez pe ea, ci să discreditez şi povestea însăşi, ba chiar şi îndepărtata, frenetica şi melancolica întîmplare. Iar aşa ceva eu nu pot să fac! Să nu-mi vorbiţi de Lawrence Durrell, de cvartet şi de cvintet, pentru că acelea sînt minunate construcţii romaneşti, despre eroi şi morminte, nu banalele evenimente esenţiale ale unor bieţi trecători pe sub astrele acestei lumi, cum se întîmplă să fie protagoniştii acestei scrisori, ai acestei relatări, ai acestei întîmplări. Care, indiferent de măsura lor, dar omul este măsura tuturor lucrurilor, ne învăţau cei vechi, este una esenţială. În viaţă, deosebit de artă, numai cine nu vrea nu are geniu. Iar unii vor. Şi, tocmai de aceea, de nimic şi de nimeni nu le pasă!

          Un epilog 

         I-am trimis personajului, persoanei care mi-a expediat neaşteptata scrisoare, dacă doriţi şi chiar dacă nu doriţi, pentru că asta este, cele scrise pînă aici. Mi-a răspuns, şi încă foarte repede, că lectura textului a impresionat-o enorm, pînă la lacrimi, scrie ea, dar că mă port excesiv de puţin amabil cu personajul care, teoretic, aş fi putut, aş putea fi eu. Prima mărturisire m-a luat complet prin surprindere – în fond, textul îi aparţine în cea mai mare parte, ceea ce înseamnă că a obţinut respectivul efect de lectură doar datorită faptului că am intermediat, ca un fel de releu, între scriere şi lectură, persoana reintrînd în posesia propriei scrisori după ce aceasta a trecut prin faţa ochilor mei. Ca şi cum lectura mea, ca un fel de catalizator, ar fi metamorfozat textul ori i-ar fi schimbat autorul. Pentru că nu-mi pot imagina că efectul de lectură ar fi fost provocat de modesta ramă în care am încadrat textul principal, al cărui autor, repet, nu sînt. Cît priveşte lipsa de amabilitate cu care aş fi tratat personajul care aş fi putut fi, ca aş putea fi eu, ce pot să zic? Uneori, pe lîngă scrupulul exactităţii excesive, îl am şi pe cel, o, nu, nu al masochismului, cum s-ar putea interpreta, ci al modestiei, al unei anume reţineri în ce mă priveşte. Şi, de altfel, în liniile sale esenţiale, personajul respectiv nici nu este rodul plăsmuirilor mele, ci produsul efortului de rememorare al interlocutoarei, aşadar, dacă sînt reproşuri de formulat, nu eu ar trebui să fiu socotit vinovatul. Nu am fost decît un cititor, foarte curios şi deschis e adevărat, implicat în oarecare măsură prin punerea la lucru a propriei memorii şi, pe deasupra, un fel de tîmplar ce pune rama tabloului unui maestru. Cum nici ea nu este cu adevărat vinovată. Uneori, memoria se mai şi înşeală. A mea, a interlocutoarei, a voastră, a oricui. Alteori, nu! Oricum, nu cred că de această dată s-a înşelat. Pentru că, ca să mai optez o dată pentru sinceritate, amintirile mele şi ale expeditoarei nu diferă foarte mult în ceea ce priveşte personajul care aş fi putut fi, ori poate chiar voi fi fost într-un anume orizont temporal. Nu ştiu dacă chiar aşa a fost, nu am totuşi amintiri infailibile, dar cred că ar fi putut fi. Poate nu este întrutotul adevărat, poate că există erori de detaliu, dar el este cu siguranţă verosimil. Cum verosimilă cred că este şi povestea. Şi altceva nici nu mă interesează! În fond, m-am săturat şi de doctorii în adevăruri definitive şi de iluzia că acestea, dacă există, ar fi şi transmisibile. Dar o stare, sugestie unei stări, iluzia unor întîmplări, cred că încă mai pot fi transmise ori, cu un cuvînt în expansiune astăzi, comunicate.

         Post scriptum: Cînd credeam că e gata…

         Ei, da, cînd credeam că e gata, că povestea a ieşit rotundă, încheiată, că pot să mă apuc de alte povestiri, am primit un nou mesaj de la simpatica mea interlocutoare, pe care îl ataşez în post-scriptum, pe de o parte, pentru că dă o anume complexitate poveştii, ajutînd-o să pară mai puţin liniară şi, pe de altă parte, pentru că oferă o anume explicaţie motivaţională întîmplărilor relatate în primul mesaj, care altfel ar putea părea desprinse din literatura absurdului, care îmi place la lectură, e adevărat, dar care nu mă atrage şi, cum să zic?, auctorial. Iată-l, fără alte comentarii, pentru că nu mai e nimic de comentat:

         „Acum, că lucrurile au fost mărturisite şi acceptate de mine, îmi este mult mai uşor să-mi continui confesiunea, deşi a continua este impropriu spus, pentru că, de fapt, urmează să mă întorc şi mai mult în timp, spre rădăcinile evenimentelor. Poate că, de fapt, nu mai am nimic nou de spus, poate că diferă totul din cauza perspectivei noi, sau poate că istoriile se vor completa în mod fericit. Acum nici eu nu mai ştiu ce impresie se va crea în final, mie însă mi-e teamă de senzaţia de dezumflare a balonului de după încheierea fulminantă a descoperirii mele. Lecturînd notiţe vechi, am găsit cîteva istorioare care m-au înduioşat şi, în acelaşi timp, m-au înfiorat prin erotismul difuz şi confuz al gîndurile mele de atunci. Abia acum înţeleg nelămuritele mele „stări” din acea vreme, abia acum am capacitatea de a vedea cum refulările mele din tinereţe, datorate poate prejudecăţilor, poate pur şi simplu lipsei de informaţie, dar în nici un caz lipsei de interes faţă de subiectul în cauză, după cum se va vedea, instinctul funcţionînd fără ezitare, mi-au influenţat toate experienţele şi trăirile sentimentale şi erotice ulterioare. Toate acele stări ciudate alcătuiau de fapt manifestarea totală, pură aş spune, a Femeii care se trezea, cu întîrziere, poate prea mare întîrziere, în mine.

Dintotdeauna m-a intrigat aspectul ciudat al feţei sale: o barbă foarte deasă, castaniu-roşcată, dar nici un fir de mustaţă. Nu mai întîlnisem aşa o fizionomie pînă atunci, decît în poze cu marinari olandezi, şi mi se părea nefirescă, ciudată şi puţin comică, însă astfel i se mai îndulceau puţin trăsăturile şi îmi era parcă mai puţin teamă de el. Dintotdeauna mi-au plăcut bărbaţii cu barbă. Despre el nu ştiam însă dacă îmi plăcea sau nu. Am învăţat să tund la o vîrstă fragedă, pe la treisprezece ani, o făceam cu plăcere şi chiar cu artă: tundeam deopotrivă bărbaţi, femei, rude, prieteni, colegi, vecini, necunoscuţi. În facultate, am ajuns chiar să cîştig bani buni de pe urma „talentului” meu, bani pe care îi cheltuiam cu frenezie pe cărţi „la pachet” şi ţigări bune – cele două mari pasiuni-patimi ale mele din epocă. E adevărat că aveam preferinţe pentru anumite persoane, la „contactul” cu unii aveam o senzaţie plăcută, liniştitoare, în timp ce alţii parcă mă respingeau cu „emanaţiile lor”, atunci încă nu-mi dădeam seama de unde proveneau aceste senzaţii…

Cînd m-a rugat întîia oară să-i tund barba şi părul, am avut o mică ezitare, în mod nefiresc, eram emoţionată. O tunsesem deja pe soţia lui, eram familiarizată cu locuinţa, atmosfera şi obiceiurile casei, tunsesem zeci şi zeci de alţi bărbaţi, şi cu toate acestea eram emoţionată la gîndul apropierii fizice – cît se poate de fireşti, de altfel, ce urma să se producă. Îmi amintesc rîsul meu nervos, modul stîngaci în care m-am apropiat de torsul său gol, pielea îi degaja un miros nou şi ciudat, pe care nu-l cunoscusem, un amestec de tutun, îi plăcea să fumeze pipă şi folosea numai un foarte parfumat tutun olandez, deodorant de la shop şi sudoare, care mă ameţea şi mă făcea să ezit. Ceilalţi din jur rîdeau, se făceau pronosticuri privind reuşita „intervenţiei”, iar eu eram pierdută toată, îmi veneau tot felul de idei şi concepeam în gînd pretexte ciudate, voiam să las baltă totul şi s-o iau la goană, simţeam că mi se face cu adevărat rău, un tremur incontrolabil pusese stăpînire pe mine în mod inexplicabil. Am pus totul pe seama „micimii” mele în faţa personalităţii sale uriaşe. Îmi era îngrozitor de frică să nu dau greş chiar de la prima încercare. Cu chiu cu vai, cu o foarfeca boantă şi un pieptene neascultător, am scos-o la capăt cu bine. Ştiu că a durat neobişnuit de mult: tunsul părului a fost relativ simplu (îmi aduc aminte cum ocoleam cu grijă o aluniţă de pe pielea capului), comparativ cu cel al bărbii, unde gesturile şi toată starea mea s-au schimbat, fiind copleşită de o nervozitate ce creştea cu fiecare clipă, transformîndu-se într-o bizară excitaţie: gesturile căpătau o tot mai accentuată intimitate, cu sau fără voie îi atingeam obrazul, gîtul şi, mai ales, zona erogenă preferată de mine, buzele. Simţeam că mă pierd toată, aş fi mîngîiat, aş fi sărutat buzele moi, cărnoase, dinţii îi sclipeau în lumina artificială (şi cam chioară) a becului, îmi vorbea, rîdea, îi vedeam vîrful limbii între dinţi, fuma, mai fumam şi eu, ca să-mi calmez cît de cît emoţiile provocate nu atît de atingeri sau de imaginile care se derulau, cît mai ales de gîndurile ce se năşteau cu o frenezie înspăimîntătoare: inima îmi bătea nebuneşte, îmi era frică să nu mă dau de gol, ca atunci cînd am vrut – şi n-am reuşit! – să copiez la examenul de matematică, imaginaţia mi-o luase complet razna, atunci, ca şi acum, ca în fiecare moment cînd nu sînt atentă să controlez jocul şi direcţia propriilor gânduri.

Cu o altă ocazie, ascultînd toţi patru pe un pick-up Bolero-ul lui Ravel, sugestionată probabil de comentariile sale discret însă insinuant erotice, presărate printre detaliile scandalului din epocă, m-am imaginat făcînd dragoste împreună şi iar m-am simţit nedumerită, emoţionată şi jenată de gîndurile mele bizare şi „nepotrivite”, mă consideram ciudată şi perversă: îmi iubeam bărbatul şi, totuşi, amantul meu imaginar era un prieten pe care raţiunea îl respingea: era prea „bătrîn” (şapte ani diferenţă!), cam desuet pentru gusturile mele, cam misogin (sau aşa îl vedeam eu pe atunci), un super-erudit (he-he, parcă asta ar fi contat în pat..!).

Următoarele întîlniri dedicate tunsului s-au desfăşurat din ce în ce mai plăcut pentru mine: am cîştigat încredere şi ajutată de eterna şiretenie feminină mi-am format un stil de abordare care să mă ferească de partea neplăcută generată de emoţiile inerente „ciocnirilor”: deşi de obicei familiarizarea cu diferitele persoane privind caracteristicile părului, ale formei craniului, semnelor particulare etc, ducea la creşterea vitezei de lucru, cu el am procedat invers: prelungeam la maxim fiecare şedinţă, fiecare gest, fiecare atingere, cu din ce în ce mai mult rafinament. De plăcere, mi se ridica tot părul pe piele, lăsam furnicăturile să-mi cuprindă tot corpul, eram conştientă că mă înroşeam, îmi simţeam obrajii arzînd, totuşi reuşeam să-mi maschez stările cu un pahar de alcool aflat la îndemînă (creasem şi leit-motivul „cu alcool tund mai bine”), cu ţigara din care fumam cu voluptate, plasam cîte un banc între două clănţănituri ale foarfecelui, îi trăgeam cîte o plesnitură voit frivolă, cîte un ghiont amical (şi nesuferit), pînă reuşeam să-l enervez – cînd, de fapt, aş fi dorit atît de mult să-l mîngîi!–, îl bruscam, îl şicanam în mod intenţionat, pentru a ascunde gingăşia şi moliciunea celorlalte gesturi. Erau momentele mele de victorie, cînd îl doream la nebunie şi nimeni nu o ştia, îmi închipuiam scene imposibile, că mă ia în braţe, că mă dezbracă, eu continuam să-l tund încet, îi tăiam barba cu o infinită grijă şi tandreţe – pe care el nu avea să le intuiască niciodată (mai ales partea asta cu barba mă înnebunea, era favorita mea), şi totul cu grija de a nu le tăia prea scurte, pentru ca experienţa să se repete cît mai curînd…

Au trebuit să treacă atîţia ani ca să am curajul, neruşinarea sau plăcerea de a-mi aminti toate aceste întîmplări – cred că am ajuns la vîrsta potrivită pentru asemenea istorisiri – pe  care simt uneori, ca acum, nevoia să le împărtăşesc şi altora, dar, mai ales, celor cărora le şi aparţin. Cu aceleaşi sentimente, aceeaşi M.” 

Cum spuneam, fără comentarii!

        (Decembrie 2002 – Ianuarie 2003)

Povestirea a apărut în La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi în ediţie definitivă, Europress Group, Bucureşti, 2007. Va rămîne aici pînă în preajma Anului Nou – nu pentru că aş fi eu în vacanţă, ci pentru a o putea citi fiecare cînd are vreme, între nenumăratele obligaţii religioase, folclorice, familiale, ca să nu mai vorbesc de cele culinare!

Crăciun luminat! Joyeux Noel! Merry Christmas! Feliz Navidad! Buono Natale! Wesolych Swiat!

                                                                                                                           După visul Emei Rastin

           Într-una din nopţile mele fără de vise, nopţi smolioase, negre precum catranul şi pasul dracului, am visat un băieţel. A fost unul din acele vise „din nimic”, nu zămislit, cum se cuvine, din alte vise, ci rod al neantului închipurii pure, dar l-am visat cu toată puterea. Era cumva sinonimul fetiţei cu chibrituri, era un băieţel modest, timid, visător şi, desigur, ineficient. Stătea ancorat doar de cîteva fire, suspendat între destin şi lipsa destinului, între el şi sinele său, atîrna leneş între două lumi, în intremundii, fără să aibă habar de cele ce i se cuvin, fără să le bănuiască pe cele ce viaţa i le-ar fi datorat cu totul neîntimplător. Era un băieţel pe care mi-ar plăcea, mie, autorul şi creatorul său, să-l văd pistruiat, cu faţa înroşită de alergare, lovit de copilărie pînă la sînge la ambii genunchi, cu coji de măr stricate, dar frumos mirositoare a măr pur, aproape esenţializat, pe coatele zdrelite şi ele. 

         Însă realitatea băieţelului contrazice flagrant mintea scriitorului şi închipuirea scriitorului, aşa că scriitorul, neavînd încotro, s-a mulţumit să spună numai atît: „era un băieţel pricăjit”, la inimă, la anemie, la sechelele anemiei, la sechelele unei copilării pe care el, chiar tîrziu, coşcogemitea bărbatul, nu a analizat-o niciodată, cît de cît, din teamă şi din oripilare. Fusese un băieţel necăjit. Chiar dacă nu pierduse vreodată o oaie, precum un frate de-al său literar, la întoarcerea de la cîmp către casă. Autorul era, este, desigur, cînd mai deştept, cînd mai inert, dacă nu de-a dreptul prost, în privinţa băieţelului său, dar acesta niciodată nu i-a fost indiferent. 

         Ninsorile, fie de fulgi, fie de petale, fie de puful plopilor, pedepseau băieţelul cel nătîng pînă la suferinţă, doar că el nu pricepea de ce se simte aşa, pentru că nu ştia nici să denumescă suferinţa. Şi nici bucuria  nu ştia să o numescă, asta e firesc din punctul de vedere al autorului, pentru că himera, abia masculină, întîlnea bucuria prea rar, atît de rar încît era neidentificabilă, şi himera, şi bucuria, şi una şi cealaltă, adeoseori laolaltă. Iar dacă s-ar întîlni punctul de vedere al autorului cu cel al băieţelui şi cu cel al lumii, chiar e greu de imaginat ce cockteil exploziv ar putea să se nască din asta, ce izbuc de artificii, ce spectacol al sfîrşitului tuturor timpurilor.

         Într-o zi, dar asta după mulţi, mulţi ani, băieţelul cel nătîng, bărbat, de-acum, dar fără conştinţa desprinderii adevărate şi a uriaşelor şi tulburătoarelor consecinţe ce decurg din aceasta, s-a îndrăgostit. Dar s-a îndrăgostit într-un fel foarte apropiat dintr-o altă ciudată copilărie, cea a Micului Prinţ. A făcut un cerc pe nisipul amestecat al vieţilor sale căci, am uitat să vă spun, trăia aşa de frumos la un mal întins de mare, a fixat un punct în centrul cercului perfect şi s-a îndrăgostit de punctul perfect din centrul cercului perfect! S-a îndrăgostit însă atît de tare încît amărîtul de punct a devenit un soare cu raze şi cu toate cele care se cuvin soarelui. Era atît de de multă strălucire încît băieţelul meu, băieţelul nostru, băieţelul cel nătîng şi-a acoperit ochii cu palmele, dar nu a uitat să-şi răşchireze pe ascuns degetele. Şi, printre razele propriilor sale falange, a văzut apariţia. Ea venea din rănile sale mereu deschise, mereu supurînde, de la genunchii săi de puşti mereu rănit, venea de pe argintul brazilor muraţi de zloata iernii primăvăratece, cu miros de rădăcină adîncă şi de mirodenii şi coloniale, venea de pe ţurţurii luminoşi, sub rîsul înfrigurat al poznei, mereu interzise, a copilăriei noastre, noastre, noastre, noi, cei care de fapt alcătuim, laolaltă toate copilăriile, copilăria tuturora. Da, pentru că noi, ca într-un El Aleph secret şi binevoitor, ascuns bine în inimă ca un stimulator cardiac perfect, adunăm toată copilăria lumii.

         Nu mică i-a fost băieţelului mirarea cînd s-a simţit, mai întîi la tălpi, apoi la degete, apoi spre glezne prea plin de furnici şi de greieri. S-a uitat curios acolo, într-acolo, şi nu a văzut nici furnici, nici greieri, fapt care l-a mirat peste poate. Dar era în căuşul unei palme străine, un căuş larg, călduţ, primitor şi promiţător…  alte direcţii de necuprins nici cu gîndul, nici cu pămîntul, cu atît mai puţin cu mintea lui, bine strunită şi bine gîndită, după cum, desigur, îşi închipuia. A stat aşa, în mirarea-i cea mare, un timp atît de lung… atit de lung… şi azi, în zilele noastre nebune de legat şi total digitalizate încă se mai miră… ce a fost cu el? ce a visat? ce a trăit? e ceva cu el? a visat ceva? a trăit ceva? A rămas mereu lîngă ţărmul mării celei mari, contemplînd punctul care, din ce în ce mai rar, tot mai rar, îl ilumina. 

         Au trecut nopţile şi zilele şi zorile, au trecut şi bărcile şi scafandrii şi guvizii şi vapoarele cele mari, au trecut stelele şi luna, a trecut totul într-o contemplaţie aproape detaşată, rănile de pe genunchii săi încă mai sîngerau, aşa cum sîngerează toate rănile celor îngenunchiaţi. Şi, din adîncul nisipurilor, din adîncurile mării, din adîncul simbolurilor, din adîncul negrăitrului, punctul desenat îl privea mustrător, ca şi cum ar fi fost sus, sus pe ceruri, şi nu jos, pe nisipuri. Îl privea cumva mustrător, spuneam, neînţelegind de ce, dacă tot te apuci de făcut desene, nu desenezi direct pe cer şi desenezi pe un petic umil de plajă, de nisip, pătat de alge şi sters de vînturi. Pînă într-o zi, cînd energia odihnită a punctului s-a concentrat într-o singură rază, mai luminoasă decît orice rază văzută pe lume vreodată, iar la stingerea ei instantanee, pe nisip, se mai vedeau, drept semn de  precară aducere aminte, doar urmele tălpilor mici ale băieţelului, doar umbrele…

         Acesta este visul visat de Crăciun de un băieţel necăjit, băieţel visat de Ema Rastin, visată apoi de mine în vreme ce-l visa, vis visat şi de dragii de voi numai cu cîteva clipe mai înainte… Crăciun luminat.

Ianuarie 2007

M-am învăţat minte! În veci nu voi mai amesteca literatura de ficţiune şi comentariul politic în aceeaşi postare. Mai mult, am decis să prelungesc experimentul literar pînă trec Sfintele Sărbători, poate pînă cînd revin, plin de forţa poloneză, pe care o vampirizez fără scrupule, în “eterna, fascinanta, mereu surprinzătoarea şi fabulospirituala” noastră ţărişoară. Povestirea de azi a apărut în Semnele timpului, volumul de debut din 1988, reeditat acum doi ani pe www.liternet.ro, şi a fost reluată în La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi în ediţie definitivă, EuroPress Grup, 2007.

Simion gramaticul

Simion era în cel de-al nouăzecişioptulea an al vieţii şi boala-l ţinea culcat. Mîhnirea îl cuprinse neagră şi apăsătoare, căci simţea că nu-şi poate împlini destinul proorocit de ursitoare la naşterea sa. Ai lui, din tată în fiu, fuseseră neştiutori de carte, păstori păscîndu-şi turmele prin munţii şi cîmpii, mai degrabă după mersul stelelor şi alte semne decît după scripturi şi solii scrise. I se proorocise că va umple vechiul cufăr fieruit cu scrierile sale şi că nu se va stinge din viaţă înainte de a trece suta de ani. Dar asta fusese de mult, de multă vreme… Acum, zăcea-n pat, cu mîna dreaptă închircită, sfîşiindu-se de durere numai la gîndul de a lua pana între degete. Gîndul îi zbura la deşărtăciunea lumii, la iluzia judecăţilor despre viitor. Înclină din cap către portretul Stagiritului şi i se păru că poate percepe un zîmbet uşor pe hîrtia îngălbenită a acestuia. „Cei vechi ştiau totul“, murmură el pentru sine.

Încercase  şi cu mîna stîngă, dar nici aceasta nu voise să-l asculte. Dăduse vorbă pentru un scrib căruia să-i dicteze, dar ştiutorii de carte erau mai greu de găsit în singuratecul ţinut chiar decît semnele vizibile ale divinităţii. Trebuia să încheie Tractatus sive Liber… împotriva ereziilor bogomile, iar Cartea despre Nume, pe care o începuse şi o părăsise în mai multe rînduri, era pe cale de a se lumina în ramificaţiile ei cele mai subtile şi îndepărtate. Şi, tocmai acum, puterea mîinii îl părăsise, fapt ce-i prilejui un lung şi trist monolog despre minte şi trup, rămas din nefericire în starea de vorbire însingurată, murmurată, neauzită.

Zilele treceau una după alta şi, parcă şi mai lungi încă, nopţile. Simion privea tavanul chiliei şi-şi amintea anii trecuţi în studiu, conversaţii şi meditaţie: seminarul din oraşul lui Constantin, Universitatea padovană, popasurile la papistaşii din Lwow şi Cracovia, cele treisprezece polemici împotriva căilor greşite, care trebuiau să triumfe copleşitor şi definitiv în Tractatus.

Încercă să mişte mîna dreaptă şi observă că aceasta îl ascultă. O îndreptă grăbit către pană şi mîna i se chirci din nou. Aşteptă puţin şi întinse mîna către pahar. Îl duse la buze neştiind ce să mai creadă. Luă din nou la cercetat tomurile legate în piele de viţel de un an, cu catarame şi chingi metalice, aurite. Le răsfoi prin locuri de-acum ştiute, nu găsi nimic despre ciudata maladie ce-i paraliza voinţa scriptoricească. Nu era lingoare, dimpotrivă se simţea în plină putere, mintea i se concentra cu uşurinţă, vocea îi răsuna oricît de tare ar fi voit. Numai mîna, numai mîinile, şi numai… Nu înţelegea nimic. Dacă încerca să prindă un beţişor oarecare, o carte, paharul, o monedă veche, mîna îl asculta; putea chiar să numere filele cărţilor trecîndu-le repede printre degete. Când încerca însă să apuce pana, mîna se strîngea şi dureri insuportabile îi chinuiau braţul pînă către umăr, degetele se încovoiau, tremura din tot corpul şi o transpiraţie rece îi luneca pe sub cămaşă, pe spatele slab, uşor încovoiat.

Primise cîteva epistole din ţinuturi îndepărtate, Johannes Curtius din Silezia îi solicita competenţa într-o problemă de ascuţită erudiţie orientală, un învăţat de la Athos îi cerea părerea despre manuscrisul ultimei cărţi pe care i-l trimisese de aproape trei luni. Nu le putuse răspunde, mîna nu-1 asculta, simţea că se rup legăturile cu Înţelegerea, că rămîne tot mai singur şi mai neputincios. Şi nici măcar nu reuşise să lase un învăţăcel în urmă, toţi veniseră, se speriaseră de imensitatea sarcinilor şi plecaseră care încotro. Bogdan nu voise să respecte stadiile, se aruncase fără zăbavă în lucru, nu respecta orele de odihnă şi masă şi se pierduse, intoxicat de plumb şi de praful cărţilor, cu mult înainte de vîrsta bărbăţiei depline. Era singur, în urma lui, 98 de manuscrise acoperite cu mărunte litere negre şi roşii, dar însemnătatea lor era derizorie – simţea, ştia asta – faţă de cele două încă nescrise. De la Parmenide eleatul şi de la Stagirit şi de la prezbiterul Ioan nu se mai spusese ceva cuminte despre Cuvînt, iar Tractatus-ul trebuia să stabilească pentru întreaga eternitate şubrezenia argumentelor bogomile, virtutea adevăratei căi. Iar el, singur, neputincios şi trist, nu-şi putea striga adevărul, nu putea striga adevărul, pentru că nenorocita de mînă nu voia să-l mai asculte, se chircea ca un vrej de vie ori de cîte ori încerca să apuce pana.

Era noapte. O lampă cu seu de oaie şi cîteva lumînări luminau chilia, lăsînd în umbră colţurile încăperii. Simion îşi ţintuise privirea într-un punct al tavanului, iar gîndurile îi rătăceau în voie. Trecutul îşi trimitea iar umbrele în memoria sa vie şi cuprinzătoare… Era la Padova, învăţăcel îmbrăcat în lunga haină a Universităţii. Alexis cel Tînăr şi Jean le Franc îl întrebaseră dacă ar putea scrie fără mîini. Îşi aminti cum se lăsase legat cu mîinile la spate şi cum, apoi, prinzînd pana între dinţi scrisese pe foaia de pergament: „Răsăritul şi Apusul sunt cele două chipuri ale lumii. Ele fac una, pentru că vîntul cel rece vine dinspre Miazănoapte“. Ceilalţi rîseseră nepăsători, Alexis şi Jean îşi prinseră centurile una de cealaltă jurînd să nu se mai despartă niciodată, iar Simion, îşi aducea acum aminte, căzuse pe gînduri întrebîndu-se ce voiau să spună acele cuvinte ce-i veniseră pe neaşteptate… Cîntaseră cîteva cîntece goliardice din foile primite de la mănăstirea Beuren şi plecaseră la culcare. Frumoase vremuri, gîndi Simion, tare frumoase şi nepăsătoare, deşi nu ieşea din sălile Universităţii şi din cele ale Bibliotecii ducelui măcar opt-zece ore pe zi. 

Acum, acum ştia. Bătrînul, cu ochii umeziţi de emoţia vie a amintirii, se ridică şi-şi aduse masa lîngă pat. Se aşeză pe margine şi, cu pana între dinţi, începu să scrie. Pagină după pagină, teancul din stînga mesei se înălţa, se înălţa cuprinzîndu-i gîndurile, dînd voinţei sale scriptoriceşti soliditatea stîncilor înconjurătoare. A trecut o vară şi apoi o iarnă. Cînd a fost din nou vară, Tractatus-ul era încheiat şi trimis pe micii măgăruşi spre locurile unde sălăşluiau bărbaţii Înţelegerii. Îl tipărise singur la mica presă manuală prin care trecuseră şi celelalte scrieri ale sale.

Simion era, acum, aproape orb. Apropierea prea mare de foaia de pergament, vîrsta, îi secaseră privirea. Dinţii îi căzuseră, iar pana o ţinea între buze înţepenind-o cu ajutorul limbii de cerul gurii. Încet, încet, a pornit la elaborarea Cărţii despre nume. A fost puţin mirat să constate că între vorba propriu-zisă şi înţelesul ei nu părea să se afle vreo legătură justificată prin ceva de necontestat. Începuse chiar compunerea unei limbi noi, în care cuvintele urmau să aibă înţelesuri cu totul deosebite cu cele din oricare limbă cunoscută. Văzînd că nu este nici un lucru imposibil, dar nici unul foarte uşor de împlinit, a renunţat. Vîrsta nu-l dezobişnuise să ocolească linia de mijloc, lucrurile călduţe, cele pe care oricum le-ar putea duce la capăt oricine în afara sa. Nu era nici un semn de mîndrie aici, ci numai o corectă şi economică manieră de înţelegere a diviziunii muncii spiritului. Sau, cu un proverb ce-l ţinea minte încă din copilărie, omul potrivit la munca potrivită. 

A venit din nou iarna. După ce s-au topit zăpezile, pe cînd iarba de-abia ieşise iar mugurii copacilor începuseră să plesnească, doi învăţăcei trimişi să-şi facă ucenicia pe lângă el, doi învăţăcei pe care atît îi aşteptase, l-au găsit nemişcat, mort, cu pana între buze. Cearşaful lunecase de pe el, cămaşa-i era descheiată larg la gît, ochii deschişi şi goi. Din călimara de bronz, răsturnată, cerneala se scursese în linii neregulate pe cea din urma foaie. Cu mare greutate se mai puteau citi cuvintele unui straniu bun rămas adresat acestei lumi: „Simion… 100 de… cărţi… gata, plec…“. Iar sub pată, scrisă probabil cu ultima suflare, cu ultima picătură de viaţă, această sentenţă finală şi enigmatică îşi transmitea mesajul către întristaţii învăţăcei: „Cînd gura vorbeşte cuvinte care se păstrează în corporalitate, ea lasă urme care rămîn“.

Tinerii învăţăcei au citit şi au recitit mesajul. Cu două hîrleţe au săpat groapa, l-au coborît în ea murmurînd o scurtă rugăciune. Au tăcut cîteva clipe lîngă mormînt şi apoi au plecat să pregătească măgăruşii pentru drum… Înapoi? Înainte? Nu erau nici trişti, nici veseli, numai goi şi tăcuţi cum se întîmplă în ceasurile de mare cumpănă. Soarele era la amiază.

Septembrie 1978, în Iaşi                          

M-aş fi lipsit bucuros de acest interludiu dacă, de la cîteva sute de kilometri distanţă de România – şi vreo 10 – 15 ani distanţă temporală! –, ceea ce se întîmplă acolo nu m-ar mira peste măsură. Furibunzii susţinători ai d-lui Băsescu din tabără civică şi jurnalistică – o parte adăpostită pe această platformă – se miră şi se întristează de renominalizarea d-lui Boc şi, puţin după aceea, de reapariţia în echipa guvernamentală a diverşilor „strigoi”, de la violeta d-nă Udrea la d-nii Videanu, Berceanu cu tot neamul lor! Alţii sînt oripilaţi de ungurul de la Cultură! Cei mai şugubeţi dau vina pe PSD şi/sau PNL, de parcă,  oriunde în lumea civilizată, opoziţia este obligată să sprijine guvernarea. Rog trompetele să lase jos, că măcăne, chestia cu interesul ţării! Dacă lor şi iubitului lor preşedinte le-ar fi păsat de acesta, am fi avut un guvern sprijinit de o majoritate consistentă încă de la căderea primului guvern Boc. Aşa avem un guvern cu o majoritate încropită şi subţire, dar care are totuşi preşedintele alături. Să fie sănătos şi să ne guverneze bine! Nu înţeleg sursa nemulţumirii fanilor prezidenţiali – păi, cam la ce se aşteptau dumnealor? Dacă se aşteptau la altceva, înseamnă că nu erau doar cointeresaţi material şi/sau spiritual ori căzuţi într-o inexplicabilă transă de obedienţă şi slugărnicie, ci pur şi simplu idioţi! Dl. Băsescu n-a venit în al doilea mandat din spuma mării – cum nu venise nici în primul! -, ci sprijinit de anumite forţe politice şi economice cărora, normal, le este dator. Iată, în programul guvernului încă neconfirmat, a fost reactivat proiectul Roşia Montană! Înainte ca informaţia să fie publică, acţiunile şi-au dublat valoarea la Bursă! Că doar campaniile elecctorale nu se fac pe gratis! Dacă lucrurile ar fi stat altfel, de bună seamă că ar fi fost renominalizat dl. Croitoru, însărcinat fiind cu formarea unui guvern independent. Nu  Parlamentul, dar nici muma Parlamentului n-ar fi respins un asemenea guvern, acum, cînd ne va lovi ca lumea şi criza rostogolită aiurea, dar electoral – mai mult, acesta s-ar fi bucurat de un foarte puternic sprijin parlamentar.

Ca să fiu clar, astfel încît să înţeleagă pînă şi debilii mintali. O informaţie de presă anunţa că, pe durata primului mandat al d-lui Băsescu, blestemaţii de moguli şi-au multiplicat de cinci ori averile. Cum şi primii şi ultimul şi-au făcut deja mîna, aş putea paria că, pe durata celui de-al doilea mandat, şi-o vor înzeci! De ce? Pentru că, la noi, mogulii cîştigă întotdeauna, cei care luptă oral împotriva mogulilor cîştigă întotdeauna, cei care-i sprijină pe moguli cîştigă întotdeauna – mai ales bani -, cei care-i sprijină pe cei care luptă, repet oral!, împotriva mogulilor, cîştigă şi ei întotdeauna – însă decoraţii, poziţii de putere, funcţii, sinecuri, care se convertesc, de asemenea, în bani pînă la urmă! Şi, pentru ca totul să se încununeze perfect, noi pierdem întotdeauna. Şi cei care votează, indiferent de ce votează, şi cei care nu votează, şi „inocenţii” care reuşesc, cumva alchimic, să facă discriminări între bine şi rău, sau între diversele nuanţe de rău din politichia românească! Noi să fim sănătoşi, România nu va muri după încă un mandat Băsescu şi nu ştiu cîte guverne Boc, cum n-a reuşit ea să moară nici sub mandatele „fără număr, fără număr”, ale lui Ceauşescu. Bun, unii dintre noi vor muri? Asta e altceva, dar vorba poetului, cu o moarte toţi sîntem datori!

Scuze pentru paranteză, dar uneori prostia şi/sau ticăloşia mai trebuie şi taxate, altfel se cred înzestrate cu imunitate, ba chiar inamovibile! Să trecem însă la lucruri mai serioase! Povestirea de astăzi a apărut prima oară în volumul meu de debut Semnele timpului (Junimea, Iaşi 1988), volum reeditat pe www.liternet.ro acum vreo doi ani. A mai fost publicată şi în volumul de „povestiri de pînă azi în ediţie definitivă”. Ca o curiozitate – culeasă din presa studenţească, a primit premiul pentru literatură fantastică al unei Convenţii Naţionale de science-fiction de pe la mjilocul anilor optzeci! Pe durata sărbătorilor, voi posta texte mai scurte, desigur, că oamenii mai au şi alte lucruri de făcut în afara lecturii!

         Ceasurile. O parabolă

Cînd venisem în micul tîrg de munte, trasat cu acea regularitate tipică urbanismului chezaro-crăiesc, în locul în care poalele masivului se alungeau leneş într-un podiş calm şi relativ întins, nu observasem nimic neobişnuit. De altfel, îmi dădusem seama puţin timp de la sosirea mea, orăşelul era normal, cu o viaţă liniştită şi sănătoasă, împărţită între diferitele afaceri cu lemne şi produse lactate, înviorată periodic de manifestări culturale, îndeosebi de factură muzicală. Un primar descurcăreţ reuşea să atragă, periodic, ansambluri şi interpreţi nu dintre cei mai mediocri. Concertul festiv de Anul Nou, susţinut de orchestra filarmonică din capitala ţinutului, întărită pentru această ocazie cu vreun solist de peste hotare, era evenimentul cel mai important al urbei şi, pentru buna lui desfăşurare, pregătirile începeau încă de la mijlocul lui octombrie; toalete, aranjarea sălii, procurarea biletelor, invitarea unor oaspeţi de seamă. Două luni şi jumătate, întreaga protipendadă era în continuă mişcare, în febrilă activitate deşi, cel puţin aparent, cu totul lipsită de rost. Agitaţia aceasta dădea oamenilor impresia că, timp de mai bine de două luni, nu mai locuiesc într-un biet orăşel de la marginea ţinutului, ci într-o adevărată metropolă culturală.

Totul începuse pe neaşteptate. Orologiul din turnul cel mai înalt al vechii primării se oprise într-o noapte şi nimănui nu-i trecu prin cap să facă ceva pentru pornirea lui. După puţină vreme, se opriseră şi celelalte ceasuri publice ale oraşului: ceasul catedralei, cel al bisericii protestante, orologiul cîntător din vîrful turnului de observaţie al pompierilor voluntari. Ceasornicarul Schulz, proprietarul atelierului din Aleea Narciselor, colţ cu Bulevardul Imaculata Concepţiune, observă într-o dimineaţă că tic-tac-ul cu care se obişnuise nu se mai auzea din vitrina prăvăliei sale. O tăcere neobişnuită îi ţiuia în urechi. Bănui că uitase să întoarcă ceasornicele, dar rămase uimit văzînd că arcurile nu parcuseseră nici măcar jumătate din rotaţiile obişnuite. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, se scărpină după ureche, încuie uşa şi plecă spre casă, fluierînd în surdină, dar perseverent, Uvertura la Egmont. Nu avea un auz muzical fără cusururi, avea în schimb educaţie muzicală şi, mai ales, multă bunăvoinţă.

La o săptămînă după ce-mi luasem în primire slujba de la Notariat, se opri şi frumosul meu ceas elveţian, ultimul care mai funcţiona şi, atunci, observai că de fapt pe nimeni nu mai interesa trecerea timpului. Părea că totul se oprise în loc. Vîntul nu mai sufla, erau cu toţii prinşi într-o eternă amiază însorită. Ceasul meu de buzunar, din argint aurit, cu două capace şi lanţ de aur, îşi uitase amîndouă limbile în dreptul cifrei douăsprezece. Oamenii înşişi se mişcau tot mai încet, vorbele se auzeau parcă de departe, cu pauze mari între sunete, şi un praf moale, fin şi galben se aşeza uşor şi continuu peste toate lucrurile. Era lumină, soare de amiază şi nu înţelegeam deloc de ce unele maşini – din cele puţine care mai circulau – mergeau prudent, cu farurile aprinse şi se opreau brusc, ca pentru a evita un accident, deşi eu vedeam foarte bine că nici un obstacol nu exista în calea lor. Am început să nu mai merg la slujbă unde, de altfel, nu mai venea nimeni, nici funcţionarii, dar nici solicitanţii. Aş fi vrut să plec, dar nu reuşeam. Rătăceam pe străzi cuprins de o nepăsare care, la început, mă uimea, dar apoi mi s-a părut tot mai firească. De abia dacă reuşeam să mai gîndesc că nu fusesem dintotdeauna aşa, că eram încă în plină tinereţe, că mai am multe de făcut.

Într-o zi – vorbesc din perspectiva unui prezent care a reuşit să se sustragă, cu mult timp în urmă, evenimentului, căci altfel nu eram noi prinşi, oare, în permanenta zi, în lumina nesfîrşită, caldă, difuză şi cotropitoare? –, într-o bună zi, deci, n-am mai ieşit din casă. Stăteam pe pat, cu ochii deschişi, şi priveam prin fereastră creanga încărcată de fructe a mărului din faţa casei, ce părea a se fi oprit la jumătatea traiectoriei pe care revenea, după ce fusese deplasată de o pală de vînt. Nu ştiu dacă puteam, atunci, să parcurg aceste gînduri. Îmi amintesc însă, uneori o retrăiesc cu entuziasm şi fervoare, senzaţia de bucurie nesfîrşită, de nemişcare voioasă şi puţin melancolică, cu care priveam hipnotizat creanga nemişcată şi strălucitoare în lumina acelui miez de zi infinit. Şi această infinitate era pentru mine trăită, vie, actuală, deloc vagă sau probabilă. O, doamne, cît regret uneori netulburarea de atunci!

Estimp, cum spunea – probabil eronat – Mateiu fiul lui Nenea Iancu, Paul, frizerul de lux al oraşului, căruia ceasul i se oprise la ora trei şi jumătate spre dimineaţă, surîdea în somn asemenea unui copil ce ştia că va fi trezit în curînd pentru a-şi primi porţia de lapte îndulcit cu miere. Fratele său, Albert, ce venise de dimineaţă să-1 ia la salonul de coafură unde clienţii începuseră să se adune şi să freamăte, îl privea dormind. Tocmai începuse să-l scuture de umăr cînd i se oprise ceasul, iar mîna îi rămase aşa, ca într-un fel de început de mîngîiere. Pe chipul său, se putea citi o oarecare nervozitate şi un fel de nerăbdare ce-şi epuiza puterea într-un zîmbet crispat şi uimit.

Fluieratul trenului se auzea de undeva dispre marginea oraşului, încremenit în acea schimbare de note, si-la, si-la, si-la, în care îl percepusem înaintea acestui, să-i spun, somn cataleptic fără sfîrşit. O rază de soare, pătrunzînd nemişcată prin golul dintre cele două falduri vişinii ale perdelii, îmi încălzea mîna ce-o rezemasem de perna moale din catifea albastră. Fără să o privesc, o simţeam acolo, pe mîna mea, caldă, catifelată şi mîngîietoare. Cineva deschisese uşa, dar nu am reuşit să văd cine era, sau poate că nu mai ţin eu minte. Aveam simţămîntul că vorbeşte cu mine, că mă roagă sau că îmi porunceşte ceva, că vrea să mă smulgă din amorţeala în care mă scăldam ca într-o mare verde şi luminoasă. Apoi, s-a făcut din nou linişte şi fixam imaginea cunoscută prin oberlichtul ferestrelor. Pantoful din piciorul stîng îmi jena glezna dar nu puteam să mă mişc şi rămăsei în aceeaşi poziţie, uitînd încet orice durere, orice senzaţie neplăcută şi, mai ales, orice gînd. Era bine, niciodată în întreaga mea viaţă, nu am trăit acea stare de bine permanent şi nepăsător.

Acum, ştiu că se încercase în mai multe rânduri salvarea noastră; mai multe delegaţii de meşteri pricepuţi veniseră, de la Viena, de la Berlin, de la Zurich, să pună ceasurile în mişcare dar, puţin timp după ce soseau în tîrg, erau şi ei cuprinşi de aceeaşi plăcută sfîrşeală ce-i arunca în infinitul somn cu vise imobile. Apoi, ne-au părăsit şi, în jurul ţinutului nostru, s-a instalat gardul de sîrmă prin care trecea un curent electric de înaltă tensiune. Nimeni nu mai putea intra în zona interzisă, din miradoare farurile aruncau o lumină argintie, radaruri puternice depistau orice tentativă de intruziune ilegală. Nici ziarele din împrejurimi, care-şi găsiseră la început o bună sursă de senzaţional din nefericita noastră întîmplare, nu mai pomeneau de noi. În împrejurări necunoscute încă a fost electrocutat Zweibild, vagabondul oraşului, cel fără ceas, singurul în mişcare în toată urbea care încercase, noaptea, în stare de avansată ebrietate, să treacă peste limita încercuirii. Flori proaspete, trandafiri, garoafe şi gardenii luminează zilnic deasupra mormîntului său din cimitirul din nordul oraşului. Fie-i ţărîna uşoară, pentru că a fost un om drept, un inconştient vesel şi altruist.

Cînd tăcerea părea a se fi instalat cu totul, cînd uitarea îşi aşternuse foile ei argintii, ruginii-argintii, peste existenţa noastră ciudată şi neştiută, orologiul din turnul vechii primării se auzi peste oraşul încremenit. Reuşii atunci să-mi schimb poziţia piciorului şi să-mi deplasez mîna ce începuse să se încingă, mereu atinsă, în acelaşi loc, cu o intensitate constantă, deşi nu foarte puternică, de raza nemişcată. Pe rînd, ceasornicele şi-au reluat mişcarea lentă, ritmică, regulată. Totul pare a fi reintrat în normal, dar eu, bătrîn şi bolnav, pensionar al statului de mai mulţi ani, stau la masa de scris şi încerc să-mi amintesc în întregime întîmplările, sau lipsa de întîmplări, iar timpul, într-o vertiginoasă scurgere, mă alungă din urmă către amintirea mea cea mai persistentă şi nelămurită. Eu, de multă vreme, nu mai trăiesc decît din amintiri. Doresc numai să am vreme suficientă pentru a scrie, cu majuscule îngropate în zincul şpaltului, la sfîrşitul acestei pagini, acestei vesele-triste pagini, cuvîntul SFÎRŞIT. Apoi, sfîrşitul.

Septembrie 1978

         Coboram scările Bibliotecii Centrale cînd am întîlnit-o pe Maria. Eram zăpăcit, un pic ameţit, cu capul în nori după aproape şapte ore de lectură din Sfîntul Ioan al Crucii. Citisem tot ce găsisem în spaniolă, franceză, ba chiar şi cîteva texte în româneşte într-o revistă interbelică de la Blaj. Era şase spre seară şi începuse să se întunece. Venisem de fapt să verific un mic citat pe care voiam să-l încorporez în romanul meu estet şi crepuscular, care se chinuia eroic să treacă de la pagina cinci la pagina şase, dar mă lăsasesm pur şi simplu furat de farmecul poemelor. Coboram deci scările şi m-am trezit faţă în faţă, nas în nas mai degrabă, cu o domnişoară brunetă, aproape cît mine de înaltă, ce purta în mînă o plasă, o plasă împletită din sfoară de Manila, o plasă adevărată, nu o pungă de plastic, nici o plasă din fîşii sintetice, o plasă adevărată din sfoară manileză cu portocale. Mînat de un fel de reflex condiţionat, am exclamat: „Portocale!”. Domnişoara, mai degrabă uimită decît şocată, cum aveam să aflu mai tîrziu, purtată şi ea de reflexul ei condiţionat, a băgat mîna în plasă, a luat o portocală, nu pe cea mai mare, dar nici pe cea mai mică, şi mi-a întins-o cu cel mai firesc gest din lume. E drept că începuse criza, că portocalele, laolaltă cu toate celelalte, se răriseră pînă spre dispariţie, dar cred că mai vinovat era Sfîntul Ioan al Crucii cu poeziile lui decît comuniştii cu penuria lor cu tot. Începuse să se folosească cuvîntul penurie, nu oficial desigur. Totuşi nu ea, penuria, era de vină pentru reacţia mea, nu poţi pune, totuşi, evenimentele esenţiale pe seama unor situaţii istorice atît de conjuncturale!

         I-am mulţumit şi am însoţit-o fără să-i fi cerut voie, fără să mă fi prezentat măcar, pentru că-mi apăruse poza într-o revistă şi credeam că toată lumea mă cunoaşte, nu-i aşa? Văzîndu-mă tolerat, am început imediat să-i împui capul cu tot ce ştiam despre mistică în genere, despre misticii germani şi cei spanioli, despre Sfîntul Ioan al Crucii în particular, deşi nu cred să fi auzit ceva despre toate astea şi nici măcar nu cred s-o fi interesat. Nu degeaba ieşeam după o cură de mistici, nu degeaba tocmai terminasem de citit cursurile lui Nichifor Crainic, litografiate cu devoţiune de foştii săi studenţi, în vreme ce profesorul, fără să o ştie, se îndrepta spre o lungă recluziune, bun prilej pentru a verifica teoriile autorilor pe care-i comentase. Din păcate, verificarea ieşise cum nu se poate mai prost, prin articole penibil de ateiste în Glasul patriei. Nu sînt vorbăreţ de felul meu, îmi place mai mult să  scriu decît vorbesc, dar starea de surescitare şi de ameţeală în care mă adusese prea lunga lectură funcţiona ca un perfect mecanism împotriva autocenzurii. După cîteva minute, fără să fi premediat şi fără să fi negociat, cum se zice acum, o ţineam deja de după umeri. Ea acceptase fără comentarii, fără vreun gest de respingere. Ne-am aşezat pe o bancă metalică din parcul din apropierea bibliotecii şi am continuat să turui, sperînd în acelaşi timp din tot sufletul că n-o să mă creadă ţicnit, că o să ma ia de normal. Ea răspundea monosilabic, doar dacă insistam eu să fiu confirmat, şi continua să zîmbească nu atît ironic, cît mai degrabă surprinsă de rapiditatea cu care evoluau evenimentele, de fapt lipsa acestora, suplinite de cuvinte cum se întîmpla să fie. Am fost întotodeauna un timid şi tocmai de aceea nu încetez să mă minunez cît de repede au demarat, aproape fără excepţie, toate relaţiile mele cu persoanele de sex opus. Cred că mă însoţeşte un noroc special al timizilor sau, poate, sînt înzestrat cu un fel de instinct, cu un radar ce se manifestă automat cînd simt posibilitatea continuării unei relaţii provocate de cea mai neaşteptată întîmplare. Asta ca să nu recunosc că de cele mai multe ori eu sînt de fapt vînatul, nu vînătorul! După vreo oră şi jumătate, timp în care am abuzat şi de plasa ei cu portocale, dezghiocîndu-le una cîte una şi împărţind feliile tot una cîte una de parcă am fi jucat „mă iubeşte, nu mă iubeşte”, am condus-o în cartierul de bătrîni gospodari dinspre marginea oraşului. Un cartier care-mi plăcea, care-mi place şi acum, cu casele lui îngrijite de patru-şase camere pe un singur nivel, cu grădinile bine întreţinute, în care florile de tot felul, pomii fructiferi şi cei doar ornamentali par să convieţuiască în bună pace cu proprietarii. Maria era studentă la textile, iar asta nu era o notă foarte bună pe vremea aceea!, şi închiriase împreună cu o colegă o cameră în casă unor pensionari, care tocmai făceau ordine prin grădină cînd am ajuns noi acolo. Prin urmare, regula casei!, poate regula zonei, nu am intrat, deşi planurile mele, nu ştiu dacă şi ale Mariei, chiar dacă era de la textile, pentru că e hazardat să ne lăsăm conduşi de prejudecăţi, fuseseră cu totul altele. După atît vorbit, simţeam nevoia de acţiune. Ne-am despărţit ca la ţară, prin urmare, luîndu-ne discret rămas bun la portiţă. Cred că am sărutat-o pe frunte.     

         Ajuns acasă, am intrat în camera mea în mare viteză, am aşezat portocala, pentru că o păstrasem pe a mea, împărţindu-le doar pe ale ei, pe o policioară neagră alături de puţinele cărţi de poezie pe care le păstram, ezitînd, doar cît este decent, între dorinţa de a o consuma şi cea de a o păstra drept mărturie a întîmplării. Am lucrat cîteva ceasuri la roman, fără să reuşesc pasul decisiv de la pagina cinci la pagina şase, dar avînd o ultimă frază excelentă pentru cea dintîi!, apoi am încercat să adorm citind un roman poliţist şi, pentru că somnul nu venea, m-am gîndit să-mi fac tema pentru seminarul de retorică de a doua zi. Nu înainte de a muta acul ceasului deşteptător de la patru dimineaţa la nouă. Orele începeau de-abia la zece. 

         „Alkidamas a cîntat cu vrednicie moartea, tăunul şi sarea; alţii, nu mai puţin ageri, si-au exersat talentul asupra păunilor, şoarecilor, şerpilor casei şi chiar au nemurit calviţia; Theodor Prodromul s-a oprit asupra culorii verzi, iar Nicefor Basilikes şi-a cucerit gloria făcînd elogiul unui cîine, dar al unui cîine oarecare, nici măcar nu e vorba de cel care a dat numele filosofilor mei preferaţi. Bune toate acestea, pentru că toate-s făpturi ale Domnului şi demne de toate laudele. Dar portocala? Cine a cîntat-o? Cine s-a învrednicit, pînă în această clipă sublimă în care constelaţiile s-au organizat în vederea împlinirii ţelului meu, cine s-a învrednicit deci cu elogierea portocalei? Nimeni n-a sesizat sfericitatea ei perfectă, nimeni n-a văzut pînă astăzi că acest fruct sacru reproduce, în structura sa, sturctura infinită şi impecabilă, pentru că fără păcat, a întregului univers. Dar culoarea sa? Unde mai poate fi întîlnită această nuanţă atît de vie, atît de caldă răspîndind în jur o luminozitate atît de mîngîietoare şi persistentă? Ajunge o singură portocală într-un spaţiu închis, oricît ar fi acesta de mare, de pildă această cameră în care vă vorbesc, pentru a te putea dispensa de lumina şi de căldura astrului zilei. Mireasma pe care o răspîndeşte, parfumul acesta insidios, vrăjit, care mă leagănă în braţele sale uşoare precum lianele în jurul unui bătrîn arbore din pădurea tropicală. Un strung carusel, pe lîngă o portocală? Nimic. O armată în haine strălucitoare mărşăluind pe străzile oraşului de-abia cucerit? Nimic. Un ordinator din ultima generaţie, a patra să fie?, aşezat lîngă minunata portocală? Nimic. Se mai aud oare lătrăturile unui dictator cuprins de elanuri reformatoare atunci cînd, în apropierea tribunei sale, lumina de aur a portocalei răspîndeşte liniştea şi pacea? Se mai aud ele? Nu! Acum şi în vecii vecilor, nu!

         Dacă întregul univers ar dispărea în adîncul abisului primordial şi o singură portocală ar rămîne – aceasta strălucind pe mica etajeră de cărţi, de ce nu? – sucul ei dulce-acrişor, coaja ei luminoasă, sîmburii ei amărui şi minunaţi ca  dinţii de fildeş ai crocodililor din Nil, ar fi de ajuns pentru a-l putea recompune. Pentru că portocala, ca şi AUM, este o silabă a zeului. Să nu uităm, stimat auditoriu, iubitele mele doamne şi nobilii mei domni, care aveţi preamulta bunăvoinţă de a mă asculta pe mine nevrednicul, vorbind despre ea, cea vrednică între toate, să nu uităm că există perfecta ei sfericitate, forma ei superbă, inefabilă, în care se topeşte, cum într-un mistic creuzet, orice materie vulgară şi zgrunţuroasă, poroasă, adipoasă, gazoasă, orice clei, orice nisip, orice mină, pînă şi materia imaterială a gîndurilor vinovate…”.

         Tîrziu, spre dimineaţă, mi-am terminat tema, m-am ridicat de la birou şi mai degrabă m-am tîrît spre pat cu o durere discretă în spate. Înainte de a mă prăbuşi într-un somn de plumb, am mai apucat să-mi spun că, într-adevăr, în zilele noastre, acelea de atunci, dar probabil şi cele de acum, că diferenţa nu e atît de spectaculoasă cît pare, doar că s-au multiplicat vorbitorii, mi-am spus că nu mai poţi cîştiga o bătălie în ordinea discursului decît apăsînd în forţă pe pedala lui elocutio. Exact ca pe vremea micilor sofişti! Pare să fie trecută cu totul şi definitiv vremea în care retorul mai trebuia să-şi mai caute argumente serioase, palpabile, pentru a convinge, pentru a cîştiga bunăvoinţa juriului. Acum e suficient să vorbeşti frumos, ce spun?, să vorbeşti pur şi simplu pentru urechea ascultătorului nepregătit, prost ca noaptea, dar dornic de linguşire. Nu am auzit ceasul ori l-am oprit automat în somn fiind, aşa că muncisem degeaba, mă rog de dragul artei retorice! Era cu puţin înaintea amiezii. Am ridicat storurile lăsînd lumina încă vie a începutului de octombrie să pătrundă în toate cotloanele încăperii. Am deschis geamul să se aerisească – doamne, în ce fum dormisem! –, mi-am băut cafeaua, în care pusesem puţin năut, cum învăţasem de la o fostă învăţătoare dintr-o colonie forestieră de la munte, în care-mi petrecusem vacanţele şcolare, apoi am ieşit să pierd vremea pînă la cinci cînd îmi dădusem, grijuliu desigur cu orarul meu academic!, întîlnire cu Maria. Unde? Păi, la intrarea în Grădina Botanică, normal, că nici nu ştiam un loc mai bun pentru ameţit gagicile. Grădina Botanică, la început de octombrie, cînd e încă destul de cald pentru plimbări, cînd frunzele au căpătat toate culorile, cînd mai ai în corp exuberanţa verii, dar s-a instalat şi uşoara melancolie a trecerii spre iarnă, ei, da!, e un loc foarte bun, pe care l-aş recomanda oricărui june la prima întîlnire programată cu o gagică. O regulez ori nu? Azi ori altădată? That is the question! O regulez? Aşa se spunea pe atunci, deşi îmi plac mai mult formulele de acum, i-o pun, i-o trag ori, mai participativ, mai convivial, ne-o tragem sau, de ce nu?, ne frigem. Rafinaţii mai foloseau şi verbul, oarecum folcloric, de fapt un argotism de cartier, a coţopeni, cu nenumăratele substantive asociate. Se mai spunea şi ne troznim, dar nu-mi plăcea, prea trimitea la luptă, prea îmi amintea amorul cam ţărănesc din Preda ori Breban. Să faci aluzie la Nietzsche, care n-a fost cel mai reuşit amant din istoria omenirii, cînd e vorba de dragoste, e cu totul comic. Şi, apoi, cine cu cine se luptă în amor? Dacii cu romanii? Grecii cu perşii? Nemţii cu ruşii? Voinţă de putere? Aici? Ce tîmpenie sinistră, ce mentalitate de arieraţi de doi bani calupul! Poate în viol să existe luptă, dar pe ăsta îl rezolvase deja Rebreanu atît de bine că nu mai e mare lucru de adăugat. De fapt, la ţărănuşii noştri, la proletcultiştii reciclaţi în estetism şi apoi, horribile dictu!, în postmodernism despre asta e vorba, despre un naturalism redescoperit cu aere de descălecători, folosit ca alibi în locul curajului estetic, dacă nu şi al curajului pur şi simplu. De fapt, cu cît e mai nevolnic insul, în orice privinţă, cu atît îl bîntuie mai mult  voinţa aia de putere! Şi dacă altă treabă n-are o caută, normal, în pat ori prin paginile cărţilor ce se străduie să le scrie. Ceilalţi, vorba lui Luca, oricum lasă cele mai bune pagini în pat, şi zău nu ştiu dacă ies în pierdere!

         După vreo jumătate de oră m-am întîlnit cu Matei, pe care de fapt îl cheamă altfel, Matei fiind numele ce l-a ales pentru fiul său ce avea să se nască abia după cîţiva ani, m-am întîlnit deci cu Matei şi, în timp ce mă invitase la o îngheţată pe terasa cofetăriei din centru, i-am povestit cele două evenimente importante ce mi se întîmplaseră în ultimele douăzecişipatru de ore. S-a amuzat cît s-a amuzat, dar ne-am despărţit pentru că el şi grupa lui aveau ore de la două şi voia să fie mai norocos decît eu cu ale mele. Încă trei ore de aşteptare, deci. M-am îndreptat spre casa părinţilor, unde am mîncat şi apoi am lungit cît mi s-a părut decent o discuţie cu tata pe tema zvonurilor despre  manifestele ce-ar fi apărut în oraş. Nu, despre asta cred am discutat de-abia în anii optzeci, cînd eram complet năuc din pricina Martei, poeta. Nu ştiu, nu mai ştiu, despre ceva ţin minte că am vorbit. Poate despre vizita în China, că de manifeste nici nu putea fi încă vorba pe vremea aceea? Oricum, era trecut de patru cînd am plecat promiţînd, ca de obicei, demagogic, o revedere grabnică.

         Maria era îmbrăcată în blugi clasici, ceea ce am aprobat cu căldură în forul meu interior, vorba lui San A, pentru că blugii ori îs clasici ori te caci în ei, cum îmi plăcea să spun, şi un pull-over roşu ca sîngele. Pe deasupra, avea o geacă din material de blugi, fără mîneci însă cu foarte multe buzunare şi buzunăraşe, cum mi-ar fi plăcut şi mie. O şi măsuram, să văd dacă mi se potriveşte. Ne-am îmbrăţişat, mai degrabă ca sportivii ce se tot revăd pe la turnee şi concursuri decît ca nişte iubiţi, şi am intrat. Mergeam alături, fără să ne atingem, spre plopul meu favorit căruia începuseră să-i cadă frunzele îngălbenite, chiar ruginite. Ne-am aşezat pe iarba uscată, pe care întinsesem geaca mea amplă, fîlfîietoare, mişto, normal că doar era refuzată la export. Aflu acum că francezii înlocuiesc cool cu mişto şi simt o tandră mişcare de simpatie înspre ei. Le-a luat vreo trezeci de ani, dar tot au ajuns  la mişto! Mîine-poimîine te pomeneşti că atacă şi ei Irakul! Iată un nou şi consistent argument pentru integrare, un argument al generaţiei mele pe deasupra! I-am povestit despre elogiu şi, prin nu ştiu ce asociere, mi-a povestit Portocala mecanică, filmul nu cartea, filmul pe care nu l-am văzut pînă astăzi, pe care ea îl văzuse în cursul unei excursii în străinătate cu familia ei în vara trecută. M-am prins că ai ei erau nişte barii valabili, nu ca ai mei. O excursie lungă şi frumoasă, ce începuse la Budapesta şi trecuse prin Viena, Roma, Paris, Madrid şi chiar Lisabona, care mi se părea, care încă mi se pare, cum şi este, la capătul lumii. Pe la şapte, cînd începuse să se întunece, dacă nu era deja întuneric bine, deja ne-am certat. Şi nici măcar nu ne-am mozolit ca lumea! Nu ştiu exact ce anume o supărase. Aluziile nu exagerat de fine pe care le făcusem la adresa ocupaţiei tatălui ei? Siguranţa pe care, în mod cu totul suspect, o dovedeam faţă de ea? Amîndouă, probabil, dar în fond era o textilistă, ce să mă mir!, mi-am zis, însă foarte în gînd ca să nu agravez lucrurile. La plecare, mi-a spus că nu vrea să ne mai vedem, că sînt altfel decît crezuse cînd dădusem nas în nas la ieşirea din bibliotecă. Ezitînd între ambiţie şi resemnare, i-am spus că o voi aştepta totuşi a doua zi, la şase, în faţa facultăţii ei cînd iese de la cursuri. A fluturat artistic din mînă şi a plecat, în timp ce eu îmi făceam de lucru cu fermoarul de la geantă ca să evit privirile celor cîtorva trecători care, aveam senzaţia, nu aveau altceva mai bun de făcut decît să mă spioneze în acel moment delicat, rămas ca proasta în drum şi cu planurile pentru noapte făcute ferfeniţă. Cînd am crezut că eventualele ecouri lăsate în urmă de plecare Mariei trecuseră, am lăsat geanta în pace şi-am luat-o agale, pe jos, spre casă.

         „Ei, da, stimat auditoriu, frumoase doamne şi nobili domni, aţi putea să mă somaţi cu multă uşurinţă să dovedesc cu probe perfecta sfericitate a fructului pe care-l slăvesc. Mi-aţi putea spune că forma sa nu e chiar sferică, că e puţin turtit în locul acela de care se prinde de creanga arborelui, mai mult că acolo există şi o scobitură, mică e drept dar tot scobitură se cheamă că este. Vreun expert în coloristică dintre Domniile Voastre îmi va prezenta eşantioane cu vopsele sintetice de un portocaliu atît de pur încît nici o urmă de roşu ori verde nu-i va iriza perfecţiunea. Mi se va putea înfăţişa o bilă de oţel perfectă, fără fisuri, vopsită cu această substanţă sintetică făcută de mîna omului. Voi fi nevoit atunci să recunosc că toată splendoarea fructului  meu nu e decît o iluzie deşartă şi periculoasă, pentru că tulbură minţile. Gustul său? O impostură, desigur, căci în laboratoarele gastronomice se obţin, cu o viteză şi o uşurinţă de neobţinut în natură, gusturi infinit mai rafinate. Cine mai poate să creadă în portocală, cînd juice-ul obţinut chimic e adăpostit în frumoasele cutii vidate, sferice la nevoie, cu etichete lucioase şi nesfîrşit de atrăgător colorate? Voi fi îngenunchiat, trist şi disperat. Voi fi tentat să mă sinucid strîngînd strîns în pumn frucutul infam căruia am avut nesăbuinţa să-i ofer întreaga mea forţă de convingere, tot talentul meu, întreg geniul cu care îmi place să cred că m-a înzestrat Atotputernicul şi pe care-l relevaseră ursitoarele la naşterea mea prematură şi impetuoasă…” 

         A ieşit din Universitate împreună cu Marta, cealaltă Marta, nu cea pe care aveam s-o iubesc mai tîrziu, poeta care m-a băgat în demenţă aproape, e doar o coincidenţă de nume, doar de nume, şi s-a prefăcut că nu mă observă. Bon. Am lăsat-o să treacă şi de-abia cînd a ajuns la vreo zece metri am strigat-o. S-a întors prefăcîndu-se cu mult talent că e susprinsă: „A, tu erai…”. Eu eram şi am luat-o toţi trei spre centru, după ce mi-a prezentat colega de studii şi de cameră. Aş fi vrut să fim doar noi doi şi tăceam meditativ, aşa îmi imaginam eu poza adoptată. Marta, care nu era o proastă, cum aveam să mă conving nu peste multă vreme cînd ne-am pus-o într-o excursie, a intuit repede situaţia şi la bibliotecă ne-a părăsit, spre bucuria mea şi uimirea Mariei, spunînd că trebuie să pregătească, trebuie să citească neapărat ceva pentru seminarul de mîine. Am intrat într-un bar şi am comandat coniac şi pepsi, cola-coniac, cum îi zicea barmanul neînţelegînd că ajunsesem deja la coada liberalizării. M-a anunţat că nu mai este supărată pe mine, pentru că, în fond, nu sînt decît un puşti cam obraznic pe care nu te poţi supăra. Tocmai începusem să-i spun că nici măcar nu-mi pot imagina motivele pentru care ar trebui să fie supărată cînd o anume expresie de pe faţa sa mi-a dat de înţeles că e mai bine să schimb subiectul, ceea ce-am şi făcut, începînd să-i expun sigur pe mine vastele mele planuri literare. Magnetofonul răspîndea o muzică tristă şi tărăgănată, cu scurte crescendo-uri ale melodiei din cînd în cînd, o bandă adusă de studenţii greci, probabil, şi lăsată acolo pentru alte ocazii. Grecii, ca şi noi, nu de ocazii duc lipsă. Am plătit şi am luat-o, premeditat minuţios nu-i vorbă, dar fără comentarii, fără să ne fi consultat, spre camera mea, rămasă de la bunica.

         Nici nu intrasem bine, nu apucasem nici măcar să-i dau paharul de apă solicitat, cînd s-a auzit soneria de la intrare. Matei, Ştefan, Carmen, cea din urmă cu o geantă mare în care adusese cîteva sticle din vinul deja promis al bunicului ei, un vin negru, gros, aproape vîscos, pe care-l degustasem de ziua ei şi care-mi căzuse, pe bună dreptate, cu tronc. Cu ce se mai găsea prin frigider, cu ce mai aduseseră ele, fetele au încropit repede o gustare, aşa mai mult de amuse-gueule, să meargă vinul, decît pentru a ne sătura de-a binelea. Spre sfîrşitul mesei, cînd ne turnasem încă primul pahar serios, a apărut şi vajnicul Traian, filosoful cu ochelari şi fără sistem, de fapt împotriva tutoror sistemelor reale, posibile, ori imaginare, şi cenaclul începu. În timp ce Ştefan îşi recita versurile cu dicţie perfectă, articulînd fiecare silabă, lăsînd mici spaţii între fiecare din ele, păstrînd în permanenţă o mină severă, de poeta vates, a curs de două ori, în fundal, Carmina Burana, într-o interpretare montată de Carl Orff însuşi cu orchestra filarmonicii din Praga. Ştefan, ca de obicei, deci un actor ce şi-a ratat vocaţia şi o labă tristă ca poet. Poate nu şi în cele cîteva poeme erotice pe care nu le dădea la citit decît după lungi rugăminţi. În seara aceea însă, filosofie stănesciană în versuri de doi bani, cel mult dedoi cenţi calupul, chiar mai proastă, dacă se poate, decît a maestrului său mărturisit.  În cele din urmă, ne-a anunţat solemn că a început să picteze şi că literatura a trecut deja pe planul al doilea între preocupările sale. Nu era rău, doar că avea să se întîmple foarte repede acelaşi lucru şi cu pictura, muzica, matematica ş.a.m.d. Oricum, studiile medicale au rămas mereu pe ultimul plan şi e un mister pentru toţi cum a reuşit să facă în cele din urmă o specializare, şi încă în anestezie-reanimare! Dumnezeu e totuşi milos cu făpturile sale, cu toate vreau să spun, avea să-l pice mai întîi la admiterea de la chirurgie. Pentru că am uitat să zic, dar toate iniţiativele sale beneficiau de intervenţia oportună a divinităţii. Aşa că am avut noroc cu toţii. Mă şi întreb cînd mai avea Domnul vreme pentru noi, ceilalţi, atît de ocupat fiind cu schimbările de destin, aşa le zicea!, ale amicului nostru.

         Matei, pentru că sesizase dorinţa mea de a-i vedea cît mai repede plecaţi, m-a întrebat de roman, m-a pus să citesc cele aproape spre şase pagini scrise, apoi, văzînd caietul cu elogiul, m-a pus să citesc şi ce apucasem să scriu acolo. Pe la 11 de noapte, am reuşit să-i scot din casă, i-am condus spre centru şi ne-am despărţit lîngă proaspăta statuie a Independenţei despre care am decretat la unison că e oribilă. Recentul, proaspătul plastician chiar ne-a argumentat asta într-o lungă dizertaţie presărată cu termeni tehnici tocmai achiziţionaţi. Cînd credeam că ne întoarcem la mine, Maria m-a rugat s-o conduc acasă, pentru că are lucrare de seminar la 8 şi trebuie să citească, să scrie, să… Tramvaiele şi autobuzele se retrăgeau deja, aşa că am luat-o pe jos spre excelenta ei reşedinţă temporară. Îi tot spuneam care e treaba cu iubirea, mă lăsa chiar să o sărut pe obraz, s-o strîng în braţe, dar ţinea destul de bine direcţia spre casă. Era deja frig, nu doar răcoare, iar pe cerul senin şi negru stelele păreau pur şi simplu neruşinate. Bun, altă zi terminată sur ma soif, cu biluţele umflate şi energia neconsumată. La muncă, vorba lui Borges, pe care tocmai îl reciteam, iar acum îl recitesc din nou, pe sărite, pentru un volum de eseuri, iar argentinianul avea dreptate, munca alină orice suferinţă. Unde avea dreptate? În povestirea cu cei doi fraţi gauchos îndrăgostiţi de aceeaşi tipă, pe care, normal, pînă la urmă o căsăpesc şi-i sapă groapa, ce altceva puteau să facă? Să se omoare între ei? Doi fraţi? Dar ce erau Cain şi Abel? 

         „Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, bun venit la actua…, scuze, am încurcat amintirile!, deci preafrumoase doamne şi multinteligenţi domni, vă rog nu vă întristaţi, reţineţi lacrimile ce stau să se sloboadă în lume, acultaţi-mă! Mohicanul retoric din mine, metaforizantul impetuos şi dialecticianul impecabil, are, au toţi trei launloc, arme încă nebănuite. Portocala nu este perfect sferică, are o anume teşitură şi chiar o mică scobitură? Aşa o fi. Dar pămîntul, îmi întreb eu adversarii nedemni şi încrîncenaţi, este oare o sferă perfectă? Deşi seamănă cu un cartof, deşi e turtit la amîndoi polii, îşi continuă de milioane de ani cele două mişcări ale sale fără să se sinchisească de imperfecţiunea sa funciară, ba ne suportă şi pe noi cu prostia noastră, a adversarilor mei, cu tot. Şi după ce măsurăm noi timpul, dimensiunea supremă a vieţii, dacă nu după această caraghioasă barabulă cosmică? Nici nu vreau să mai vorbesc despre amalgamul de culori în care este împiestriţat de la începutul eternităţii, nici de degradanta explozie de mirosuri şi gusturi pe care o poartă prin cosmos. Perfecţiunea unei bile de oţel inoxidabil? Dar ce este mai rece, mai respingător şi mai străin omului decît acest artefact penibil? Şi ce aromă răspîndeşte ea în afara aceleia a sudorii inutil risipite de corpul proletarului neliber, aservit efortului distrugător? O, aş vrea să-mi vină în faţă cel care, cu o mînă pe inima şi cealaltă pe Sfînta Scriptură, mi-ar putea mărturisi că a putut percepe, cu simţurile sale maltratate, gustul acestui corp respingător! Haide, vino, vreau să te cunosc, prietene temerar şi nebun!

         Dar portocala? Corpul ei tare şi elastic, plăcut mîngîierii, sucul ei acid şi parfumat pe care ţi-l lasă în palmă atunci cînd strîngi uşor pumnul, gustul ei dulce-acrişor atît de fascinant şi persistent în memorie. Rotunjimea ei, zice-se, imperfectă, dar cu atît mai bine, pentru că e un corp viu, în progres continuu, deschis devenirii, controlat de o dialectică imperturbabilă. Uitaţi-vă, doamnelor şi domnilor, iubiţi prieteni, priviţi acest splendid corp plin de viaţă, ascuns în cămaşa lui aurie, treceţi-l din mînă în mînă, mirosiţi-l, pipăiţi-l, lipiţi-l de delicatele dumneavoastră obraze, de delicaţii dumneavostră obraji. Aţi văzut vreodată ceva mai fascinant? Aţi atins vreodată ceva atît de fin, de catifelat, aţi simţit în palmă o umiditate atît de bine dozată, aţi mirosit ceva mai apropiat şi sfînt? Gîndiţi-vă numai cîte ori au trebuit să rotească astrele în zborul lor infinit şi precis pentru a se zămisli, din haosul unei lumi în veşnică mişcare, întreaga şi încîntătoarea perfecţiune a acestui fruct, de nici un Dumnezeu oprit. Căci, dacă mărul a putut fi gîndit cîndva, acum multă vreme, ca un fruct interzis, cine s-ar putea gîndi vreodată, incluzînd aici şi însăşi divinitatea al cărei nume nu trebuie pronunţat, să oprească accesul la atît de democratica şi atît de perfecta făptură a portocalei?

         Doamnelor şi domnilor, iubesc portocala, aşa cum numai pe ilustrele Voastre Domnii vă mai pot iubi!”.

         Trecuseră vreo şapte zile de cînd Maria se mutase la mine. Pe la opt seara revenisem din oraş şi-o găsisem ascultînd muzică. Am observat că îmi umblase pe birou şi am rugat-o să nu mai facă ordine prin casă, ca să nu-mi amestece hîrtiile. Dintodeauna în camerele mele, pe mesele mele de lucru a fost dezordine, altfel nici nu pot lucra. Trebuie ca teancurile de cărţi, caietele, fişele, ceaşca de cafea, ţigările, brichetele şi scrumierile, mai multe, să acopere aproape toată suprafaţa şi eu să-mi găsesc un colţişor cît să încapă o foaie de hîrtie şi mîna dreaptă cu tot cu cot, în vreme ce stînga strînge, nu ştiu de ce, marginea scaunului. Şi acum, cînd scriu la computer, masa de lucru e la fel de aglomerată, împrejurimile la fel, dar ştiu unde se află fiecare ac. Iar mîna stîngă, adesea, strînge şi acum marginea scaunului. Observaţia mea a fost benignă, iar reacţia ei disproporţionată. Ştiam că-i promisesem că mă întorc pe la cinci, dar chiar avusesem treabă, trebuise să beau c-un redactor să prind şi eu o rubrică, să-mi fac un nume, să cîşting un ban, şi îmi cerusem şi scuze pe deasupra. Am pus florile în vaza albastră şi am intrat în cămăruţa ce ţinea loc de bucătărie. Masa era frumos aranjată pentru o persoană. Era grav ori nu? Ne-o punem ori e de post? Nu-mi dădeam seama. Mi-a spus că i-a fost foame şi a mîncat de una singură, chiar aşa a spus, de una singură şi mi-a plăcut formularea. Am cuprins-o în braţe şi am încercat să o sărut, dar s-a ferit, e drept fără mare convingere. Apoi, m-a prins cu mîinile de după ceafă, m-a atras spre ea, m-a privit fix cîteva secunde şi m-a rugat să n-o mai las să aştepte. I-am promis, ce era să fac? M-a sărutat de împăcare şi m-a împins spre scaunul de la masă. Chiar era o femeie de calitate, nu doar că era foarte frumoasă, nu doar că făcea amor dumnezeieşte, dar nu păstra supărarea multă vreme, iar asta chiar e o chestie de calitate. În timp ce mîncam, a rămas alături, în picioare, iar eu îmi purtam o palmă pe fundul şi coapsele ei, simţindu-le consistenţa şi elasticitatea, şi aveam o senzaţie de beatitudine provocantă şi odihnitoare. Parcă nici n-ar mai fi fost nevoie să mergem mai departe, atît mi se părea de erotic. Era acolo, la îndemînă, deschisă, şi părea suficient.

         Am schimbat banda. Vocea lui Armstrong se oprea din cînd în cînd pentru a lăsa loc tînguirilor şi izbucnirilor trompetei. Îmi place mai mult Parker, tocmai tradusesem pentru cartea despre jazz a unui prieten un poem despre imposibila întîlnire dintre Luis şi Charlie, şi optasem pentru Charlie, dar niciodată nu am întîlnit, ca la Armstrong, o voce şi un instrument care să se completeze mai fericit, schimbînd tonalităţile, vociferînd, hărţuindu-se amical, intrînd în dialog. Apoi, muzica s-a oprit cîteva clipe şi trompeta anunţă începutul la Memphis Blues, cîntecul pe care-l iubesc cel mai mult de pe această bandă, un cîntec superb, trist, înfrigurat, de parcă n-ar fi fost compus în căldura, zice-se, zăpuşitoare a New Orleansului. Maria, întinsă pe pat adîncea Jurnalul seducătorului, dar mai degrabă se prefăcea că asta ar fi făcut. M-am aplecat peste ea, am dezgolit-o cu grijă şi am început să-i mîngîi încet, cu mişcări circulare, cum citisem în Tong Hsuan, abdomenul, sînii, coapsele. Tîrziu, iată, am sărit pasajul erotic, ca să nu devin repetitiv!, a adormit cu faţa în sus, cu buzele întredeschise, cu întreg corpul relaxat, adîncit mult mai bine în somn decît fusese spiritul adîncit în Kierkegaard!

         Rezemat de laterala patului, priveam monstrul de teracotă de pe sobă cu o uimire de care nu reşisem să mă vindec. Mi-am spus pentru a nu ştiu cîta oară că e de o oribilitate supraoamnească şi tot pentru a nu ştiu cîta oară că ar trebui să-l arunc. Nu rămăsese de la bunica, ea avea un gust sigur, îl adusese cineva, îl uitase vreunul din nenumăraţii mei vizitatori. Un fel de pasăre de pradă, lucrată grosolan, de un prost gust remarcabil, care-ţi sărea în ochi tocmai prin această sfidarea aruncată oricărei estetici, oricît de generoasă ar fi aceasta. Îmi trecu prin cap că lui Rimbaud îi plăceau bîlciurile, almanahurile populare, produsele artistice dubioase, bibelourile kitsch şi tot felul de alte oribilităţi. M-am decis brusc, în semn de omagiu, să păstrez această mizerie cu pretenţii artistice. Am botezat-o pe loc „gustofag”, am şters-o de praful gros şi am pus-o la loc. La pipăit nu era însă dezagreabilă, o răceală moale, netedă, întreruptă de mici asperităţi calmate cu polizorul îmi atinsese palmele. Mă simţeam obosit. Am făcut o serie completă de duşuri scoţiene, mi-am pregătit o cafea şi m-am aşezat la masa de lucru să închei elogiul pe care-l începusem de vreo zece zile şi-l părăsisem de cînd sosise Maria la mine. Pe care, e adevărat, o omagiam de cîteva ori pe zi, după puterile şi elanurile vîrstei!

         „Ei, da, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, unii au cîntat moartea, cîinele, chelia, viaţa dreaptă şi înţeleaptă a împăraţilor, faptele războinicilor şi ale eroilor olimpici, alţii firul de iarbă primăvara, minunile maşinismului, curentul electric, closetul de aur al epocilor viitoare, cîrnaţii, mingea de fotbal, plăcerile amorului, fidelitatea iubitei, luna, soarele, ordinea perfectă a universului, munca, jocul şi joaca, fapele sfinţilor şi părinţilor, atotputernicia imposibil de cunoscut a divinităţii, muncile cîmpului, campaniile victorioase, împreunarea trupească şi multe altele. Dar eu mi-am ales portocala şi v-am vorbit cu toată puterea elocinţei mele despre portocală. Nu cunosc ceva mai fascinant decît acest fruct aromat şi răcoros, limitat în propriile sale frontiere aurii şi nelimitat precum însuşi universul. Căci în portocală există totul – culoare, gust, miros, tactilitate extremă şi chiar sunetul unei muzici secrete, atunci cînd, la cea mai uşoară apăsare, acidul iese din coajă. Este o întreagă lume, suficientă sieşi dar care, deschisă, îmbietoare, se oferă primului venit. O, portocală, iubită portocală, dacă regret ceva cu adevărat, este că nu sînt poet liric pentru a-ţi înălţa oda meritată, imnul de slavă şi glorie pe care ţi-l datorez! De acum în vecii vecilor, pînă la sfîrşitul vremurilor viitoare, voi rămîne servul tău umil şi credincios!

         Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, acesta este elogiul pe care îl închin portocalei. Dacă eu, nevolnicul, nu v-am putut convinge, înseamnă că nimeni nu vă poate convinge, decît poate chiar ea, portocala. La ieşire, în lăzile acelea albe sînt portocale proaspete, sosite acum din Cipru. Nu vă sfiiţi, luaţi-le şi mîngîiaţi-le în drum spre casă, mirosiţi-le, ascultaţi-le divinul cîntec, ei, da, gustaţi-le! Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră şi pentru răbdarea dumneavoastră supraomenească. Vă mulţumesc!”.

         Am lăsat tocul jos, gîndindu-mă că voi putea fi acuzat de părtinire ori oportunism. Nu începuse totul de la portocala oferită de Maria, în ziua în care ieşisem ameţit de Sfîntul Ioan al Crucii pe uşa bibliotecii? Da, dar aş putea riposta reluînd tema predestinării. Între acea întîlnire întîmplătoare, dar fatală, şi ofranda mea pentru incomprehensibilul fruct nu era altă relaţie decît legătura stabilită în zodii de la începutul negru al eternităţii. Ei, da, adolescenţa îţi oferă şansa soluţiilor absolute! Am recitit elogiul. Nu era perfect, nu semăna aproape deloc cu ceea ce-mi imaginasem că trebuie să fie. Dar l-am scris, l-am scris tu-i morţii mă-sii! Asta contează. M-am întins pe pat şi am adormit aproape instantaneu lîngă corpul relaxat al Mariei, căci trup mi se părea acum, în somn şi aveam să fiu contrazis nu peste multă vreme.

         Pe o costişă pietroasă, se întindea livada imensă, parcă fără capăt, de portocali. Mergeam pe o şosea din pietre albicioase şi ştiam unde trebuie să ajung. Eram dezbrăcat şi purtam o carte în mînă. La poalele dealului, era un mic rîuleţ, care şerpuia abia vizibil, însă cu ajutorul unei pompe, apa era preluată prin ţevi subţiei spre vîrful dealului, de unde cobora prin alte ţevi printre rîndurile de portocali. Maria punea pompa în funcţiune. Apoi au apărut Ana, Iulia, Oana, Kati şi din nou Maria care-mi întindea o portocală mare, foarte mare, cea mai mare pe care o văzusem vreodată, cît o minge de volei. Prin rochia străvezie, îi văd pubisul bombat şi umbrit. Iau portocala şi privesc prin ea în lumina soarelui ce dădea să se ascundă după deal. Prin coaja ei, văd vinişoarele subţiri aproape albe, doi, doar doi sîmburi îngemănaţi şi lichidul limpede ce pare să pulseze. O clipă mă întreb ce mi-a dăruit de fapt Maria. Vreau să o întreb pe ea, dar limba îmi este încremenită, mută, cleioasă. Trec şi apa şi urc dealul cînd începe avalanşa. Toţi arborii, deşi nemişcaţi, ireal de imobili în lumina după-amiezii, îşi leapădă fructele care se rostogolesc către mine. E un puhoi de portocale coapte şi strălucitoare, un delir, o inundaţie care mă acoperă cu repeziciune. Nu mă mai pot mişca, simt cum mi se opreşte respiraţia, cum mă sufoc, simt cu inima nu vrea să mai bată, dar asist nepăsător, senin la catastrofa ce mă ucide. Zîmbesc. Se întunecă totul şi simt cum mă prăbuşesc în abis. Înainte de dispariţei, văd trupul gol al Mariei tronînd pur şi simplu pe piramida, pe muntele imens de fructe portocalii. Cu mîna dreaptă îmi face bye, bye. În cea stîngă, ţine o portocală ce se suprapune perfect peste sexul ei, acum înţelegeam, ascuns şi necunoscut. Mă prăbuşesc în adîncuri, în tăcerea de moarte, în frig. 

         Notasem visul a doua zi dis-de-dimineaţă, imediat ce m-am trezit. Era prea clar, mult prea clar şi aproape insultător de explicit pentru a mă mai uita în Freud pentru interpretare. Am luat pe loc decizia de a ţine un caiet de vise dar, ca mai toate hotărîrile mele, a rămas şi aceasta în stadiul de generos proiect. Am decis să relatez despre aceste întîmplări a doua zi după despărţirea de Maria, dar de-abia aici începe toată partea neverosimilă, absurdă a poveştii mele. Am vrut să nu pierd nimic, nici un amănunt, nici un fragment al întîmplărilor şi am început, ca orice scriitor serios, ca orice profesionist ireproşabil, prin a mă documenta. Mama mi-a spus că în toată perioada despre care investigam stătusem de fapt la ei din cauza lucrărilor la reţeaua electrică din zona în care locuiam. Mai mult, trei sau patru zile, nici nu ieşisem din cameră, încuiind-mă înăuntru şi deschizînd uşa doar la insistenţele ei, pentru a primi cîte ceva de mîncare ori pentru a pretinde cafea, în stacane de un litru, şi ţigări. Spusesem că am ceva important de lucru şi că nu vreau să mă deranjeze nimeni, iar la telefoane să răspundă oricui că ei nu ştiu unde am plecat. Tata nu-şi amintea de discuţia despre zvonurile din oraş, pentru că nu erau alte zvonuri decît cele obişnuite, nici despre vizita monstrului în China, pentru că aceasta avusese loc cu doi ani mai înainte şi deja obosisem discutînd-o. Şi, de altfel, în toate acele zile, nici nu schimbasem cu el mai mult decît saluturile cuvenite. Derutat, aproape înspăimîntat de un posibil acces de amnezie, ori cum s-o fi chemînd, şi curios pe deasupra, l-am scos într-o zi pe Matei, pe care nu-l cheamă de fapt Matei, acesta fiind numele fiului ce avea să i se nască după cîţiva ani, l-am scos de la ore care mi-a confirmat doar întîlnirea de pe stradă, cînd îi vorbisem despre un elogiu al portocalei pentru seminarul de retorică, dar că la seminar lipsisem, asistentul se enervase, şi nu mă mai văzuse de peste o săptămînă. De altfel, fusese şi el patru zile în Bucovina. Nimic despre Maria, nimic despre cenaclu, nimic despre statuia Independenţei. În schimb, mi-a spus că o întîlnise în peştera lui Sandu, din Sulfinei, în peştera colorată şi muzicală, pe Nataşa, care întrebase de mine şi, trebuie să recunosc, asta chiar m-a emoţionat, chiar m-a tulburat un petit peu. O sesizasem, o păstrasem în minte de cînd o văzusem prima oară, dar nu trecusem de stadiul ăsta, nici nu aveam să trec vreodată, din păcate. Şi de vină e doar conjunctura nenorocită. Socialismul real era mai cretin cu distanţele sociale decît societăţile construite pe caste. Acum, atunci, merg la bibliotecă să consult cîteva cărţi despre mistică, sisteme ezoterice şi societăţi secrete. Vreau, voiam să încep un roman estet, decadent, crepuscular. Atunci. Acum, am găsit primele cinci pagini şi o bucată din a şasea într-un caiet cu foile îngălbenite, alături de povestea portocalei, a Mariei, a banalului şi misteriosului prag al adolescenţei, pe care tocmai v-am povestit-o. Cine nu trece pînă la urmă pragul? Dar cine îl trece cu adevărat? Şi ce cîştigă, trecîndu-l? 

Septembrie – octombrie 1978 – Ianuarie 2003

         Şedeam la birou şi priveam teancurile de cărţi din rafturile bibliotecii. O imagine fotografică, cu munţi sălbateci şi dezgoliţi, cu cerul de un albastru neverosimil, nefiresc de intens, îmi ocupă pentru o clipă privirea. În primul plan, cîteva coloane alb-gălbui, decapitate, încearcă să spună ceva despre o Grecie dispărută. Zgomotul repetitiv din apartamentul vecin, cred că pregătesc carnea pentru şniţele, îmi zădărniceşte încercarea de a mă concentra. Scrisoarea noului meu prieten era deschisă pe birou: îi plăcuseră povestirile publicate în revistă şi ar fi dorit să vadă şi altele. Mi-am aprins o ţigară şi am inspirat adînc fumul în piept. Am privit din nou cartea poştală, cărţile, ceaşca de cafea pe jumătate goală. Mi-am amintim deodată, cu o bruscheţe şi o violenţă incredibile, culoarea cerului de la Sintaru, în ziua în care coborîsem din micul tren de munte care mă adusese din O., oraş ce purta încă numele defunctului lider comunist. Era miezul zilei, soarele ardea în mijlocul albastrului intens, limpede, albit puţin doar înspre linia orizontului. Nici o pală de vînt nu mişca frunzele încă strălucitoare ale copacilor. Departe, în înălţimi, vîrful Măgurii plutea în senin şi nepăsare. Nu ştiu dacă ilustrata, primul fum al ţigării – şi, atunci, la coborîrea din tren îmi aprinsesem o ţigară, speriat poate de atingerea ţintei călătoriei, de aerul prea tare şi prea pur, ori poate doar dintr-un simplu reflex –, cum nu ştiu nici dacă nu cumva dorinţa exprimată în scrisoare de prietenul meu pe care nu l-am cunoscut încă mi-a pus rotiţele în mişcare.

         În acel an, venisem la Sintaru mai tîrziu decît de obicei şi găsisem ocupat locul din echipa forestieră de degajare-întreţinere. Aş fi putut grăbi începerea lucrului, dar am preferat să aştept cîteva zile pentru a revedea liber pe deplin locurile părăsite în urmă cu aproape un an. Am regăsit cabana peste care mă înstăpînisem cu un perete şi o parte din acoperiş deteriorate. Arăta mult mai mai rău decît cu an în urmă, aşa cum toate arătau aici mai rău de la an la an, pe măsură ce socialismul cunoaştea noi, măreţe, dacă nu biruitoare succese. Am lăsat bagajele înăuntru şi-am plecat în colonie să mă aprovizionez. Iulia stătea într-un colţ al magazinului alimentar. Am zărit-o imediat. I-am admirat silueta subţire şi elansată, bine subliniată de ţinuta sportivă neagră, părul lung, mai negru parcă decît îmbrăcămintea, lucios şi foarte dens, aproape compact. Am cumpărat pîine, cîteva cutii de conserve, ciocolată. Altceva nici nu mai era, în afară de zahăr, ulei şi orez, care nu-mi trebuiau, nefiind chiar cel mai talentat bucătar din lume. La ieşire, m-am oprit, mi-am spus numele şi-am întrebat-o cine este. „Nu ştiu precis”, mi-a răspuns ea zîmbind, după care m-a întrebat dacă nu ştiu cînd pleacă trenul spre Scăldătoare. Mai erau aproape cinci ore aşa că am invitat-o entuziast să-i arăt, în lipsa stampelor japoneze din romanele lui Chase sau, poate, Chandler, cele cîteva locuri remarcabile din colonie şi împrejurimi. Totdeauna mi-au plăcut numele cu rezonanţă imperială ori măcar masculină cu care sînt uneori botezate fetele şi am jubilat în gînd atunci cînd l-am aflat pe al ei. Nu cred că auzise de nestatornicul împărat, dar desigur că nu i-am făcut vreo vină din asta.

          Făceam plajă pe malul rîului. Aruncam din cînd în cînd pietre în apă şi habar n-aveam ce să-i spun. Deşi eram deja un vorbitor destul de bun, mă cam blocasem de la prima replică, din magazin. Părea preocupată de ceva, îşi ducea mereu mîna la păr de parcă i l-ar fi deranjat un vînt care nu bătea de nicăieri. Strălucirea lui mă atrăgea. Îl priveam pe furiş şi de-odată am prins curaj, am întins mîna şi l-am atins ezitant. S-a întors şi mi-a atins obrazul încet cu palma. Nu era nici o lovitură, nici o mîngîiere, doar o atingere imprecisă. Am mişcat foarte lent capul şi i-am atins degetele cu buzele. „Ce-i?”. Nu i-am răspuns. Am cuprins-o în schimb cu braţele şi am sărutat-o mai degrabă stîngaci şi crispat. „Dar tu cine naiba eşti?”. Cum nici eu nu ştiam precis, am tăcut. Am rămas totuşi îmbrăţişaţi, o ameţeală ciudată mă cuprindea şi m-am lăsat pe spate, într-o mişcare neverosimilă, de parcă jucam nişte roluri dintr-o înscenare la Sara pe deal!, păstrînd-o cu dificultate în braţele mele. Îi simţeam trupul lipit de al meu, iar mirosul pielii de-abia arse de soare îmi gîdila plăcut nările. M-am gîndit să-i spun că o iubesc, sau măcar că îmi place, că e frumoasă ş.a.m.d., dar cuvintele mi s-au părut deodată uscate, reci, lipsite de corporalitate. Era foarte cald, dar tremuram uşor din tot corpul, de parcă aveam friguri. Simţeam că se întîmplă ceva fără să ştiu ce anume. Nu era nici ca la zece ani, cînd îl… îl ce?, îl violase, să zicem, vecina căreia îi fusese luat bărbatul la puşcărie, cînd tocmai se întorsese încălzit, cu harbuzul pe care-l rugase să i-l cumpere din piaţă. Nu-şi amintea mare lucru din întîmplare, o întîmplare fascinantă şi terifiantă totodată, doar nişte mîngîieri, o senzaţie ciudată în abdomen, zgîrietura de pe ceafă care-l făcuse să urle, s-o ia la fugă spre casă şi să-i spună mamei nu ştiu ce printre sughiţuri, zgîrietură ce lăsase în urmă o cicatrice roşie ce se păstra încă. De ce vorbesc acum la persoana a treia? Nu mă regăsesc în puştiul speriat de atunci? Ba mă regăsesc foarte bine, poate vorbesc aşa dintr-o inutilă pudoare. Ţin minte că, printre lacrimi nu mă puteam împiedica să duc degetele la nas, ca să simt mai bine mirosul cu care se impregnaseră cînd mi le purtase cu violenţă spre crăpătura ei umedă şi, aveam impresia, ascunsă într-o adevărată pădure. După aceea, cînd o întîlnea, cînd o întîlneam pe vecină, îmi plecam privirea ruşinat, dar nu mă puteam împiedica cu niciun chip s-o privesc pe furiş, să încerc să ghicesc ceea ce simţisem, ceea ce se ascundea între faldurile fustei, ceea ce doream cu înfrigurare, dar îmi devenise interzis dintr-o spaimă prostească ori, naiba ştie, firească. Cînd stătea pe banca din faţa casei, o pîndeam de după perdelele trase încercînd să întrevăd umflătura de la împreunarea coapselor. Cu siguranţă că sigur ştia ce fac, altfel de ce şi-ar fi mişcat voluptuos picioarele frecîndu-le unul de celălalt, de ce şi-ar fi clătinat alene bustul bogat, de ce şi-ar fi purtat mîinile de-a lungul coapselor, într-un fel mîngîieri neatente, întîmplătoare, de ce-ar fi privit ţintă spre perdelele după care ţîncul de atunci se ascundea dedîndu-se unor jocuri vinovate? Acum, atunci, nu era nici cum se întîmplase cu Lili Ţiganca, pe acoperişul blocului ori în pivniţa plină de lemne şi butoaie, de cîteva ori chiar la ea în casă, mereu cu spaima de a nu fi prinşi de taică-su, odată chiar era să fim prinşi, cînd se întorsese pe neaşteptate de la serviciu, poate tocmai pentru a o surprinde. Pericolul potenţial nu făcea rău nepărat, dar nu reuşiseră niciodată să aibă vreme să se bucure în linişte de acele momente. Totul prea în mare grabă, prea repede, prea exclusiv fizic, prea nepregătit pînă la urmă, pentru a înţelege cu adevărat ce se întîmpla. Pentru vîrsta ei, a lor, a noastră, de fapt, Lili era aproape monumentală. Monumentală, temperamentală şi neîngrijită, o idee cam vulgară, dar atractivă poate tocmai din cauza asta. Şi care, probabil, îl scăpase de ceea ce fusese potenţial maladiv în întîmplarea cealaltă. Şi de la ea îi rămăsese mirosul puternic, tare, sălbatec, un miros de pădure afumată, parcă păstrat de la strămoşii săi, un miros ce se impregnase definitiv în memorie. Dar gustul? Cînd căpătasem memoria gusturilor? Nu ştiu exact, dar oricum mult mai tîrziu, cînd eram deja student. Majoritatea oamenilor se încred doar în imagini şi sunete, însă habar n-au ce pierd pentru că nu-şi educă sistematic simţurile celelalte. Acum, atunci, mirosul era mai uşor, dar parcă mai insinuant şi mai tulburător. Miros de săpun fin, începuse să se găsească Rexona şi, cred, Camey, dacă nu cumva începuseră deja să şi dispară, miros de piele uşor arsă de soare, de transpiraţie delicată, controlată de deodorant. Dar a păţit-o, Doamne, am păţit-o, nici nu şi-a dat seama, ei da, nici nu mi-am dat seama cînd, în vreme ce-i masam încet sexul cu mîna stîngă şi mă pregăteam, cu cealaltă mînă să-mi dau jos slipul. Şi el care crezuse că e doar o biată expresie latinească pe care o reţinuse din cărţulia de educaţie sexuală ce i-o lăsase taică-său pe noptieră, aşa din întîmplare!, deşi şi cu Lili avusese cîteva finişuri mai precipitate, dar acelea fuseseră totuşi nişte finişuri, ceva apucase să înceapă, nu se oprise la porţi, durase cît durase şi se terminare! Asta e şi gata! Spaimă, tulburare, descumpănire, ruşine, eliberare, toate amestecate. Am intrat în apa rece a rîului, am traversat din cîteva mişcări şi am dispărut între copacii de pe celălalt mal…

         Mai încercasem de cîteva ori să transcriu întîmplările, ultima dată acum vreo doi ani, cînd mă gîndeam să fac un fel de scenariu de film, însă rezultatul a fost mereu numai bun să mă înveţe şi reînveţe ce înseamnă disperarea în faţa eşecului. O, doamne, incertitudinea blocantă din faţa paginii albe! După cîteva nopţi de încercări inutile, începusem să simt un fel de gol absorbant în piept, iar mîna refuza să mai primească stiloul. Acum, clapele computerului par mai ospitaliere, sau sînt mai ospitaliere, poate că el face toată munca. Ce chin, ce nebunie! Scenele îmi fugeau din faţa ochilor, se amestecau într-un vîrtej ameţitor, pe care nu-l puteam surprinde, nu mai vedeam decît copacii, pădurea de evenimente, dar toate acestea nu există de fapt decît pentru a-ţi ascunde adevărata faţă a lucrurilor şi întîmplărilor, în ea, în pădure, te rătăceşti fără scăpare şi, pentru că nu ai puterea să păstrezi o singură direcţie, este imposibil să mai ajungi la marginea ei. Titlul îmi suna cunoscut, mă trimitea la Aşteptarea, uitarea din care tradusesem cîteva pagini, în urmă cu mulţi ani, acum am senzaţia că foarte mulţi, pentru o revistă studenţească. Dar care fusese titlul iniţial, cel de dinaintea aşteptării şi a uitării şi, mai ales, care fusese oare chipul adevărat al evenimentelor?

         M-am reîntors după vreo jumătate de oră de rătăcire buimacă prin pădure şi am găsit-o aşezată pe o piatră, cu corpul în soare şi picioarele în apă. Soarele ardea încă foarte puternic. Am băgat capul în şuvoi şi am stropit-o în timp ce-mi scuturam părul ca să se usuce. Zîmbea uşor ironic, amuzată, nu supărată, nu nervoasă, era aproape, o simţeam acolo, o simţeam cu mine. Simţeam că e în ordine, că nu s-a întîmplat nimic grav. M-a luat de mînă şi m-a condus la cearceaful kaki cazon, gros însă moale la pipăit, aşezat la umbra unor tufişuri de bozie şi aluni, şi m-a întins cu faţa în sus. Printre crengi, soarele îi păta chipul. M-a privit cu aceeaşi expresie uşor amuzată, şi-a dezlegat părul şi a început să mi-l poarte pe pielea înfrigurată. Era foarte plăcut, foarte excitant, uşor enervant cînd atingea unele zone şi mai cu seamă cînd le părăsea. Cînd părăsea sfîrcurile de pildă. Din cînd în cînd, mă atingea, mai degrabă îmi aplica mici ciupituri cu buzele şi dinţii. Şi-a coborît coama neagră spre abdomen, o legăna uşor dintr-o parte în alta, o rotea deasupra slipului în care simţeam cum cresc. Privea umflătura în expansiune cu aceeaşi expresie amuzată ce n-o părăsise de cînd mă întorsesem. Încercam s-o ating şi eu cu mîinile, dar se scutura, se ferea uşor, deşi cu o anume precipitare. Şi-a scos singură costumul de baie, un costum rar, greu de găsit pe atunci, nemţesc după eticheta vizibilă de pe sînul drept, fără a-şi fi încetat o clipă jocul părului pe trupul meu, de parcă ar fi participat la un concurs de abilitate în mişcări. Printre firele negre şi lucioase îi vedeam buzele mari de culoare roz spre cenuşiu, printre care se întrevedea rozul pur şi simplu exploziv al celor ascunse. În ciuda situaţiei, mă simţeam calm, cu simţurile sub control. Mi-a scos slipul şi s-a răsturnat pe spate trăgîndu-mă peste ea. Nici nu mi-a dat seama cînd eram înăuntru, mişcîndu-mă uşor şi ritmic. Era umedă, caldă şi muşchii ei mă strîngeau ca o mînă pulsatorie. Atunci am înţeles ce înseamnă o pizdă adevărată şi cît de puţin democratic este ea răspîndită în multitudinea de sexe femeieşti. Mai mult de trei n-am mai întîlnit în toţi anii care au trecut de atunci, iar pentru unul, pentru una din ele, care era aşa doar episodic, cînd avea şi ea chef, a trebuit să ajung aproape de Marea Nordului, pe tărîmurile chihlimbarului! Nici nu ştiu cît am rămas aşa, n-aş fi vrut să se termine vreodată, dar nu pot să uit izbucnirea rîsului ei din final, un rîs gîlgîietor, venind cumva din abdomen, poate mai de jos, un rîs plin, cum nu pot uita privirea ei întunecată ascunsă în ceaţă, ce părea fie să treacă cu totul prin mine, fie să nu fi ieşit complet din ochii ei, oricum o privire care nu mă privea, nu mă fixa, nu mă încadra nici măcar aproximativ. Egoismul final al femeii? Dar ce contează, cînd drumul spre final a fost cel care a fost! Mi-a trecut prin cap că, deosebit de bărbaţi, care sînt un fel de cîini fideli şi recunoscători, femeile se comportă mai degrabă precum pisicile. Primesc ce au nevoie şi se reîntorc să toarcă în sinea lor autosuficientă.  Mi s-a părut o prostie şi am îngropat gîndul înainte de a-i da drumul, cum voisem s-o fac. „Îţi fac bine plimbările prin pădure!” De-abia acum am izbucnit şi eu în rîs, un rîs mai degrabă isteric, pe care nu-l puteam stopa şi contaminant pe deasupra, pentru că ne-am trezit rîzînd amîndoi ca proştii în soare. Ne-am liniştit în cele din urmă şi ne-am întins îmbrăţişaţi, pe o parte, privindu-ne calmi, senini, apropiaţi şi detaşaţi, cu bucuria recunoaşterii calme, cum aveam să scriu mai tîrziu într-un eseu despre dragoste, pînă ce am adormit. Eu. Poate şi ea… Am avut din nou senzaţia că nu vreau să se termine niciodată, că mi-ar plăcea să se întindă timpul ca o plastilină, să se extindă clipa aceea la nesfîrşit. Doar adolescenţa îţi poate face asemenea daruri, ori maturitatea tîrzie, cînd te iluzionezi că o iei de la capăt, că jocul reîncepe şi cînd, tocmai din pricina acestei iluzii, năvălesc peste tine amintirile.

         Doamna Maria i-a oferit pe loc găzduire pentru cîteva zile, fără să-i ceară vreo explicaţie, fără s-o întrebe măcar cum o cheamă, ori de unde vine şi încotro se duce. De altfel, de la moartea bărbatului ei, fosta învăţătoare devenise foarte tăcută. Stătea ceasuri întregi privind fotografiile ce acopereau aproape în întregime unul din pereţii camerei de zi. Iuliei i-a cedat camera cu ferestrele spre pădure. Departe, vîrful Măgurii se profila pe cerul senin. „Mîine va fi frumos”. „Da, mîine va fi frumos, doamnă Maria”. Camera era foarte ordonată, văruită în alb strălucitor, fără vreun model ţigănesc cu albastru de Voroneţ!, cu mobilă sobră şi alte cîteva fotografii. Într-una din ele, Doamna Maria, în uniforma severă a Şcolii Normale, rochie neagră cu guleraş alb, părul strîns energic sub pamblică, zîmbea decent şi puţin mecanic obiectivului. Trecînd peste puţinele ravagii lăsate de ani şi peste melancolia ce-i cuprinsese chipul după moartea domnului Anton, nu se schimbase aproape deloc, doar părul şi-l aranja altfel, mai scurt, mai funcţional, cum s-ar spune acum. Am privit profilul Iuliei în timp ce-şi desfăcea valiza şi am ieşit fără să spun nimic. M-am oprit la cîrciuma din centrul coloniei, am luat doi covrigi, am cerut un carcalete, apoi altul, schimbînd impresii despre vreme şi pescuit cu…, cum Dumnezeu îl chema?, parcă Viorel?, Viorel să fie. Se însera. Am luat-o cumva pe ocolite spre cabană. Trăgeam puţin de timp, rememoram, imaginam, făceam planuri. Mă simţeam pe atunci, mă comparam cu Paul din Animale bolnave sau, mai degrabă, din Printre colinele verzi, pentru că mai întîi văzusem filmul cu Dan Nuţu, care a continuat să-mi placă tocmai din pricina acelui rol şi după aceea, cînd dispăruse, şi de-abia mai tîrziu, înainte de plecare, îmi dăduse cineva şi cartea, pe care o luasem s-o citesc aici la Sintaru, printre colinele mele verzi.

         Se trezise deja, mînca plăcinte cu mere şi bea lapte la masa din curte. Am băut o cafea cu năut, cu năut puţin, pentru caimac, cum bine ştia s-o facă Doamna Maria, nu cu năutul mai mult decît cafeaua, sau chiar cu năutul înlocuit cu ghindă, cum avea să se întîmple mai tîrziu, cînd criza începuse, şi am luat-o să-mi viziteze proprietăţile. Mă ţinea de braţ, ceea ce mă irita puţin, pentru că simţeam oarecum legat, imobilizat, în schimb nu eram deloc iritat cînd se lipea de mine ori mă săruta lîngă ureche. În ciuda jocurilor noastre, mi se părea puţin tristă, oricum cel puţin melancolică. Îmi amintesc cu precizie acea încercare de zîmbet care începea dar nu se mai termina, cu colţul buzei lăsat uşor spre dreapta. I-a plăcut cabana, chiar cu peretele ei deteriorat şi acoperişul spart, trăgea puternic pe nări mirosul cetinei cu care acoperisem o parte a pardoselii găurite. Am aprins lampa de spirt să mai fac o cafea, eram totuşi gazdă. Iulia a început să răsfoiască maldărul de cărţi ce-l adusesem cu mine. Cred că s-a uitat şi-n caietele mele de însemnări, chiar şi în jurnal, deşi notasem pe copertă că e un document intim şi secret. La cafea, i-am arătat cum se ghiceşte în Biblie şi i-a căzut versetul din Corinteni II, care îmi place foarte mult. Nu i-am spus că exemplarul meu a stat multă vreme deschis acolo şi nimereşti aproape de sine în acel loc. O clipă a vrut să-i spun, dar m-am decis să las hazardului ceea ce ar fi trebuit să fie al său de la bun început. „De ce-ai plecat atunci, de ce nu ai mai rămas aseară?”. „Dacă vrei, plec şi acum”. Pusese, de fapt, două întrebări. Bineînţeles că nu voiam asta şi mi-a părut imediat rău pentru replica idioată. Doamne, ce greu mă abţineam, ce greu mă abţin încă de la replicile tîmpite! Am băut cafeaua în tăcere. A încercat să fumeze, dar fumul a făcut-o să tuşească, apoi a izbucnit într-un rîs nervos. Am oprit-o punîndu-i mîna la gură. S-a prefăcut că mă sărută şi m-a muşcat cu putere, ca o sălbăticiune, de podul palmei, nici nu ştiu cum a reuşit. A început să vorbească deodată, fără pauze, parcă fără să se gîndească la ce spune, de parcă ar fi fost în transă: ”Vreau să rămîn cu tine, aici, n-am să te deranjez deloc, cînd o să citeşti ori să vrei să fii singur, o să plec să mă plimb în pădure, vreau să rămîn aici, cu tine, cît o să vrei tu să stau, nu mă alunga de aici, n-ai să mă alungi, nu-i aşa?”. Vorbea prea repede, atît de repede încît n-o puteam opri, nu puteam strecura nici măcar o confirmare. „Nu vreau să merg la Scăldătoare la neamuri, nu vreau să mă întorc acasă, nu încă, păstrează-mă naibii aici pînă te plictiseşti de mine. Pînă mă înveţi cîte ceva despre puterea de a sta singur…”. Ce să-i fi spus despre puterea asta, despre puterea mea? Că suportam foarte greu acest exerciţiu anul de recluziune, cumva chiar de ascetism? Că nu-l duceam, niciodată pînă la capăt? Că trişam cît puteam? Puterea aceea, dacă există, se poate deprinde doar în singurătate totală, absolută, fără rest, fără scăpare, o singurătate de care eram perfect incapabil. Ştiam deja că nu vreau să o pierd şi că oricum nu aş fi putut continua experienţa mea imperfectă după plecarea ei. Cred că o iubeam, oricum credeam că o iubesc. A urmat o săptămînă în care am fost unul pentru altul o otravă de care nu te poţi despărţi, un dulce drog, un fel de anestezic cotropitor. Nu suportam gîndul de a fi despărţiţi nici măcar o secundă. Zilele şi nopţile, dacă mai puteau fi distinse unele de altele, treceau într-un delir de nestăpînit, într-o perpetuă cutreierare a pădurii, a pădurilor, pădurea mare şi pădurea ei, peştera ei, labirinturile ei ascunse. Nesfîrşite jocuri în apa rece a rîului, în lumina fierbinte a soarelui de sfîrşit de iulie, speram că nu şi sfîrşit de Iulia, îmbrăţişări nesfîrşite, violente, aproape mortale. O senzualitate ori foarte sănătoasă, animalică aproape, ori maladivă, fără scăpare, din care ieşeam doar pentru a ne prăbuşi în perioade de somn ce nu mai ţineau seama de  ritmul natural al trecerii timpului. Dispariţia cirmustanţelor spaţio-temporale se consumase, nu exista decît un etern prezent al simţurilor libere, înfrigurate, lacome, nesătule. Aproape nu vorbeam, înţelegeam prin gesturi ori telepatie intenţiile şi dorinţele celuilalt. Nici nu ştiu ce mîncam, dacă mîncam ceva în afara fructelor de pădure, nici dacă am băut altceva decît apă. Era foarte vie, cu trupul în veşnică pîndă, se juca agresivă şi senină ca o lupoaică în călduri, ca o zeiţă îndrăgostită. Aşa mi-aş fi imaginat-o pe Artemis-Diana. Toţi aceşti ani nu pot şterge din memorie nimic, totul e incasabil, doar zădărnicia sunătoare a cuvintelor par să înfăptuiască un inutil şi necesar sacrilegiu. Pentru că altfel nu există, nu poate exista eliberare. Cuvintele, măşti ale lucrurilor şi măşti ale faptelor, toate rîd, tragicul pare să se fi refugiat dincolo de ele. Sau dincoace, în această neputincioasă încleştare, în acest efort comic de recuperare şi depăşire a propriei memorii imaginare.

         Găsisem un loc mai larg pentru înot, undeva la un cot al rîului, ascuns între pereţii înalţi de stîncă, aproape verticali, cenuşii, lucioşi. Se chema Zăglov, nume dat de nişte aviatori americani ori englezi ce se paraşutaseră aici, de nevoie, în timpul războiului. Şi într-adevăr, locul semăna cu o mănuşă. Apa rapidă a rîului încetinea aici şi părea a se întoarce îndărăt, apoi, după reţeaua de pietre pe jumătate ieşite afară, o lua din nou la vale bolborosind nepăsător. Ajungeam acolo venind pe cursul rîului, călcînd din piatră în piatră, ţinîndu-ne de crengi şi de rădăcinile smulse de apă. Ne aşezam la soare pe o plajă foarte îngustă, acoperită de pietricele mărunte şi moi şi petece rare de nisip. În apă, sînii ei tari şi ascuţiţi, încă în creştere, ce căpătaseră, ca şi restul pielii o culoare mată, se acopereau se mii de picături. Mă apropiam de ea şi-mi udam buzele de pelicula ce-i acoperea. Apoi, cu mîinile ude, într-un straniu delir de gelozie, încercam să o şterg. Aş fi vrut să nu fie atinsă decît de pielea mea în perpetuă excitaţie. Se prinsese în joc şi se arunca în apă mereu, apoi se rotea în jurul meu rîzînd pînă ce reuşeam s-o prind în braţe şi să ne rostogolim pe prundişul fierbinte care ne zgîria uşor, ne înroşea trupurile, ne încărca de electricitate.

         „Îţi pare rău că am rămas?”.

         „Nu vorbi prostii, îmi pare rău că o să ne despărţim cîndva. Nu-mi pot imagina cînd şi cum o să se întîmple asta, nici cum voi suporta despărţirea, dar asta se va întîmpla cu siguranţă”.

         „Acum sînt aici”.

         „Da, acum eşti aici. Cred că te-am aşteptat de cînd mă ştiu, parcă am bănuit mereu că o să vii şi te-am aşteptat în această colonie rătăcită, în această cabană la fel de rătăcită şi incompletă. Chiar aşa mi te-am imaginat, puţin mai mare, dacă vrei, mai matură decît mine. Te-am recunoscut din prima zi, în magazin, cînd…”.

         „Mă iubeşti ori îţi place doar să mă fuţi?”

         Ţin minte că nu m-a şocat cuvîntul pe care-l auzeam prima dată pronunţat de ea. Şi nu suna rău, nici vulgar, nici măcar fals, avea consistenţă! Era un cuvînt rostit plin, dar neprovocator, mai degrabă interogativ-constatativ, dacă asocierea e corectă. Cred că nici eu nu-l folosisem încă, cu ea, cel puţin nu în forma asta frustă.

         „Nu ştiu exact. Nu ştiu cum se cheamă starea asta. Te iubesc? Poate”.

         Probabil că mai exact ar fi fost răspunsul afirmativ, dar nu avusesem puterea să-l formulez – dacă nu te îndrăgosteşti, în adolescenţă „din prima” de o femeie frumoasă, senzuală şi puţin stranie, cu numai cîţiva ani mai mai mulţi decît tine, atunci de cine şi cînd o să te îndrăgosteşti? De o babă, de o pocită, ori cînd ajungi la pensie? Nu spun că nu se poate, dar e păcat!

         Stăteam cu faţa în sus pe pînza de cort, priveam prin spărtura acoperişului cerul negru şi înstelat. Scorpia alerga încet şi neobosită după Orion, iar acesta se refugia la fel de încet şi continuu în imensitatea spaţiului negru ca cerneala. Fumam trimiţind rotocoalele de fum spre gaura din tavan. Simţeam pe sub prelată împunsăturile crengilor de brad şi ne schimbam mereu poziţia căutînd una mai comodă, parcă eram nişte păsări uriaşe în cuib.

         De fapt, cred că o iubeam de-a binelea, dar cum naiba să i-o fi spus? Neîncrederea în cuvinte mă bloca ori de cîte ori voiam să comunic ceva cu adevărat important. Am ştiut de la bună început că lupta cu imperiul cuvintelor porneşte din această jalnică neînţelegere, dintru-un malentendu penibil, vrei să locuieşti cuvintele pentru că te înspăimîntă, pentru că nu le poţi stăpîni, nici măcar controla, ori supraveghea. Altcum, ţi-ar fi indiferente. Ar fi ca o anexă, un simplu instrument ca oricare altul, ca roata de pildă. Mă salvam atunci invocînd probleme mult mai importante, mult mai impersonale, mai îndepărtate şi mai abstracte. Moartea. Dumnezeu. Universul infinit. De aceea mă şi depăşea mereu prezentul, care îmi scăpa printre degete, căutînd mereu, ca şi acum, urmele unui trecut care nu-mi mai aparţinea, ori nu-mi aparţinea pur şi simplu, şi semnele unui viitor pe care-l înnobilam cu blazonul necunoscutului şi al probabilităţii. Minţeam, mint enorm şi simt monstruos, simt totul, dar mai ales ceea ce nu există ori ce nu mai există. Trupul său gol, puternic, în braţele mele îl percepeam deja ca pe o lipsă, ca pe o viitoare frustrare. O iubeam, pentru Dumnezeu, dar ce i-aş fi putut eu spune despre iubire în afara îmbrăţişării unui trup tînăr, neexperimentat, aproape lipsit de memorie? Un prost, dacă n-o fi fost vreun structuralist, sau poate era criticul Alex?, a spus cîndva că sentimentele fac rău literaturii, că  literatura nu se face cu sentimente dar, dacă nu se face cu asta, cu amestecul de amintiri, iluzii şi nostalgii, atunci cu ce Dumnezeu se face ea? Poate se face cu cuvinte, cum minţea Mallarmé? Dar dobitocul, labagiul dracului!, nu observase că singuratecul acela doar ascunsese sentimentele, le amestecase printre cuvinte, uneori în spatele acestora, le epurase, dar nu le eliminase, pentru că nici nu pot fi eliminate. Şi, pînă la urmă, ce avem în afară de amintiri, trăiri, iluzii, şi de reacţiile, deci sentimentele provocate de acestea? Nu avem nimic altceva, poate moartea, cînd dispar şi sentimentele şi evenimentele pe care acestea le provoacă. Un scriitor fără sentimente? Ei, da, unul mort înainte de a fi plecat la drum! Un cyborg, un android, un monstru impersonal, un onanist complexat ca şi cel amintit mai înainte.

         Trenuleţul urca spre munte încet, gîfîind, scîrţîind din toate încheieturile vagoanelor goale. Era după-amiază, soarele începuse să se îndrepte spre amurg. La Scăldătoare, lumea era adunată grămadă în faţa sediului Ocolului silvic – un vînător reuşise să împuşte ursul carnivor care ucisese mai multe vite şi acum povestea cu patimă, cu înverşunare aventura. Leşul maro-cenuşiu, enorm, era trîntit lîngă peretele de lemn vopsit în verde şi oamenii îl priveau mirîndu-se de mărimea sa neobişnuită. Am coborît. Cu vîrful piciorului am atins fiara, simţind muşchii tari prin talpa tenişilor, apoi am pipăit cu palma deschisă blana aspră şi  i-am căutat cu privirea rana. O gaură oribilă, ca lăsată de trăsnet, sfărîmase locul dintre ochii fiarei, o alta se căsca rînjind roşie la rădăcina gîtului. Trăsese bine. Am urcat pe platformă. O băbuţă de-un stat de palmă, în haine închise, s-a aşezat lîngă noi. Un fel de neg foarte mare, vînăt, îi crescuse pe obrazul drept, în apropierea rădăcinii nasului. Carcinom. Altfel, era plăcută. A turuit aproape tot drumul despre tot şi despre toate. Trenul se puse în mişcare. Linia îngustă şerpuia avînd la dreapta peretele aproape vertical şi cenuşiu al muntelui, acoperit din loc în loc de pete verzi-maronii ale tufelor şi muşchilor. În stînga, pădurea cobora pînă la albia rîului, frontieră iluzorie, neputincioasă, după care erupea într-o frenezie nestăpînită pînă departe, unde se zăreau înalţi şi pustii, ca un pîlc geologic primitiv, munţii din Vrancea. Cînd am ajuns la Stîncile Gemene, era deja noapte şi răcoare. Ne-am aşezat puţin pe banca din faţa cantonului şi-am prins-o pe Iulia în braţe ca s-o încălzesc. Respira profund, din adîncul plămînilor, din abdomen, din adîncurile ei secrete.

         Undeva în faţă spre stînga vedeam oamenii ca nişte furnici demente şi utilajele ca nişte cutii de chibrituri distrugînd muntele, tăind copacii, decopertîndu-l, anulîndu-l ca să scoată sulf. Sau despre sulf fusese vorba mai tîrziu, în timpului unei excursii cu scriitorii în Bucovina? Sau mangan? Se poate scoate manganul aşa, metamorfozînd un munte în teren plat? Nu ştiu, nici nu contează. Important este că, la aproape douăzeci de ani de la moartea Tătucului, continua „planul stalinist de transformare a naturii”, cum se chema o broşură a lui Bogza, pe care o găsisem într-un anticariat bucureştean, cel care scrisese mai înainte despre Ţara de Piatră! Priveam şi simţeam cum se duce dracului totul, gîdeam că toate astea se vor răzbuna pe noi cîndva. Am încercat să-i comunic Iuliei impresiile mele, dar studentă la economie fiind, părea mai degrabă încîntată. Puterea omului, ta-ra-ra, ta-ra-ra!, toate lozincile stupide şi nici măcar nu era vreo proastă, ba dimpotrivă, apucasem să-i sesizez subtilitatea, fineţea argumentelor sale în alte privinţe. Am lăsat-o moale, am lăsat-o jos, cum se zice acum, în fond, nu voiam nici o dispută, n-aveam chef de discuţii în contradictoriu, care-va-să-zică dialectice.

         De fapt, vînătorul acela vorbea cu o intensitate şi o elocvenţă inimitabile, gesticula, se întorcea în toate părţile, arătînd, invocînd sau evocînd mereu animalul, martorul tăcut al aventurii sale. Cînd părea că termină de povestit, o lua de la capăt într-o circularitate aproape perfectă. De la o vreme, oamenii încetaseră să mai privească leşul, uitîndu-se fix, parcă hipnotizaţi de cuvinte la cel ce vorbea. E uşor să te gîndeşti acum, la cîteva zeci de ani de la întîmplare, retrospectiv, la rolul de netăgăduit al povestirii, la preeminenţa naraţiunii asupra faptelor. În urmă cu foarte mulţi ani, înaintea comuniştilor, oamenii aceştia îşi încărcau toamna căruţele cu obiecte cioplite în lemn, cu merele şi perele lor mici şi rezistente la trecerea timpului şi coborau spre cîmpie. Nu se opreau la poalele munţilor, nu se duceau aproape niciodată în acelaşi loc, mergeau mai departe, tot mai departe, pentru că trebuia să vadă alte chipuri, alte locuri, alte întîmplări. La întoarcere, spre intrarea în iarnă, începea lungul anotimp al povestirilor neîntrerupte, cu vorbitorii schimbîndu-se între ei după un scenariu nescris de nimeni, cu intervenţiile şi observaţiile menite să lămurească un amănunt, să completeze un portret, să nuanţeze o interpretare prea abruptă. Pentru că, dincolo de orice, aveau ceea ce noi nu mai avem, simţul esenţializării şi pe cel al nuanţei contopite. Chipul ori întîmplarea piereau în încrucişarea infinită de detalii, acestea se retrăgeau apoi în mlaştina uitării, rămînea în cele din urmă povestirea pură, simplă, clară, fără contradicţii, debarasată de aluviuni. Aşa s-a născut şi întreaga mitologie. Care, şi ea, se ducea, se duce dracului, odată cu noi toţi! Eram destul de radical, de prăpăstios în adolescenţă, chiar şi mai tîrziu, poate şi acum, cînd mă bîntuie nostalgia clasicităţii, cînd încerc să recuperez rămăşiţele mitologiei. Însă pe mine, acum, mă interesează un anume chip şi o succesiune nelămurită de întîmplări înscrise fără scăpare în carnea mea, în memoria mea atît de precisă şi în acelaşi timp la fel de înşelătoare.

         Am pornit apoi către schit. Era întuneric şi, de la mare distanţă, am văzut focul din faţa colibei lui Antim. Îşi pregătea cina, ardea şi nişte vreascuri rămase de la ceva ce lucrase peste zi.

         „Nu credeam că mai vii anul acesta. Nu eşti singur”.

         „Nu spuneai dumneata că aici, în lume, sîntem singuri cu toţii, că ne regăsim de-abia dincolo?”

         „Iar te joci cu vorbele, frate. Ţi-am mai spus că e cel mai mare pericol care te pîndeşte”.

         „Cine-i de vină, părinte?”.

         Eram răutăcios degeaba. Antim îmi dăduse, cînd îl întîlnisem în urmă cu vreo trei ani, cîteva cărţi de Cioran şi Eliade de dinainte de război, o antologie din misticii germani şi jurnalul lui Kierkegaard. Studiase literele şi filosofia la Bucureşti în timpul războiului, scăpase de front, scrisese în ziare şi reviste, publicase două volume de versuri cu numele său adevărat, pe care nu-l ştiam, pentru că rupsese coperţile cărţuliilor sale şi nici nu mi-l spusese vreodată. Însă, pe vremea „epocii defuncte”, cum o numesc iluzionîndu-se scriitorii zilei, ai acelei zile, trebuise să şteargă patru ani din calendarul personal pentru participarea prea entuziastă la întîlnirile unui mic grup de tineri literaţi. La ieşire, reuşise cu greu să se călugărească, pentru că regimul detesta monahismul, ori poate era speriat de acesta, precum de orice nu putea controla cu uşurinţă, schimbase cîteva mînăstiri dar, pentru că şi acestea i se păruseră exagerat de lumeşti, se retrăsese la acest schit singuratec. Auzisem cîte ceva despre el, tot felul de bîrfe printre puţinele adevăruri, încă de la prima mea venire la Sintaru şi voisem să-l cunosc. Un bărbat înalt, atletic, cu barba şi părul lungi ce începuseră să încărunţească. Mă primise amabil şi reticent. Mă tratase cu fructe şi şerbet, un şerbet minunat de parfumat pe care-l făcea chiar el în fiecare vară. Îi pronunţa numele franţuzeşte. De-abia în cel de-al doilea an, cînd i-am spus că mă hotărîsem să studiez filosofia şi după încercase şi nu reuşise să mă determine să renunţ, devenise mai comunicativ. Părea bucuros că mă interesează „cărţi de astea” şi mi-a împrumutat, iar în toamnă mi-a şi dăruit cîteva. În fiecare vară, stăteam cîteva zile la schit conversînd cu Antim. Era amuzant cum îmi răspundea aproape la fiecare întrebare cu o altă întrebare ce făcea zadarnică orice încercare de răspuns. Deşi nu era deloc relativist, chiar şi în chestiunile referitoare la Dumnezeu, credinţă şi cele sfinte proceda la fel. Tîrziu, foarte tîrziu, mi-am dat seama că procedase cum trebuie, fiind vorba de chestiuni foarte personale, intime. Antim continua să scrie poezii, pe care le intitula invariabil psalmi şi le numerota, chiar dacă uneori erau doar frînturi de imagini ca nişte haikuri ori pasteluri aproape clasice. Găsesc printre hîrtiile mele un astfel de psalm al cărui final continuă să mă tulbure:”Ens, ins, însă/ Faţa Ta-i ascunsă/ Faţa lumii este plînsă”.

         Am mîncat în tăcere. Vinul de mure, pe care şi-l făcea singur, era tare, puţin cam dulce şi la fel de parfumat ca şerbetul. Mult după miezul nopţii am urcat cu Iulia în podul cu fîn al adăpostului caprelor. Nici nu ştiu cînd am adormit şi cînd m-am prăbuşit în vis. Era o cîmpie imensă, de o un verde orbitor, dreaptă, fără nici o cută. De jur împrejur, doar iarba înaltă şi mătăsoasă. O secundă de întuneric şi apoi chipul lui Antim rîzînd cu maxilare enorme de cal. Dar era chiar un cal, uriaş şi frumos care se apropia în galop dinspre marginea sudică, ştiam că e sudică!, a cîmpiei. Apoi calul era alb şi semăna cu mine ori poate eram eu. Mă cuprinse o frică intensă, alergam, galopam prin iarbă, împiedicîndu-mă din cauza înălţimii sale şi simţind cum armăsarul care semăna cu mine, sau care eram eu, se apropie tot mai mult. Îi simţeam răsuflarea în spate, mă frigea. Picioarele nu mai voiau să se mişte şi groaza devea tot mai intensă. Un măscărici în culori ţipătoare, cu o tichie de clovn pe cap, rîdea ca nebunii şi făcea gesturi obscene. Apoi dispăru, spărgîndu-se în mii de cioburi colorate. Calul era lipit cu botul de spatele meu şi m-am prăbuşit în abis simţind cu disperare că nu mă pot agăţa de nimic, că n-o să mă opresc niciodată din cădere. O lumină albastră explodă din toate părţile, un fum albastru şi parfumat. Era mirosul ei din prima zi, dar mult mai puternic, de milioane de ori mai puternic. Parcă eram într-o grădină în care înfloriseră tufe nesfîrşite de liliac. Ea era întinsă dezbrăcată pe o mantie de muşchi verde şi moale între tufele violete. Îşi desfăcea şi îşi apropia lent, cu mişcări studiate, picioarele, arătîndu-mi tufa ei deasă şi buzele ascunse. Mă apropiam de ea împins de dorinţă şi ea se îndepărta, cu tot cu covorul de muşchi, la fiecare pas al meu, mai repede decît mine. Cu cît mă apropiam, cu atît părea să se îndepărteze mai mult. Nu înţelegeam dacă asta se întîmpla din propria ei voinţă, ori era  numai purtată de o voinţă străină. Dispărea din vedere înspre orizont marcînd doar direcţia cu strălucirea neagră a sexului. Apoi, în timp ce urlam, eram din nou pe cîmpul verde. Armăsarul negru sau alb era lîngă mine şi mă privea cu ochii săi umezi şi blînzi. Am vrut să încalec, însă calul se ferea fără violenţă, dar cu hotărîre. Am pus mîna pe grumazul său şi l-am mîngîiat. Simţeam părul aspru în palmă. Se făcuse frig. Am deschis ochii. Iulia dormea alături, respirînd liniştit, cu un zîmbet destins pe faţă. Am învelit-o cu un cojoc imens şi am coborît scara de lemn. Antim, aşezat la masă, se uita pe nişte foi acoperite de scrisul său mărunt şi regulat.

         „O iubeşti?”

         „Nu ştiu precis, cred că da”.

         „E frumoasă şi, cred, nestatornică. Poartă numele apostatului”.

         Deşi mă irita mania lui de a judeca oamenii după numele lor, mă gîndisem şi eu la asta. Am stat de vorbă, despre altele, fără a mai aminti nimic de ea, pînă dimineaţă. Mi-a arătat manuscrisul la care lucrase în ultimul an: Exaltarea lui Savaot în Ipostaza arhonţilor, 143, 1-31, şi exaltarea lui Isus în Filipieni, 2, 6-11, sau Naşterea lui Isus Hristos. Frumos titlu, nimic de zis! Mi-am întărit convingerea că biserica l-ar putea excomunica oricînd, fără mare pagubă. Mai bine că se retrăsese aici. Cînd nu dă ocol prin mistică, precum în psalmii săi, bunul Antim e încercuit de comparatismul eretic al istoricului religiilor. I-am spus-o. A rîs încet, a privit în jur, arătîndu-mi cu mîna peisajul: „Care biserică?”. Nu era prima dată cînd auzeam aceste cuvinte. Nu cred că se simţea aparţinînd vreunei biserici anume, oricare, ci găsise prin ea un fel de refugiu la ieşirea din lume. Nu-l condamnam, fireşte, cum nu-l condamn nici acum, nici măcar nu încercam să-l judec, doar să-l înţeleg. Plătise anticipat şi continua să plătească. Ori poate, de fapt, cîştigase definitiv partida, nu cu lumea asta meschină a noastră, ci un întreaga lume.

         Spatele mi-a înţepenit, mă doare puţin capul şi mă ridic de la birou făcînd cîteva mişcări din mîini şi din trunchi. Stau pe canapea cu ceafa rezemată de speteaza moale. Pe suprafaţa geamului întredeschis se oglindeşte imaginea castanului din curte. Straturile de siliciu nu sînt perfect uniforme şi, cînd mişc încet capul de la dreapta spre stînga, imaginea copacului se deformează – devine mai întîi o linie dreaptă maro-verzuie, apoi o sferă verde, din nou o linie, acum castanul însuşi. Mişc capul invers şi succesiunea se repetă şi ea în ordine inversă. Dar care este adevărata imagine a copacului? Dacă l-aş privi direct, ridicîndu-mă de pe canapea, renunţînd la oglindirea intermediară, l-aş vedea mai bine, l-aş cunoaşte cu adevărat? Cînd am trăit cu adevărat întîmplările de la Sintaru, atunci, cuprins de vîrtejul nebun al faptelor, cînd se ştie că afectele puternice te împiedică să păstrezi chipul nealterat al evenimentelor, ori în timpul celor cîtorva tentative de rememorare? Poate, acum, cînd am schimbat şi instrumentul aducerii aminte? Dar dacă memoria minte, chiar şi neintenţionat, dacă scrisul falsifică, îmbrăcînd totul într-o aură de incertitudine, omiţînd accidentul, distrugînd diferenţa ce le separă pe toate, percepţia directă, ea oare nu înşeală, nu ne înşeală? Îmi place să-mi imaginez un fel de memorie imaginară, ce poate oferi realităţii mai mult decît a pierdut aceasta din cauza distanţei temporale. În cele din urmă, adevărul este sau o chestiune de optică, sau una legată pe vecie de aproximări. Atunci cînd crezi că ai epuizat totul, un spiriduş îţi va şopti la ureche că totul nu este încă tot, că rămîne umbra luminii, sunetul din spatele tăcerii, culoarea ce trece dincolo de albul din oglindă. Este necesar un compromis, dar cine, per Baco, este în stare să-l găsească, să-i traseze măcar aproximativ, oricît de aproximativ liniile?

         „Avez vous plantés des choux/ des carottes, des pommes de terre?/ les bourgeois logent le parterre/ les aristocrats le ciel…”, vocea Iuliei se auzea din odaie, fredonînd melodia cu textul simpatic modificat. Doamna Maria plecase de dimineaţă la cimitir. Iulia purta un halat de casă foarte subţire, mulat pe corp, aproape transparent. I-am desfăcut fîşia albă cu care-şi legase părul la spate. Şi-a scuturat încet capul şi firele lungi, negre şi grele mi-au atins faţa. Mirosea, părul, dar nu doar acesta, a flori de tei, aşa cred. Am tras-o spre mine şi ne-am lipit trupurile, i-am căutat cu buzele gîtul şi am sărutat-o undeva între omoplat şi ureche. M-a îndepărtat uşor şi energic şi privindu-mă în ochi m-a întrebat: „Dacă aş pleca?”. Nici nu ştiu cînd am apucat să urlu nu. Nici nu ştiu cînd am ajuns amîndoi pe jos, strîngîndu-ne în braţe cu violenţă şi disperare, dezbrăcîndu-ne, smulgîndu-ne hainele, rupîndu-le nasturii, sfîşiindu-le. M-am prăbuşit în ea de parcă de asta ar fi depins tot viitorul lumii, toată viaţa mea, toată viaţa ei. O simţeam cum se încleştează cu totul în jurul meu, în jurul trupului şi în jurul sexului, masîndu-mă cu furie şi strîngîndu-mă de parcă ar fi dorit să mă absoarbă cu totul, fibră cu fibră, celulă cu celulă. Cînd am explodat în adîncurile ei, cînd am simţit că fluidele se amestecă, că mă strînge spasmodic pentru ultima oară, am bănuit, am ştiut că asta a fost totul şi altceva nu va mai fi, şi că va trebui să mă felicit şi să mă blestem că memoria există.

         Cînd a intrat doamna Maria în casă, priveam fotografiile de pe pereţi. Le priveam separat, fiecare în legea lui. Apoi, eu şi Iulia pe marginea patului, cu farfuriile de porţelan alb cu margini violet înflorate, doamna Maria pe un scaun privind în gol şi pe masa mare şi neagră un vas din sticlă albastră cu un buchet multicolor de flori de cîmp ce răspîndea un parfum uşor, răcoros şi persistent. Ca în copilărie, la bunica, în satul dintre dealuri, aceeaşi ambianţă, aceleaşi miresme şi aproape acelaşi mobilier, deşi doamna trebuie să fi avut vreo trei decenii mai puţin decît avea pe-atunci bunica. În pantaloni scurţi, cu picioarele zgîriate, liniştit pentru puţină vreme de dulceaţa de cireşe amare care îmi invada gura. Aceeaşi dulceaţă. În sertarul biroului se mai află una din cele două monede cu efigia lui Franz Josef, K.K., pe care doamna Maria ni le dăduse în acea dimineaţă, semn de noroc ori poate doar de aducere aminte. Stă lîngă mica piramidă de chihlimbar adusă mult mai tîrziu de la Cracovia, contaminîndu-se una de la cealaltă, iradiind una spre cealaltă întîmplările cărora fuseseră fiecare martore fidele, mult mai fidele decît mine. Ce s-o fi întîmplat oare cu moneda ei? Mici obiecte încărcate cu istorie şi trăire, mici semne ale trecerii timpului, repere inutile pe drumul memoriei şi al uitării.

         Urcam Măgura, sprinteni şi veseli, zbenguindu-ne ca nişte copii, ceea ce desigur încă mai eram, căzînd pe gînduri doar cînd ne opream pentru odihnă. Voiam să-i arăt Iuliei cabana rotundă dinspre vîrf, o ciudăţenie, o curiozitate a locurilor. Nicăieri în preajmă nu se mai găsea aşa ceva. Am ajuns greu, iarba crescuse enorm după ploile de luna trecută şi acoperise marcajul. Aveam senzaţia că nu trecuse nimeni vreodată pe acolo. Construcţia din bîrne era acoperită aproape complet de plante agăţătoare. Era un aer umed, copacii înalţi şi deşi nu lăsau nici o fereastră prin care să treacă razele soarelui. Ne-am aşezat pe iarbă în faţa cabanei, obosisem binişor şi ne întristasem. Simţeam foarte limpede că se întîmplă ceva, că nu e totul în ordine, aceeaşi senzaţie ce-o purtam în mine de dimineaţă. M-am ridicat greu şi am căutat scara din spatele cabanei. Am urcat pe acoperiş şi m-am oprit pe marginea dinspre faţadă. Acoperişul putred şi şubred scîrţîia. Iulia mi-a spus să cobor. Cînd a început să strige nu eram deja în aer. Am nimerit cu genuchiul drept într-o piatră mare ascunsă de iarbă. Pantalonul se rupsese, sîngele îmi curgea cu repeziciune, abundent, adunîndu-se în pantoful de tenis. Mai rău era că simţeam că nu pot pune piciorul pe pămînt, nu pot călca pe el. Bombănind, Iulia mi-a bandajat rana cu o fîşie ruptă de la poalele cămăşii mele şi cu banda ei de păr şi, apoi, greu, aproape purtîndu-mă în spate, m-a ajutat să coborîm spre colonie. Încerca să pară veselă, mă ironiza recitînd cu voce prefăcută „mai lung îmi pare drumul…”. Genunchiul se umfla repede şi nu-l mai puteam îndoi. Am ajuns la dispensar, m-a lăsat acolo şi a plecat spunîndu-mi că se duce să-şi spele repede hainele pătate de sînge. Nu se vedea nici pată, dar ce ştiam, ce ştiu eu?

         A doua zi, dimineaţă, sprijinindu-mă într-un băţ gros, am mers la doamna Maria. Am aflat că plecase decuseară, că îşi făcuse bagajul în grabă, bombănind, îşi luase rămas bun şi ieşise în viteză spre uşă. După ora plecării, era limpede că luase trenuleţul spre oraş, nu spre Scăldătoare. Mai bine de o săptămînă am stat aproape cu totul nemişcat, schimbînd mereu compresele cu apă de plumb, parcă Burov se chemau cele două tablete de culori diferite, una albă, cealaltă roz, ce trebuiau dizolvate împreună, citind, fumînd, bînd cafea şi mîncînd ce-mi aducea în fiecare dimineaţă doamna Maria. La vindecare, şchiopătam încă uşor, mai degrabă din prudenţă ori din pierderea deprinderii mersului normal decît de nevoie. Am mai rămas cîteva zile. Mă duceam la malul rîului, mă dezbrăcam şi făceam plajă în locul care fusese al nostru. Între timp, plouase de cîteva ori şi apa era tulbure şi rece ca gheaţa. Venea toamna, deja venea toamna, deşi de-abia începea august. Uneori pescuiam, mai degrabă dădeam la peşte, fără să pun nadă şi fără să mă uit la plută. Într-o după-amiază, am strîns cărţile şi hainele, am ascuns uneltele de pescuit şi am luat trenuleţul spre oraş. În O., am aşteptat cîteva ore legătura, dar nu am încercat să o caut. Nici măcar n-am sunat, deşi luasem numărul telefonului de la Doamna Maria, căreia de ce oare i-l lăsase? Din acel an, n-am mai fost la Sintaru aproape zece ani, cînd mi s-a părut de nerecunoscut, pădurea înghiţise colonia părăsită aproape cu totul, în locul liniei trenuleţului se făcuse o şosea pe care nu trecea mai nimeni. Antim mi-a scris de cîteva ori, i-am răspuns mereu că o să vin, deşi ştiam că nu o voi face. Locul trebuia să rămînă acolo, în acel iulie, în timpul Iuliei, dacă ea va fi existat cu adevărat în acel spaţiu pe care memoria mea şi-l imaginează cu nostalgie, cu frenezie, cu furie, cu teamă.

Iulie 1978 – Ianuarie 2003

                            Pentru Cătălin Elisei, acum brav şef de agenţie de               asigurări,  în amintirea anilor de frenezie radiofonică

         „Bună seara, dragii mei, eu sînt bineînţeles şi vă urez bun venit la o nouă ediţie a emisiunii Punct ochit, punct lovit, ca de obicei, la Radio Hit! În oraş, rulează săptămîna aceasta filmul despre Doors, aşa că astăzi vom vorbi despre Jim Morrison, cîntăreţul, revoltatul, poetul, despre Morrison şi despre Doors. Azi, fără muzică la cerere, fără dedicaţii muzicale, fără telefoane. Am adus cu mine, aici, toate CD-urile mele cu Morrison, adică chiar toate! Încă o dată, Jim Morrison, poet american, cum scrie pe piatra de mormînt din cimitirul său parizian, şi astăzi nu vom asculta decît asta. Am adus, de asemenea, două ediţii din poeziile lui Morrison, una cumpărată în toamna lui *90 de la Paris, în engleză şi, desigur, franceză, şi cea apărută acum doi ani la Ploieşti, în engleză şi română. Vom vorbi despre Morrison, voi recita din Morrison, vom asculta Morrison. O să vedeţi că e mai bun decît tot rap-ul şi tot hip-hopul pe care le ascultaţi voi astăzi, crezînd că e vorba tot despre muzică… Veţi vedea că, dacă amiralii fac războaie, fiii amiralilor fac uneori poezie revoltată şi o muzică superbă. Dincolo de minunatele texte, dincolo chiar de excepţionala muzică, fiţi atenţi la vocea atît de melacolică, infinit de tristă, deşi gravă, virilă, a lui Morrison… Dacă nu vă place vocea, v-o recomand pe-a domnului Iliescu care, aflu din regie, tocmai se adresează naţiunii pe cîteva posturi de televiziune! Ca întotdeauna, e de ales – între Morrison şi Iliescu, de data asta! Dar să lăsăm prostiile! Să trecem la treabă! Trebuie să precizez, pentru tinerele noastre ascultătoare, că ele riscă să facă o eroare foarte gravă atunci cînd îşi imaginează că vocile vesele, vioaie ş.a.m.d. ascund neapărat şi alte calităţi…”

         Vorbesc într-una, aproape nu respir, parcă-s în delir, parcă-s intrat în tunelul timpului, trec de la o melodie la alta, iau cîte o gură din sticla de vodcă, apoi din paharul cu suc de roşii, n-am vreme să-mi fac bloody merry, ca pe vremuri, ca atunci cînd Morrison mai trăia, iar eu eram tînăr şi ferice. Îmi aprind ţigară de la ţigară, mai pun o melodie, îi mai beştelesc pe puştani pentru incredibila lipsă de gust muzical şi de educaţie muzicală. Între melodii, le povestesc experienţa mea, a generaţiei mele, cu magia pop-rockului, despre spargerea barierei auditive în anii *60 şi a celei vizuale în anii *80, despre magnetofoane Majak, casetofoane Philips şi videoplayere, despre blugii de contrabandă, despre ţigările de la shop, despre părul lung pe care ţi-l tundea Miliţia, despre fustele scurte tăiate de aceeaşi Miliţie, despre libertatea de la Europa Liberă şi cea din discotecile cantinelor studenţeşti, despre Cornel Chiriac şi primele cîntece ale Phoenixului, despre dilema, uneori de-a dreptul contodentă Beatles – Rolling Stones, despre moartea lui Morrison, despre cea a lui Hendrix, cînd mi-am obligat colegii să-şi pună doliu la uniformă, deşi destul de îndoliate erau şi uniformele de pe vremea aceea, despre Janis Joplin şi sticlele golite în timpul concertelor şi trupul ei mort găsit în Soho, despre cehoaicele, suedezele şi polonezele de la mare, despre flower-power, despre a face sex, a iubi şi a face dragoste… Puţini au văzut filmul, aşa că-i trimit în oraş încă de mîine dimineaţă, mai au patru zile la dispoziţie… Bun, hai să le pun „When the Music*s Over”, că e destul de lungă să-mi fac timp pentru reveriile, pentru fantasmele, pentru amintirile mele…

         Octombrie 1990, vreme destul de închisă, aproape tot timpul plouă, sînt de vreo două-trei zile aici, mi-am luat banii din bursă, îi am pe toţi cu mine, cash, că nu-s învăţat cu băncile, casiera chiar s-a mirat că încasez toată suma de pe cec, mi-am rezolvat problemele de cazare, m-am instalat destul bine în Cité Universitaire, undeva în sudul Parisului, în camera altui est-european, un polonez plecat la Londra la iubită, dar care-şi recuperează ceva din banii pe chirie. Nici nu mi-a luat mult, poate e prieten cu Vişniec, poate e solidaritatea săracilor Europei. E polonez, e solidaritatea pură şi simplă, ca în anii *80. Două săptămîni sînt asigurat, apoi mai văd, poate la Matei dacă reuşim să-l mutăm, poate la un hotel mai ieftin, poate-mi ajung numai două săptămîni de stat aici şi plec în patrie mai repede cu nişte bani în buzunar. Deşi, nu cred. În ciuda vremii, Parisul mi se pare fermecător, nu dezminte prin nimic imaginile mi ce s-au fixat încă din copilărie, cu ajutorul filmelor, lecturilor despre avangarde, ilustratelor şi nenumăratelor albume pe care le-am tot primit cadou la aniversări. Am mers aproape tot timpul pe jos şi aşa voi face cît voi fi aici, ca să mă pătrund pînă-n plex de acest oraş ce mă fascinează din prima copilărie. Şi chiar am rămas fără aer cînd l-am privit prima oară, din avionul care se pregătea de aterizare. Nu iau metroul decît pentru a ajunge în anumite zone, pe care apoi le explorez minuţios, străzile şi străduţele, le marchez la pas ca să le fac şi mai mult ale mele. Mă port cu Parisul precum un cîine cu orice loc pe care îl ia în posesie. Ieri, spre seară, am văzut tîrfele din Saint Denis, dar nu m-au impresionat cine ştie ce, o ofertă variată într-adevăr, toate culorile şi toate vîrstele, dar păreau cu toatele cam trecute, dacă aş fi avut obişnuinţa sexului tarifat, mi-ar fi fost greu să aleg ceva convenabil pentru gustul meu, poate totuşi o negresă de vreo 30 de ani, pentru exotism, mîine o să merg să beau o bere în Pigalle, la mesele de la geam, o să mă coste berea triplu, dar o să am o vedere mult mai bună. Oricum, după cum spune şi Matei, e mai interesant în Montmartre, deşi zona s-a comercializat ca dracu*, tot mai vezi ceva prospături disponibile pe lîngă artiştii ambulanţi. E şi mai interesant prin anunţurile din ziar ori de pe Minitel, zice el, dar mi se pare stupidă această mecanizare a sexului, această prostituţie industrializată, trecută cumva la banda rulantă, dezumanizată, ca să spun aşa. Prefer să privesc fetele din vitrinele de la Amsterdam ori Hamburg. 

         Dar azi, azi merg să-mi văd zeii morţi. La Proust, Balzac, Enescu şi ceilalţi, a fost simplu. Nimeni pe acolo, de altfel puţină lume pe aleile cimitirului, vremea e prea închisă, prea cenuşie, prea umedă. O umezeală care ţi se infiltrează în haine, în plămîni, în oase. M-am uitat puţin la pietrele tombale, m-am rugat în gînd pentru liniştea lor cerească, am trecut mai departe. Spre Morrison, că pentru el am venit de fapt. Restul nu e decît politeţe culturală, cum se şi cuvine, nu asta e problema, dar nu pasiune, nu obsesie instalată temeinic la 15-16 ani. Cînd Morrison a murit, cred că eu aveam vreo 18. Sau chiar numai 17? Şi ascultasem tot ce se putea asculta atunci. Banda Morrison era de neatins, de neşters. Banda Morrison, alături de banda Hendrix, banda Joplin, benzile cu bluesuri, cele cu originile jazzului, selecţia din Rolling, singurele BASF, rare şi scumpe, pentru restul erau bune şi benzile redegiste. Acum nu mai folosesc decît CD-uri ori memoria computerului. Ieri, în Montparnasse, de la „Ochiul ascultă”, splendid nume de librărie!, mi-am cumpărat poeziile lui Morrison, ediţia anglo-franceză, comodă, în 10/18, uşor de răsfoit, tipărită destul de bine deşi pe hîrtie comercială, reciclată cum zic ei, vreo douăzeci de franci, nu mai mult decît o sticlă de vin acceptabil.

         Surpriză. Printre monumente, pietre tombale, tufişuri desfrunzite, prin ceaţa uşoară şi cenuşie, văd că e lume la Morrison. Cinci-şase siluete, în picioare, aşezate pe pietrele din jur, în dezordine, dar în acelaşi timp, e sesizabil acest lucru, în grup. De la distanţă, se aud primele note din „L.A. Woman”. Mă apropii, un caseton e aşezat lîngă discreta piatră a mormîntului, pe care o ştiam din fotografia trimisă de Gil, două sticle de Stolichnaya circulă din mînă în mînă – de unde-or fi găsit vodcă rusească aici? –, sînt trei bărbaţi şi patru femei. Cam de vîrsta mea, îi salut în franceză, îmi răspund, le spun că-s român şi-am venit pentru mormîntul lui Morrison, că aştept asta de vreo douăzeci de ani. Rîdem, ne dăm mîinile, nu-s francezi, ci, nu mai ştiu care şi cum, unguri şi polonezi. Fata singură, după nume, e cehoaică. Sînt aici din aceleaşi motive ca şi mine. Ne recunoaştem din prima, sînt cordiali şi amabili în ciuda faptului că dau buzna în grupul lor. Dacă grupul nu s-o fi alcătuit ad hoc. Îmi fac loc printre ei, unul mai scoate o sticlă dintr-un rucksac şi-mi spun s-o inaugurez, chiar aşa s-o inaugurez!, ceea ce şi fac, chiar aveam poftă de un gît de vodcă. Pe peretele imens al celui mai apropiat cavou, tot felul de graffiti, versuri de Morrison, numele acestuia cu cele mai variate caractere şi culori, promisiuni de neuitare, „forever love”, „forever young”, jurăminte de iubire cît cuprinde, cum altfel, nimic obscen totuşi, chiar şi cele cîteva „fuck”-uri mi se păreau acceptabile, erau în spiritul mortului, în fond, nu stătea Jim prea mult pe gînduri dacă apărea ocazia.

         „Ei, dragii mei, aşa că v-a plăcut „When the Music*s Over”? Acum, „An American Prayer”! O să vă recit poezia în versiunea mea românească, pentru că cea de la Ploieşti nu mi se pare cea mai bună posibilă. Voi apela şi la versiunea franceză, ceva mai izbutită… V-a plăcut? OK. Pentru cei mai mărişori dintre voi, amintesc că am publicat o altă versiune românească, a unei foarte bune studente de la engleză, prin 1982 sau 1983, în revista Opinia studenţească, versiune pe care din păcate n-am regăsit-o. Vă place? Simţiţi cum respiră Whitmann în acest poem al lui Morrison? Să nu-mi spuneţi că n-aţi auzit de Whitmann că închid microfonul, vă tai calea, închid emisiunea şi o şterg naibii acasă. Nu-mi place să-mi pierd vremea chiar degeaba. Şi, acum, din nou muzică, din nou Morrison, cu trupa sa, Doors. Nu uitaţi că v-am trimis mîine dimineaţă să vedeţi filmul! Săptămîna viitoare continuăm cu Morrison şi o să vă controlez la teme… Deci, Jim Morrison şi Doors cu „LA Woman”. (Cătălin, pune piesa, ce naiba faci? Vezi că e tot pe discul 1. Go! Merge! Mulţumesc, Cătăline). Deci, „LA Woman” cu Jim Morrison!”

         Bem vodcă, nu prea vorbim, sîntem probabil prea pătrunşi de solemnitatea momentului, a locului, de finalul în sfîrşit atins al unei aşteptări de decenii. Generaţia mea mai avea, mai are încă sentimentul ritualurilor, sîntem poate mai formalişti. Casetofonul împrăştie discret muzica în jurul nostru. Nici nu ştiu cînd, nici nu ştiu cine a avut iniţiativa, dar mă trezesc cu mîna dreaptă a Jannei în mîna mea stîngă. Reuşesc să fumez şi să apuc sticla de vodcă, cînd îmi vine rîndul, cînd cred că îmi vine rîndul, pentru că nimeni nu face legea între foştii hippyoţi, nici n-ar putea să facă vreo lege, reuşesc deci cu o singură mînă. Fumez şi beau cu o singură mînă. O privesc, nu ştiu dacă e într-adevăr frumoasă, ci doar melancolică şi caldă, senzuală. O senzualitate de animal adormit, de felină lenevoasă aşezată la umbră, dar gata instantaneu de reacţie. Mă priveşte şi ea, printre gene, cu ochii semiînchişi. Îi dau sticla, ia o gură şi o pune pe pămîntul rece şi umed. Mi-a plăcut cum a prins gîtul sticlei între buze, cum a mişcat buzele cînd a băut, cum i-a curs lichidul aprins pe gît, cum a pulsat jugulara. Nici nu ştiu dacă gîndesc asta, dacă nu e un ecou al percepţiilor subconştiente. De acum? De atunci? Din timpul emisiunii? Dintotdeauna? Nu ştiu, nici nu contează de altfel. Contează doar ceea ce s-a întîmplat, ceea ce s-ar fi putut întîmpla, contează doar povestea întîmplării. Ascultăm Morrison, bem vodcă, fumăm, ne ţinem de mînă. Încep să simt o căldură tot mai intensă în abdomen. În frigul umed din jur, e chiar plăcut. Se termină caseta şi ungurul cu părul albit înainte de vreme, dar faţa încă tînără, o schimbă parcă în transă. Pune compilaţia „Morrison Hotel”. Janna ia cutia în mînă şi recită încet, parcă silabisind titlul. „Mor – ri – son – ho – tel”… A despărţit er-urile ori numai le-a lungit pronunţia, dar nu desparte şi cuvintele. Era, este foarte excitantă. Îi privesc buzele în mişcare, buze splendide, cum aveam să văd cîţiva ani mai tîrziu, într-un film, la o actriţă căreia îi uit mereu numele, Angelina parcă, nu însă şi gura, nu însă şi buzele. Căldura în abdomen creşte. Mă uit în jur. Se uită în jur. Parcă am intrat într-o vibraţie comună. Sex vibrant, cum zice Miller undeva, poate în Plexus, nu, nu, nu, nu acolo, o spune în primul roman din trilogie. Habar n-am cine a avut, cine are iniţiativa, nici cine o va avea. Ne ridicăm sub privirile strălucitoare şi placide ale celorlalţi. Janna a luat o sticlă de vodcă aproape plină în mîna liberă. Ocolim printre morminte şi ajungem în spatele cavoului. Ne uităm în jur, nimeni, doar cruci, tufişuri golaşe, pietre tombale. Un lacăt ruginit atîrnă de capătul unui lanţ şi mai ruginit la uşa cavoului, dar nu e încuiat, ţine doar laolaltă capetele lanţului. Intrăm. E întuneric, mai întuneric decît afară, deşi de undeva de sus, printr-un fel de înguste lucarne simetrice, intră puţină lumină. Ne îmbrăţişăm orbeşte, ne pipăim, ne sărutăm şi ne strîngem unul în altul de parcă am fi fost singuri de la facerea lumii. Scot haina dublată şi o întind pe piatra rece. Înainte de a se aşeza, Janna mă întreabă de prezervative. Bineînţeles că nu am, doar nu te duci în vizită la cimitir cu prezervativele la purtător!

         Afară începe o discuţie în contradictoriu, însă cu voci destul de domoale. Fetele ne aprobă fără prea multe ezitări. Băieţii nu, ei cred că aş fi pîngărit solemnitatea momentului, că aşa ceva pur şi simplu nu se face. Şi ce tupeu poate să aibă, domnule, se vede de la o poştă că-i român! Aşa-s ăştia, în anii şaptezeci, cînd mergeam vara la marea lor, că mă săturasem de lacul nostru, nu lăsau nici o puştoaică în pace. Nu se poate! Nu pentru că aici e un cimitir, să fie limpede, eu n-am astfel de prejudecăţi tîmpite, afirmă ungurul, ci pentru că e vorba de Morrsion. Dar Morrison ar fi făcut exact acelaşi lucru!, izbucneşte una din fete, e tot o prejudecată şi ceea ce crezi tu, ceea ce spui  tu. Da, dar el nu e Morrison!, îi soseşte rapid răspunsul. Asta cam aşa era! Dar, dacă aş mai fi fost cu ei, m-aş fi apărat. Aşa este, trebuie să recunosc, nu sînt Morrison, dar învăţ lucrurile bune de oriunde şi de la oricine le întîlnesc, nu e nici o crimă să înveţi mereu cîte ceva. Şi ar mai trebui să se constate cine a avut iniţiativa. De fapt, e o prostie, nici Morrison n-a avut vreodată iniţiativa, se lăsa pur şi simplu dus de val, cum şi trebuie, cum a şi făcut toată generaţia aceea de feline leneşe, senzuale, căutînd căldura soarelui chiar şi pe vremea lunii pline. De ce naiba au mai migrat nebunii ăştia în California, de ce au bîntuit India, America Latină şi Africa, dacă nu de asta? Îmi place să-mi imaginez dialogul lor, care pe nebăgate de seamă a devenit dialogul nostru, chiar îmi place cum i-am pus la punct! De parcă aş mai fi recuperat odată Transilvania, ce tîmpenie! Într-o versiune, aveam să fim lapidaţi cu pietre rupte din monumentele funerare la ieşire, la reieşirea în lume. Într-alta, mai optimistă, am fost întîmpinaţi cu strigăte de hip-hip-ura şi aplauze frenetice la ieşire, la reieşire. În lume. Cel mai mult îmi place varianta în care Morrison însuşi, cu vocea sa tristă, melancolică, gravă, virilă, ne-a acordat binecuvîntarea. Dar n-o pot povesti pentru că o să vi se pară neverosimilă şi nu vreau să rup pactul realist. De fapt, nu-mi pasă de nici un pact, n-am făcut vreo înţelegere cu voi, cu nimeni, vreau însă s-o păstrez numai pentru mine. Pentru cine scriu? Pentru mine în primul rînd, desigur, aşa că-mi pot păstra largi porţii secrete! Şi, totuşi, vocea lui Morrison, vocea aceea tristă, gravă, calmă şi tunătoare în acelaşi timp, lansînd dintre morminte acel „Bless you…” a fost ceva…, ceva despre care nu vreau să vorbesc, să scriu.

         …că doar nu pleci în vizită la cimitir cu prezervativele la purtător! Janna îmi toarnă vodcă în palme, mă fricţionează, mă pune să le scutur, mă împinge blînd pe haina întinsă, îmi desface pantalonii şi mi-i coboară în jos pe picioare, se aşează cu capul în poala mea şi-mi prinde blînd sexul între buze, pe care le mişcă încet înainte şi înapoi. Îmi ia mîna şi mi-o coboară spre fanta nici nu ştiu cînd eliberată. Îi masez uşor sexul, o mîngîi pe clitoris, îi strîng uşurel buzele exterioare, îi ocolesc cu mişcări încete lindicul, apoi i-l prind uşor între degete. Estimp, mă tachinează cu vîrful limbii, dă drumul sexului, îl loveşte cu vîrful limbii, îl prinde iar între buze. Cu mîinele uşoare, mîngîie testicolele, apoi le prinde pe rînd în gură, de parcă ar dori să le înghită. Se întoarce la sex. Vreau să schimb poziţia, mi se pare nedemocratică, cred că e frustrantă pentru ea, dar îmi şopteşte că e bine aşa, „c`est bien comme ca, cheri, c`est très bien…”. E haios să vorbeşti într-o limbă străină cînd faci dragoste, eşti parcă mai în voia ta. Se întoarce puţin, ca să-mi facă accesul mai uşor şi-i introduc arătătorul şi mijlociul în vagin în vreme ce-i masez lindicul cu degetul mare. Respiră precipitat, gîfîie, în timp ce eu simt că vine momentul exploziei. Accelerez mişcarea, ea îşi ridică fundul în întîmpinarea mea. De afară, muzica se aude  foarte încet, dar se aude. Încerc să-mi folosesc şi mîna stîngă, dar nu ajung, era cît pe ce s-o las pe Janna fără prada ei şi a mormăit nemulţmuită, pre limba ei, continuu deci cu o singură mînă, masîndu-i cu cealaltă sînii, sîni perfecţi aş spune în ciuda anilor ce trecuseră peste ei, pe sub puloverul gros, cu cealaltă. Nu ne-am sincronizat perfect, cum se întîmplă în prozele proaste, sau în filmele la fel de proaste cu subiecte erotice. În vreme ce explodam, în vreme ce-mi reţineam spasmul, ea de-abia se pregătea să erupă. În vreme ce-mi sorbea lacomă seva, m-am întors brusc, i-am sărutat sexul cu buzele, căutîndu-i lindicul cu limba. Degetele mele îşi continuau mişcarea dus-întors între pliurile catifelate ale vaginului. Şi deodată, am simţit cum tresaltă spamodic, cum îmi scapă sexul golit din gura ei şi am auzit-o cum urlă, acesta e cuvîntul urlă: „Mor – ri – son – ho – tel !” Am rămas minute întregi nemişcaţi, mîngîindu-ne doar sexele reciproc, cu gesturi pline de o anume castitate. Apoi, ne-am ridicat şi ne-am îmbrăcat în tăcere. Janna a luat sticla, a înghiţit violent cîteva bune zeci de centilitri de vodcă, apoi mi-a băgat-o în mînă. Am băut încet, am aprins alene o ţigară pe care i-am dat-o, mi-am aprins mie alta. Umăr lîngă umăr, şold lîngă şold, vorba traducătorului român al lui Bush, pe haina de iarnă dublată, fumam în tăcere, ascultînd muzica aproape neauzită de afară. Am sărutat-o pe frunte, iar ea mi-a sărutat mîna dreaptă, ceea ce mi-a provocat un mic şoc – era slavă, e drept, dar, totuşi, hippyotă, emancipată! Am terminat ţigările, am aruncat chiştocurile printre celelalte ce umpleau podeaua şi ne-am întins îmbrăţişaţi pe piatra acoperită. Eram mai degrabă goliţi decît obosiţi, cumva, cum să zic?, post-cataclismici, poate post-traumatici, dar nu obosiţi. Ne-am lipit înfriguraţi unul de celălalt, ne strîngeam în braţe de parcă am fi fost iarăşi singuri pe pămînt de la facerea lumii încoace. A început să fredoneze încetişor, fără cuvinte, cîntecul de afară. Îi simţeam căldura respiraţiei pe pielea gîtului, îi simţeam sînii lipiţi de pieptul meu, îi simţeam palmele pe spate, îi simţeam, prin hainele amîndurora, căldura sexului pe abdomen, puţin deasupra sexului meu cuminte, calmat, adăpostit pe interiorul coapselor ei. Aş fi rămas aşa pentru totdeauna… Şi era atît de limpede, în acelaşi timp, că ne vedem nu doar prima, ci şi ultima oară! Că e o experienţă fabuloasă, nu în primul rînd sexuală, poate nici măcar sexuală, ci esenţială, o veritabilă buclă în timp, dar irepetabilă…

         „Bun, asta a fost „LA Women”, dragii mei, şi pentru că melodia mi-a trezit ceva amintiri de pe vremea vizitei mele la mormîntul lui Morrison de la Père Lachaise, v-am povestit despre mormînt?, parcă da, dacă nu vă spun săptămîna ce vine, o s-o mai pun o dată, o s-o mai spun o dată. Dar nu încă, înainte vă recit şi poezia. Versiunea de Ploieşti e mai bună decît în alte cazuri, aşa că nu mă mai chinui cu o versiune a mea… Acesta e, deci, textul şi, înainte de ne lua rămas bun pînă săptămîna viitoare, cînd ne vom ocupa din nou de Morrison şi The Doors, vă reamintesc că v-am trimis la film. Deschide-ţi uşile, fraţilor! Săptămîna viitoare voi da şi melodii la cerere, dar numai din Doors şi doar pentru cei care mă vor convinge că au văzut filmul. O să fac şi un concurs, iar cei mai buni dintre voi vor primi copii după CD-urile mele cu Morrison. Putem face asta acum în studioul nostru. Mai sînteţi aici? E OK, înseamnă că aţi ales Morrison! Cred că aţi ales bine. Cît mergea cîntecul, am fost în regie şi l-am văzut pe preşedinte, vorbea deja de vreo oră poporului. Eu m-am întors aici, lîngă voi, împreună cu muzica lui Morrison. Reamintindu-vă că aţi fost în compania lui L. A., ce coincidenţă!, la Punct ochit, punct  lovit, aici, la Radio Hit desigur, vă spun la revedere şi vă las în compania lui Jim Morrison. Cătăline, ai pregătit CD-ul? OK! Ascultaţi „LA Women” cu Jim Morrison şi formaţia The Doors. Am primit mesajul pe e mail în care sînt întrebat de ce nu fac o emisiune dediactă lui Freddie Mercury. O să fac, fiţi liniştiţi, ca să vedeţi că nu orientarea sexuală mă intersează, ci numai calitatea muzicii. La revedere, pe săptămîna viitoare. (Cătăline, cîţi crezi că se duc la film? Toţi? Ar fi ceva. Nu eşti prea optimist? Să mai zică nu ştiu cine, dobitocii ăia de la CNN, pardon de la CNA, că nu sîntem educativi pe aici, pe la postul nostru de radio!)

         Am ieşit primul, fără să privesc în urmă, mi-am luat geanta de umăr de pe crucea metalică de care era agăţată, am salutat în tăcere, dînd doar din cap şi am plecat prin ploaie spre ieşire. Cînd am întors capul, n-am văzut-o, încă nu ieşise în lume probabil. În faţa porţii, o maşină de la „Propreté de Paris” a oprit la marginea trotuarului şi trei bărbaţi în impecabile costume alb cu verde, toţi cu ochelari cu rame aurii, au coborît. Tipul meridional, maghrebin. Au luat-o alene, vorbind în ritmul Mediteranei între ei, spre bistroul de vis-a-vis. Le călcam apăsat pe urme de parcă n-aş mai fi băut o bere de mii de ani. Şi chiar aşa am băut nenumăratele „démi-pression”! Din cînd în cînd, îmi amintesc toate acestea de parcă aievea s-ar fi petrecut. Văd, aud, miros, gust, simt aproape totul exact ca şi atunci, exact ca şi acolo, ca şi cum chiar aş fi fost.  Şi peste toate, vocea aceea incredibilă, vocea lui Morrison binecuvîntînd precum marele oficiant al unei religii dispărute. Şi chiar e dispărută, ori pe cale de dispariţie încă din anii şaptezeci. Binecuvîntînd animalele libere şi sălbatece, hyppioţii între două vîrste şi copiii, bineînţeles! Bless you, vrednicule cititor! Şi nu-mi purta pică dacă am fost, cîteodată, îndepărtat de tine, reticent, mefient. Am relatat, totuşi, tot ceea ce se putea relata, poate chiar puţin mai mult decît atît!, fără a dăuna misterului fără de care nimic nu merită, şi nimic nu există. Sînt iertate, totuşi, chiar şi păcate mai mari şi mai grele decît acesta!

Mai 1995 – decembrie 2002

                                               Lui Victor Aruştei pentru că a rezistat,

                                      pentru că a existat        

         La început zvonurile erau tulburi şi imprecise, aduse de cei, puţini, care merseseră cu treburi prin satele dinspre cîmpie şi de cei, încă şi mai puţini, care ajunseseră în tîrgul din fruntea regiunii. Oricum, era vorba despre pămînt, vite, inventar agricol care, brusc, nu mai erau ale tale, rămase de la înaintaşi, agonisite de-a lungul vremii, ori pur şi simplu cumpărate de cei care descurcaseră mai bine în timpul războiului ori imediat după război, ci deveneau ale Gospodăriei. În satul de peste deal, nu se vorbea despre asta, pentru că era clasat sat de munte, deşi nu era prin nimic diferit de-al lor, doar că era situat cu cîţiva kilometri mai aproape de regiunea muntoasă propriu-zisă. Ciudată istoria asta cu Gospodăria, doar gospodării aveau şi ei, şi încă unele bine îngrijite! Greu de priceput cum gospodăriile lor aveau să dispară ca şi cum n-ar fi fost, ca să vină peste ei Gospodăria, că era vorba de una mare, colectivă, cum i se zicea. Chiar greu de priceput, că doar păşunile şi bucata de pădure a satului erau oricum în obşte, că aşa era de cînd se ştiau, din bătrîni şi altfel nici nu s-ar fi putut. Dar vitele, oile, livezile şi petecele de pămînt cultivate, cum, Doamne Sfinte, să se ducă, ori să vină la Gospodărie? La toate astea se gîndea dis-de-dimineaţă, cu o bucată de pîine, una de slănină, o ceapă şi un clondir de ţuică în faţă, pe masa de lemn din faţa casei, Vasile Alui Mihai. Gospodăria lui era puţin mai retrasă, la vreun kilometru de marginea acelui sat risipit pe dealurile din nord-vestul Basaviei. O gospodărie mai degrabă modestă – o casă veche cu două odăi, tindă şi ceardac, acareturile obişnuite, o livadă cu pruni şi peri din care ieşeau două-trei sute de litri de ţuică la fiecare sfîrşit de vară, un petec de pămînt agricol din care nu scotea decît porumbul pentru animale, nici acela suficient întotdeauna. În cei doi ani de secetă, ultimii, nu scosese mai nimic, deşi încercase să ude cu apa cărată în butoaie mari de la rîu, pe care le umplea greu cu găleata şi le descărca aidoma, pînă ce secase şi acela. Avea în schimb căruţă bună, cu roţi de cauciuc preluate de la un camion german, un faeton cum îi zicea cu oarece mîndrie, şi un cal puternic, încă tînăr, încă flăcău, un şarg aproape spre roşu. Cîştiga mai mult făcînd cărăuşie pentru unul ori altul decît din livada modestă şi din bucăţica de pămînt. Căra orice, lemn de la pădure, piatră de rîu ori de carieră, fructe, fîn, călători spre sau de la gara din satul vecin, dacă era cazul. Vasile, bărbat destul de înalt şi bine făcut se ocupa singur de toate treburile gospodăriei. Avusese o nevastă ce murise de tifos imediat după război, iar copii nu apucase să facă tocmai din pricina războiului. Ajunsese pînă la Cotul Donului, dar rana de la picior, din cauza căreia şchiopăta uşor şi acum, îl adusese înapoi, după ce fusese mutat dintr-un spital de campanie în altul mai mult de jumătate de an. Datorită un medic priceput, îşi salvase cel puţin piciorul. Mulţi rămăseseră ologi ori ciungi, dacă nu muriseră, din cauza nepriceperii doctorilor, a grabei ori a şuvoiului de răniţi ce năpădise deodată spitalele de campanie. Se apropia de patruzeci de ani şi se întreba, mai de multă vreme de altfel, dacă n-ar fi cazul să o ia de la capăt şi să se însoare din nou, dar nu reuşea să se hotărască. Erau destule fete singure în sat, dar erau şi destule văduve încă tinere şi asta complica alegerea. Era mai simplu aşa, să te bucuri cînd îţi vine, fără să te mai chinui să alegi pentru o întreagă viaţă şi după aceea să  nu-ţi mai placă. Da, era mai simplu.

         În această casă se născuse, dar aici se născuse şi părintele său, şi părintele părintelui său şi aşa mai departe pînă la a a cincea spiţă, la Pavel Lemnarul, venit din ţinutul împădurit de dincolo de munte, cînd împăraţii domneau peste toate aceste ţinuturi. Un portret al lui Franz Josef stătea şi acum în odaia de oaspeţi şi-l ştergea periodic, cu grijă, de praf ori de căcatul de muscă. Citise, cînd era mai tînăr, în război, prin ţinuturile Crimeei, cînd plecase în cruciada împotriva bolşevismului la chemarea mareşalului, povestea lui Svejk şi-i plăcuse, dar îl mîniase la culme scena cu tabloul mînjit de căcat de muşte din crîşmă. El credea că datorăm respect împăraţilor şi trebuie să le păstrăm memoria în bună cuviinţă. Mai erau pe perete fotografiile lui Carol I, Ferdinand şi Mihai, de care avea la fel multă grijă, nu şi al celui de-al doilea Carol, prea curvar totuşi după părerea lui şi care nu-i fusese pe plac. Acum, bolşevicii erau aici, dar despre Stalin nu ştia precis cam ce fel de împărat este şi nu-i pusese poza pe perete, deşi ar fi putut lua una de la primărie ori ar fi putut-o decupa din Universul, acum cîţiva ani, cînd mai putea fi găsit la cîrciumă. Dar chestia asta cu Gospodăria îl cam punea pe gînduri. Calul lui? Căruţa lui? Poate şi casa lui, naiba mai ştie, dracul mai înţelege. Un basarabean care se dăduse prins la ei îi spusese despre toate astea, dar nu le putuse pricepe cu mintea lui simplă şi clară şi crezuse că omul aiurează ori pur şi simplu născoceşte, ca să-i bată mai abitir pe ruşi şi să se poată întoarce acasă la el, la gospodăria lui basarabeană.

         Aşezat pe capra căruţei, în lumina blîndă a după-amiezii, Vasile îşi mîna calul spre casa Mariei, văduva din capul satului, pe care o vizita periodic, cînd voia o femeie ori cînd voia să vorbească. Acum? Voia, mai ales, să vorbească, dar ştia că nu va rămîne doar cu vorbitul. Îi plăcuse şi înainte de război, dar se măritase cu altul, iar el se însurase cu alta. Acum însă era din nou singură, dacă nu pui la socoteală cei doi copii ce stăteau mai mult la mumă-sa. Cu vreo doi ani în urmă, înainte de secetă, la o clacă de fînărit o trîntise pe un braţ de fîn şi rămuriş, la marginea pădurii, la sfîrşitul zilei de muncă, de parcă n-ar fi fost destul de ostenit şi-i plăcuse, le plăcuse la amîndoi. De atunci, se vedeau destul de des, chiar dacă nu în claia de fîn. Nu mai ţineau asemenea obiceiuri de flăcău la cei aproape patruzeci de ani ai lui, aşa că lăsase asta pe seama flăcăilor, cîţi mai rămăseseră după război. Pentru el, e mai bine în casa ei, pe aşternuturile albe, după o masă bună şi cîteva ore de vorbit despre una despre alta. Acum, despre Gospodărie, că asta îl preocupa, asta nu-i ieşea din minte. După ce-o iubise cum ştia el, cum învăţase de la rusoaice cărora, dacă nu sînt foarte bete, ci doar un pic ameţite, le place mult mîngîiatul îndelung înainte, se simţea mai uşurat cu paharul de ţuică în faţă şi o ţigară în colţul buzei. Iată că ruşii, ori rusoaicele mai degrabă, ştiau şi lucruri bune. Maria se acoperise cuviincios cu o cămaşă lungă, dar prin crăpătura de la piept tot i se vedea ţîţa tare şi coaptă. Îi plăcea să-i frămînte ţîţele tari înainte, îi plăcea să-i mîngîie abdomenul şi petecul de pădure dintre picioare. Şi, apoi, cînd o simţea bine înfierbîntată s-o pătrundă dintr-odată în vreme ce ea gemea şi-i spunea „aşa Vasile, aşa”, după care rămînea culcată minute în şir, respirînd adînc şi greu. Acum, amintindu-şi, îl încerca din nou, dar îşi aminti că şi venise să vorbească şi că, dis-de-dimineaţă, avea de făcut un drum spre gară, să aducă doi domni, sau doi tovarăşi mai degrabă, de la raion ori chiar de la regiune.

         Maria credea că nu le pot lua casele, „doar în casa ta stai!” şi, dacă te scot, tot trebuie să stai undeva şi doar n-o să facă alte case şi nici n-o să-i mute pe unii în casele altora, n-o să-i învîrtă între ei, că n-are niciun rost, asta poţi face cu vitele, cu şoarecii, nu cu oamenii. Şi nici grădina nu pot s-o ia pentru că e lîngă casă şi-ţi mai pui una alta pe acolo şi nici nu poţi să ieşi din casă drept în drum, unde s-a mai văzut aşa ceva? Dar livezile? Conchiseră că livezile ar putea să le ia, ca şi celelalte petece de pămînt destul de sterp, pentru că erau mai departe de casă, nu ţineau de casă. Da, dar pămînturile erau aşa de risipite pe dealurile din jur, că nu înţelegeau cum or să le pună laolaltă la Gospodărie. Dar animalele? Cu animalele era cel mai simplu, le puteau lua cel mai uşor, le puteau duce la abator, le puteau urca în tren ca să le trimită în Rusia ca despăgubire de război.  Deja mai luaseră, deşi parcă grijulii să mai rămînă şi aici cîte ceva. „Dar calul?”. „Să ştii, Vasile, că mai întîi o să ia caii, o să-i omoare şi o să-i deie la peşti, în deal, la păstrăvărie, pentru că or aduce tractoare ruseşti”. „Cum o să meargă tractoarele aici, pe dealurile noastre, unde şi caii ăştia se descurcă destul de greu?”. Întrebarea era bună, dar nu o pusese cui trebuie. Acum, toate ca toate, dar ce o să facă el fără calul lui de care era foarte mîndru, ce o să facă cu căruţa de care era la fel de mîndru, nu prea ştia. Dacă-i iau calul, o să bage căruţa pe foc. Dacă nu i-o iau tot ei. Dacă taie caii şi-i dau la păstrăvi, ce-au să mai facă cu fînul? O să-l deie la vite? Dar dacă iau şi vitele şi le trimit în Rusia, cum se aude. Lui Vasile începu să-i ardă mintea, să-i ia creierii foc. O luă pe Maria de pe scaun, o duse spre pat unde-o răsturnă, mai brutal decît îi era felul, că trebuia musai să se ostoiască. Se îmbrăcă gînditor, îşi luă bun rămas, ieşi din casă, îşi conduse căruţa afară din curte, urcă pe capră, îşi îndemnă calul la drum şi o luă la fel de gînditor spre casa lui. Nu, nu, ceva nu mergea, ce-o să facă el fără calul lui, fără căruţa lui, fără drumurile lui de fiecare zi, de fiecare dimineaţă? Dar dacă vine Gospodăria peste ei, n-ar putea să-l lase pe el în pace cu calul lui cu tot? Dar, oare, la Gospodărie, chiar nu vor mai fi deloc cai şi căruţe, numai tractoare din Rusia? Dacă totuşi mai sînt, ar putea să-l lase cu calul şi căruţa lui, că doar se pricepe cel mai bine, nu? Chiar nu era căruţaş mai bun decît el în totul satul, ba chiar şi ăn satele din jur, cîte le ştia. Îşi punea întrebările, îşi dădea răspunsurile, dar nu se liniştea, mai că-i venea să întoarcă din drum, să se ducă iar la Maria şi să rămînă peste noapte. Dar nu rămăsese niciodată noaptea la ea şi nu prea ştia ce să-i spună, cum să-i spună. Şi apoi nu era un nevolnic să se ascundă sub fusta femeii. Mai trebuia şi să se trezească de dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, pentru drumul la gară. Îşi continuă mersul şi gîndurile, intră în curte, deshămă calul, îl duse în grajd, îi dădu amestecul de seară şi apă într-o găleată, se duse în casă şi se trînti îmbrăcat pe pat, fără să mai aprindă lampa cu gaz. Rămase aşa pînă dimineaţa, mai aţipind, mai trezindu-se că stă cu ochii deschişi beliţi spre tavanul din bîrne nevopsite, dar îngălbenite şi negre de la fum şi de la trecerea vremii. Era o casă mult mai bătrînă de o sută de ani, construită de Pavel Lemnarul, prima casă pe care o făcuse cînd ajunsese acela aici de la moroşenii lui, după care umpluse satul de case din lemn, cu temelie de piatră.

         De la o vreme, zvonurile au început să capete un contur mai precis, să se întrupeze în întîmplări ciudate şi înspăimîntătoare. Oameni îmbrăcaţi nemţeşte, dar cu şepci ruseşti, cu serviete mari şi negre, femei îmbrăcate în cămăşi bărbăteşti, încruntate ca tovarăşa Ana, năvăliseră în sat ca un roi de lăcuste, ca un nor negru şi periculos. Îi vedeai pe toate uliţele, mişunau peste tot, nu te mai puteai pişa de răul lor. Intrau din casă în casă, cîte doi cîte trei, în haită, însoţiţi de secretarul de partid, care era şi primarul pus de ei încă de acum doi ani, Gîmboi Prostu, ori de popa Petre, ca să-i lămurească pe oameni. Oamenii nu erau însă uşor de lămurit. Dacă nu reuşeau să evite întîlnirea nedînd drumul la uşă, dacă nu reuşeau să fugă prin spate să se ascundă în pădure, lăsînd în urmă copiii să spună că-s plecaţi cu treburi în sat ori din sat, ascultau fără să întrebe şi, la sfîrşit, promiteau solemn să se mai gîndească asupra minunii pămîntului şi lucrului în comun. Din cînd în cînd, noaptea, unii dispăreau de acasă în Volga neagră şi cînd reveneau, după mai multe zile, cu feţele supte, nebărbieriţi, cu ochii reflectînd o expresie stranie de teamă şi uimire, nu spuneau nimic, nici măcar nu mai ieşeau din casă cîteva zile. Cînd reveneau tovarăşii, cu hîrtiile potrivite, pe care le mai văzuseră de cîteva ori înaintea dispariţiei, muiau degetul mare al mîinii drepte în tuşul roşu al călimarei şi-l apăsau tremurînd în josul filei din mesajul căreia oricum nu înţelegeau nimic. Dar sperau că va fi bine, mai bine decît în zilele în care dispăruseră. Cei care mai prinseseră şcoala imperială semnau cu litere mari şi drepte. Gîndeau că oricum asta e doar o hîrtie în vreme ce pămîntul era pămînt, iar hîrtii aveau şi ei, chiar mai vechi, cu peceţi de ceară roşie K. und K., pe care le împachetaseră şi le ascunseseră cu grijă, în podurile grajdurilor ori în adîncul pămîntului, învelite în cauciuc. Deocamdată ăştia nu-i întrebaseră nimic de hîrtiile lor vechi, nu părea să-i intereseze, ori aveau mai multă încredere în hîrtiile lor noi. Cine ştie? Cine înţelegea ceva din vremea asta nouă, a Gospodăriei? Popa le zicea că n-o să mai fie secetă, că seceta venise pentru că ei fuseseră răi şi nu înţeleseseră, că apa lui Dumnezeu va fi adusă pe ogoare, de la izvoarele din munte prin ţevi, împinsă cu motoare electrice. Gospodăria însemna puterea lor, a tuturor oamenilor, şi curent electric! Asta le-a spus-o Gîmpoi, cînd i-a adunat în faţa primăriei, care acum era sfat, adică soviet, dar pe româneşte. N-aveau nimic cu curentul electric, dar puterea lui, împreună cu a lui Gîmpoi Prostu, chiar te punea pe gînduri. Se şi gîndeau că, pînă la urmă, o să se curenteze Gîmpoi de la curent de prost ce era, dar cînd o să mai vină şi curentul ăsta? Şi dacă Prostu o să-i curenteze şi pe ei? Doar, atunci cînd căzuse cu căruţa în rîpă, la marginea satului, înspre munte, el scăpase, dar soacră-sa se dusese întins şi pe loc la bunul Dumnezeu! Dacă ăştia-s aşa de deştepţi, de ce oare nu găsiseră pe altul mai deştept şi mai gospodar, da, asta chiar era o întrebare de care nu reuşeau să scape, deşi ştiau că Gîmpoi îl avea pe frate-su, fostul muncitor, la raion, dacă nu cumva chiar la regiune. Care fusese fugit la ruşi în timpul războiului şi se întorsese cu Tudor Vladimirescu, pe tanc, pînă la Bucureşti, după care fusese trimis aici să organizeze toată treaba asta cu Gospodăria.

         Într-o noapte, pe cînd se odihnea după vizita obişnuită la Maria, Vasile Alui Mihai a dispărut şi el de acasă luat de Volga neagră. La el, cum stătea în afara vetrei satului, ajunseseră mai tîrziu. De cîteva ori, nu-l găsiseră, pentru că era plecat în cărăuşie. De alte cîteva ori, reuşise să stea ascuns în pod la Maria. Dar, atunci cînd în sfîrşit dăduseră peste el, lucrurile au mers prost. Au mers prost de la început pînă la sfîrşit. Degeaba încerca popa să-l liniştească, degeaba încercau tovarăşii să-l convingă. Îl luase pe nu în braţe şi nu-l mai lăsase pînă la sfîrşit. Ştia, şi spunea, una şi bună, casa lui, calul lui, căruţa lui, livada lui şi nimic altceva. Stătuseră la el dinaintea prînzului pînă spre seară, cînd plecaseră mai obosiţi decît el. Două zile nu se întîmplase nimic, crezuse chiar că l-au lăsat în pacea lui Dumnezeu ori a dracului, dar a doua seară, spre miezul nopţii, maşina oprise scrîşnind din frîne în faţa casei, doi bărbaţi intraseră, îl luaseră pe Vasile care, prevăzător ori nepăsător, se culcase iarăşi îmbrăcat, îl urcaseră în maşină, îi puseseră o bandă neagră pe ochi şi dispăruseră în noapte pe drumul spre regiune.

         L-au purtat pe un coridor lung legat la ochi şi l-au aruncat singur într-o celulă plină de apă, mucegăită, cu un bec chior agăţat în tavan şi un pat de fier fără nimic peste plasa împletită din arcuri de sîrmă ruginite. Nu ştia cîtă vreme a trecut pînă l-au luat prima dată, l-au purtat iarăşi pe coridor, l-au urcat nişte scări şi l-au instalat pe un scaun la un birou, i-au legat mîinile în nişte chingi de piele de spătarul acestuia, în vreme ce o lampă puternică îi strivea ochii. De partea cealaltă se auzea două voci, dar nu reuşea să vadă pe nimeni, atît de puternică era lumina lămpii. O vedea, îi străpungea pleoapele, dacă încerca să le închidă. Nici nu mai încerca de la o vreme, pentru că se trezea, dacă închidea ochii, banditul de el, că aşa îi spuneau, se trezea pălmuit de i se izbea capul nu doar de spătarul scaunului, ci şi de marginea mesei negre. Nu l-au convins prima oară şi, după vreo jumătate de zi de bătăi şi ameninţări, l-au cărat înapoi la subsol. Nici nu înţelesese nimic. Nu-l întrebau decît foarte rar de Gospodărie, în schimb îi ziceau că plecase la război împotriva orînduirii sovietice. Dar el nu plecase de plăcere, nici de capul lui, ci pentru că îi venise vremea şi fusese mobilizat. Apoi, îi aminteau, de parcă el n-ar fi ştiut, că avea portretele reacţionarilor pe perete. Nu se prea înţelegeau şi mai primea cîte un lat de palmă peste faţă. Una din voci părea mai blîndă, dar parcă şi loviturile mai violente, mai simţite veneau tot dinspre partea aceea. În vreme ce zăcea făcut covrig pe pat, cu ochii închişi, dureroşi de la lampa din camera de anchetă, i-au băgat în celulă o bucată de pîine neagră şi o ceaşcă cu apă. A mîncat pîinea încet, a băut puţină apă şi restul a lăsat-o pe mai tîrziu. Simţea,  ştia că o să mai dureze, nu se putea termina aşa de simplu. A trecut din nou un timp nemăsurat. Nu ştia cînd e zi şi cînd e noapte, becul chior era aprins în permanenţă şi nu era nici o fereastră care să dea în afară. Mai primise de două ori bucăţile de pîine şi cana de apa, dar nu ştia la ce interval. Cînd l-au luat iarăşi, l-au dus într-o altă încăpere, mobilată boiereşte, cu două fotolii de culoare vişinei putrede. Pe un fotoliu era un fel de bunic sfătos, care i-a făcut semn să se aşeze pe celălalt. Între ele, între ei, o măsuţă de aramă, pe care erau aşezate un ceainic, o zaharniţă şi mai multe ceşti frumoase de porţelan.  Bunicul l-a servit cu ceai – nu mai băuse aşa un ceai din vremea războiului! – şi i-a vorbit vreo oră, fără să-l întrebe aproape nimic, cu un accent rusesc nu foarte pronunţat. De fapt, vorbea chiar bine româneşte, poate era basarabean ori, mai degrabă, un rus care a trăit multă vreme în Basarabia. Nu prea a înţeles rostul acelei întîlniri, bănuia însă că rusul, ori ce-o fi fost el, voise să-l cîntărească, să-l măsoare. La sfîrşit, au venit cei doi gardieni, bunicul l-a condus pînă la uşă, i-a dat mîna la plecare şi i-a zis să se gîndească bine la ce are de făcut. Credea că merge înapoi în celulă, dar s-a trezit condus cu ghionturi repezi în direcţia opusă. L-au băgat într-o cameră mai mare, cu tot felul de instrumente metalice pe mese şi pereţi. În dreapta camerei, era un fel de cuşcă de lemn înaltă de-un stat de om înalt, cu găuri în pereţi, ca pentru aerisire. Au deschis uşa acesteia, care era peretele din faţă, şi l-au împins înăuntru. N-a înţeles pînă n-a simţit primul cui cum îi zgîrie coasta. Pe dinăuntru cutia era căptuşită cu cuie de aceeaşi dimensiune, de douăzeci, ba nu de douzecişipatru, şi-a zis el, care mai ţinea minte că taică-su, săracul, ca şi bunicul, ca şi toţi pînă la Pavel, fuseseră lemnari. Trebuia să stai nemişcat în această cutie, dar nu aveai cum, pentru că picioarele oboseau şi refuzau să te mai sprijine şi atunci te rezemai şi cuiele îţi pătrundeau în locul de sprijin. Mai întîi cedase piciorul rănit, apoi şi celălalt, neputînd suporta singur toată greutatea trupului obosit. Cît o fi stat acolo? Nu ştie. Nu ştie nici măcar dacă, în cele din urmă, a murit, a adormit ori a leşinat urlînd.

         Era oare Maria cea care-l oblojea cu pînza muiată în oţet ori Liuba? Parcă era şi una şi cealaltă, îşi schimbau chipul înainte de a se hotărî. Acum e Liuba care se dezbracă repede şi chicotind, apoi îl dezbracă pe el scoţînd chicote şi mai neliniştite. De la Liuba şi Marusia, învăţase chestia cum mîngîiatul îndelung al femeii înainte de a o pătrunde, înainte de război nu ştia asta. Învăţase de la rusoaicele acelea o mulţime de lucruri pentru mulţumit femeia. Înainte, o făcea repede, se îmbrăca şi-şi lua de-o grijă. Era, totuşi, Liuba, nu Maria, nici Marusia. Înainte de a se întîmpla altceva, de a se petrece ceea ce credea că trebuie să se petreacă, deschise ochii, urlînd de usturimea insuportabilă. Un gardian tînăr şi voinic îi curăţă rănile de pe tot corpul cu o bucată de pînză înmuiată în oţet. Nu vrea să-l chinuie, lucrează ca un automat, încercînd să nu sară vreo împunsătură. Apoi, ia o cutie cu o unsoare galbenă şi-i unge rană după rană. Nu mai ustură, parcă alifia asta alină durerea. După ce termină, îi dă izmenele şi cămaşa. Şi le pune. Gardianul îi aduce o fiertură greu de recunoscut şi o bucată de pîine. Soarbe încet fiertura direct din farfurie, cum beau ruşii ceaiul, dar nu se poate atinge de pîine. Cu degetele tremurînd, culege de pe fundul farfuriei nişte bucăţi de legume. Cînd iese, gardianul îi face semn să ia pîinea şi s-o bage în buzunar. O bagă, bîiguind ceva ce nu înţelege nici el. Nu poate merge, se clatină în toate părţile, ori parcă podeaua, pămîntul se mişcă. Gardianul îl sprijină şi el geme de durere. Tot corpul pare o rană în erupţie. Ajung la celulă, gradianul o descuie şi intră amîndoi în cameră. Îi lasă sticla de oţet, cutia cu alifie şi o bucată de cîrpă curată  de bumbac. Ca prin somn, aude cum îl învaţă să-şi oblojească rănile de două-trei ori pe zi. Ca şi cum el ar mai şti cum trec orele, zilele şi nopţile. Nu ştie nici cum să se aşeze pe pat, ca să nu-l doară. Pînă la urmă, pune haina jos lîngă pat, se aşează în genunchi pe ea, se sprijină cu mîinile de marginea patului şi stă aşa nu ştie cîtă vreme. Adoarme, dar se trezeşte urlînd, pentru că alunecase prin somn şi se lovise la răni de podea. Or fi trecut cîteva ore îşi spune, aşa că se dezbracă, îşi spală împunsăturile strîngînd din dinţi şi gemînd în surdină, apoi le oblojeşte cu alifia galbenă, mirosind cumplit, dar care alină durerea, parcă mîngîie rănile. Îşi pune haina pe marginea dinspre perete a patului, se urcă cu greutate în pat şi încearcă să se stea rezemat de perete. Nu e uşor, dar totuşi reuşeşte să suporte atingerile. Stă aşa cîteva ceasuri, timp în care a mestecat încet şi bucata uscată de pîine. S-a trezit pentru că simţea o durere în umăr. În celulă, un gardian, altul mai slab şi mai vîrstnic, şi un bărbat în halat alb care îi spune să se dezbrace pentru control. Se dezbrăcă încet, doctorul îl consultă pe tot trupul, îi pune ceva albastru în cîteva locuri, făcîndu-l să urle de usturime, dar mai plăcută i se pare dispariţia acesteia după cîteva secunde. Doctorul îi spune că e bine, că rănile nu se infectaseră. I-a lăsat sticluţa cu lichid albastru şi i-a spus s-o folosească în locul oţetului numai dacă observă că înţepăturile se umflă, se albesc, se infectează. În celelalte părţi, să folosească doar alifia. I-a mai spus c-o să-l mai viziteze, dar asta nu s-a întîmplat, pentru că se trezise din nou cu gardianul cel slab în celulă, care i-a dat şi celelalte haine, l-a pus să se îmbrace, l-a condus afară, unde lumina soarelui l-a orbit de a trebuit să se tragă la umbră cu ochii strîns închişi. A stat aşa nici nu ştie cît, întredeschizînd cu teamă ochii, pînă ce i s-a părut că s-a obişnuit cu lumina, că o poate suporta. Nu era nimeni lîngă el, s-a uitat de jur-împrejur şi a luat-o încet spre gara din marginea oraşului. Nu-l oprea nimeni şi nu-i venea să creadă că a scăpat. Dar scăpase, aşa credea, aşa voia să creadă. Şi nu cedase, nu se lăsase lămurit, îşi spunea în minte, cuprins de un fel de calmă jubilaţie. În fond, chiar dacă plin de împunsături, cu faţa tumefiată de la loviturile de pumn şi palmă, trăia şi mergea liber spre casa lui, spre gospodăria lui, spre calul lui.

         Drumul pe jos de la gară nu fusese uşor. Se simţea sfîrşit, îl durea piciorul beteag, i-ar fi prins bine o ţuică, şi nu mai avea răbdare pînă acasă. Drumul său oricum trecea prin mijlocul satului. Dar, cînd să intre în cîrciumă, auzi gălăgie dinspre ateneul sătesc, dinspre căminul cultural cum i se spunea acum. Se apropie încet şi se rezemă lîngă unul din multele geamuri acoperite cu perdele groase ale  sălii mari. Copiii de şcoală cîntau un cîntec cu nişte vorbe foarte curioase, pe care nu le mai auzise niciodată:

         „Hai să facem o gospodărie

          colectivă

          şi la noi în sat!

          Viaţa să ne fie

          mai bogată

          traiul să ne fie

          îmbelşugat!”

         Era ciudat cum accentuau aceste cuvinte pe care sigur nu le puteau înţelege, cum nici el nu le înţelegea prea bine pe toate. Ce naiba pot înţelege nişte ţînci despre Gospodărie, cînd nici el nu înţelesese nimic nici măcar după toată săptămîna asta de chin? Asta să fie Gospodăria, din cîntec? N-ar fi avut nimic împotrivă, doar că nu înţelegea cum devii mai bogat cînd îţi iau totul, nici dincotro o să vină peste ei belşugul, mai ales pe seceta asta care nu se mai termină. Dar cîntecul nu se terminase, după o scurtă pauză, venea un fel de pasaj mai degrabă recitat, ca o poezie, decît cîntat, copiii ridicîndu-şi şi coborîndu-şi vocile, după nişte reguli probabil învăţate dinainte:

          „Şi-n gospodăria mare

           A intrat şi moş Mardare,

            Cu Frusina, baba lui,

           Şi i-au zis chiaburului:

           Măi, chiabure janchinos,

           Dă-te de pe cracă jos,

           Geaba umbli să ne-nşeli

            Cu minciuni

            Şi amăgeli!”

         Apoi, iar au început partea cîntată, ca un fel de refren, şi iar pasajul recitat, şi aşa mai departe fără să se mai oprească. Păreau că nu se vor mai opri niciodată. Vasile asculta cîntecelul şi i se părea complet nepotrivit, dacă nu de-a dreptul mincinos. Moş Maradare, săracul, murise dinainte de război, pe baba lui n-o chemase Frusina, ci Elena, iar pe aici despre chiaburi nici nu putea fi vorba. Cine să fie chiaburul, poate el, cu livada sa, cu calul său şi căruţa sa? Nu merge. Şi totuşi, cînd au ieşit în fugă rîzînd şi hîrjonindu-se pe uşa căminului, copiii strigaseră spre el „chiaburule”! „Măi să fie, iaca m-am ajuns”, îşi zise îndreptîndu-se spre casă. Mai degrabă e chiabur Gîmpoi, cu tot ce furase de la ceilalţi de cînd începuse treaba cu Gospodăria. Parcă nici să intre în cîrciumă nu mai avea poftă. Ţuica lui oricum e mai bună, mai curată şi mai sigură. A băut jumătate de litră, s-a dus la Maria să-i spună că s-a întors dar nu era acasă, s-a reîntors, a mai băut o jumătate de litră şi a adormit ca un buştean prăbuşit în pădure. De-abia se lăsase seara, dar nu s-a trezit pînă aproape de prînz a doua zi, cînd Maria îl scutura de umăr. I-a verificat rănile, l-a şters pe ici pe colo, l-a oblojit cu alifia galbenă şi l-a pus să-i povestească. Dar Vasile era pur şi simplu mut, nu putea povesti nimic, îşi amintea totul, chiar dacă precum printr-o ceaţă deasă, dar nu-i venea să vorbească despre asta. Îi era pur şi simplu lehamite şi dădu plictisit din mînă. Maria l-a lăsat în legea lui şi a plecat spunîndu-i că-l aşteaptă cu masa. A adormit înapoi. S-a trezit spre seară, s-a spălat afară, cu apă de-abia încălzită, în balia de lemn, şi-a schimbat hainele şi a luat-o pe jos, nu ca de obicei în căruţă, spre casa Mariei, fredonînd în derîdere cîntecul ce-l auzise cu o zi înainte. După masă, a luat-o pe Maria mai grăbit decît de obicei, parcă în silă i se păruse şi lui, nu doar ei, iar la plecare i-a spus că de-acum nu mai vine la ea, pentru că nu vrea să-i facă şi ei vreun rău. Nu a ascultat răspunsul pe care voia să i-l dea Maria şi s-a dus ţintit, cu paşi mari şi repezi,  acasă, acasă la el, cum îşi spuse în gînd.

         După vreo două zile s-a trezit cu Gîmpoi şi doi tovarăşi la poartă. S-a închis în casă şi s-a încuiat acolo, de cum i-a văzut dînd colţul drumului. Cînd au început să izbească în uşă cu pumnii şi picioarele, a pus mîna pe topor, a deschis şi i-a ameninţat că le sparge ţestele pînă au luat-o la fugă ameninţînd din curte. Au mai venit din cînd în cînd vreme de vreo două săptămîni, au citit inscripţia NU SEMNEZ, pe care-o scrisese cu păcură pe o scîndură şi-o bătuse în cuie de poartă şi au plecat. I-au trimis neamurile ca ambasadori, dar cînd a aflat cu ce gînduri veniseră, i-a dat afară şi nu i-a mai primit de-a pururi. Noaptea stătea la pîndă cu puşca pe care o ascunsese după război şi pe care ziua o îngropa cu multă grijă în pămînt, după ce o ungea şi o învelea în bucata de prelată cauciucată. Dădea cu frunziş şi paie peste locul proaspăt săpat, cum făcea pe vremuri în Rusia cînd îngropa minele din jurul taberei. Îşi mai luase un cîine, urmînd parcă îndemnul baladei. O bucată de vreme a fost linişte. Vasile îşi îngrijea livada, îşi curăţa porumbiştea şi mai făcea cîte un drum la pădure, pentru unul ori altul. Apoi, a aflat că pădurea devenise a Gospodăriei şi nu mai are voie să care lemne de acolo decît pentru cei care aveau bonuri, dar bonurile se împuţinau de la o zi la alta, iar lemnul era cărat cu camioane mari şi verzi nu se ştie unde, poate în Rusia, poate la fabrică, în oraş. Nici transporturi nu putea face decît cu autorizaţie, iar pentru aceasta trebuise să dea cotă mai mult de jumătate din ţuica de anul trecut şi să amaneteze şi jumătate din recolta de anul acesta. Însă nu în ţuică, ci în fructe, pentru că nu mai era nici un cazan de ţuică în tot satul, că partidul pusese monopol de stat. A fost iarăşi secetă, al treilea an la rînd, iată că popa se înşelase cu apa cărată prin ţevi electrice de la munte!, şi n-a scos mai nimic nici din livadă, nici din ogorul cu porumb. Se pregătea să taie vaca, cînd au venit şi i-au luat-o nu la turma Gospodărie, ci în contul datoriei pentru autorizaţie. Nimeni nu-i împrumta nimic, pentru că nici nu ar fi avut ceva ori cine. Dacă nu i-ar fi lăsat Maria cîte o mămăligă, nişte cartofi ori fasole, cîte un ou ori o bucată de brînză şi cîteva cepe, din cînd în cînd, în spatele porţii, ar fi murit de foame ori poate s-ar fi îmbolnăvit de la verzăturile pe care le mai aduna de prin pădure. Nici ciuperci nu erau, că nu plouase, nici peşti în rîu, care aproape secase, nimic. Nu regreta deloc că nu intrase, că nici cei care intraseră n-o duceau cu mult mai bine, le mai dădea de la dispensar untură de peşte pentru copii, dar el n-avea copii, cîteodată, la distanţă de săptămîni, lapte praf în cutii ruginite, cu vopseaua căzută ori răzuită, ca să creadă oamenii că era de la ajutorul sovietic, nu produse americane venite în anii de imediat după război şi nedistribuite, cînd cu planul, cu Marşăl ăla, ori cum l-o fi chemat, plan înlocuit aici cu cincinale sovietice, mult mai bune cum se vedea de jur-împrejur! Se uitase şi el la o cutie goală, găsită în praful drumului, şi putuse citi cu mare greutate, din cauza răzuielii, din fericire totuşi grăbite, cîteva cuvinte străine, dar cu litere româneşti, nu ruseşti. Era aşa cum crezuse el, laptele rămăsese de la americani, nu venea de la ajutorul roşu, ori cum îi mai ziceau ăştia cu Gîmpoi în frunte. De altfel, dacă m-ar fi întrebat, i-aş fi putut spune şi eu că laptele praf e american, pentru că-i auzisem într-o noapte pe mama şi tata vorbind în şoaptă despre asta. Eram destul de mic, dar deja înţelegeam despre ce era vorba, începusem să şi vorbesc stîlcit şi alintat. Cine ştie, poate pînă la urmă chiar vor veni, îşi zise în gînd, deşi, după atîţia ani de aşteptare, Vasile îşi cam pierduse speranţa, obosise, simţea că îmbătrîneşte, deşi era încă în floarea vîrstei.

         Da, simţea că îmbătrîneşte, deşi era încă în floarea vîrstei! Într-o bună dimineaţă, se trezi devreme ca de obicei, se spală şi se primeni, apoi se aşeză la masă cu o foaie de hîrtie luată de la magazin împreună cu plicul cu stema RPR drept timbru, cu condeiul de lemn în mîna dreaptă şi călimara în partea stîngă a colii. Scria încet, cu grijă, gîndidu-se la fiecare cuvînt şi la cum se scrie corect fiecare cuvînt. Nu voia să se facă de rîs în faţa autorităţilor, cu un prilej atît de însemnat. Era o cerere. O cerere prin care cerea politicos voie să plece în Australia, nu în America, care devenise duşmanca ţării în vremea din urmă, ci în Australia, care era cel mai îndepărtat punct de pe hartă, să plece el, împreună cu calul său. Şi cu căruţa sa. Credea că a făcut bine că nu ceruse să plece în America, toată ziua era vorba de imperialiştii americani, despre negrii explotaţi, „la New York, în loc de ciori/ negri în spînzurători” citise într-un ziar la cîrciumă, despre Coreea ocupată care lupta eroic cu agresorii americani. Era mai potrivită Australia, nu se spunea nimic despre ea nici în ziar, nici la difuzorul de lîngă sfat. A semnat cererea, a luat-o în mînă, în cealaltă a luat călimara şi a mers în grajd. Acolo, a ridicat piciorul drept din faţă al calului, a uns copita cu cerneală şi a apăsat-o cu grijă în josul foii de hîrtie, lîngă semnătura sa. Apoi, s-a reîntors în casă, a adăugat sub cele două semnături „Trăiască lupta pentru pace”, cum fusese învăţat să facă cînd completase cererile pentru autorizaţie şi, ca să fie mai sigur, adăugă dedesupt şi lozinca pe care o auzise de 7 Noiembrie, cînd se sărbătorise Marea Revoluţie din Octombrie, „RPR – URSS, bastion al păcii e!”. Nu înţelesese el cum se sărbătorea revoluţia din octombrie în noiembrie, dar lozinca i se păruse numai bună pentru a da o greutate mai mare cererii sale. Pe aceasta, a împăturit-o cu grijă, a pus-o în plic, a lins lipiciul de pe margine cu limba, a lipit plicul, l-a adresat tovarăşului prim de la Bucureşti, de la Comitetul Central, şi s-a îndreptat spre oficiul poştal. Pe drum, simţea cum inima îi treasată de bucurie, ori de uşurare, nici el nu ştia prea bine. Fusese salutat şi răspunsese la saluturi, salutase şi el cîţiva oameni, dar o făcuse automat, nici măcar nu băgase de seamă cine erau. S-a oprit gînditor în faţa cutiei poştale albastre, stropită cu noroi cenuşiu-alburiu de maşinile în trecere, a răsuflat adînc, uşurat, şi a strecurat plicul prin crăpătura îngustă. I se păru că face altceva şi se ruşină. Dar chiar semăna cu alte crăpături, cum şi ceea ce făcuse el semăna cu alte gesturi de eliberare. O făcuse!, da, acum trebuia doar să aştepte răspunsul, aprobarea. Se gîndea cum naiba o fi şi Australia asta, că el nu ştia decît că acolo sînt canguri, care sar cu puiii ascunşi într-un fel de pungă de piele de pe abdomen, o pungă care se cheamă masurpiu sau marsupiu. Văzuse şi o poză cîndva, în copilărie. Dar îi plăcea cum sună, A – u – stra – li – a, Australia, Australia, Australia, A – u – stra – li – a, ei, da, pronunţa numele exotic în gînd şi i se părea că suna foarte bine, trebuie să fie o ţară frumoasă, nu se poate să nu fie o ţară numai bună pentru el şi calul lui. Semăna cu Austria în care se născuse, că atunci cînd se născuse aici mai era Austria, şi ăsta nu era puţin lucru, într-un fel, plecînd de acasă, s-ar fi reîntors tot acasă. Austria şi Australia, doar două litere diferenţă, trebuie că seamănă între ele!

         Dacă aprobarea n-a venit, răspunsul l-a primit chiar a doua zi înainte de  apusul soarelui. Un GAZ verde-kaki a oprit la poartă, doi bărbaţi au intrat în curte, în vreme ce al treilea rămăsese la volan, l-au îndemnat prin gesturi să-şi pună paltonul, l-au prins de corp, i-au răsucit mîinile la spate, i-au pus cătuşele fără să spună vreun cuvînt, fără să-l întrebe ceva, i-au trîntit strîmb căciula pe cap şi apoi l-au urcat în maşină în mai puţină vreme decît mi-a luat mie să descriu toate aceste acţiuni succesive şi uneori concomitente, înjurînd numai fără convingere cînd a pornit maşina. În urmă, doar praful gros al drumului, ridicat de roţile grăbite ale maşinii şi nechezatul calului din grajd. Pe care, iată, nu-l ridicaseră, deşi semnase şi el cererea de emigrare. Calul, rămas singur şi legat în grajd, fără apă, s-a smucit nechezînd în legături pînă într-o dimineaţă, cînd Maria, trecînd pe acolo mînată de un gînd obscur, l-a auzit, i-a dat un braţ de fîn şi o găleată cu apă, apoi l-a dezlegat şi l-a mînat spre grajdurile Gospodăriei. În mai puţin de două zile, armăsarul a reuşit să răstoarne o căruţă, rupîndu-i osia, să lovească vreo doi îngrijitori cu picioarele din spate, să rupă un căpăstru iar, cumva în trecere, mai muşcase şi pe cineva de mînă. Voiau să-l sacrifice şi să-l trimită la păstrăvărie, cînd Maria le-a reamintit că nici Vasile, nici calul lui nu se înscriseseră GAC şi ar fi mai potrivit să aştepte să se limpezească lucrurile, ca să nu se trezească vinovaţi de distrugerea bunurilor altuia. Mai mult ca să scape de bătaia de cap şi de bătaia ei de gură, i-au dat voie să ia calul, să-l ducă unde ştie cu ochii şi să-l îngrijească. Au pus-o să semneze chitanţă că l-a luat în grijă, deşi nu era foarte clar de la cine şi ce luase, odată ce calul oricum fusese şi rămăsese al lui Vasile, chiar dacă despre soarta acestuia nu mai ştia nimeni nimic de la plecarea sa în GAZ-ul verde-kaki, aşezat cu mîinile legate la spate, între cei doi muţi în scurte negre de piele.

         Despre Vasile nu ştia nimeni nimic, nici măcar Gîmpoi, care zicea „las` că ştiu tovarăşii mai bine”, şi nici nu avea să ştie nimeni vreme de peste cinci ani, cînd s-a întors, mai slab, mai îmbătrînit, cu dinţii răriţi, cu părul său des înjumătăţit şi sur, cu şanţuri adînci săpate în pielea obrazului, îmbrăcat într-un fel de salopetă albastră foarte uzată şi cu ochii goliţi, care parcă priveau dincolo de fiinţe şi lucruri. Nici atunci n-au aflat mare lucru, pentru că nu vorbea cu nimeni despre asta, cum în general nu vorbea aproape deloc decît, uneori, rareori, cu Maria, monosilabic, despre fleacuri, despre cele ale zilei. Şi-a curăţat curtea şi grădina invadate de buruieni, a reparat casa pe unde nu avea încotro, a schimbat chiar şi o parte a acoperişului pe care crescuse iarba, şi-a recuperat calul, acum mai bătrîn şi acesta, dar încă în putere, ca şi Vasile, şi şi-a reluat viaţa de parcă n-ar fi fost plecat mai bine de cinci ani. Pentru o farfurie de mîncare, o traistă de făină ori un pui, ajuta pe oricine la orice muncă. Nimic nu i se părea greu, să repare un gard, să schimbe un acoperiş, să sape o fîntînă. Nu vorbea cu nimeni şi-l puteai crede mut dacă, uneori, la cîrciuma din sat, cînd se întrecea la băutură, ceea ce se întîmpla foarte rar, n-ar fi izbucnit, cîntînd mereu, cu voce sfîşietoare, acelaşi cîntec, ce începea cu versurile „Of, Bărăgan, Bărăgan/ te-am lucrat an după an/ fără pîine, fără ban” şi continua cam la fel. În acele zile, sau mai degrabă nopţi, pleca doar cînd se închidea cîrciuma, clătinîndu-se încet spre casă, dar continuîndu-şi cîntecul pînă dispărea în noapte. Încă mi-l amintesc, plecînd, văzut din spate, aplecat uşor înainte şi clătinîndu-se nu în lateral, de la stînga la dreapta, ci mai degrabă din faţă în spate şi invers. Un fel de a te clătina rămas de pe malurile abrupte ale Canalului, după cum aveam să aflu de la altcineva care fusese şi el acolo, mai tîrziu, mult mai tîrziu, cînd începuse a se vorbi despre lucrurile astea, pentru că dăduse liber la vorbe succesorul liderului mort.

         Dăduse liber succesorul, dar pe vremea lui a venit şi sfîrşitul lui Vasile, sfîrşitul calului, sfîrşitul poveştii. Totul ar fi putut continua aşa, cum se petreceau lucrurile de la cea de-a doua întoarcere a lui Vasile în sat. Se împăcase cu soarta, vremurile se împăcaseră şi ele cu el ca şi cu o ciudăţenie care nu mai dăunează mersului prestabilit al lucrurilor. Nici măcar de autorizaţie nu-l mai întrebau, dar şi el ieşea tot mai rar cu căruţa. Cotele dispăruseră şi nici ar mai fi avut ce să-i mai ia, chiar dacă nu ar fi dispărut. Dar, într-o dimineaţa, s-a trezit cu primarul la poartă, nu Gîmpoi, că acela murise accidentat de un tractor, cînd inspecta beat aria, celălalt nou, care i-a spus că trebuie să-şi dărîme gospodăria şi s-o mute mai lîngă sat pentru că încurcă planurile de sistematizare a aşezării venite de la judeţ, că acum nu mai erau regiuni şi raioane, ci judeţe. Vasile părea să nu înţeleagă nimic, oricum n-a răspuns nimic, a dat numai din cap, a luat hîrtia de înştiinţare din mîna primarului, a rupt-o fără să o citească şi a aruncat-o pe jos, lîngă coteţul gol al porcului. Şi-a pus o haină groasă şi căciula şi a plecat spre cîrciumă. S-a căutat prin buzunare, a găsit cîţiva lei şi a cumpărat o jumătate de rachiu de mere pe care a început să-l bea în linişte. Pahar după pahar, dar cu înghiţituri mici şi rare, însoţite de la fel de rare fumuri din ţigările Mărăşeşti şi Naţionale, amestecate în acelaşi pachet, după cum le primise de la unul ori de la altul din cei pe care-i ajutase la vreo treabă. După ce a terminat de băut toată sticla, s-a ridicat încet de la masă, l-a salutat, pentru prima oară probabil, pe vînzător, care a rămas cu gura căscată cîteva clipe pînă a reuşit să răspundă, şi a plecat, clătinîndu-se ca de obicei în asemenea momente, spre casă. Deşi era tîrziu, l-am văzut de după gardul dispensarului, din spatele căruia îl pîndeam de cîte ori aveam ocazia. Îl vedeam cînd intră în cîrciumă şi rămîneam acolo, după şipcile noi, vopsite în alb strălucitor, oricît ar fi fost nevoie, ca să-l privesc clătindu-se singur la plecare. Cred că ştia că sînt acolo, pentru că se uita uneori fix unde mă aflam eu şi se încrunta. Sau mi se părea mie că se încruntă. Mă tulbura, mă fascina şi mă înspăimînta. Nu aş fi pierdut nici un prilej să mă uit după el, poate tocmai pentru spaima aceea plăcută, ca un fel de tremur, ce-mi cuprindea pieptul, sau stomacul, că nici acum, cînd m-am făcut băiat mare, cum zice bunica, nu ştiu prea bine să fixez locul sufletului. D-apăi atunci, cînd aveam doar vreo şapte-opt ani? Nouă? Mai degrabă, mai degrabă nouă.

         Cred că trecuse de miezul nopţii cînd ne-au trezit urletele înnebunite ale cîinilor din tot satul. Dinspre ţarină, flăcări mari urcau spre înaltul cerului, iar fumul gros plutea pe deasupra satului purtat de un vînt viforos. Deasupra flăcărilor, Dumnezeu desenase cu altfel de flăcări un cal roşu, uriaş, în salt înainte nereţinut, ce semăna cu calul desenat de un pictor rus din Franţa, pe care aveam să-l văd mai tîrziu într-un album din biblioteca părinţilor. Un om uriaş călărea calul şi o căruţă cît un munte se ţinea legată în spatele lor. Chagall parcă îl chema pe pictor, iar calul de pe cer, din noaptea aceea, era exact la fel, nu mă înşeală memoria, pentru că nu l-am putut uita cu niciun chip şi nici nu l-aş putea uita în veci. Dar acest cal era lucrarea lui Dumnezeu, cum zicea ţaţa Marghioala, de poalele căreia mă prinsesem cu toată puterea şi nu le mai dădeam drumul. Semăna cu calul din albumul de mai tîrziu, doar că era mai mare, mult mai mare, foarte mare, aşa cum aveam să mi-l închipui, încă şi mai tîrziu, pe cel pe care voise să-l deseneze Dali în trupul Bărăganului, al acelui Bărăgan care fusese locul surghiunului lui Vasile, ca să ne aducă turişti spusese pictorul, dar nu reuşise să se înţeleagă la preţ cu succesorul. Ăsta e un cuvînt pe care-l ştiu de la tata, de multă vreme, de cînd murise tătăcul şi venise ăsta nou, succesorul, alt succesor, că peste tot vin succesori cum aveam să aflu, pe care-l văzusem, cînd coborîse din tren în gara din oraş, şi care n-avea mustaţă deasă ca Tătucul, ci chelie, o chelie pe care o ştiam din poze, char dacă atunci, în gară, era acoperită cu pălăria. Mai tîrziu, mult mai tîrziu, aveam să aflu că la Kremlin era regula păros – chelios, care nu se încălcase niciodată. La Bucureşti, doar Chivu, yoghinul cum i se zicea, că-şi dăduse singur şutul în cur cînd venise succesorul, doar Chivu fusese chelios, restul păroşi. Dar, acum, stăteam în noaptea luminată de flăcări şi priveam uriaşul cal roşu care galopa cu tot cu călăreţul său în legea lui către cer, către înaltul cerului.

         Cît a mai fost noapte, a ars tot, şi casă, şi grajd, şi claia de fîn, pînă şi coteţul gol, din chirpici, al porcului. Nici urmă de Vasile, de cal ori de căruţă. Oamenii zic că i-a mistuit focul de tot, de n-a mai rămas nici urmă de urma lor, de parcă nici n-ar fi fost, nici un os, nici un nasture de la haine. Dar eu ştiu, numai eu ştiu că Vasile şi-a luat calul şi căruţa, a încărcat-o numai cu cele trebuincioase şi a zburat în Australia. Ştiu asta sigur, pentru că în buzunarul meu stă cuţitul cu plăselele din os, doar uşor afumate, nu arse, pe care-l văzusem cînd săpase fîntîna din faţa dispensarului, cînd îl scosese să-şi taie pîinea şi slănina într-o pauză, pe care voisem să-l iau, dar nu reuşisem, pentru că mă prinsese uşor de mînă cînd tocmai mă pregăteam să-l apuc. Şi ţaţa Marghioala ştie, că am auzit-o într-o seară plîngînd în bucătărie şi întrebînd „unde-ai plecat aşa departe, Vasile?”. Dar în dimineaţa de după noaptea focului şi a uriaşului cal de foc zburînd pe cer, găsisem cuţitul exact în locul în care stăteam de obicei la pîndă, învelit în bucata de muşama verde, ca de obicei cînd îl scotea Vasile din buzunar. Şi nu-l pusesem eu acolo, pentru că nu reuşisem să-l fur, asta e sigur. Şi acesta era un semn pe care mi-l lăsase cînd îşi luase calul şi căruţa, cînd dăduse foc casei şi cînd plecase în zbor înalt spre Australia lui. Şi, poate, odată voi ajunge şi eu acolo şi voi afla sfîrşitul poveştii, sfîrşitul adevărat al poveştii. Deja ştiam că va trebui cîndva să-i spun povestea aşa cum a fost, drept plată pentru darul ce mi-l lăsase la plecare, dar pe care-l privesc, acum, lîngă mîna mea stîngă, în vreme ce-i reconstitui povestea, după notiţele făcute atunci, întîia oară cînd am dorit s-o reconstitui, din amintirile supravieţuitorilor şi nu reuşisem să trec de o biată schiţă rapidă şi incompletă. Dar, poate, de data asta a avut mai mult noroc, poate am avut mai mult noroc, mai multă răbdare şi poate am căpătat o memorie mai ascultătoare şi mai precisă odată cu trecerea timpului. Că nu poţi, că nu se poate să nu întorci darul prin dar.

Septembrie – octombrie 1978 – Ianuarie 2003

                            Se dedică ei – odinioară, întotdeauna şi acum

         Era la vreo jumătate de oră după miezul nopţii. Cele mai spectaculoase şi îndelungate focuri de artificii văzute vreodată de mine, se încheiaseră, băgasem aparatul de fotografiat în husa protectoare şi ne gîndeam dacă să mergem spre casă, ori să intrăm într-o kawiarnia ori, mai degrabă, o piwnica, pentru o ultimă bere, ea, un ultim pahar de vodcă, eu. Sau invers, că nu sîntem totuşi nişte dogmatici, deşi mie berea îmi este mai degrabă interzisă. Dar aici, unde merg ore în şir pe jos, mai încalc cîteodată regula. După deliberări foarte scurte, am optat pentru ultima variantă şi, ca întodeauna, aş fi preferat desigur o piwnica – îmi place la nebunie ca aici, la Cracovia, să cobor scările abrupte în măruntaiele de piatră ale oraşului, în peşterile făcute de mîna omului cu şase sute de ani în urmă, cu patru sute, ori numai de două sute de ani, aproape recente, aproape contemporane, prin comparaţie cu celelalte. Am ocolit de jur-împrejur toată Rynek Glowny, piaţa mare, piaţa centrală, am intrat cîte puţin şi pe străzile comerciale ce duc spre Planty, uriaşul parc circular care marchează fostele fortificaţii distruse se austrieci, dar n-am găsit nici o piwnica deschisă, care să nu fi fost gazdă pentru petrecerile organizate de Revelion. Nu ne rezervasem locuri pentru aşa ceva, pentru că ni se părea stupid să fim legaţi de un loc anume toată noaptea la trecerea dintre ani. Preferam dintotdeauna, de cînd ne petreceam Revelionul la Cracovia, de vreo şapte – opt ani, să cinăm acasă ceea ce pregăteam eu ca un mare maestru bucătar, să bem în pahar, două, să mergem agale spre piaţă, să intrăm în vreun local dacă era prea devreme, să ne plimbăm prin mulţime şi să facem fotografii, să ne găsim din timp un loc bun pentru spectacolul artificiilor, să ne încălzim din butelcuţa mea metalică, dar de la o foarte bună prietenă, care mi-a dat cînd a văzut cît invidiez un alt bun prieten, să ne încălzim, deci, cu tărie, dacă era prea frig, să facem poze cu focurile de artificii, să ne îmbrăţişăm de-a valma, făcîndu-ne urările cuvenite, şi apoi să intrăm undeva pentru ultimul pahar, ultimele pahare. Cît am aşteptat artificiile, ne-am ocupat timpul privind un bărbat de vreo cincizeci de ani, care a sosit în faţa noastră cu un pas uşor clătinat, dar hotărît, pentru a se opri brusc în dreptul prăvăliei L`Occitanie, vis-a-vis de zidul de care stăteam noi rezemaţi, şi a nu se mai mişca din loc aproape un sfert de oră, căzut pe gînduri, cu privirea în gol, îndreptată aproape insesizabil în sus, complet abstras din context, indiferent la cei care-l atingeau trecînd într-un sens ori celălalt. Profitînd de indiferenţa sa suverană, l-am şi fotografiat cu gîndul că va fi cîndva bun de personaj. Iată, a şi devenit, personaj secudar, e adevărat, deşi nici n-am transferat încă pozele din laptop în computerul acesta mare! Cînd avansasem serios cu presupunerile noastre cele mai extravagante, la fel de brusc, a plecat rapid către piaţă, lăsîndu-ne cu presupunerile noastre în braţe. Dar, aşa cum i-am furat chipul pe ascuns, i-am furat şi întîmplarea!

         Cînd eram deja îngrijoraţi că nu reuşim să găsim un loc ca lumea, am negociat strîns înlocuirea eventualei şi improbabilei piwnica cu o kawiarnia, o cafenea, o berărie, un resto de suprafaţă. Înainte de focurile de artificii, în preumblările noastre leneşe, văzusem că, lîngă Rynek Maly, piaţa mică din spatele Catedralei, erau deschise terasele cîrciumilor din corpul fostei Gări, dacă despre gară nu despre altceva o fi vorba, că nu-mi amintesc acum exact şi n-am niciun chef să caut în nenumăratele mele ghiduri, albume şi hărţi ale oraşului. Era destul pe cald încă şi ne-a tentat gîndul să stăm afară, pe o terasă, înspre dimineaţa zilei de 1 ianuarie, laolaltă cu amestecătura aceea pestriţă şi veselă de cracovieni şi străini veniţi din toată lumea să sărbătorească Revelionul. Am grăbit pasul cu oarece entuziasm, am făcut colţul, am trecut pe lîngă consulatele bine păzite, am ajuns la peronul, chiar dacă n-a fost gară, tot peron este, cu localuri şi terase una lîngă alta şi am văzut că deja se puneau scaunele pe mese! Cîţiva întîrziaţi îşi terminau băuturile, chelnerii grăbiţi strîngeau farfurii şi pahare, nu se mai luau comenzi. Ciudat, atîta lume ieşită în oraş şi ei deja închideau, deşi nu era nici măcar ora 1! Sigur că i-am înjurat – şi nu doar în gînd! –, profitînd că o puteam face în limba română. Eu mai cu entuziasm, ea, care deja e aproape o cracoviană adevărată, mai degrabă în surdină. Dar, trecînd peste enervarea noastră, aveam totuşi o problemă, cum ar spune preşedintele Senatului unei ţări bananiere cu climă temperată. Unde ne terminăm noaptea trecerii dintre ani, înainte de a pleca cuminţi spre casă şi a ne prăbuşi în somnul fără vise? Sau cu vise, că nu sîntem aşa de exclusivişti! Sigur, am fi putut pleca să căutăm ceva deschis şi liber pe străzile mai depărtate de centru, poate chiar în cartierul nostru, dar ne cam stricam ritualul. Întotdeauna, ne terminam ieşirea din ultima noapte a anului aici, în centru, fie şi în faţa unui magazin rămas deschis pînă tîrziu după miezul nopţii pentru a-şi epuiza stocurile de băuturi.

          Stăteam destul de nehotărîţi în mijlocul drumului, eu îmi aprinsesem cumva nervos o ţigară, cînd ea a spus: „Poate e deschis la Karczma”. O, da! Asta era, într-o traducere aproximativă, „cîrciuma din curtea Maricicăi”, poate cel mai pitoresc loc de petrecere, de un kitsch atît de nebun că devenea aproape frumos, cu o uşă de lemn brut, pe care e scris cu vopsea roşie numele şi programul, cu mese şi scaune din lemn tare, vopsite în brun închis, şi un amestec de recuzită, „populară” inimaginabil, pe nu mai mult de 50 de metri pătraţi la parter şi alţi vreo 20 la etaj, că o scară de lemn duce şi la un fel de etaj ridicat pe o podea de bîrne şi scînduri… Deasupra barului, sînt două manechine în costume populare din Malopolska, Mica Polonie, bărbat şi femeie, ba chiar şi un brad împodobit, destul de mare, iar la toaleta cu un singur cabinet e mereu coadă, oricît de puţini ar fi clienţii, pentru că niciodată, se pare, nu sînt suficient de puţini! Da,da, da, Karczma era locul cel mai potrivit pentru a încheia noapte în oraş. Îmi place localul ăsta, aşa kitsch cum este, pentru că e primitor şi cald şi, întotdeauna cînd n-am găsit locuri în altă parte, ne-a aşteptat mereu cu două scaune sau două băncuţe de lemn libere. Bun, am hotărît să fie cîrciuma noastră veche, unde poţi mînca cea mai bună afumătură din lume, şi am luat-o grăbiţi într-acolo. Pe un zid, în trecere, am citit o inscripţie scrisă cu vopsea albă, Cracovia kurwa, opera vreunui patriot, de la Liga familiilor poloneze ori de la Autoapărarea, patriot pornit rău împotriva străinilor care-i bîntuie oraşul, care totuşi scrisese denumirea latină, nu pe cea slavă, a acestuia. Alt patriot îi răspundea cîţiva metri mai încolo, Cracovia pany. Amîndoi se înşelau, de bună seama, pentru că e imposibil să supui Cracovia unei singure calităţi, nu poate fi numai curvă sau numai doamna! Nu-mi dau seama dacă s-au înmulţit ori dimpotrivă patrioţii de la integrare încoace, pentru că întîlnisem incripţiile acestea polemice, scrise pe pereţi, pe trotuar ori pe zidul de pe malul Vistulei, încă de la prima mea sosirea aici, pe la jumătatea deceniului trecut, în alt secol, în alt mileniu. Le văzusem, le înţelesem fără intermediar şi le fotografiasem de nu ştiu cîte ori, chiar din momentul în care mă hotărîsem să fur chipurile Cracoviei, ceea ce acum n-am mai făcut. La început, crezusem că trebuie să aibă o semnificaţie adîncă, dar acum mi se par la fel de superficiale ca şi inscripţiile care încurajează echipa de fotbal care, pînă cu puţină vreme înainte de a ajunge în această nouă vacanţă cracoviană, avusese un antrenor român. Era şi numele lui într-o înscripţie, dar n-am avut nici măcar curiozitatea să aflu dacă era de bine sau de rău. În fond, n-am venit aici ca să regăsesc patria de acasă, ţigăneala de acolo, ci mai degrabă ca să scap puţin de drăgăstoasa, insistenta, insinuanta şi sufocanta sa îmbrăţişare. Cu atît mai mult, n-am adus cu mine obsesiile fotbalistice ale unui patron de club vizionar, bîntuit de îngerii luminii şi consiliat de însuşi Dumnezeu, reunite cu cele ale unui preşedinte de ţară în pană de inspiraţie. Da, e foarte bine să ieşi din cînd în cînd din maelstromul acela năucitor, isteric şi amestecat ce-ţi epuizează timpul şi energia, te stoarce nemilos, ca pe un fruct prea copt, de juice-ul său, şi te aruncă între nenumăratele pagube, victime colaterale ale tranziţiei. E bine şi să pui din cînd în cînd ecranul distanţei între tine şi lumea acea nebună, pentru că doar aşa, după ce o priveşti cu luciditate fără iluzii, o mai poţi accepta, o mai poţi regăsi cu oarecare înţelegere, chiar cu un strop de tandreţe şi duioşie. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, acum, aici…

         Am citit într-o carte de sociologie, ori poate numai mi s-a părut că am citit şi mi-am amintit ceea ce nu citisem niciodată, cîteva lucruri interesante despre spaţiu-timpul social şi despre complexitatea interrelaţiilor umane. Scria acolo că, deosebit de timpul „fizic”, măsurabil, uniform şi indiferent la trăirile noastre, timpul trăit, de fiecare dintre noi, de comunităţile mai largi ori de grupurile alcătuite ad-hoc în vederea rezolvării unei probleme ori, pur şi simplu, a petrecerii vremii împreună, este neuninform, marcat de trăirile noastre, „colorat”, cum ar spune, dintr-o altă perpectivă, Blaga, Vulcănescu sau Vasile Băncilă. Şi sociologul pozitivist, ca şi antecesorii săi, dădeau exemplul sărbătorii, a spaţiu-timpului sustras, furat muncii, dar nu ca în somn ori în timpul liber obişnuit, spaţiu-timp care se comportă altfel, e puternic marcat de subiectivitate sau de intersubiectitate, în ultimul caz fiind vorba despre reprezentări sociale ale timpului. De sărbătoare, timpul trece altfel, de bună seamă, dar şi timpul dragostei trece altcum, timpul războiului sau revoluţiei trec altfel, sau timpului aşteptării…

         Am strabătut gangul îngust, am ajuns în faţa uşii de lemn negeluite, scrisă cu roşu şi, chiar înainte de a o deschide, ne-am dat seama că trebuie să fie plin – se auzea muzica, percepeam un amestec de voci, fumul ieşea încet prin spaţiile dintre scîndurile uşii. Am apăsat, totuşi, pe clanţă cu gîndul să aruncăm măcar un ochi, să furăm o imagine. Era plin, cîteva zeci de oameni pe o suprafaţă de vreo 50 de metri pătraţi, dar cei mai mulţi erau în picioare, dansînd, oaspeţi şi personal laolaltă, nu doar chelneriţele, ci şi bucătarul, care dansa relativ senzual cu o colegă, ba chiar şi patronul cel tînăr şi masiv se mişca alene cu una dintre chelneriţe. Logodnica sa stătea pe un scaun înalt la bar, sugea o băutură colorată printr-un pai şi privea dansatorii fără mare interes. Fraternizare completă, cum vedeam, ce începuse probabil pe la miezul nopţii. Era plin, dar am văzut o masă liberă în colţul opus uşii, aşa că ne-am dus repede şi am ocupat-o, o masă mai degrabă lungă, nu cu scaune, ci cu două banchete din lemn, cu spătare, la care patru persoane ar fi stat înghesuite, dar două stăteau foarte confortabil. Ne-am dezbrăcat hainele groase, le-am aşezat lîngă noi, să fie un fel de semne că e ocupat, că mai aşteptăm pe careva, pentru că aveam chef să ne simţim în oarece intimitate în vînzolela de acolo. Masă aveam, ne-am aprins ţigările, am aşteptat cît am aşteptat şi ne-am dat seama că, din pricina dansului, speranţa de a primi ceva de băut era foarte redusă. Profitînd de apariţia intempestivă a unui tinerel la bar, ea s-a dus repede într-acolo, l-a prins chiar cînd se pregătea să dispară din nou în încăperea din spate şi a reuşit să comande Porter, o bere neagră poloneză aproape la fel de bună ca Guinnes, unii polonezii chiar susţin că e mai bună. Nu vreau să fac discriminări, e la fel de bună. Cînd s-a întors victorioasă, de fapt, parţial victorioasă, pentru că aveam să mai aşteptăm cîteva dansuri pînă cînd avea să sosească berea, am început să ne uităm în jur, să fixăm peisajul, să radiografiem personajele. Simţeam amîndoi că se poate naşte o poveste din toată atmosfera aceasta sărbătorească. Am reperat clienţii casei, cîţiva bărbaţi în vîrstă, elegant îmbrăcaţi, care sporăvăiau în jurul paharelor de vodcă sau bere, cu care ea avusese ocazia să schimbe cîteva vorbe, cu alte ocazii şi care, adoptînd-o, au ridicat paharele în semn de noroc cînd am privit către ei, noi mulţumindu-ne să înclinăm capul, neavînd ce ridica pentru a  reîntoarce gestul de amabilitate. Lîngă ei, era o masă cu asiatici, doi bărbaţi şi o femeie, care păreau să bea sucuri, oricum ceva care părea nealcoolic, dar care fotografiau din cînd în cînd, ceea ce aveam să fac şi eu foarte repede. La o masă foarte mică, lîngă scara care ducea la cele cîteva mese de sus, era înghesuit un grup de italieni, de diverse vîrste, pe care îi mai văzuse acolo, vorbise cu ei de cîteva ori, aşa că am mai schimbat nişte saluturi pe uscat. În colţul opus, în stînga uşii erau nişte ruşi, cel puţin aşa păreau după vorbă, pentru că vorbeau destul de tare, cuvintele lor întipărindu-se cumva, în aerul plin de fum al camerei, cînd muzica intra în scurtele pauze dintre melodii. Mai erau şi alţi clienţi, pe care nu-i mai ţin minte, oricum mişcarea părea continuă de la mese la grupul de dansatori, de la o masă la alta, de la un grup la altul. Uşa a mai fost deschisă de cîteva ori, dar cum părea că Karczma îşi cam făcuse plinul, n-a mai intrat decît un tînăr brunet, arab, poate grec, după aparenţe, care s-a dus la etaj, n-a găsit loc acolo, s-a oprit la bar unde nu era nimeni, a mai stat puţin şi a plecat pe unde venise.

         Mai scria acolo, ori mi se pare mie că îmi amintesc că s-ar fi scris într-o carte pe care credeam c-am citit-o, că oamenii se comportă altfel în aglomeraţii, de la diversele cozi  la lumea adunată într-o gară ori într-un aeroport, pe o plajă sau pe un stadion. Asta mi se pare logic şi, de altfel, a fost descoperit şi explicat acum vreo sută de ani de Gustave Le Bon, în celebra  scriere despre psihologia maselor. Nimic nou, prin urmare, dar ceva nou, totuşi, se afla undeva – în observaţia, verificată de mine cumva a posteriori, că într-o asemenea aglomeraţie, un eveniment neaştepat, poate intensifica complexele relaţii interpersonale pînă la explozii de violenţă, ceea ce se poate vedea la meciurile de fotbal, cînd se ori se anulează un gol, cînd e o fază controvesată, o eroare de arbitraj etc. Dar nu se pot întîmpla doar asemenea evenimente, violente, neplăcute, ci şi altele pozitive. Dacă rămînem la fotbal, mă refer la corurile ce însoţesc echipele spre victorie, dar la fel stau lucrurile la procesiunile religioase, grupurile de militari cîntînd în marş, ori grupurile de nuntaşi  sau pur şi simplu petrecăreţi. Asta văzusem, la scară enormă, la Copenhaga, la un sfîrşit de săptămînă, cînd sosesc suedezii la băut mai ieftin decît în ţara lor invadată de suprataxe. Într-un astfel de spaţiu-timp aveam să intrăm, unul în care complexitatea interrelaţiilor umane era sub presiunea spaţiu-timpului sărbătorii…

         Cînd intrasem, la masa rotundă de lîngă noi nu era nimeni, dar era totuşi ocupată. Pe un scaun, era aşezată o scurtă de iarnă, iar în dreptul celuilalt scaun era un pahar pe jumătate plin, o cupă mai degrabă, şi o sticlă de şampanie, puţin mai mult de jumătate plină. Pe cînd ne uitam în jur şi evaluam publicul, personajele, au sosit primele două sticle de Porter, aduse de o chelneriţă, înaltă, suplă, foarte frumoasă, cu care ea a schimbat cîteva cuvinte în polonă. Îşi ceruse scuze pentru întîrziere, dar din pricina elanului sărbătorii care cuprinsese toată lumea, a durat pînă s-a dus careva în depozit să le aducă. Zîmbea, vorbind şi chiar era frumoasă. Cînd se îndepărta, a fost oprită de un tînăr pînă în treizeci de ani, poate puţin peste douăzecişi cinci, care tocmai intrase pe uşă – erau cam de-o vîrstă –, el avea o cu conformaţie atletică, era îmbrăcat într-un pull-over destul de subţire, un fel de tricou, tuns scurt şi frămînta nervos sau nerăbdător un fes cenuşiu într-o mînă. Au vorbit puţin, el precipitat, în ritmul în care frămînta fesul, ea cumva încurcată, uimită, zîmbind puţin stingher. Ea a plecat spre bar, el s-a aşezat la masa de lîngă noi, a ridicat paharul de şampanie, l-a golit şi, imediat, l-a umplut din nou. Atunci, a văzut că-l privim, ne-a salutat ridicînd paharul şi ne-a spus la mulţi ani în engleză. Cum engleza mea e doar de citit, ea i-a răspuns, iar eu mi-am ridicat de asemenea paharul. Şi-a întors scaunul spre masa noastră şi, în cîteva minute, am aflat că e american, îl cheamă Thomas, e profesor de biologie, e de cîteva zile la Cracovia şi că s-a îndrăgostit de Ewa, fata frumoasă care ne servise şi cu care vorbise el puţin mai înainte. Dacă nu se mărită cu el, nu ştie ce va face! Oricum, nu se întoarce acasă, în America lui, fără ea. Ne-am strîns mîinile, ne-am spus şi noi prenumele şi am rugat-o să-i traducă felicitările mele pentru bunul său gust în ce priveşte femeile. A rîs, dar n-a mai apucat să spună ceva, pentru că a sosit la masa lui patronul cel tînăr care a salutat în grup, s-a aşezat şi au început să vorbească. Engleza patronului nu cred să fi fost mai bună decît engleza mea vorbită, dar se înţelegeau. Oricum, eu am înţeles că Ewa nu va fi liberă decît la încheierea programului, care se va petrece de-abia la plecarea ultimilor clienţi. În timp ce noi ne amuzam de povestea asta aiurită de dragoste, ei şi-au continuat discuţia din care n-am mai auzit, n-am mai înţeles mare lucru.

         De altfel, atunci cînd mă refeream la intrarea într-un spaţiu-timp specific, marcat pe deasupra de aglomeraţie umană, nu mă gîndeam în primul rînd la evenimentele  neplăcute, eventual stimulate de consumul de alcool, deşi acesta poate fi un puternic catalizator  negativ ci, mai degrabă, la cele colorate pozitiv, acelaşi alcool fiind şi un factor de creştere a sociabilităţii şi a disponibilităţii de comunicare. Aveam să parcurgem două asemenea evenimente – cel dintîi este  unul calm, cald şi difuz, pe care l-aş numi ospitalitatea afabilă, datorat unui personaj mai în vîrstă, de o impecabilă civilitate, ceălalt, mai degrabă bănuit, tatonat, amuşinat  decît radiografiat, legat de trăirile mult mai puternice, mai intense, poate şi mai superficiale ale acelui posibil cuplu tînăr. La Ewa şi la Thomas, îmi zboară gîndul.

         Pe cînd ne vedeam de-ale noastre, a intrat un domn mai în vîrstă, îmbrăcat elegant într-un costum închis la culoare, cu un pardesiu gri pe deasupra, descheiat, şi pălăria asortată acestuia. S-a dus către bar şi grupul de dansatori, a strîns mîini, a îmbrăţişat, a sărutat femeile, apoi şi-a scos pardesiul, l-a aşezat pe tejgheaua barului, de undeva a apărut un pahar cu şampanie şi a plecat printre mese, ciocnind, făcînd urările cuvenite, stînd de vorbă ceva mai mult cu clienţii casei. Era şeful adevărat, tatăl tînărului patron. Am şoptit: Iată Naşul! A schimbat cîteva cuvinte, într-o engleză mai bună decît a fiului şi cu americanul nostru îndrăgostit, a ciocnit şi cu noi, apoi a urcat scara ce ducea la etaj. Americanul-Thomas-Profesor-de-Biologie şi-a golit cupa, s-a ridicat brusc, tot fără să-şi ia haina de iarnă pe el şi a plecat repede spre uşă. Cu fesul iarăşi în mînă. A ieşit, pe cînd se reîntorcea arabul sau grecul care mai fusese odată şi plecase. Noi discutam tot despre povestea asta de dragoste, ce se năştea, se finaliza, poate se termina înainte de a începe cu adevărat, sub ochii noştri. Ewa a venit la masa de alături, a luat sticla de şampanie, cu încă destul lichid înăuntru, a luat şi cupa goală şi a pus pe masă o gustare caldă şi un pahar mare de bere. Poate îi comandase asta atunci, cînd vorbiseră? Era, oare, iniţiativa ei? Nu ne-am dat seama, deşi ni se părea un gest plin de atenţie, de grijă. L-am apreciat între noi dar şi, zîmbindu-i, faţă de ea. Ne-a răspuns tot printr-un zîmbet. Aşa că am mai comandat două Porter. Care aveau să sosească mult mai repede, nu însă excesiv, de data asta. Pe cînd ne turna berea în pahare, i-a spus ei, în polonă, că „băiatul riscă să se ameţească” şi că făcuse bine că a ieşit puţin la aer. Nu mi-am putut data seama din tonul şi spusele ei, traduse şi mie după ce-a plecat spre bar, dacă exista vreo reciprocitate între ea şi Thomas, ori e doar solicitudinea normală faţă de un client al localului. Patronul a coborît scara şi a invitat-o pe logodnica fiului la dans, iar acesta a invitat-o pe Ewa, cu care vorbea în timp ce dansau. El vorbea cu detaşare, ea aproba ori dezaproba numai mişcînd uşor şi elegant capul. Thomas a revenit, s-a aşezat la masă şi a început să mănînce gustarea caldă, fără să pară foarte convins că trebuie să facă asta. A mîncat cam jumătate, a băut cîteva guri de bere şi o privea pe Ewa dansînd. Nu-mi puteam da seama cît e de ameţit, dar că e îndrăgostit ar fi putut să nu ne spună, că se vedea de la mii de leghe distanţă. Adevărul e că oricine ar fi putut fi în acest pericol de cum ar fi văzut-o, cu atît mai mult un tînăr atît de puţin experimentat, după cum mi se părea mie, după cîteva cuvinte schimbate, dar punînd în calcul şi tot ceea ce osbservasem în ultimele vreo două, aproape trei ore. Am mai comandat două beri, care au venit în ritmul obişnuit al nopţii, pe care le-am băut repede, urmărind evoluţia situaţiei pe teren. Ewa i-a schimbat jumătatea de bere încălzită cu alta proaspătă, dar într-un pahar mic, de 300. Cît a stat lîngă masa lui Thomas, acesta a prins-o discret de mînă, iar ea nu şi-a retras-o. Am început să simţim oboseala şi am decis să plecăm. Ne-am luat hainele pe noi, am salutat pe cei care-ar fi putut vedea salutul nostru, i-am zîmbit Ewei care ieşea de pe uşa din spatele barului şi am plecat, aranjîndu-ne din mers ţinuta, către uşa uşor întredeschisă, cît să mai iasă fumul, să se mai piardă din căldura acumulată în micul şi gălăgiosul local şi în frenetica sa adunare…

                                                        X

                                      X                                   X

         – Cum se termină, cum se va termina?, am întrebat, după ce-am ieşit din gangul îngust şi întunecat pe dalele umede din Rynek.

         Piaţa se resimţea după asaltul din timpul sărbătorii trecerii dintre ani – mii de sticle sparte, pahare de unică folosinţă, rămăşiţe de la artificiile şi pocnitorile explodate peste noapte, cutii de bere, pungi de plastic, ziare mototolite etc. Dar cîteva zeci de oameni purtînd însemnele serviciului de salubritate al muncipalităţii, cu cărucioare de gunoi, mături, faraşe, furtunuri instalate la gurile de incendiu, îşi începuseră deja operaţiunea de curăţenie generală. Scena se ridica neagră şi cumva stingheră, dipă tot vietul ce-l adăpostise, în mijlocul părţii de jos a pieţei, în faţa galeriilor comerciale Sukiennice.

          – Nu ştiu. Oricum sînt mai multe posibilităţi. Au o scurtă aventură şi el pleacă. Se îndrăgosteşte şi ea de el, că acum nu mi se pare îndrăgostită, ci doar disponibilă şi povestea se lungeşte. Sau nu se întîmplă nimic, nici definitiv, nici măcar punctual.

          – Bun, sînt de acord, dar ce crezi tu? Nu mai este nici o altă posibilitate?

          – La care te gîndeşti?

         – Păi, el e ameţit, nu? Pe ea o invită, ba patronul cel tînăr, ba cel bătrîn, ba colegii, la dans, poate chiar şi clienţii. Să presupunem că, pe fondul băuturii din toţi, el face o criză de gelozie, se enervează, face scandal, iese cu bătaie şi aşa mai departe.

         – Nu, nu cred că se va întîmpla asta. Faptul că n-are astîmpăr, de cînd am apărut noi acolo, de fapt, dinainte, că era ieşit la venirea noastră, nu e un semn de nervozitate, nici de gelozie, ci de nerăbdare. Omul aştepta, aşteaptă să se termine programul, ca să poată vorbi pe îndelete cu Ewa. Deocamdată, nici nu e beat, e numai puţin ameţit, iar Ewa are grijă ca lucrurile să nu evolueze altfel. Ai văzut că a luat sticla de şampanie pe la jumătate, iar a doua bere adusă era mică, pe cea mare luînd-o cînd de-abia era începută, sub pretextul că se încălzise…

         – Bine, dar de ce face asta? Îl iubeşte?

         – Asta nu ştiu, oricît de femeie aş fi. Sînt însă sigură că e interesată de el, într-un fel ori altul. Nu ştiu cît de departe, nu ştiu cît de mult. Dar, din tot ce-a făcut în seara asta, din toate gesturile, vorbele şi chiar tăcerile ei, e limpede că e mai mult decît grija normală faţă de un client… Cred că îl şi testează…

         – A răspuns bine, pînă acum, la test. Nu-i aşa? N-a spus nimic nici cînd a dispărut sticla de şampanie, nici cînd i-a adus o bere mică în locul celei mari. Cu greu, a şi mîncat cîte ceva…

         – Da, a răspuns foarte bine. De altfel, e un puşti foarte mişto, politicos, cuminte, îndrăgostit ca un adolescent pe deasupra.

         – Adolescent?

         – Sigur că e mai mult decît atît ca vîrstă, dar povestea are exotismul ei adolescentin, nu? American sosit de cîteva zile, a văzut-o, probabil, de două-trei ori… Şi nerăbdarea asta pe care n-o poate ascunde, modul în care-şi frămînta fesul în mînă şi, mai ales, privirea, doar i-ai văzut ochii!

         Am dat din cap aprobativ şi ne-am continuat drumul. Pe Szweska, McDonald`s-ul era deschis şi arhiplin, lumea mînca şi în stradă, la fel de mulţi oameni am văzut la cîteva prăvălii de kebab pe care le-am întîlnit în cale. Cei care şi-au dat seama că lumea va flămînzi, după mai multe ceasuri de stat afară şi cantităţi variabile de alcooluri băute, făceau bani frumoşi chiar şi acum, atunci, spre dimineaţă, cînd cerul începea, încet să se lumineze. Era deschisă şi kebabăria de la intrarea pe Krupnicza, vis-a-vis de Teatr Bagatella. Cîte un om beat, mult mai puţini decît în urmă cu vreo şase-şapte ani totuşi, trecea clătinîndu-se pe lîngă noi, împărţind temporat grupurile. Un goral îmbrăcat bine, dar cumva amestecat, pantofi de firmă şi chimir, mi-a remarcat pălăria şi i-a spus ei că mai are nevoie de cîţiva zloţi, pentru că nu băuse destul noaptea aceea. Nu i-a cerşit, muntenii nu cerşesc niciunde, cu atît mai puţin acolo,  i-a pretins în virtutea faptului că-mi lăudase pălăria. Am primit permisiunea să-l fotografiez, la schimb, i-am dat, rîzînd cu toţii, mărunţişul din buzunare şi am plecat agale spre casă…

         Cum s-o fi terminat? Cine ştie… A doua zi pe la prînz, am ieşit de unul singur la plimbare, ca să mă limpezesc după un somn destul de greoi şi de agitat, cu momente cînd mă surprindeam cu ochii deschişi. Mîncasem prea mult la întoarcerea acasă, băusem cam mult peste noaptea de sărbătoare. Pe Krupnicza, mai erau mici vestigii rătăcite ale dezlănţuirii de peste noapte, cîte o sticlă rezemată de zid, care scăpase gunoierilor, cîte un obiect de îmbrăcăminte uitat ori aruncat, agăţat de o clanţă, o ţepuşă de gard  ori o creangă, în schimb, Szweska era perfectă, curăţată ca în palmă. Ca şi în Rynek Glowny, în afara cîtorva băltoace de apă, semn că plouase de cu dimineaţă, nu vedeai nimic altceva pe dalele de piatră. M-am îndreptat către Karczma „din curtea Maricicăi”. Am intrat în gang, l-am străbătut alene şi, ajuns în faţa uşii negeluite de lemn, am constatat că era închis. Lumea încă era prăbuşită în somnul recuperator, de bună seamă. Voiam să ies prin capătul celălalt, spre piaţa mică, cînd ceva agăţat de o şipcă de la oblonul ferestrei mi-a atras atenţia. În semiobscuritatea de acolo, nu mi-am dat seama de prima oară ce este. M-am apropiat mai mult, am atins obiectul moale la pipăit şi cenuşiu la culoare. Era fesul pe care Thomas în frămîntase în mîini o bună bucată de noapte. Ce se întîmplase, totuşi, pînă la urmă? N-am găsit un răspuns. Dar, poate, va găsi ea, pentru că nu am instituit vreun monopol pe un subiect pe care l-am trăit şi l-am vorbit împreună! Eu numai l-am anunţat primul, cînd ne trezisem, cu capul cam greu, la amiaza acelei zile de început de an.

         Nici n-aş fi putut găsi un răspuns, n-aş fi putut găsi răspunsul în afara cunoaşterii faptelor, pentru că, aşa cum scria în cartea aceea de sociologie, sau cum credeam eu c-aş fi citit într-o carte de sociologie despre care, poate,  aveam falsa amintire  că aş fi citit-o, atunci cînd consistenţa spaţio-temporală se întîlneşte, ca într-un fel de loc geometric, într-un eveniment privilegiat, cu complexitatea interrelaţiilor umane, se poate întîmpla orice, absolut orice, inclusiv – sau, poate, mai ales! – magicul, grotescul, sublimul, ireparabilul…

Ianuarie – februarie 2007

Era aici, era la cîţiva metri, nu foarte mulţi, la cîţiva paşi de Check Point Charlie. Nici nu mai ştia de cîtă vreme aştepta clipa asta. Nu să meargă „afară”, nu să vadă alte ţări, de soare ori de ceţuri pline, ci să ajungă în locul al cărui nume îi suna de atîta vreme magic. Cînd îl apucase oare obsesia asta ? Cînd văzuse într-o veche revistă, un Paris Match ori un Nouvel Obs, schimbul dintre Bukovsky şi Corvalan ? Cînd citise romanul lui John Le Carré, cu geniala şi trista scenă a unei exfiltrări eşuate? Oricum, cu mult înainte de a afla că Oana a rămas, a rămas trecînd chiar pe aici, pe la Charlie. Nu putea să fixeze momentul cu precizie, poate nici nu există un asemenea moment, ceea ce-i sigur este că s-a trezit pronunţînd adesea în gînd magicul nume, că îl scria absent şi automat pe orice hîrtie avea la îndemînă în momentele de vagabondaj al gîndurilor. Nici nu se iluziona că ar împărtăşi singur această experienţă. Mai citesc şi alţii, mai văd şi alţii fotografii, mai au şi alţii obsesii. Check Point Charlie. Dar şi aici ajunsese oarecum pe ocolite. Deşi la plecarea spre Copenhaga, „Cobenhavn”, cum îi plăcea să pronunţe în gînd numele oraşului aidoma locuitorilor săi, deşi la plecare se oprise în Berlin, pentru a schimba avionul cu trenul redegist, redegist doar pînă în octombrie, pentru că Zidul a căzut!, dacă a mai apucat să vadă cîteva fragmente azvîrlite pe ici-colo, epave ale unei puteri prăbuşite, ale unei lumi scufundate, de-abia la întoarcere deci, după o săptămînă de discuţii plicticoase despre societatea civilă, care societate civilă?, despre dimensiunea umană şi pacea mondială, se oprise cu adevărat în Berlin, ca să-l vadă. De altfel, nu foarte departe, văzuse locul unde concertaseră cei de la Pink Floyd. „The Wall”. Zidul. Avea senzaţia că iarba încă poartă urmele paşilor mulţimii, că muzica bîntuie încă printre copaci şi clădirile neîngrijite din sectorul estic. Pentru o săptămînă era aici, la Berlin, locul fracturii, locul reunificării! Cu numai vreo şase luni mai înainte, plînsese ca un viţel cînd auzise la Europa Liberă că Zidul a căzut, că nemţii trec dintr-o parte în alta ca prin brînză, că oribila construcţie ajunsese la propriu un fel şvaiţer, unul rafinat cu mai multe goluri decît plinuri. Iar în jurul lui părea că nu mişcă nimic! Şi nici nu mişca nimic. Iar acum, acum se oprise în Berlin, după ce fusese la Copenhaga, Cobenhavn, unde discutase despre viitorul Europei, al lumii întregi, cu tot felul de tipi din toate colţurile continentului. Merită să trăieşti ca să prinzi aşa ceva, chiar merită! Îşi spuse în minte „Ich bin ein Berliner”. Şi chiar aşa se simţea. În fond, Berlinul dăduse semnalul, iar apoi totul se prăbuşise ca o castel de cărţi de joc izbit de bulgărele zăpadă, totul se rostogolise ca bulgărele de zăpadă pe o pantă măturînd totul în cale.

Dar cel mai mult merită să ţi-o pui lîngă Check Point Charlie, cît mai aproape, chiar pe pod dacă ar fi posibil! Willy a fost drăguţ, l-a însoţit doar pînă la ieşirea din metrou, apoi, pe o mică hartă, i-a explicat cum ajunge aici. Dar dacă Oana nu vine ? La telefon, păruse nerăbdătoare să-l vadă, să se revadă după mai bine de doi de cînd ea trecuse podul, dincolo, de cînd alesese libertatea, fugind chiar în seara de dinaintea concertului ce trebuia să-l susţină în Est. În Noile Landuri, cum se spune acum, deşi-s vechi, ruinate şi decrepite, de parcă ar fi trecut un tăvălug din afara timpului real peste ele. Şi erau şi atunci la fel de vechi, la fel de îmbătrînite. Cum naiba reuşise, că nu avea decît viza pentru RDG? Un paşaport fals? De unde să-l fi procurat?  O fi găsit o filieră… dar de unde banii? Lucrase, oare, cu băieţii? Imposibil, îşi spunea el, deşi zvonul circulase, dar zvonuri circulau despre toţi care reuşeau să plece ori măcar să iasă. Dar ce dracu` ar fi putut face ea pentru ei, cu mintea ei complet alandala, cu instabilitatea cronică, cu împrăştirea ei simpatică şi păguboasă? Desigur, în afară de muzică, acolo se transforma cu totul, devenea alta, un fel de Jekyll şi Heyde, fără crime la activ, fără porniri ucigaşe, numai erotice cîteodată. Ce mai rîseseră în ţară cînd auziseră vestea! Un cvartet de coarde fără o coardă! Deşi, nu era chiar asta, era doar foarte disponibilă, se îndrăgostea prea repede, i se făcea milă de supiranţi, ceda din slăbiciune ori poate nici n-o interesa cu adevărat nimic din afara muzicii. Dar dacă se schimbase ? Dacă nu scapă de hansul ei ? Dacă îi trage clapa? Dacă se lungeşte naibii repetiţia? Ezitase mult s-o sune deşi, la plecare, era totuşi iubitul ei en titre, mă rog, principal. Deşi erau oarecum la rece, autosuspendaţi, că el se autosuspendase, după ce aflase că o vizitase o dată burtosul şi placidul Song, ori care i-o mai fi fost porecla, un ex stupid de altfel. Dar nu mai ştia nimic despre ea de la plecare. Era chiar o minune că-i găsise numărul de telefon, nu ţinuse legătura cu nimeni, nici măcar cu familia. Nimeni nu ştia ce se întîmplase cu ea în cei doi ani. Despre hansul ei aflase din întîmplare, la Copenhaga, Cobehavn, de la un alt hans, care nu era însă al ei, unul de la Literaturhaus. Era să spună Literaturhans. O singură literă schimbată, ce simpatică e uneori limba germană !

În plimbarea din seara precedentă, cînd Willy îi arătase în fugă oraşul, se uitase la fetele de pe Unter den Linden, de la Poarta Brandenburg, de pe Charlottenalee, dar nu văzuse nimic cu adevărat atractiv. Chiar mai rău decît în ţară, mult mai rău decît la Inter ori la Piaţa Kogălniceanu, de pildă. Cele mai multe est-europene de-ale noastre – tot felul de unguroaice, rusoaice, moldovence. Şi o româncă parcă şi mai de-a noastră, plesnită peste bot, cu ochii vineţi, zgîrieturi pe faţă, ciorapii rupţi şi tocurile scîlciate. Localnicele nu iartă dummpingul ! Şi cu atît mai puţin ausslanderele cu ceva vechime în muncă. Să ceri 20-30 de mărci, în loc de 80-100, e într-adevăr intolerabil şi nici nu e tolerat! Văzuse proba pe corpul fetei, schimbase şi cîteva vorbe cu ea. Era de două săptămîni de-abia, se refugiase după mineriadă, după ce-o încasase binişor în Piaţa Universităţii. Bătută acolo, bătută şi aici, dar măcar acolo, vorba ei, şi-o mai trăgea şi de plăcere, cu luptătorii pentru libertate şi democraţie, nu doar pentru bani. Era simpatică, amuzantă şi inteligentă, decrispată în ciuda urmelor violenţei – în opinia ei, puştiul de vreo optsprezece ani, rezemat de stîlpul de la intersecţie, care „dădea cu curul în nemţi”, strica imaginea ţării, în vreme ce ea este o adevărată refugiată politic ! Ăla nu fusese bumbăcit de mineri ! Pînă la urmă, poate că fata are dreptate, non idem est si duo dicunt (facunt?, facint ? cine să mai ştie latina din liceu?) idem.

Ce exotic părea Berlinul în pragul reunificării. O amestecătură ca pe vremea marilor migraţii demografice de la sfîrşitul antichităţii. Se mai încheie o antichitate, nici vorbă. Pe străzi, toate tipurile antropologice posibile şi imaginabile, toate culorile, se aud toate limbile pămîntului. Vietnamezii vînd cu 2-3 mărci bucata pachetele de ţigări aduse prin contrabandă din Polonia, de unde le achiziţionează cu numai o marcă, pentru că ăia n-au inventat încă accizele. Aici, oficial, costă 5 mărci. Iar nemţii cumpără, că doar nu-s tîmpiţi să cumpere mai scump ceea ce pot cumpăra mai ieftin, economie de piaţă, nu ? Românii şi sîrbii şi-au împărţit sectoarele de operare, deocamdată mai puţin furtul, şi mai mult alba-neagra. Ai noştri cu rotundurile de cauciuc, ai lor cu bila albă ascunsă sub capacele de la cutiile de chibrituri. Un neamţ beat pierduse vreo mie de mărci într-un sfert de oră, oricît îl trăgea nervoasă de mînă şi de haine gagică-sa. Pierduse la ai noştri, aşa că merge bine acumularea primitivă de capital. Ţiganii, şi-ai noştri şi-ai lor, ai sîrbilor, ai lor mai fericiţi dacă e să ne amintim titlul unui film din îndepărtata copilărie, s-au întins cu cerşitul, mai peste tot, dar mai ales pieţele centrale. Gara de lîngă aeroportul estic părea sub ocupaţie. Nemţii treceau cu mirare şi chiar teamă pe lîngă cîrdurile aşezate mai ales pe lîngă locurile de trecere. Peste tot hîrtii, cutii de carton, sticle goale de coca cola, şomoioage de vată, radiocasetofoane de mîna a doua, strălucitoare şi pline de beculeţe colorate, haine de lucru, cu petece multicolore. Cîteva ţigănci, cu ţîncii în poale la alăptat, aveau inscripţii în nemţeşte, destul de corecte mi-a spus Willy, cu „victime ale Revoluţiei din 1989 de la Timişoara” ori ale „pogromului din 13-15 iunie de la Bucureşti”, deşi vorbeau cu apăsat accent moldovenesc ori de mahala bucureşteană. În mai multe locuri, aproape peste tot, pe tarabe improvizate, uniforme ale armatei de ocupaţie sovietice. Văzuse mii de vestoane galonate, chipiuri, caschete, epoleţi de rezervă, decoraţii, căşti de oţel, chiar arme uşoare, grenade defensive şi ofensive. Totul de vînzare. O armată, cînd îşi pune pe tarabă însemnele, a cam pierdut războiul. Mulţumesc Gorby, thank you bătrîne Bush, danke schonn Herr Kancelar. Nu prea avea bani, cheltuise cam mult la Copenhaga, la Cobenhavn, dar tot reuşise să cumpere o pereche de epoleţi de polcovnic, o baionetă de Kalaşnikov şi o decoraţie cu cea de-a şaptezecea aniversare a revoluţiei bolşevice. Simţea că-l deposedează pe inamic de putere, ca şi cum l-ar fi lăsat pe Samson fără plete, ca şi cum ar castrat ursul gheţurilor nordice, ca şi cum i-ar fi tras-o fiarei din toate poziţiile. E bine să profiţi de somnul ursului, de hibernarea sa. Dă-i bătăi, Europo, cumpără-i duşmanului totul de pe tarabe, violează-i însemnele puterii pierdute, ia-i toată snaga pînă nu-şi revine, că dacă dă dracul şi-şi revine, te fute şi iar te fute, Europo, de nu te vezi, de rămîi deşălată pentru vreo mie de ani!

Privea ba către pod, ba înspre direcţia din care-şi imagina că va sosi Oana. Se uitase în jur şi singurul loc acceptabil i se păruse un fel de şopron improvizat din cîteva bucăţi de zid lipite lîngă o fostă gheretă a grănicerilor estgermani. Părea pustie şi destul de retrasă de zona aglomerată de trecători, de turişti şi de tot felul de gură cască. Era şi un hotel recent renovat în apropiere, în culori neruşinat, ruşinos de vii, de parcă ar fi dorit să ascundă trecutul, dar nu e acelaşi lucru, conchise fără ezitare. Iar dacă-i va propune ea soluţia asta, va refuza hotărît. Nu de asta venise, hoteluri sînt peste tot, gagici la fel, chiar dacă nu ca Oana, pe care în aproape doi ani nu reuşise s-o scoată nici din mintea, nici din trupul său. Nu doar imaginile, dar şi mirosul, gustul ei îl asediau cîteodată de-i venea să urce pe pereţi. Nu, nu, era totuşi o fată spontană, va accepta locul pe care îl reperase. Nu omagiezi libertatea, nu poţi sărbători regăsirea într-un hotel de doi bani, nici măcar în unul dintre cele mai scumpe de altfel. Pentru libertate se luptă, `tu-i morţii mă-sii ! Nu ? Atunci, e clar c-or să se lupte !

Odată, cînd se întorceau de la festivalul de poezie de la Sighişoara, şi-o montaseră în toaleta vagonului prea aglomerat de tren, aproape sub ochii călătorilor şi ai controlorului, iar cum erau trenurile pe vremea lui nea Nicu, ce să mai vorbim ! Chiar nu fusese rău, în ciuda spaţiului strîmt şi prost distribuit, a imposibilităţii schimbării poziţiilor şi a inubliabilului miros de cefere. Doamne ce miros, doamne cum te inunda în toate colţurile fiinţei. Se lăsă pradă reveriilor retrospective. Îi scosese pantalonii de catifea, îi aşezase pe chiuveta rece şi crăpată de porţelan ieftin şi se bucurase că aceasta era la înălţimea potrivită. Glasul roţilor de tren, vorba cîntecului, le acoperea  gemetele şi strigătele mai bine decît orice sistem de antifonare. Se bătuse de cîteva ori la uşă, dar cui îi păsa ? Ea striga din spatele uşii blocate că lui îi este rău şi să-i lase naibii în pace, că doar mai sînt şi alte toalete în trenul ăla. După ce terminaseră, rîseseră ca nebunii, chinuindu-se să-şi estompeze sunetele, au rămas să fumeze înăuntru, iar după o vreme au început din nou. Ciudat, în spaţiul acesla meschin şi sordid, trăise unul din cele mai sublime futaiuri, futaiul mileniului, îşi spuse, parafrazînd replica unui film celebru, care se referea însă doar la secol. Cînd au ajuns la Bucureşti, nu mai erau în stare nici să se mişte. Îşi aminteşte precis cum adormise pe partitura viorii, sau a violei ?, la ce naiba cîntase ea atunci ?, totuşi la vioară, dintr-un cvartet de Bach. Era plăcut să adormi cînd Oana exersa, cînd relua obsesiv un motiv ori altul, un interval ori altul sau cînd nu mai ieşea minute întregi dintr-un pizzicatto.

Bun, dar acum era cu faţa spre Check Point Charlie, găsise un loc bun în apropiere, măcar mirosul era mai plăcut, şi-şi reaminti exfiltrarea ratată a spionului ce se întorcea din frig. Şi nu era singur. Şi nu eşuase singur. Şi nu murise singur. Ar trebui să o recitească, nu doar scena, ci cartea cu totul. Poate ar trebui să caute undeva caseta cu filmul. Ediţia lui avea poza lui Richard Burton pe copertă. Cealaltă, pe care o citise prima oară, împrumutată după lungi şi secrete tratative de la Titus, avea coperta ilustrată cu silueta subţire a unui bărbat în costum maron cenuşiu, cu pălăria de aceeaşi culoare în mînă, pe fondul Zidului, blocuri de beton cenuşiu cu rînduri de sîrmă ghimpată pe creştet. Nu putea fi Burton în desen, dar ar fi putut fi Leamas, pentru că John le Carré nu intrase excesiv în detaliile fizice ale personajului. Şi, totuşi, personajul rămîne, e consistent, deşi are o personalitate fluctuantă, fluă, merge şi Burton, merge si desenul de pe cealaltă copertă, ar fi mers şi Nicholas Cage ori Marcel Iureş. Îi place Iureş în rolurile dur-melancolic-dezabuzate. Sau Nicholson? Nicholson da, merge la orice vîrstă, dar parcă mai bine s-ar potrivi cel de prin anii şaptezeci şi optzeci, cînd începuse să pună ceva pe el şi să i se rărească freza. Dar nu Tom Cruise, o, nu, nu, orice, dar nu păpuşica, piticania de Cruise, la naiba cu el şi cu tîmpita lui de Nicolă cu tot, dacă vrei să strici o poveste ca asta, îi bagi pe ei şi, gata, s-a rezolvat! Definitiv. Implacabil. Nu mai poţi repara nimic.

Deodată, apăru. Exact de unde nu se aştepase. Venea pe pod în sensul invers celui de la plecarea ei de acum trei ani. Ei, nu, asta chiar nu-i trecuse prin minte, o sesizase întîmplător cînd se întorsese din nou să privească podul. În prima clipă, aproape n-a recunoscut-o, dar o încordare, o crispare dureroasă şi plăcută a cărnii s-a produs înaintea recunoaşterii conştiente. O percepuse trupul, carnea, înaintea ochilor, înaintea minţii. Era într-o rochie înflorată şi subţire de vară, aproape transparentă, cum nu crezuse c-o va vedea vreodată îmbrăcată, ea adepta atît de hotărîtă a pantalonilor de tot felul. Îşi schimbase stilul, era din cauza căldurii, se gîndise la ce vorbiseră amîndoi cîndva, într-un timp în care făceau planuri de evadare împreună? Dar evadase singură. Era din întîmplare? Nu conta, rochia era totuşi importantă pentru că simplifica procedurile. Învăţase cuvîntul la Copenhaga, Cobenhavn, şi-i plăcea să-l utilizeze chiar şi mental. Mai ales mental. Procedurile, sună frumos, sună competent, sună europeneşte. Şi tradiţie instituţională sună aproape la fel de bine, doar că e din două cuvinte. Părul tuns ceva mai scurt, dar nu scurt de tot, cum se cam săturase să vadă şi pe aici şi pe acasă. Moda lansată de irlandeză aceea zărghită, care se luptă cu biserica, cu Papa, poate şi cu Dumnezeu. Prin rochie i se devoalau picioarele neschimbate. Din faţă nu reuşea să-i vadă fundul pe care-l ştia pînă la ultima aluniţă şi cea mai fină adîncitură a cărnii. L-a zărit şi ea şi a fluturat mîna dreaptă prin faţa capului, acoperindu-şi şi descoperindu-şi de cîteva ori repede chipul, exact ca înainte, ca şi cum ar fi deschis şi închis o cortină, de parcă n-ar fi trecut aproape doi ani, de parcă n-ar fi trecut nici măcar o zi. A ajuns, s-au îmbrăţişat îndelung, l-a mîngîiat pe faţă, pe păr, cu amîndouă mîinile şi nu ştiau ce să-şi spună. Se priveau în tăcere. A condus-o, a tras-o mai degrabă spre o terasă, s-au aşezat, a comandat o cafea pentru el şi o bere pentru ea şi au început să vorbească amîndoi deodată, aproape fără să se asculte unul pe celălalt, parcă dorind să se golească fiecare de prea multele cuvinte nevorbite, adunate în ei ca în nişte saci uriaşi de pîslă. S-au calmat un pic cînd a venit comanda. Şi-a aprins o ţigară, i-a aprins şi ei una lights, nu mai fuma ţigări tari şi fără filtru!, şi au început să povestească, să depene amintiri separate ca şi cum ar fi dorit să recupereze timpul, să ţeasă un fel de cocon catifelat, moale şi cald care să-i adăpostească…

Într-un tîrziu, cînd soarele coborîse deja spre orizont, a luat-o de mînă fără să-i spună nimic şi s-au îndreptat spre locul reperat de el cu atîta atenţie cîteva ore mai devreme. De aproape, locul  arăta mai rău decît i se păruse la prînz, mult mai rău. Ocoliră printre bucăţile de Zid şi vrură să intre în adăpostul improvizat cînd, se opriră brusc, înăuntru, în doi saci de dormit cu fermoarele deschise, dormeau, zăceau doi bărbaţi de treizeci şi ceva de ani, blonzi, murdari, nebărbieriţi, cu feţele tumefiate şi probabil beţi praştie. Dormeau cu faţa în sus, cu balele scurgîndu-se pe lateralele obrazului, gîfîind şi gemînd, articulînd vag prin somn, mai degrabă mormăind, nişte cuvinte în ruseşte. Tot ruşii, la dracu`! Nu te mai poţi nici măcar scărpina la cur de răul lor! Cum se-ntîmplă ceva nasol, cum dai peste ruşi! S-au reîntors descumpăniţi spre piaţetă, iar ea i-a propus să intre în hotelul renovat. A refuzat. Bine măcar că nu-i propusese asta de la început ca să rateze totul, a mai rămas ceva autentic în ea, n-o stricase complet lumea asta stupidă, mecanică şi aseptică. Şi, totuşi, colcăitoare de un fel de viaţă de împrumut, de la toţi veneticii ăştia veniţi de peste tot, care construiesc parcă alt Babilon. I-a sugerat apoi să meargă acasă, că e destul de aproape, că Jurgen e plecat cu afaceri, cu organizarea unor concerte şi recitaluri la Hanovra, iată, nu-l cheamă Hans, cum îşi imaginase că trebuie să-l cheme pe hansul ei, ci Jurgen. Nu. Tot farmecul se rupsese, se risipise ca şi cum nici n-ar fi fost. Nici Oana, nici Berlinul, nici futaiul nu-i mai spuneau nimic, dorinţa concentrată vreme de doi ani se evaporase. Se simţea inadecvat, străin, corp străin într-o lume străină, alături de o străină ce-i fusese totuşi atît de apropiată.

De ce n-o putuse uita vreme de doi ani, nu-şi mai putea explica. Nu-i spunea nimic, nu simţea nimic în afara tandreţei ce-o trăieşti spontan faţă de orice fiinţă umană pe care cîndva ai cunoscut-o. I se făcu brusc dor de casă, de dulcea, eterna, fascinanta şi, bineînţeles, mereu surprinzătoarea. Ca de obicei cînd i se făcea dor, îi veni în minte imaginea uşii din scînduri cenuşii şi putrede de la magazia de lemne din copilărie. Care nu mai exista de la cutremurul cel mare din 77! Dar care, prin nu ştiu ce miracol, reuşea să apară din memorie cu o precizie a detaliilor  care nu exista, pe care nu o avea, desigur, pe vremea percepţiilor propriu-zise. Acesta era, de altfel, principalul său defect, cea mai importantă sursă de confuzie şi adesea de suferinţă. Trecutul nu dispărea niciodată cu totul, rămînea undeva ascuns în întregime şi irupea în prezent, uneori mai puternic, mai cotropitor decît toate senzaţiile prezentului. Cum şi viitorul e şi el cu totul ascuns undeva, de unde-şi trimite semnalele cînd te aştepţi mai puţin. Se întreba dacă asta nu cumva falsifică viaţa. Nu, nu o falsifică, desigur, însă o complică îngrozitor. Invers decît la Borges, grădina nu este a cărărilor ce se bifurcă la infinit, ci se încrucişează mereu, se intersectează în cele mai neaşteptate locuri şi momente, se fixează la cele mai aparent neînsemnate întîmplări. Falsifică asta viaţa? O, nu, nu, nu, o face mai bogată, mai plină, în cele din urmă chiar mai vie. Şi mai complicată, bineînţeles, că nu e defel simplu să trăieşti la intersecţia tuturor drumurilor vieţii tale nu doar prezente, ci şi trecute şi viitoare. Dacă există un continuum al vieţii, un continuum spaţio-temporal cum cred savanţii, chiar acesta este. Spre deosebire de cafea, viaţa nu este niciodată instant, ea există păstrînd mereu şi toată aroma plantaţiei şi mirosul transpiraţiei sclavilor. Nu în spaţiul fizic, desigur, acesta nu este decît o scenă pentru jocul nostru, al protagoniştilor, ci în cel intim, subiectiv, de fapt intersubiectiv, pentru că, trăind, îl iei cu tine şi pe celălalt în trăirea ta. Dacă nu cumva te decizi, ca în acest moment al poveştii de lîngă Check Point Charlie, să-l alungi, să-l arunci afară, să-l expulzezi pentru ultima oară, de astă dată definitiv. Definitiv? Altă iluzie! Ca şi cum ai fi proprietarul vieţii tale, nu un biet locatar, un chiriaş temporar, care uneori uită pînă şi să-şi plătească chiria. Poate pentru că se şi crede proprietarul adevărat, poate din neglijenţă, poate pentru că pur şi simplu nu înţelege nimic ori nu-i pasă. Şi de ce i-ar păsa?

Da, da, da! Trebuie să plece! Trebuie să plece imediat de aici, nu doar de lîngă Check Point Charlie, nu doar de lîngă Oana, nu doar din Berlin, ci din lumea asta mult prea igienică, încît nici nu-ţi poţi imagina un avort septic, şi vag idiotizată, care începuse să-l irite, să-l scoată din sărite, chiar să-l sufoce, poate fără un motiv plauzibil, dar nu şi fără violenţă. Aici nu e de trăit, cel puţin nu pentru el, îşi spuse în minte. Nu e nici de trăit, nici de futut, dacă n-o fi cumva acelaşi lucru! Iar în unele împrejurări e chiar acelaşi lucru, îşi zise, cu o hotărîre atît de violentă de parcă ar fi dorit să desfidă pe cineva. Iar acel cineva nu putea fi decît el însuşi, el cel cuprins de un fel de criză nelegată de o vîrstă anume, ci de o situaţie anume. Aici, ca şi la Paris, după cîteva luni se afla în starea aceea ciudată în care nu ştii de fapt ce să faci, nu ştii dacă vrei să rămîi ori să te întorci şi atunci îţi trebuie o soluţie precum cea care a rezolvat, altădată, cu mii de ani mai înainte, pentru cineva infinit mai important decît el chestiunea gordianică. Numai că importanţa problemei nu e acelaşi lucru cu importanţa persoanelor şi de aceea se afla, măcar aparent, şi de fapt deloc aparent, într-o situaţie fără ieşire. De fapt, dacă ar fi cedat impulsului cu care venise, cu siguranţă că soluţia n-ar fi fost una aleasă de el, ci s-ar fi impus cu invulnerabilitatea fenomenelor naturale. Ar fi fost soluţia ei. Dar se săturase de soluţiile ei.

A întors-o cu faţa spre el, a privit-o cîteva lungi minute în tăcere, a îmbrăţişat-o pentru un adio pe care-l voia, pe care-l credea, pe care-l ştia definitiv, ce glumă!, totuşi, chestia asta cu definitivul, a sărutat-o în fugă pe obraz, apoi i-a îndepărat chipul şi a mai privit-o o dată, şi a plecat repede în direcţia din care venise cu alte gînduri, cu totul alte gînduri, ce gînduri avusese, Dumnezeule!, cîteva bune ceasuri mai înainte…[1] Aproape că-i venea s-o pălmuiască, cum îi mai venise de atîtea ori pe vremuri şi cum nu o făcuse niciodată. Aruncase doar greoiul Kant după ea, o dată cînd îl enervase cumplit, dar n-o nimerise. Absurd, de altfel, pentru că, acum, nu ea era de vină, nu ea se situa în inadecvare, ea părea  să se potrivească foarte bine aici. Venise cu alte gînduri, cu alte planuri, cu alte iluzii. Dar acum? Cum naiba o să reuşească să-şi schimbe data plecării? Cum o să urce foarte repede, imediat dacă se poate, în aceeaşi clipă, într-un avion către casă? Dacă nu dispare acum, locul acesta îl poate prinde ca o pînză de păianjen, mai degrabă ca o mlaştină otrăvită. Tot Willy săracul, cine altcineva, că doar de asta e bine să ai prietenii împrăştiaţi cu grijă pretutindeni în lume!

Crăciun 2002 – Bobotează 2003

Experimentul al treilea. Dacă mă mirase deja cum a ieşit primul experiment, cel de-al doilea m-a lăsat mască! Practic micul grupaj de poeme a devenit, în mai puţin de 48 de ore cea mai citită şi mai comentată postare a mea pe VoxPublica! Şi nu erau poeme de Dante, Rimbaud, Eminescu sau Edgar Poe, ci micile mele încercări cretane. Nu voi mai spune niciodată că au dispărut cititorii de poezie, nici, în general, iubitorii de literatură. Nici măcar în vremuri tensionate, dacă nu cumva acelea retrezesc interesul. Încep însă să cred că un scriitor, într-o lume cu multe atracţii, nu mai trebuie pur şi simplu doar să-şi aştepte cititorii, e mult mai bine să-i şi caute! În episodul trei, revenim la poveste! Povestirea a apărut în volumul La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi în ediţie definitivă, EuroPressGroup, Bucureşti, 2007.

Deosebit de noi, ceilalţi oameni, toţi ceilalţi oameni, care începem să murim imediat ce ne naştem, dacă nu cumva cu vreo nouă luni mai înainte, tata a început să moară exact pe 19 mai 2005, la ora 14 şi 55 de minute, la mai puţin de o lună după ce sărbătorisem aniversarea sa de 82 de ani, dar şi pe a mea, care era exact cu trei decenii mai scurtă. Eram în gară, mai erau şase minute pînă la plecarea trenului spre Cluj, unde mergeam la o lansare de carte, cuplată cu o dezbatere despre extremism, iar directoarea editurii, care mă însoţea, nu sosise încă. Mă mişcam agitat pe lîngă vagonul în care aveam locuri, am scos mobilul să văd ce se întîmplă, iar acesta a sunat în timp ce mă pregăteam să formez, să caut numărul. Era sora mea, care mi-a dat vestea, cancer generalizat, plecat de la plămînul drept, cu metastaze la aortă, ficat şi o mulţime de alte organe din jur, speranţa de viaţă de cîteva săptămîni, nu se ştia cîte. Mi-a spus asta direct, brusc, fără nici un fel de pregătire. Atunci a început să moară tata, pe 19 mai 2005, la ora 14 şi 55 de minute, nu de la naştere, nu cu vreun an înainte, cînd i se diagnosticase un cancer de prostată, care reacţionase favorabil la tratament. Sora mea m-a certat că plec tocmai atunci, în asemenea împrejurări. Dar eu ştiam că trebuie să plec. Nu pentru că, bănuiam, nu se mai poate face nimic, nici pentru că voiam să  mă ţin de cuvînt faţă de organizatorii evenimentelor la care eram invitat, ci pur şi simplu pentru că trebuia să plec, să pot primi în linişte, în singurătate, vestea asta. Să o asimilez, să o interiorizez, să o accept. Să o accept, dar cum naiba aş fi putut să accept aşa ceva, cum aş fi putut accepta că, în cîteva săptămîni, aveam să devin orfan de tată? Pentru că numele tatălui este fiul, iar numele este al tatălui. Deci, atunci, a început să moară tata. Pînă atunci, fusese, ca noi toţi, nemuritor. Trebuia să fiu singur pentru acest proces de înţelegere şi de acceptare. Am urcat în vagon, m-am aşezat pe locul de la geam şi m-am rugat ca însoţitoarea mea să piardă trenul. Nu l-a pierdut, a intrat cu doar cîteva secunde înainte de plecarea trenului, i-am spus, cam la fel brusc cum îmi spusese sora mea, ce mi se întîmplă, iar ea a avut un tact extraordinar, afundîndu-se în citirea unui mauscris, lăsîndu-mă în legea mea pe toată durata de aproape zece ore a drumului. Doar cînd am întrebat-o ceva, lucruri banale, precise, legate de lansarea de carte, mi-a răspuns la fel de precis şi şi-a văzut de treburile ei, de drumul ei.

Heidegger crede că omul este existenţă spre moarte, ceea ce mi se pare o mare, o imensă prostie. În fapt, omul este nemuritor şi este aşa exact pînă în clipa în care începe să moară. Dacă ar fi altfel, nimeni n-ar mai muri „de moarte bună”, de boli sau în accidente, pentru că toţi am alege moartea voluntară. Moartea este doar conştiinţa morţii şi, pînă cînd aceasta ne infuzează, sîntem cu toţii nemuritori. Nu ne naştem cu conştiinţa morţii, ci o deprindem, aflăm despre ea de la ceilalţi, pentru că, aici Sartre are dreptate, ceilalţi sînt infernul. Bineînţeles că nimeni nu i-a spus tatei ce diagnostic are, l-am lăsat cu gîndurile lui despre durerile intercostale datorate vîrstei şi reumatismelor, dar conştiinţa morţii de la noi a primit-o. Atunci, în acele ultime două săptămîni. Nu pe cale raţională, nu parcurgînd vechiul silogism „Toţi oamenii sînt muritori/ Eu sînt om/ Deci eu sînt muritor”, ci pur şi simplu prin noi, prin comportamentul nostru, cinstit spus, prin marea noastră atenţie şi prin grija deosebită pe care i-am acordat-o în acele două săptămîni terminale. Orice ar fi dorit ar fi primit. Orice moft i-ar fi fost îndeplinit, deşi nu-şi dorea aproape nimic. Şi era normal să ne purtăm aşa, era „omeneşte” să procedăm astfel! Dar asta nu putea să nu-l pună pe gînduri. Nu avea cum să nu ceară explicaţie faptul că fiul, care trecea în cel mai bun caz o dată pe lună în vizită rapidă, apare deodată mai în fiecare zi şi are vreme să stea alături, să inventeze subiecte interesante legate de cele ale zilei, politică, preţuri, evenimente.  Nici că nepoata iubită, cu tot cu bărbatul ei şi strănepotul de zece luni au traversat intempestiv Oceanul, pentru că-i apucase dorul. Ceea ce era adevărat, călătoria era planificată dinainte şi trebuia să fie o surpriză despre care numai eu ştiam. A fost o surpriză şi sînt bucuros că s-a produs, cînd  îmi amintintesc prima şi ultima întîlnire pe care a avut-o cu strănepotul, pofta de joacă pe care o mai văzusem doar cînd nepoata fusese la rîndul ei copil şi, mai ales, ultimele sale cuvinte, cele de dinaintea plecării, aşa cum mi le-a povestit mama. Da, i-am umplut ultimele două săptămîni, am încercat să-i prilejuim „o moarte uşoară”, dar habar nu am dacă asta şi-ar fi dorit. Poate că, în locul unei morţi uşoare, ar fi preferat una neaşteptată, nepregătită, neanunţaţă de conştiinţa sfîrşitului, care nu avea cum să nu fie dureroasă, sfîşietoare, oricîte şi orice fel de poze nepăsătoare şi-ar fi afişat. Ca întotdeauna de cînd îl ştiam, n-a lăsat să transpară nimic din eventualele sale frămîntări, nici măcar din suferinţa sa fizică. Poate nu era foarte mare? Nu ştiu, ştiu doar că a rămas de la început pînă la capăt la primul analgezic, că n-a trebuit să treacă la morfină, că a fost tot timpul conştient, că n-a avut nevoie de ploscă şi că s-a ambiţionat să se deplaseze prin forţe proprii la toaletă, de cîte ori a fost nevoie. Nu ştiu însă nimic despre orele din noapte cînd toţi dormeam şi el, poate, nu dormea, despre gîndurile sale de atunci şi nici nu cred că am puterea să mi le imaginez. Prefer să-mi amintesc întîmplări de pe vremea cînd era nemuritor…

Cea mai veche, cred că amintirea cea mai veche este legată de o iarnă fabuloasă cu zăpezi enorme, cum nu mai sînt acum, cînd mă îmbolnăvisem de rujeolă. Nu-mi aduc aminte multe despre perioada propriu-zisă a bolii decît că aveam febră şi că „boala mirosea”. Nu ştiu exact ce înţelegeam prin asta, dar mirosul acela al bolii, mi-l pot aminti şi acum, îl simt undeva în nări sau în fundul plămînilor, oricît fum de ţigară ar fi trecut între timp prin ei. Nu-mi amintesc însă întîmplarea din pricina acelui miros, ci din cauza contrastului cu un alt miros, ce i-a succedat, un miros rece, proaspăt, înviorător. Intrasem probabil în convalescenţă şi tata m-a scos afară, să mă aerisesc şi, chiar înainte de a vedea zăpada, de a simţi frigul, la deschiderea uşii, m-a izbit în nări mirosul acela viu, „sănătos”, proaspăt, care mi-a relevat mirosul jilav, cald, vechi, „de boală”, pe care urma să-l părăsesc. Zăpada era foarte mare, era un ger pe care îl simţeam prin haine şi prin pătura moale în care mă învelise şi m-a plimbat pe nişte cărărui făcute în zăpadă între casă şi dispensarul vecin, la care lucrau, el şi mama. Vorbea cu mine, eu nu prea răspundeam, că eram toropit de boala ce se sfîrşea, nu ştiu cîţi ani aveam. Sigur, aş putea afla asta, fie de la mama, că mamele ţin minte cam tot, fie căutînd prin dosarele cu hîrtii vechi, că au păstrat aproape toată arhiva, chiar şi nişte vechi state de plată, din care spre uimirea mea am aflat că salariile erau pe vremea primei mele copilării de cîteva sute de lei, cum au ajuns majoritatea să fie şi acum, în leii aştia noi! Dar nu e important cîţi ani aveam, ci numai această cea mai veche amintire, a unei întîmplări care, probabil, mi-a adus conştiinţa mirosului, dar şi pe cea contrastului. Nu e, totuşi, cea mai veche amintire a mea, ci doar cea mai veche cu el. Cea cu adevărat cea mai veche este, de fapt, cu tatăl lui, cu bunicul, cu moartea bunicului şi e de pe vremuri de vară. Sigur e anterioară episodului cu rujeola şi plimbarea prin marile zăpezi de altădată. Era deci vară şi era foarte cald, bunicul stătea ţeapăn, în haine de oraş, pe masă, în sicriu şi o muscă se aşeza mereu pe faţa lui. Îi ţin minte perfect chipul, exact ca în singura fotografie păstrată, una de dimensiunile celor pentru buletinele de identitate, şi ţin minte şi musca. Nu-mi amintesc nici un alt chip, deşi îmi amintesc o mulţime de oameni, dar care nu au faţă, au feţele şterse, cum se procedează acum la televiziune cînd nu trebuie identificat un chip. Decît chipul bunicului Andrei şi al Marghioalei, femeia care avea grijă de casă, care mereu alunga musca, iar aceasta mereu se aşeza pe frunte, pe nasul, pe obrazul bunicului. Despre el, despre aventurile sale, încă din adolescenţă am vrut să scriu un roman, am vrut să scriu Viaţa şi întîmplările lui Anton Andrei în Europa şi America, dar n-am reuşit nici măcar să încep asta. Dar a avut o moarte pe măsura vieţii sale aventuroase. Asta nu îmi amintesc, de fapt, asta ştiu din poveştile de familie. Credea că e bolnav grav şi degeaba îl controlau şi linişteau mama şi tata, că voia control serios la un medic „de la oraş”. Într-o zi de vară, cînd a plecat cu căruţa la raion, ca să aducă medicamente pentru dispensar, tata l-a luat cu el, l-a dus la o mulţime de medici şi a aflat, desigur, că nu are nimic grav, că avea o sănătate de invidiat. Cum vestea bună trebuia sărăbătorită, au sărbătorit-o la o cîrciumă de la ieşirea din oraş, au sărbătorit-o atît de bine încît bunicul a pretins dreptul de a mîna el caii spre casă, mai ales că vizitul se dovedise mai puţin rezistent la sărbătoare şi adormise între sacii şi cutiile cu medicamente. A condus vijelios, după măsura dispoziţiei în care se afla, căruţa s-a răsturnat într-un şant de pe marginea şoselei cu sacii şi cutiile de medicamente peste ei. În afara bunicului, nimeni n-a păţit nimic, oameni sau cai. Dar pe el l-a strivit marginea coşului căruţei. A mai trăit două zile, nu se putea face nimic. Aş putea spune că, deşi destul de bătrîn, a murit sănătos tun! Deşi n-a spus vreodată asta, cred că tata nu şi-a putut ierta că nu l-a împiedicat să urce la volanul căruţei, că nu l-a stăpînit mai bine, dacă tot l-a scăpat la mînat caii. Îşi făcea reproşuri degeaba, bunica, cu care am vorbit mult în copilărie, care m-a învăţat să citesc şi să scriu pe la 4 – 5 ani, mi-a dat destule probe că pe bunicul nu-l putea opri nimeni şi nimic cînd îşi punea ceva în cap.

De fapt, mint sau am uitat, am scris cîteva pagini despre bunicul Andrei şi vacile sale olandeze, i-am schiţat chiar foarte sumar viaţa într-o carte despre intelectuali:

O amintire din copilărie. De fapt, o reconstituire, pentru că nu-mi amintesc mai nimic în mod direct, ci am apelat la amintirile altora, ale părinţilor şi la amintirile povestirilor din amintiri ale bunicii. Bunicul Andrei, un bucovinean poreclit spre sfîrşitul vieţii „Burduşilă” – et pour cause! – , n-a avut prea mult pămînt în satul său de munte, aşa că a coborît în Moldova, la Santa Mare, pe undeva pe lîngă Botoşani, şi s-a angajat un fel de vechil pe o moşie ce se întindea pe mii de hectare, pe ambele maluri ale Prutului. Se pare că bunica era o femeie foarte frumoasă în tinereţea ei, iar moşierului i s-au cam aprins călcîiele după ea, astfel încît, pînă la urmă, bunicul a trebuit să tragă cîteva focuri de armă înspre el, ca să-l răcorească. Nu l-a nimerit. Poate era prea nervos, poate nici n-a vrut să-l nimerească, pentru că era un trăgător bun, după cum povestea bunica. Dar a trebuit să fugă şi a fugit atît de mult că nu s-a oprit decît la o mină din California. Nici acolo nu s-a liniştit. Şi-a imaginat că treaba lui nu-i doar aceea de a scoate minereu din mină, ci şi să „comploteze” la organizarea sindicală a minerilor. A fost expluzat prima oară. S-a întors în ţară şi i-a făcut bunicii al doilea copil, primul fiind născut cu puţin înaintea plecării.  Apoi, a plecat iarăşi în America, de data aceasta în Canada, pe lîngă Montreal. Iar cu sindicalizarea. Iar a fost expulzat. I-a mai făcut bunicii un copil şi a plecat înapoi. Asta s-a petrecut de cinci sau de şase ori. Un singur lucru mă frămîntă – n-ar fi fost mai bine s-o ia şi pe bunica cu el? Tata s-ar fi născut acolo şi acum aş fi urmaş de cetăţean american, eu însumi cetăţean american. Aşa, pe ocolite, sînt doar bunicul lui Andrew, care îi poartă numele, aşa cum şi Andreea îi poartă numele feminizat, Andrew cetăţean american prin naştere. Sigur este că, deşi un fel de navetist între America şi Europa, şi mai mult anarho-sindicalist decît tolomac de miner, bunicul tot a reuşit să adune o mică avere. Cînd s-a decis să rămînă definitiv în ţară, şi-a cumpărat o turmă de vaci elveţiene, cele mai renumite în acea vreme. A reuşit să le scape de rechiziţiile succesive ale românilor, nemţilor şi, apoi, ruşilor, ascunzîndu-le prin păduri, astfel încît, la sfîrşitul războiului, turma era chiar mai mare decît fusese la început. Era, deci, gospodar la casa lui cînd comuniştii au decis că a venit momentul „socializării agriculturii”. Primul lucru pe care l-a pierdut  a fost chiar cireada de vaci. Nu s-a opus. Era bătrîn, puşcă nu mai avea de cîţiva ani, copiii erau în şcoli ori în slujbe la stat. S-au opus însă, în mod misterios, vacile. La mai puţin de o lună de la confiscare, după intrarea în gospodăria colectivă, cum se spunea atunci, vacile au început să nu mai dea 12 – 15 litri de lapte zi, ci doar două-trei farfurii. Erau nişte vaci anticomuniste, după cum se pare. Nu s-au obişnuit cu niciun chip cu grajdurile colectiviste. Noii conducători ai satului au făcut şedinţă după şedinţă, dar n-au reuşit să convingă vacile să redevină productive. N-a reuşit nici inspectorul de partid de la raion, nici cel de la regiune. N-a reuşit nici măcar securistul care se ocupa de sat. Cel din urmă s-a străduit cel mai mult, a urlat la ele şi le-a ameninţat cu pistolul. A propus în cele din urmă mutarea vacilor bunicului într-un grajd separat, ceea ce miroase a fracţionsim şi e de mirare că nu l-au dat afară din Securitatea mamei lui! Vacile, însă,  nimic şi nimic. Pînă la urmă, au fost sacrificate, astfel încît consătenii bunicului meu, care nu aveau voie să-şi taie animalele, că le dădeau la cote, au mîncat o bucată de timp carne pe săturate. Am putea spune că vacile au ales sinuciderea în locul sclaviei. Cînd eram copil, o întrebam pe bunica: bine, dar dacă vacile nu voiau să dea lapte la CAP, de ce nu i le-au dat bunicului înapoi? Bunica rîdea şi îi spunea tatei: copilul ăsta are mai multă minte decît toţi comuniştii ăştia la un loc. De fapt, ne înşelam amîndoi, şi eu, şi bunica, logica sistemului era cu totul alta, dar aveam să aflu acest lucru mult mai tîrziu…

Amintiri. Sînt multe amintiri, se adună o mulţime într-o viaţă deja semicentenară şi chiar un pic mai mult de un semicentenar am avut ocazia să fim aici împreună. Eu şi tata. Tata şi cu mine. A fost o perioadă, pe la sfîrşitul liceului şi începutul facultăţii, pe care n-am înţeles-o atunci, n-o înţeleg nici acum. Tata n-a fost niciodată un om vorbăreţ, puteai sta şi o zi întreagă cu el şi să nu schimbi o propoziţie, în schimb te înţelegeai cu el din semne şi priviri. Dar în perioada aceea, a fost chiar tăcut, tăcut de tot, aproape nu vorbea decît cu totul funcţional şi numai dacă nu avea încotro. În perioada aceea, se instala ore întregi la geamul uşii de la intrarea în casă şi privea undeva în gol. N-am ştiut la ce se gîndea, dacă se gîndea la ceva, nici ce anume vedea. În fond, de la fereastra aceea, n-ar fi putut vedea decît nişte vechi case evreieşti, cum era şi a noastră, pierdute cu toatele la cutremurul cel mare din 1977. Nu spunea nimic despre experienţele acelea ale lui taciturne, despre ce contempla. Nu mi-a trecut nici măcar mai tîrziu prin cap să-l întreb despre acea perioadă, despre acea experienţă care, mereu, mi s-a părut una importantă, iar acum mi se pare fabuloasă, tocmai pentru că nu mai poate fi recuperată. Regret că nu am făcut-o măcar în ultima noastră lună împreună. Ar fi indecent să încerc să inventez sau să fac presupuneri, dar sînt convins că am pierdut ceva important din viaţa lui nepunînd întrebările măcar în ultimile zile, în ultimile clipe. Dar, dacă el nu vorbea, mă simţeam şi eu blocat. Mereu am crezut că este un om foarte sever, deşi aş fi avut semne că nu este aşa, că n-am găsit eu calea de acces. La petrecerile de familie, după două-trei pahare de vin, nu numai că vorbea, dar spunea glume, deosebit de majoritatea comesenilor cu perdea, ba chiar şi cînta. Faţă de mine, care mi-am pierdut-o pe cînd era în schimbare, avea voce, o voce foarte plină şi caldă, de bariton spre bas şi chiar mă întreb dacă în vreo perioadă a vieţii lui nu şi-o cultivase. Doar un unchi, soţul unei surori de-a mamei, foarte bătrîn şi bolnav acum, avea o voce poate mai bună, mai exersată, dar mai subţire, de tenor. Cînd i s-a născut nepoata şi cînd am văzut cum îşi petrecea vremea cu ea, cum inventa jocuri şi poveşti, cum se punea buşilea ca să urce călare, mi-am dat seama că am pierdut o parte din bucuriile copilăriei. Dar nu mi-ar fi trecut prin cap că mi-aş fi putut permite aşa ceva, poate nici nu mi-aş fi putut permite, că oricum bunicii sînt mai îngăduitori cu nepoţii decît cu copiii lor. Dar sentimentul că am pierdut ceva, că am mai pierdut ceva mi-a rămas, încă mă bîntuie. Mai mult mă bîntuie însă gîndul că n-am fost în stare să aflu nimic despre stările acelea lungi de privit în gol, de contemplaţie. Îl văd foarte precis, sprijinit de uşa de la intrare, tăcut, privind spre undeva, spre ceva. Dacă voiai să intri sau să ieşi pe uşă, se dădea uşor la o parte, apoi revenea în poziţia aceea cumva relaxată. Uneori, fuma. Alteori, stătea ceasuri întregi chiar şi fără să fumeze, el care, pînă la pensionare, fuma trei pachete de Carpaţi pe zi, apoi numai zece ţigări şi s-a lăsat cu totul de fumat pe la şaptezeci de ani, cînd a făcut o operaţie de transplant de cristalin şi a fost blocat la pat aproape o săptămînă.

Nu era doar foarte tăcut, ci şi neverosimil de calm. Nu cred că l-am văzut nervos mai mult de zece ori în această lungă bucată de viaţă. N-a ţipat vreodată la mine, nici la ceilalţi, din ceea ce am văzut eu. Nici nu m-a certat, mai degrabă, îmi atrăgea foarte liniştit atenţia, cînd i se părea necesar. Dar şi asta doar dacă prostiile pe care le făceam erau cu totul remarcabile. E incredibil cîtă libertate de mişcare am avut toată copilăria şi adolescenţa. Nu mă întreba nici unde plec, nici cînd vin, dar nici eu nu cred că întindeam prea tare coarda. Dacă îi ceream bani, rar, că învăţasem să mă descurc vînzînd sticlele şi borcanele goale, nu mă întreba pentru ce-mi trebuie. Dacă îi spuneam că vreau să merg la film ori la un spectacol, băga mîna în buzunarul din dreapta pantalonilor, unde ţinea monezile şi hîrtiile mici şi-mi dădea fără să spună nimic. Dacă era vorba de o carte, îmi întindea o bancnotă de zece şi una de douăzecişicinci şi eu o alegeam pe cea mai potrivită. Nu întreba cît costă, nu aştepta rest.  M-a bătut totuşi de trei ori, dar tot calm, pe îndelete, cu cureaua, nu exagerat de tare, ceea ce m-a enervat cumplit de fiecare dată. Mă bătea mai mult din principiu decît pentru că i-ar fi plăcut să facă asta. Aş fi preferat să urle la mine, să nu-şi controleze loviturile, cred că mi s-ar fi părut mai suportabil. Două bătăi, probabil le-am meritat, pe cea din mijloc o socotesc luată pe nedrept şi acum. În fond, ce făcusem? Colecţionam orice în copilărie, timbre, monezi, fotografii cu actori şi fotbalişti din pachetele cu gumă de mestecat aduse din Danemarca, alte poze de actori care se vindeau la cinematografe, aproape orice. În mod firesc, a venit şi rîndul cheilor. Cînd a văzut într-o bună zi, şiragurile de chei pe care le adunasem, unele vechi, chiar de colecţie, altele noi, nu ştiu de ce şi-a imaginat că voiam să mă fac spărgător, ceea ce mie nici măcar nu-mi trecea prin cap! Şi am luat, cu el foarte calm, metodic şi reţinut, cea de-a doua bătaie. Pe prima, după regulile societăţii de atunci, am meritat-o, nu şi după cele ale societăţii de acum, fundamentată de libera iniţiativă. Făceam de cîteva luni speculă cu bilete la cinematograf. Cum eram în timpul micii liberalizări comuniste, veneau o mulţime de filme capitaliste, cu Alain Delon, Jean Marais, Gina Lollobrigida, Sophia Loren şi aşa mai departe. Filmului Cartouche, cu Belmodo şi Lollobrigida, pe care l-am văzut de vreo zece ori, îi învăţasem dialogurile pe de rost. Dar toată lumea mergea la film, însă nu avea vreme să-şi ia bilete, aşa că mă trezeam pe la şapte, iar cînd se deschidea casa, luam zece sau mai multe bilete, pentru spectacolele de după-amiază, cele de la cinci şi de la şapte, foarte solicitate. Vindeam biletele de doi lei cu opt sau zece lei, ba chiar la Romulus şi Remus, cuiva din Galaţi, care pierduse filmul acolo, i-am vîndut un bilet cu 20 de lei. Învăţasem să negociez, să mă prefac că nu pot renunţa să merg la film şi alte trucuri. Aveam stofă de capitalist! Făceam cîteva zeci bune de lei, uneori chiar peste o sută pe zi, pe care îi cheltuiam la fel de uşor pe cît îi cîştigam, îi duceam pe ceilalţi puşti la cofetărie, ne cumpăram ţigări şi fumam pe ascuns, iar o bună parte îi dădeam cerşetorilor de care era plin centrul oraşului. De la cinematograf, cînd terminam afacerile, şi pînă lîngă Mitropolie, unde locuiam atunci, cam jumătate din bani mergeau la cerşetori, ceea ce mă făcea să mă simt ca un fel de haiduc, care ia de la bogaţi şi dă la săraci. A durat cîteva luni activitatea mea de liber întreprinzător, pînă m-a turnat careva ori m-o fi zărit chiar tata din întîmplare. Oricum, într-o zi, cînd tocmai negociam strîns vinderea unui bilet, m-am simţit apucat de mînă, cumva din spate. Am crezut că e vreun miliţian pe care nu reuşisem să-l reperez în mulţime şi m-am speriat. M-am speriat şi mai tare, cînd am văzut că e tata. Mi-a spus numai vino, încet şi calm şi l-am însoţit spre casă. Acolo, la fel de calm, mi-a aplicat prima bătaie. O ţin minte bine, o socotesc îndreptăţită, chiar dacă îmi va fi reprimat defintiv spiritul de liberă iniţiativă economică. E clar, n-o să ajung niciodată nici jucător la bursă, nici speculator pe piaţa imobiliară! Iar a treia bătaie a fost de la sandale. Îmi luaseră sandale noi, pentru că trebuia să plec în tabără la mare, iar acestea îmi fuseseră furate la ştrand. În principiu, probabil că nici n-ar fi trebuit să ştiu unde-i ştrandul, că nu mă duseseră niciodată acolo, dar eu deja înotam foarte bine. Îmi şi plăcea şi uitam să mai ies din apă. Nu-mi cumpăram bilet, ci săream gardul, aşa că nu puteam depune hainele la garderobă, ci le lăsam pe plajă, de obicei lîngă cearşaful cuiva, rugîndu-l să fie atent şi la hainele mele, în fond un pantalon scurt, o cămaşă şi nişte sandale. Doar că, de data aceea, sandalele erau noi, cumpărate în dimineaţa aceea, aşa că deveniseră atractive şi nu le-am mai găsit, cînd am ieşit în sfîrşit din bazin. Am rătăcit prin oraş pînă seara, desculţ, mi-am pregătit o poveste cu nişte băieţi care mi-au propus un concurs de viteză la căţăratul într-un copac şi, tîrziu, am ajuns acasă. Desculţ. Nici n-am apucat să termin povestea că tata şi-a scos cureaua, mi-a băgat capul între picioare, mi-a dat cîteva lovituri şi m-a anunţat că dimineaţa voi pleca în tabără cu sandalele vechi, aproape rupte. Nu mai era nici un magazin deschis. A doua zi, pe la cinci dimineaţa, am plecat împreună pe jos spre gară, care era la cîteva sute de metri de casă, apoi cu trenul spre litoral. El n-a scos un cuvînt faţă de mine, deşi scotea monosilabe spre ceilalţi copii din grup, iar eu mă chinuiam să ţin picioarele sub banchetă, să nu mai vadă nimeni vechiturile cu care eram încălţat. N-a fost însă crud pînă la capăt. Mi-a luat o pereche de sandale noi de la un magazin chiar de lîngă gara din Eforie Sud, sfătuindu-mă să le păstrez şi pe celelalte, pe cele vechi, că nu se ştie la ce concursuri voi mai participa. Da, vorbea arareori, dar tot timpul cu o anume ironie, cum şi privirile sale tăcute erau cel mai adesea tot cumva ironice.

Ştia că mă ocup cu scrisul, încă din şcoala primară, cînd îmi scriam „romanele” mele cu partizani şi nemţi, ori cu cow boys, dar nu cred să fi citit vreodată ceva, pînă foarte tîrziu şi voi evoca episodul primelor texte pe care le-a citit sigur. Acum însă îmi amintesc că, cînd eram pe la jumătatea liceului, mi-a dăruit o maşină de scris. O maşină neagră, veche, portativă, cu o cutie tot neagră din lemn acoperit cu o hîrtie tare şi lucioasă. Pe o plăcuţă metalică fixată în şuruburi pe cutia de lemn, scria: „Editura Cartea Românească, Bucureşti, Bulevardul Regele Carol I…”. Fusese probabil primul proprietar, antebelic, şi cine ştie pe ce căi ajunsese în proprietatea cooperativei la care ajunsese tata contabil, după desfiinţarea raioanelor şi a regiunilor, deci prin 1966. Fusese dată la casare din pricina vechimii şi pentru că veniseră maşini de scris noi, redegiste şi lucioase. Tata a dat-o la reparat şi uns şi mi-a dăruit-o mie. Cred că a fost darul cel mai important pe care mi l-a dat vreodată. Am scris la maşina aceea pînă în ultimul an de facultate, cînd amîndoi, fiind deja lămuriţi că soarta mea e definitiv legată de scris, mi-au dăruit-o pe domnişoara Erika, o maşină nouă, redegistă desigur, care avea să mă însoţească pînă în 1990, cînd am trecut la o maşină electrică portocalie, primită „de la ajutoare”, de fapt de la cineva de la Europa Liberă, care-mi luase un interviu. Din 2000, m-am modernizat şi eu, am trecut la computer. Toate acele maşini de scris există încă – Continentalul şi Erika sînt la ei acasă, deşi el nu mai este, nu mă pot referi la acea casă ca fiind doar a mamei!, iar cea electrică e aici, lîngă mine, în spatele meu, de fapt, cum stau acum aşezat la birou, scriind această poveste la computer.

În vara în care am intrat la facultate, am avut prima, poate chiar singura mea discuţie mai lungă cu el. O discuţie serioasă, cum s-ar spune, ca de la tată la fiu, chiar de la bărbat la bărbat. Scăpasem de examenul de admitere şi îmi făcuse rost de o slujbă pentru o lună, să număr copacii din partea de jos a oraşului şi să măsor gardurile vii cu un fel de compas, ca să adun nişte bani pentru vacanţa la mare. Într-o după-amiază, cînd m-am întors, destul de aiurit de soare şi de mersul pe jos, mi-a spus că vrea să discute ceva cu mine şi a luat-o încet spre uşă. M-am luat după el, dar n-am mers mult, cîteva zeci de metri, pînă la Tosca, barul cel mai apropiat, unde mai intram cîteodată, şi eu, şi el, dar pînă atunci, niciodată împreună. Mai băusem de faţă cu el, dar numai la evenimentele din familie. Mă feream şi să fumez de faţă cu el ori cu mama, deşi ştiau. O dată, cînd mai eram în liceu, mergînd dimineaţa spre şcoală, am băgat mîna în buzunarul hainei după pachetul mic, de douăsprezece ţigări, de Diplomat şi nu l-am găsit. Am găsit în schimb, o monedă de trei lei, costul acestuia. Nu apucase, probabil, să-şi ia ţigări şi se autoservise, dar contracost! Am intrat, deci, la Tosca şi m-a întrebat ce vreau să beau. I-am răspuns cumva provocator că vreau Pinot Gris de Coteşti, un vin pe care îl descoperisem la revelionul precedent, petrecut la Bucureşti cu verii mei cei mai buni. Credeam că nu au aşa ceva acolo, dar aveau şi au adus o sticlă. Pentru el, am comandat eu bere Pilsner, cehească, care în 1972 încă se mai găsea la liber, ştiam că e berea lui preferată. Chelnerul ne-a umplut paharele, am început să bem în tăcere, am tăcut aşa vreun sfert de oră, poate chiar mai mult, pînă cînd, aproape pe nerăsuflate mi-a spus cea mai lungă frază pe care am auzit-o vreodată din gura lui. N-o ţin minte exact, deşi ar fi trebuit poate s-o reţin din pricina performanţei sale de elocinţă! Oricum, mă felicita pentru media mare cu care intrasem la sociologie, îmi spunea că ştie că sînt foarte deştept şi că dacă-mi propun ceva la modul serios reuşesc, că nu se băgase în alegerile mele, pentru că fiecare pasăre pre limba ei cîntă sau piere, în fine, că dacă vreau să fac carieră în direcţia pe care o alesesem, trebuie să intru în partid! Cu ultima chestie m-a dat gata! El nu intrase, mai mult, o ironiza pe adesea pe mama, care intrase „pentru copii”, spunîndu-i că e forţa conducătoare a familiei. I-am amintit toate acestea, iar el mi-a răspuns că nu intrase, pentru că nu-l interesase o carieră, ci numai familia, să ne vadă pe noi mari ş.a.m.d. I-am spus că nici eu nu voiam o carieră, că sînt scriitor, că dădusem la sociologie pentru că eram îndrăgostit de o fată care dădea acolo, de aia şi învăţasem ca un nebun şi renunţasem la exmenul la medicină, pentru care mă pregătisem vreo doi ani, nu din vreo pasiune specială pentru domeniu, despre care nici nu ştiam mare lucru. N-a insistat, am terminat sticlele noastre discutînd superficial despre cum e la numărat copacii, cînd plec la mare, fleacuri. Rămăsesem însă în cap cu întrebarea lui: „De unde ştii că eşti scriitor?”, aşa că, odată ajunşi acasă, eu clătinîndu-mă, totuşi, uşor, el nu, am intrat în camera mea şi am luat cele două pagini bătute la Continental, primul eseu dintr-o carte, niciodată terminată, pe care o botezasem curajos Eseuri phalo-clitoridiene. Am luat doar primul eseu scris, Despre absolutizarea pripită, nu şi pagina de gardă, nu şi prefaţa de o pagină, şi cu filele în mînă, am intrat în camera lor şi i le-am întins. Cît a citit, am stat nemişcat lipit de colţul mesei, într-o atitudine mai degrabă ostilă, în partea opusă celei la care era aşezat el. A citit:

Propoziţia „Toţi oamenii sînt muritori” este eronată. Mai mult chiar, ea este tendenţioasă şi răuvoitoare. Cum aş putea semna o asemenea afirmaţie cînd Eu sînt viu? Doar cel din urmă om mort poate susţine asta. Ceea ce mă uimeşte este că niciunul din marii exgeţi ai locurilor comune nu au găsit timpul trebuitor nimicirii unei asemenea aberaţii.

Eroarea provine din extinderea nelegitimă a unei constatări referitoare la toate cazurile de pînă la un moment dat la totalitatea absolută a cazurilor posibile, lucru ce dovedeşte un foarte grosier simţ al nuanţei şi o dezarmantă absenţă a spiritului de fineţe. Mai mult, este vorba aici despre tendinţa imperialistă a spiritului ateu şi pozitivist care, observîndu-se pe el însuşi muritor, crede că şi cel creştin, buddhist sau mahomedan suferă de aceaşi îngrijorătoare lipsă a perfecţiunii.

Efectul devastator al unei asemenea afirmaţii aproape că nici nu mai trebuie revelat. Cum poate arăta un om care se ştie condamnat a priori la moarte? Priviţi-i ochii încercănaţi, mersul şovăitor şi fruntea chinuită de riduri. Priviţi-l pe acel tînăr cu statură atletică şi aparenţă perfectă de Ares sau Hercule. Cît de temător taversează el strada, cum ezită înainte de alerga după tramvai. Poate un asemenea om să ia o hotărîre decisivă, îndrăzneşte el să înfăptuie ceva? Un asemenea om nu este decît teamă şi supunere, sclavul scalvilor şi împăratul ne-toţilor! Şi este firesc, atunci, nici să nu-şi merite viaţa. Şi este la fel de firesc să se agaţe cu dinţii de ea şi să geamă neputincios!

La prima vedere, pare ciudat că unei asemenea erori grosolane au căzut pradă nu doar mediocrii, ci şi spiritele inteligente, minţile de aleasă spiţă, precum Aristotel ori Marchiza de Beauvoir, care comite imprudenţa să-şi intituleze aşa chiar unul din romanele sale. Să privim însă lucrurile cu mai multă atenţie. Să luăm propoziţia infamă şi, absolut la întîmplare, propoziţia că Socrate este om. Vom obţine cele două premise ale unei figuri silogistice a cărei concluzie susţine fără putinţa tăgadei că „Socrate este muritor!”, a cărei imensă prostie mă înspăimîntă. Cui i-ar fi fost însă de folos o asemenea concluzie? Mai întîi, prostilor şi mediocrilor, desigur, dar, între alţii, şi bătrînului Aristot, care şi-ar fi eliminat un adversar din calea gloriei personale, uitînd însă proverbul cu săpatul gropii altuia. Doamne, pînă unde poate împinge invidia şi setea de mărire chiar şi pe cei mai aleşi dintre nemuritori!

L-am urmărit concentrat în vreme ce citea. Mi se părea clar că-i place, că îl amuză, zîmbea din colţul stîng al gurii, expresie fiziognomică pe care am moştenit-o şi eu. Cînd a terminat, mi-s spus însă că teza mea e la fel de ilegitim generalizatoare ca şi cea pe care o combat, mai mult că risc o suprapopulare periculoasă a pămîntului. M-am enervat, aş fi dorit doar să-mi spună că i-a plăcut, pentru că văzusem clar că îi plăcuse. În timp ce-mi spusese cele de mai sus, mi-a întins cele două foi, aceste două foi, pentru că îngălbenite de cele peste trei decenii trecute, sînt aici, lîngă tastatura computerului, mi le-a întins deci  înapoi. Mai mult le-am smuls decît le-am luat, am ieşit vijelie din camera lor, am intrat la mine în cameră şi am scris fără să mă opresc această Addenda la „Despre absolutizarea pripită”:

Cele afirmate în eseul de mai înainte ar putea conduce cititorul inocent, ba chiar şi pe cel experimentat, la concluzia că autorul acestor rînduri este adeptul aserţiunii „Toţi oamenii sînt nemuritori”. Nimic mai eronat însă. Doar o minte neghioabă, neştiutoare, poate bolnăvicioasă ar putea susţine la modul serios o asemenea enormitate dăunătoare pînă şi soartei noastre pe pămînt.

Să ne imaginăm doar o asemenea lume în care toţi, pînă la ultimul idiot al satului, s-ar şti nemuritori. Ce-ar putea fi decît un nemărginit imperiu al lenei, viciului şi prostiei? Cîrduri imense de imbecili zăcînd claie peste grămadă, toropiţi de alcool, de desfîru, luxurie şi inactivitate, exhalînd duhori insuportabile, exhibîndu-şi sexul[1]. Brrr! Nu simţiţi cum vi se ridică părul măciucă imaginîndu-vă aceste scîrbavnice fiinţe cu nimic deosebite de limacşii ori şobolanii pe care-i găsim uneori prin pivniţele ori locurile ferite de lumina soarelui ale caselor vechi, foste magazii ale prăvăliilor evreieşti din Vechiul Regat şi chiar din Imperiu? Am să vă cruţ! Voi opri descrierea înainte de a fi nevoiţi a o lua la fugă către un asemenea loc din propriile voastre locuinţe. Voi opri, deci, dezgustătorul tablou, oferind o soluţie, singura posibilă de altfel, între cele două rele la fel de mari şi de necruţătoare.

Dacă fiecare se va considera după cum crede de cuviinţă – şi aici raportul dintre cele instincte fundamentale ale omului, erosul şi thanatosul, este definitoriu -, în conformitate cu o teorie cunoscută, cea a numerelor mari – şi o cifră între 3 şi 15 miliarde, populaţia pămîntului la sfîrşitul ultimei conflagraţii mondiale şi cea estimată pentru 2100, pot fi considerate, fără tăgadă, numere mari – se va ajunge firesc la o tendinţă spre echilibru. Un echilibru între optimism şi pesimism, între activism şi pasivism, între moralitate şi imoralitate etc, care poate asigura o evoluţie satisfăcătoare a speciei noastre.

Este de la sine înţeles că opţiunea mea intre nemurire ori existenţa finită trebuie să se producă absolut liber, pentru că s-ar face în conformitate cu puterea de creaţie a fiecăruia, fiecare fiind ceea ce poate. Orice intervenţie a unei voinţe externe în alegerea înfăptuită de o voinţă liberă trebuie prohibită, pentru că nu ar face altceva decît să complice inutil lucrurile, tulburînd naturala tendiţă spre echilibru. Rezultatele îngrozitoare, le-am descris mai sus. Aveţi grijă!

Cum am bătut clapa cu semnul exclamării, am smuls pagina din maşină şi m-am dus în camera lui. Era întins pe pat, cred că aţipise, dar deschisese ochii cînd am smuls uşa şi am intrat. I-a întins cele două pagini proaspăt scrise şi m-am aşezat alături, pe marginea patului. S-a ridicat pe jumătate, şi-a aşezat perna şi tot fără să spună nimic, a citit ce-i adusesem. A terminat. S-a uitat la mine şi mi-a spus: „Da, Liviu, cred că ai încurcat-o, eşti scriitor”. Am ieşit destul de zăpăcit din camera lui. Nu ştiu dacă mi-a spus pe numele mic de zece ori în viaţă, apelativele lui variau între „şmercheson” şi „tinere domn”, dar mi-a spus pe nume, de fiecare dată, doar în momente importante. De pildă, în toamna lui 1989, cînd a căzut Zidul şi amîndurora ne dăduseră lacrimile ascultînd radioul şi cînd a spus: „Ai avut dreptate, comunismul s-a terminat, s-a terminat”. Chiar dacă, la noi, avea să mai dureze vreo lună, eram convins că s-a terminat. Şi pentru tot ceea ce aflam că se întîmplă în jur desigur, dar şi pentru că mi-o spusese el, el care vorbea atît de rar şi atît de puţin.

De ce am ajuns scriitor? Pentru că am avut talent? Se poate, dar nu sînt foarte sigur, nici măcar de faptul că aş avea talent nu sînt sigur. Pentru că am învăţat să scriu şi să citesc cu vreo doi ani înainte de a merge la şcoală? Pentru că m-am apucat de citit şi scris de romane în clasa a doua? Iarăşi, se poate. Dar acestea, toate, au fost nişte premise. Cred că am ajuns să mă socotesc scriitor din pricina acelei discuţii de la 19 ani, din cauza acelei scurte propoziţii pe care a pronuţat-o el la sfîrşitul lecturii celui de-al doilea eseu tineresc.  Nu-mi dau seama ce anume l-a făcut să spună acel lucru atunci, ştiu însă că, după aceea, mereu şi mereu, m-am comportat mereu în funcţie de acele cuvinte. De aceea, nu încetează să mă preocupe, să mă doară că nu le-a asimilat ad litteram, eseurile mele, poate acum aş sta de vorbă cu el la un pahar de Pinot Gris, eu, de Pilsner, el. Sau, poate, într-un sens mai înalt, ori mai adînc, le-a asimilat. Altfel, nu m-ar vizita aproape în fiecare seară înainte de adorm…

Port ceasurile lui, rămase moştenire, le port alternativ, cîteva zile pe cel eleveţian, a cărui istorie n-o ştiu, ori nu mi-o amintesc, un ceas auriu, cu o curea de piele maro închis, pe care am pus-o în locul brăţării metalice albe, care nici măcar nu era asortată. Apoi, alte cîteva zile, pun ceasul sovietic, Pobeda pe care şi-a cumpărat-o din primul său salariu, de cîteva sute de lei, pe care îl primea de la dispensarul în apropierea căruia mi-am petrecut copilăria. Deşi primul este evident un ceas de calitate, un ceas scump, nu ştiu de ce prefer să-l port pe cestălalt, poate pentru că e primul lui ceas. La un moment dat, am purtat şi verighetele lui, dar, pe cea de aur de la căsătorie şi pe cea de argint, aniversară, dar apoi mi s-a părut deplasat, chiar de prost gust, aşa că le ţin într-o cutiuţă de teck de pe biroul meu. Acum vreun an, am crezut că mă vizitează în fiecare seară înainte de a mă scufunda în somn, pentru că îi port ceasurile, obiecte pe care nici el nu le scotea de la mînă înainte de culcare, de parcă ar fi trebuit să ştie ora exactă prin somn, el care părea că nu se grăbeşte niciodată, care nu întîrzia niciodată şi asta fără măcar să se uite la ceas. Dar mă înşelam, chiar dacă scoteam ceasurile, tot mă vizita, tot mă vizitează. Şi de ce nu ar face-o? Dacă m-a lăsat să fiu liber pe cît e cu putinţă să fie cineva liber în copilăria şi adolescenţa sa, de ce s-ar priva tocmai el de această libertate? Şi, poate, e proba că nu mă înşelam în eseurile mele de le sfîrşitul adolescenţei…

Februarie 2007

Experiment. Level 2. Da, cu aproape 1300 de accesări unice  în trei zile şi larga depăşire a numărului de comentarii de la recordul anterior la un text de-al meu, pot spune că experimentul literar mi-a depăşit aşteptările. Dar omul, că de asta e om, nu are astîmpăr! În fond, chiar şi la vreme de campanie electorală maniheică şi vag isteroidă, o povestire cu o anume dinamică, cu titlu provocator şi care chiar are poveşti în ea, poate atrage atenţia. Dar poezia, poezia poate să se ofere cumva ca antidot, ca loc al răgazului? Ei, abia acesta mi se pare un exeperiment dificil!

1. În metru antic

Nu, nu te poţi scălda de două ori în apa aceluiaşi rîu,

Niciodată acelaşi vînt nu va trece repetat prin frunzele

Chiparosului strîmb de ani din faţa hotelului coborît

Între noi din umbra altor ani, purtînd între ziduri alte chipuri.

Dar noi doi, eu şi tu, ne putem vreodată scălda în aceleaşi ape,

În pulsaţiile nemiloase ale aceleeaşi vagante mări ?

Pot străluci, în acelaşi timp, aceiaşi stropi purpurii,

Aceeaşi apă sărată, primordială, poate lumina din adîncuri pieile

Noastre  jupuite sub bătaia aprigă şi tandră a razelor de amiază?

Uneori, asta se întîmplă, alteori s-ar putea întîmpla…

Niciodată hălcile timpului nu ies exact la socoteală,

Niciunul dintre noi nu s-a dovedit încă socotitorul perfect,

Iscoada infailibilă a vremilor noastre patibulare.

2. Afrodita pe coamele egeene

Corp, corp perfect fără braţe în lumina albă a dimineţii de piatră

Lunecînd printre valuri ca o şalupă din lumile pierdute –

Apare, dispare din ape după o logică luminoasă

Care scapă clipei, care ironizează simţul comun.

Ca o nălucă despică brocartul greu al mării

Şi se pierde în zare spre nisipurile negre ale sudului,

Ocolind singuratecul, aprigul promontoriu –

În semn de rămas bun, îşi ridică sînii înspumaţi,

Frumoasele, absentele braţe de marmură sidefie.

Miracol de dinaintea creaţiei – de patru mii de ani,

Petrecîndu-se dimineaţă de dimineaţă…

3. Taurul venit de la nord

Atunci, da! Atunci cînd taurul nordului va coborî

Peste pustiul ultramarin ca un taifun de neoprit,

Atunci, da, vor sfîrşi caznele minotaurului

Şi chiparoşii, smochinii şi dafinii vor exploda

În mii de jerbe, în spaime multicolore,

Peste întinsele cîmpuri de bazalt, siliciu şi cretă.

O clipă, cosaşii vor tăcea, pentru a intona apoi,

În glorie, marele imn al întoarcerii lui acasă –

În Mare Nostrum, pe covoarele de frunze

De măslini şi de laur.

Din spatele perdelelor de piatră, statornic răsună

Thalassa, thalassa. Thalassa, thalassa –

În glorie, în veci, în zadar.

De-a pururea pururi!

4. Aici şi acum, niciodată, mereu

Aici trebuie să-ţi faci loc, mereu şi mereu, îţi faci loc –

O casă străpunge dintre stînci sau pluteşte parcă

Peste herghelia înspumată. Măslinul anevoie, chircit,

Se înalţă din pămînturile roşiatice în lumina de cretă.

Aici nimic nu e uşor decît vinul roz, apa ritmată

Şi dansul – mărturisind, toate, amintitele,

Difuzele, stăruitoarele mari dionisii.

Aici îţi faci loc, mereu îţi faci loc,

Cu încăpăţînare, cu mîndria poporului

De libere pisici ale Cretei.

5. Nicăieri

Nicăieri nu mai e atîta înălţare

În scufundarea trupului în alt trup

Decît pe-ntinsele terase de calcar,

Pe cărările celui mai vechi pămînt –

Primordiala plăcere a lumii

În vecinătatea celei mai bătrîne mări.

O lumină ce te vindecă în veci de miopie,

În zumzet nesfîrşit dintre valuri,

Din frunzele sărace, din viţa

Căţărîndu-se lichidă spre înalturi.

Aici, mai mult decît oriunde, mai adesea

Te-au purtat paşii spre tine. Chiar asta tu eşti!

În splendoare, în pulsaţia vinului,

În cuibul tavernelor – în tandrul marş

Funebru.

6. Dimineaţa, devreme

Aici, te trezeşti dimineaţa, devreme –

Aici, eşti treaz de dinainte de a deschide

Ochii spre vuietul de carne al lumii.

Aici, te limpezeşti cu o mînă în apele Cretei,

Cu cealaltă în Adriatica soră.

Aici, eşti un ocean de piatră pulsatorie,

O inimă luminoasă cum vechile mari

Minuni ale unei lumi mai bătrîne

Decît însăşi lumea.

Aici, e dimineaţa eternă. Şi noaptea

Fără de moarte.

7. Tu adică eu, adică tu

Tu eşti de aici, nu de altunde –

Nu de la naşterea întîmplătoare,

Ci de cînd piatra aceasta albă, ţărmurile acestea roşii,

Valurile sărate şi negre

Au pulsat în venele unui strămoş rătăcitor,

Zidar de biserici, în Hiperboreea.

Tu eşti de aici, nu de altunde –

Tu mereu vei fi de aici. Şi vreodată

Chiar aici vei fi, aici sîngele se va întoarce

La izvorul său de piatră.

August 2009, Hersonissos – Heraklion – Sissi, Creta

Iată experimentul! Am promis să nu mai comentez politica zilei, ca să nu mai sporesc si eu „zgomotul şi furia”. Bănuiesc că deja cei care au de ales s-or fi gîndit la ce vor alege, iar cei care mai au ezitări, nelămuriri etc se vor descurca şi fără mine. Care, oricum, nu sînt competent în chestiunea fierbinte a zilei. Dacă oboseşte careva în iureşul dezbaterilor, se poate opri aici pentru un răgaz, cum poate face o plimbare sau merge la un spectacol sau un concert. Indiferent de ce se se va întîmpla pe 6 decembrie, voi reveni după acea dată la comentariul politic, pentru că, oricine va fi  cîştigător şi oricare vor fi cîştigătorii, vor trebui să dovedească rapid că nu s-au angajat în această cursă doar de dragul competiţiei! Va fi de monitorizat, chiar mai mult decît acum. Procedez astfel pentru că mai multe cunoştinţe, amici, prieteni etc mi-au reproşat că nu mă „implic”, că nu „militez”. Ce să le răspund? Că, atunci cînd a fost cazul m-am implicat cu asupră de măsură, doar că nu prea ştiu unde erau ei în acele vremuri? N-o voi face, nu vreau să fiu la fel de lipsit de curtoazie precum ei.

Trecuseră cîteva luni de la plecarea mamei din cea mai bună dintre lumile posibile şi, în sfîrşit, mă hotărîsem, îmi făcusem timp să fac ordine prin hîrtiile rămase în urma ei şi a tatei, plecat cu aproape trei ani mai înainte. Succesiunea o reglasem cu sora mea, de haine şi alte obiecte de folosinţă personală ne dispensasem cu prilejul celor cîtorva rînduri de parastase şi pomeni care animă viaţa morţilor la noi, ortodocşii, indiferent cît de pravoslavnici sîntem, eu purtam mica şi eleganta sa cruce de aur, agăţată de un lănţug subţire, cruce ce-i însoţise ultimii ani de viaţă, în vreme ce sora mea avea pe un deget al mîinii drepte unul dintre inelele sale. Făcusem o primă triere a cărţilor la puţină vreme de la înmormîntare, înainte de a închiria întîia oară apartamentul, împărţindu-le, în manieră relativă egală în cele preluate de mine sau de sora mea, cele lăsate la faţa locului şi cele dăruite sau pur şi simplu lăsate pe nişte folii de plastic lîngă locul de depozitare a gunoiului, să se autoservească fiecare după interes şi trebuinţă. Ne uitasem atunci şi prin albumele cu fotografii, prin cutiile în care erau depozitate alte poze, împărţindu-le şi pe acestea fără mari dificultăţi, multe cadre fiind de altfel de găsit în două şi chiar mai multe exemplare. Acum, eram singur în micul apartament, înconjurat de cutii de carton de diverse origini şi dimensiuni şi de pungi de plastic pline de hîrtii. Praf nu era că stătuseră adăpostite în spaţiile închise din bibliotecă, în dulapuri şi tot felul de sertare ale unor servante şi alte corpuri de mobilier. Era mobilier mult, dar nu în exces în acest ultim apartament al mamei, pentru că avusese priceperea să folosească judicios spaţiul camerei, sălii de baie, bucătăriei şi holului aproape la fel de larg ca şi camera, transformat într-un fel de cameră de zi. Nu era obişnuita înghesuială din casele persoanelor în vîrstă, nu păstrase decît o mică parte din mobilierul din apartamentul spaţios, cu trei camere, în care locuise cu tata de imediat după cutremurul cel mare din 1977 şi pe care-l părăsise la vreun an după moartea acestuia, pentru a reveni aici, cumva vis-à-vis de casa demolată cu prilejul cutremurului, casă în care îmi petrecusem, între familii româneşti şi evreieşti egal de numeroase, o mare parte a copilăriei mele, adolescenţa şi începutul primei tinereţi. Mai era printre noi şi o numeroasă familie de ţigani, oameni de treabă, ce număra în rîndurile sale şi pe Costache, un băiat cam de vîrsta mea, ce avea să devină ulterior, după cutremur şi împrăştierea noastră în cele patru colţuri ale oraşului, cînd ne cam pierduserăm din vedere, mai puţin de treabă şi să moară la puţină vreme de la ieşirea din una din numeroasele sale vizite în măruntaiele puşcăriilor. Făcuse multe vizite acolo, dar toate scurte, pentru că delictele sale nu erau grave, mici furtişaguri de la numeroasele locuri de muncă, în care nu rămînea prea mult, pentru că rămăsese ceva de rătăcitor în el, chiar dacă-şi terminase şcoala obligatorie şi un fel de profesională. Nu se integrase, cum se spunea pe atunci, cum începe să se spună şi acum, iarăşi, în ciuda faptului că era la a treia generaţie de sedentari.

Stăteam, deci, pe patul din camera mamei, înconjurat de cutiile şi pachetele de hîrtii, arhivate cumva de ea, însă nu întotdeauna după cele mai clare şi mai riguroase criterii, şi le puneam în două categorii, cele pe care voiam să le păstrez, cele ce urmau să fie date uitării. Nu era uşor să fac asta, pentru că nu procedam nici eu suficient de limpede, ci după anumite impulsuri de moment, aşa că m-am hotărît să fac o selecţie mai degrabă laxă, urmată eventual de o alta, mai exigentă, cînd voi ajunge acasă, decît să risc să mă despart de hîrtii cărora să le regret mai tîrziu pierderea. Aş fi nedrept dacă nu aş recunoaşte că existase un anume spirit de ordine, chiar dacă nu perfect, şi în modul de a proceda al mamei. Aşa cum găsisem astă-vară colecţiile de fotografii cît de cît grupate, scrisorile şi ilustratele erau şi ele totuşi laolaltă, în cîteva corpusuri. Între primele, într-o cutie de bomboane legată cu o sfoară, erau cele cîteva zeci de scrisori trimise de mine în perioada celor şase luni de armată, care închideau cam la mijlocul lor amintitul cutremur. Nu am deschis vreun plic, nu din lipsă de curiozitate, pentru că aceasta era mare, dar nu voiam să întrerup procesul primar de selecţie. Încă nu m-am uitat prin ele, nu pentru că mi-ar fi dispărut între timp curiozitatea, ci doar pentru că vreau să evit încă o bucată de vreme redeşteptarea anumitor emoţii. Alte scrisori le-am păstrat în funcţie de expeditori, aşa cum am procedat şi cu miile de ilustrate şi felicitări primite cu ocazia zilelor onomastice, a celor de naştere, de Crăciun, de Paşte, de 1 sau 8 Martie, că doar nu sînt colecţionar de ilustrate, ci doar de amintiri! Au rămas, prin urmare, doar cele de la membrii apropiaţi ai familiei – m-a emoţionat scrisul de pe cîteva epistole primite de ei de la bunicii mei, Toader şi Zenovia, părinţii mamei mele, un scris regulat, chiar frumos, deşi amîndoi nu făcuseră mai mult decît şcoala primară pe la începutul celuilalt secol de la sfîrşitul celuilalt mileniu – şi cîteva de la prieteni vechi de-ai lor, pe care s-a întîmplat să-i cunosc şi eu pe cînd mai erau pe acest pămînt. E interesant că, în general, părinţii mei le-au supravieţuit acestora, precum şi majorităţii fraţilor şi surorilor lor. Chiar şi la cimitir cînd merg, mai rar decît se obişnuieşte, am mereu un fel de satisfacţie egoistă, văzîndu-i înconjuraţi de morţi mai tineri, unii mult mai tineri decît ei. E ceva consolator în asta? Nu ştiu, aşa mă încurajez, deşi probabil nu este cum se poate mai creştineşte să faci asemenea comparaţii.

Hîrtiile legate de pasiunea lor de compunători rebusişti, care le ocupase vremea mai ales după pensionare, erau iarăşi grupate laolaltă în caiete de matematică, că acolo se desenau mai uşor careurile, dar şi în mai multe dosare. Am găsit şi contabilitatea revistei lor de rebus de la începutul post-revoluţiei, cînd îi apucase nu atît spiritul de investiţie, iniţiativa capitalistă, cît dorinţa de independenţă editorială, ca să spun aşa. De altfel, escrocaţi de distribuitorii de presă, nu doar că nu se îmbogăţiseră, dar acumulaseră şi datorii pe la tipografi, stinse încet din pensiile lor, că îşi asumaseră cu demnitate falimentul şi nu acceptaseră vreun ajutor. Într-o pungă de plastic, o tuşieră şi ştampila „firmei”, că doar lucraseră în deplină legalitate! Am decis să le păstrez. În alte pungi, tot felul de legitimaţii, de Crucea Roşie, de veteran şi soţie de veteran, de pensionari cu liber pe mijloacele de transport în comun urban, de membri în tot felul de alte organizaţii, între care cele de membri PAC, cu cotizaţia la zi! Şi mai erau zecile de carneţele, agende şi caiete-agendă, de toate dimensiunile şi de toate felurile ale mamei, în care se amestecau numere de telefon, adrese, calcule financiare, poezii, încercări de amintiri din copilărie şi tinereţe, notaţii despre tratamente sau despre Mircea Eliade şi Marin Preda, cîte o propoziţie sau un singur cuvînt fixate pe cîte o pagină rămasă în rest albă şi părînd misterioase, enigmatice în singurătatea lor. Dintr-un caiet, a căzut o hîrtiuţă pe care am recunoscut scrisul meu, cu creionul, „glasnosti, sinceritate, transparenţă; perestroika, restructurare”, era deci scrisă pe la sfîrşitul anilor optzeci, pe cînd, după divorţ, locuisem la ei. Nu mai ştiu dacă notasem asta pentru mine sau pentru vreunul dintre ei. Caiete, agende şi carnete. Le-am păstrat pe toate şi cîndva va trebui să scotocesc atent prin ele, cum va trebui să văd şi ce e cu arborele genealogic, dus vreo patru-cinci generaţii înaintea sa, alcătuit de tata înainte de moarte. Este interesant cum începem să ne căutăm originile cînd simţim că ni se apropie şi sfîrşitul. Şi e la fel de interesant ce rămîne în urma noastră după ce ne sînt moştenite sau date de pomană bunurile, obiectele ce ne-au însoţit de-a lungul vieţii – cum constat mereu, hîrtii, mai ales hîrtii, tot felul de hîrtii, dar ce supravieţuia oare pe vremea cînd hîrtia nu era atît de răspîndită, atît de excesiv utilizată, atît de irosită pînă la urmă? Amintirile, de bună seamă, ce altceva să rămînă, dar era memoria oare mai puternică atunci decît acum, cînd tocmai aceste hîrtii sînt şi un fel de cîrje ale memoriei care încearcă să-i suplinească caracterul imprecis, găurile, debilitatea?

Cred că din ultimul caiet răsfoit în grabă au căzut două plicuri şi o ilustrată. Pe plicuri erau dedicaţii, „Tatei, de ziua lui”, „Mamei, de ziua ei (cu scuze pentru întîrziere)”, iar înăuntru erau cîte o poezie pentru fiecare! Nu cred că le mai dedicasem vreodată aşa ceva! Nu cred că măcar le arătasem vreodată intenţionat vreo poezie de-a mea! Erau datate 26 Octombrie 1989, deci de ziua onomastică a tatei şi la cîteva săptămîni de la onomastica mamei. Era trecută cu precizie şi ora, adică cu menţionarea pînă şi a minutului cînd le încheiasem. Erau scrise de mînă, nu dactilografiate. Dacă nu aş suferi de o anumită pudoare, le-aş cita aici, dar acum nu cred că sînt chiar nişte poezii, ci mai degrabă nişte documente existenţiale legate de situaţia biografico-politică specială în care mă aflam în toamna acelui an. Erau, de fapt, nişte semne cumva lirice de recunoştinţă pentru grija pe care o aveau faţă de mine în acele împrejurări şi pentru tot ceea ce făcuseră pentru mine de cînd sosisem des-pieliţat în această lume, ei, da, chiar des-pieliţat, nu îm-pieliţat, pentru că sosisem aici fără piele, dar înarmat cu un dinte din faţă. Împieliţat aveam să devin mai tîrziu! Am senzaţia că în perioada aceea, cînd stăteam închis în casă şi aproape nu ieşeam din camera mea, i-am simţit cel mai aproape, aşa cum acum le resimt cel mai puternic, cel mai acut absenţa. Şi mai era ilustrata, de fapt, nu chiar o ilustrată, ci o carte poştală din acelea ieftine, de 30 de bani, tipărite pe carton subţire şi prost, cu timbrul gata imprimat, ce reproducea stema RSR. Era trimisă de mine pe 19 august 1968, scrisă cu creion chimic, probabil nu găsisem altceva în casa rudelor mele din satul în care venisem în vacanţă de cîteva zile, după ce fusesem la mare cu mama şi sora mea. De ce erau cele două plicuri şi această carte poştală împreună în acel caiet, habar nu am, ştiu doar că eu m-am simţit alunecînd pe nebăgate de seamă, într-un fel de tunel al timpului. 19 august 1968, deci, cartea poştală în care le scriam că ajunsesem cu bine, deşi ei mă aduseseră acolo cu puţină vreme mai înainte, că mă simt minunat, că devenisem un campion veritabil la mîncat harbuji, fusese expediată de mine cu două zile înainte de a afla că există politică şi istorie şi ajunsese, probabil, fiind trimisă între limitele aceluiaşi judeţ, chiar în ziua cu pricina! Nu cred că din cauza asta se aflau cele trei documente împreună, habar nu am dacă mama ştia cînd se trezise în mine conştiinţa istorică, dacă formula asta nu sună cumva prea pretenţios, dar e totuşi interesant că ele se aflau laolaltă. La interval de 21 de ani, ele marcau un început şi un fel de încununare, căci ar fi fost cumva vorba despre debutul conştiinţei istorice şi apoi despre decizia de a mişca în istorie, prin autoeliberare, prin schimbarea, prin tulburarea, aproape prin ruperea legăturilor mele cu contextul, dacă îl exclud pe cel familial şi dacă fac excepţie pentru un grup foarte mic de prieteni şi o iubită. E ceva teribil, totuşi, să vezi ce puţini îţi rămîn în preajmă, de parcă ai fi ciumat sau purtător de holeră, atunci cînd chiar ai avea nevoie să simţi prezenţa, fie şi difuză, discretă, a cît mai multora. Dar, devreme ce ne naştem singuri, dacă nu se întîmplă să fim gemeni, şi plecăm de aici încă şi mai singuri, de ce ar trebui între capetele intervalului acesta nedrept de scurt, să simţi în preajmă legiuni de apropiaţi? De fapt, probabil, e normal, e chiar mai bine că lucrurile stau aşa şi nu altcum. Şi de ce m-aş plînge, n-am spus mereu că mă irită camaraderismul, tovărăşismul, spiritul gregar, nu le-am taxat de foarte mic drept semne de inferioritate, drept manifestări ale plebei şi poate ale neputinţei de a înfrunta singurătatea acestei lumi?

Pe 21 august 1968, eu şi cei doi veri ai mei dinspre mamă, ne trezisem devreme, cam o dată cu soarele ce-mi gîdila pleoapele pe foişorul colibei de stuf legat de un cadru trilateral din lemn, unde-mi făcusem somnul. Eu sus, în foişor, ei în colibă, unchiul în cealaltă colibă, a şefului, cîinii în cuştile de lemn de pe laturile harbuzăriei, iar vacile în aer liber, în no man’ s landul dintre aceasta şi lanul de porumb din apropiere. Adormisem devreme şi avusesem parte, cel puţin noi cei tineri, de un somn de plumb. Nimeni nu dăduse atac la harbuji peste noapte şi cîinii stătuseră destul de liniştiţi. Eu adormisem cu ochii ţintiţi spre cer, încercînd să recunosc constelaţiile de suprafaţa neagră ca păcura. Dormisem bine, adînc, şi ne trezisem atît de dimineaţă şi pentru că, o zi mai înainte, fusesem învoiţi, cumva premiaţi de unchiul meu cu o jumătate de zi liberă, în care fuseserăm la scăldat într-un iaz din exact cealaltă parte a satului, pe şesul pîrîului Miletin, frumos nume, cu sonorităţi cumva greceşti. Premiu binemeritat de bună seamă devreme ce, cu încă o zi mai înainte, ne afirmasem la culesul harbujilor cu care au fost încărcate două camioane şi mai multe căruţe, pe care CAP-ul îi trimisese în piaţa din oraş. Deci, ne trezisem devreme, eram odihniţi, mîncasem nişte pîine de casă, care începea să se întărească, cu brînză şi resturile unei fripturi de pui, nişte roşii, şi începusem prima degustare a zilei. Pentru că unchiul plecase în sat după ţigări, stricasem deja patru-cinci harbuji pe care îi coborîsem de cu seară în fîntînă să se răcorească, pînă ne-am oprit la unul care ni s-a părut pe gustul nostru, unul avînd coaja foarte verde şi lucioasă, cu sîmburi mici, negri şi, mai ales, rari. Resturile celorlalţi le aruncasem deja la vite, să nu fim cumva surprinşi asupra faptului risipei. Fiecare, cu o felie în stînga şi un cuţitaş în dreapta, aşezaţi pe nişte piei de oaie în jurul vetrei din faţa colibei noastre, degustam alene miezul roşu, răcoros şi foarte dulce. Deşi încă dimineaţa, se făcea tot mai cald şi ne făceam şi noi socotelile că l-am putea convinge pe unchiul meu şi tatăl lor să ne mai dea o jumătate de zi de învoire pentru scăldat. N-am trăit de multe ori în viaţa de pînă atunci, nu aveam să trăiesc nici după aceea de prea multe ori, un început al zilei atît de liniştit, de paşnic, de blînd. Parcă şi aerul era complet nemişcat, aproape compact şi vîscos. O asemenea zi îţi trebuie ca să înţelegi, în sensul cel mai fizic, cel mai meteorologic, formula poetului, „slavă stătătoare”. Iar eu, care sînt atît de dependent de variaţiile vremii, de schimbările climatice, vă asigur că sensul meteorologic nu este unul demn de dispreţ ori de nebăgat în seamă. Ei, bine, în această linişte deplină, în această slavă stătătoare, a năvălit peste noi, peste mine, pe neaşteptate, fulgerător, istoria! A năvălit sub chipul verişoarei mele, sora celor doi fraţi, pe care am zărit-o cu toţii ieşind de pe cărarea din lanul de porumb, în fugă, cu părul lung fluturîndu-i în spate, apropiindu-se de noi cu o viteză de care nu am fi crezut-o în stare. Ne-am dat seama că se întîmplase ceva, dar nu aveam habar ce anume se putuse întîmpla de devenise atît de performantă la probele de cros. În cîteva zeci de secunde a parcurs distanţa, sub ochii noştri căscaţi de mirare, s-a oprit în faţa noastră, care ne ridicaserăm spontan, cumva automat în picioare şi ne-a spus dintr-o suflare: „Armata sovietică şi a încă patru ţări frăţeşti a ocupat Cehoslovacia!”. O văd şi acum vorbind printre gîfîituri, răspunzînd întrebărilor noastre, nu dintre cele mai dibace! Ţin minte că îi urmăream cu interes şi sînii tresăltînd sub cămaşă, de unde se vede că interdicţia incestului e o achiziţie tîrzie nu doar a speciei, ci şi a fiecărui individ în parte. Mie, oricum, pînă atunci mi se păruse foarte sexy, cu un cuvînt învăţat destul de repede după mutarea noastră în oraş. Ne-am lămurit în cele din urmă că celelalte ţări participante la invazie erau Ungaria, Polonia, Bulgaria şi Germania. Nu prea înţelegeam ce făcuse armata noastră de nu era laolaltă cu celelalte, nici nu ne era prea limpede despre care Germanie era vorba, că erau două pe vremea aceea. Pînă la urmă, eu, care eram mai de la oraş, am înclinat spre RDG, ceea ce era riguros exact şi respecta adevărul istoric. Dar problema adevărată era că trebuia să merg imediat în sat, să-mi iau bagajele pe care mătuşa mea deja le făcuse, să mă ducă unchiul cu o căruţă sau cu şareta CAP-ului la gara din satul vecin, să mă urce în tren şi să mă trimită acasă, tatăl meu urmînd să mă aştepte în gară din Iaşi. Să fiu cu ai mei, „dacă intră ruşii şi peste noi”. Formula aceasta suna destul de ciudat în gura verişoarei mele care, în ciuda agitaţiei de care era cuprinsă, nu era altceva decît o fetişcană cu un an-doi mai mare decît noi. Dar ea era numai un fel de Hermes de genul feminin, ea numai adusese în fugă, iute şi degrabă, cum se spunea pe acolo, nu şi concepuse mesajul…

Într-o oră, eram în şaretă, în altă oră la gară şi puţin după aceea în trenul către Iaşi. Tata nu era la gară, aşa că am luat energic drumul către casă, de altfel situată la mai puţin de un sfert de oră de gară, în centrul oraşului. Ajuns acasă, am găsit sufrageria plină, toţi cu ochii ţintă la televizor, tata, bunica, sora mea, mai mulţi vecini care nu aveau televizor, un frate al mamei. Nu şi mama, care era la Bucureşti, cu o reclamaţie împotriva unei instituţii, împreună cu care împărţeam clădirea şi care voia să ne ia beciul şi să ne dea în schimb o magazie, schimb cu care, desigur, n-ar fi fost nimeni dintre noi de acord, cu atît mai puţin eu, care-mi găsisem în sutele sale de metri şi pe cele trei nivele descendente, un minunat teren de explorare, ba chiar şi un loc bun, mult mai bun decît acoperişul blocului din apropiere, pentru înîlnirile secrete cu Lili Ţiganca, Tamango după porecla curţii. La televizor se dădea muzică patriotică, se difuza mereu reluat un comunicat, în termeni duri de condamnare, după cîte îmi puteam da eu seama, a ocupării Cehoslovaciei de către armatele celor cinci ţări „frăţeşti” şi se anunţa periodic că urmează un miting în Piaţa Palatului în care Tătuca avea să formuleze clar punctul de vedere al României în privinţa evenimentului petrecut peste noapte. În cele din urmă, a venit discursul şi trebuie să recunosc că am fost impresionat. Deşi vorbitorul era cam bîlbîit şi mai stîlcea cuvintele, era convingător, energic, mobilizator, cumva magnetic. Se vedea asta şi în imaginile din Piaţa ocupată de sute de mii de oameni, în aplauzele, uralele şi lozincile scandate de ei, dar se vedea şi în biata noastră sufragerie! Şi cum să nu fi fost, cînd l-am văzut pe tata mai excitat decît îl văzusem eu vreodată, pe un vecin cu ochii parcă ieşiţi din cap, cînd l-am auzit pe unchiul meu strigînd că se înscrie în gărzile patriotice, a căror înfiinţare tocmai fusese anunţată de vorbitor? Pînă şi bunica, care de la Franz Josef al ei nu cred să mai fi reţinut numele vreunui conducător de ţară, părea vrăjită de magia acelui discurs, de atmosfera exaltată împrăştiată de imaginile de la televizor. Ei, da, Tătuca îşi trăia zilele sale de glorie, devreme ce avusese un asemenea impact zdrobitor din Piaţa Palatului şi pînă în sufrageria noastră! După discurs, păream cu toţii de altfel zdrobiţi, însă convinşi, strîns-uniţi în jurul Conducătorului, cu o formulă care avea să facă o lungă carieră în limbajul public de după aceea. După momentele de stupoare, de tăcere compactă, adulţii au început să discute, sora mea şi bunica s-au dus în camerele lor, eu am întîrziat puţin cu bărbaţii, care mă tolerau, luîndu-mă drept unul de-al lor, mi-am şi dat cu părerea de cîteva ori, fiind culmea băgat în seamă, dar nu aveam stare, nu mă lăsau în pace vorbele despre gărzile populare, războiul întregului popor şi riposta hotărîtă pe care o vom da oricărei agresiuni. Mi se părea destul de clar că, după Cehoslovacia va veni şi rîndul nostru, deşi habar nu aveam de ce trebuia să se întîmple asta, poate pentru că lipsisem de la atacul de cu noapte? Dar ce să ştiu eu?, de-abia de cîteva luni împlinisem 15 ani! Şi stăteam aşa de liniştit dimineaţa în harbuzăria de la mai puţin de 50 de kilometri de Iaşi! Însă, dacă e vorba să fim atacaţi, dacă vorbim despre războiul întregului popor, era cazul să fim pregătiţi, să ne pregătim cu toţii pentru asta. M-am strecurat încet afară din cameră, apoi din casă, să adun cumva armata, cea mică a curţii noastre, a celor cîtorva curţi reunite în jurul unei străduţe paralelă cu bulevardul. Majoritatea băieţilor ştiau despre ce este vorba. Cum era destul de tîrziu, am hotărît să ne vedem a doua zi dimineaţa la opt, fiecare cu ce găsea la îndemînă prin casă în ceea ce privea muniţia şi armamentul, după care ne-am despărţit, ducîndu-ne fiecare pe la casele noastre…

Am dormit destul de prost, de agitat, aruncînd şi căutînd cearşaful cu care eram acoperit, schimbînd mereu poziţia pernei, neliniştile, agitaţia, exaltarea, toate la un loc, nu m-au părăsit mai deloc peste noapte. Se mai auzea şi zgomot de trafic greu pe strada noastră centrală, camioane, poate şi tancuri, ceea ce nu se întîmpla de obicei, cînd înainte de miezul nopţii, strada noastră, ca şi oraşul, păreau să adoarmă cu totul. M-au trezit vocile tatei şi mamei, deci ea ajunsese acasă, m-au trezit mai devreme decît îmi propusesem, voci ce răzbăteau destul de animate de după glazvandul de sticlă opacă ce despărţea camera mea din acea veche locuinţă evreiască, ce avea să fie demolată vreo zece ani mai tîrziu, laolaltă cu celelalte case evreieşti, sub pretextul stricăciunilor provocate de cutremur, spaţiu în care m-am simţit foarte bine vreo cincisprezece ani ai vieţii mele, de la sfîrşitul şcolii primare şi pînă după absolvirea universităţii. Dar să revin la dimineaţa de 22 august 1969 şi la vocile mamei şi tatei. Am tras mai întîi cu urechea de după glazvand la povestirea mamei despre miting. Deşi trecuse între timp o noapte întreagă şi un drum lung cu trenul, părea la fel de exaltată precum fuseserăm noi, cei din Piaţă şi cei din sufrageria noastră, precum fusese probabil şi ea, acolo în Piaţă, unde se nimerise de fapt din întîmplare, pe toată durata aşteptării şi desfăşurării discursului! Bun, deci auzeam că lumea, ea vorbea de peste 300.000 de oameni, dacă nu chiar o jumătate de milion, nu ştiu după ce surse, deci auzeam că lumea fusese practic în delir pe toată durata discursului, iar după încheierea acestuia nu se prea lăsase dusă acasă, trebuind să fie îndemnată de miliţieni, mai auzeam că se va înscrie în partid – ea, fiica de chiabur, care din pricina acestei filiaţii putuse urma doar şcoala de moaşe numai sub pretextul unei înfieri fictive de către o rudă mai săracă! Dar, cum aveam să aflu mai tîrziu, se întîmplase asta şi la case mai mari, cazul lui Goma şi al altor foşti deţinuţi politici fiind cele mai izbitoare. De ce intra în partid? Păi, ca să poată face parte din gărzile patriotice şi să se lupte cu ruşii! Doamne iartă, acelaşi motiv ca şi în cazurile celebre amintite! Era limpede că tata era mult mai sceptic şi mai scăpa şi cîte-o ironie, iar mama, atunci cînd o sesiza, se supăra şi-i spunea „ce ştii tu? n-ai fost acolo”, ceea ce era faptic riguros adevărat, dar nu contrazicea neapărat scepticismul tatei. Totuşi, îmi aminteam că, pe parcursul transmiterii televizate a discursului, se aprinsese destul de tare şi el. Noaptea fusese însă un sfetnic bun, care îl adusese la scepticismul său obişnuit în ce priveşte lucrurile omeneşti, dacă nu cumva la nepăsarea sa proverbială, abia zgîndărită de povestirile mamei. Mie însă vorbele ei mi-au amintit că aveam o armată de organizat, aşa că m-am uitat la ceas, era 7, 30, mi-am pus repede pantalonii scurţi, tenişii chinezeşti, a căror talpă rezista mai mult decît a celor româneşti, şi o bluză, am ieşit în fugă pe lîngă ei, dar am fost oprit de mama s-o sărut de bun sosit, am sărutat-o, am intrat în bucătărie, mi-am pus unt şi dulceaţă pe nişte felii de pîine şi lapte rece într-o ceaşcă, am dat totul pe gît şi, cînd m-am uitat la ceasul de pe peretele bucătăriei, am văzut că se făcuse 8 fără vreo zece minute. M-am uitat de după perdea şi am văzut că băieţii începuseră să se adune în faţa uşii de metal de la intrarea în beciul nostru. Am mai tras puţin de timp, că doar un comandant de oşti vine cînd oastea e adunată, dar va trebui să ajung totuşi înainte de Adolică, care nu va pierde ocazia să-mi conteste titlul, cum se mai întîmplase. Sigur, şi acum, ca şi alte dăţi, aveam marele avantaj al acestei cazemate perfecte, care era beciul, plus că le puteam povesti celorlalţi ceea ce auzisem povestit de mama tatei. Cum aveam să verific de-a lungul vieţii, intuiţia mea era bună – cine are povestea are şi puterea. Şi, atunci, chiar aveam povestea, ba chiar avusesem şi iniţiativa de a ne organiza în vederea rezistenţei în faţa invadatorilor, că doar era vorba despre războiul întregului popor, nu?, ce naiba!

Cînd ceasul din bucătărie arăta 8 fix, am ieşit repede din casă, am ocolit, am ajuns în faţa intrării la beci şi, dintr-o privire rapidă de conducător încercat, mi-am dat seama că eram cam toţi, cam toţi combatanţii, pentru că i-am lăsat deoparte pe cei care nu erau măcar în clasa a treia, iar pe cei mai mari decît noi, i-am lăsat să-şi vadă de fetele lor. Şi, oricum, dacă ar fi acceptat Willy, Costel sau Gabi să participe la război, ar fi revendicat oricare poziţia de comandant de oşti, iar asta nu se putea! Eram, prin urmare, cam toţi cei cuprinşi între circa zece şi cincisprezece ani, vreo doisprezece luptători, fără Adolică – de la Adolf, ce nume putuseră să-i dea părinţii săi evrei! –, care nu venise şi nici nu avea să mai vină. Nu, nu era deloc fricos, ne băteam adesea în parte, dar adunasem prea multe atuuri şi-i cădea prost rolul de subordonat. Am descuiat lacătul, am dat uşile masive de metal ruginit în părţi, am intrat şi am aprins lumina, i-am aşteptat să intre toţi, apoi am tras uşile, că doar nu organizezi o operaţiune militară atît de importantă în văzul lumii! Iar ruşii, o ştiam cu toţii de la nenea Vladimir, şi el un fel de rus pe la origini, aveau sateliţi din care urmăreau tot ce se petrece pe pămînt pînă la dimensiunea unei mingi de tenis de cîmp. Americanii ar fi putut urmări orice obiect pînă la mărimea unei mingi de ping pong, dar nu cu americanii aveam noi probleme acum, în ciuda a ceea ce se scria de obicei prin ziare despre imperialismul american şi răutăţile lui şi, apoi, ei erau foarte ocupaţi în Vietnam. Bun, cînd eram toţi înăuntru şi ascunşi de privirile indiscrete ale inamicului, am început inventarul. Toţi îşi aduseseră prăştiile de cauciuc şi fiecare cîte bile de rulmenţi găsise. Aici, stăteam bine, aveam şi eu cam o jumătate de găleată de bile de diferite dimensiuni, obţinute prin spargerea cîtorva duzini de rulmenţi, pe care îi cărasem la începutul verii de la Vlădeni, cînd fusesem cîteva săptămîni acolo – îi găsisem aruncaţi la groapa de gunoi a SMT-ului şi, iată, făcusem bine că-mi cocoşasem spatele cărîndu-i. Cîţiva aveau şi arcuri şi am decis să punem cuie mici în vîrful săgeţilor, că bucăţile de stuf nu puteau face mare pagubă. Mai aveam, ca arme albe, un fel de suliţe confecţionate din bucăţile mari de deşeuri de lemn pentru foc, de care era plin primul nivel al beciului nostru. Dar să te lupţi cu brava şi numeroasa Armată Roşie numai cu arme albe nu suna prea bine, aşa că am început să ne scotocim mintea după idei privind ameliorarea stării înzestrării cu armament a oştirii. După un brainstorming pe care cu greu am reuşit să-l controlez – normal că nu ştiam atunci nici ce este, nici cum se face! –, s-au conturat două idei bune pe care le-am aprobat, pînă la urmă, chiar trei dacă nu socotesc cockteilurile Molotov cu carbid şi benzină doar variante ale aceleaşi arme. Şi, da, ceva ce mai încercasem odată, dar renunţasem, pentru că mă prinsese mama şi nu mi-a fost uşor – dar acum eram în caz de forţă majoră, cu patria în pericol! –, nişte mici tunuri din ţeavă de aluminiu pentru antenele de televizor, folosind drept exploziv fie clorat de potasiu în amestec cu sulf, fie fosforul desprins de pe capetele chibriturilor. Clorat de potasiu şi sulf nu aveam, că mai era mult pînă la sărbătorile de iarnă, nici carbid, că mai era destul şi pînă la Sfînta Parascheva, cînd ne făcea mare plăcere să tulburăm slujbele şi pelerinii. Un bidon cu benzină era chiar în beci şi o mulţime de sticle goale, pe care nu apucasem încă să le vînd. Sticle urmau să mai aducă cu toţii, benzina cădea în sarcina lui Vlăduţ şi Nelu, că doar taţii lor erau şoferi. Carbid puteam face rost de pe şantierul Casei Modei din apropiere şi i-am desemnat pe Moni şi Dănuţ să rezolve asta. Rămîneau cloratul de potasiu şi sulful. Cum era vacanţă, iar ruşii ne puteau ataca dintr-o zi într-alta, dacă nu dintr-o oră într-alta, de furat din laboratoarele de chimie ale şcolilor, cum procedam înainte de Crăciun, nu putea fi vorba. Pînă la urmă, am decis să-l obţinem contracost, dar nu cu bani direct, ci cu ţigări, că toţi portarii şi paznicii şcolilor fumau. Eu îl ştiam pe cel de la liceul meu, că îi mai dădusem ţigări să ne lase să jucăm fotbal pe terenul şcolii, Mircea şi Ţucu, Dumnezeu să-l ierte pe cel din urmă, că a plecat din lumea asta la cîţiva ani după Revoluţie, îi cunoşteau pe cei de la şcoala generală din apropiere, unde şi învăţau. Să le dăm Carpaţi nu se făcea, aşa că ne-am certat oleacă între Litoral şi Snagov. Litoral erau numai 5 lei, Snagovul era 8, dar avea filtrul din păr de cămilă, cum circula legenda urbană pe atunci. Am rămas la Snagov şi am început să ne buzunărim cu toţii, dar n-am găsit decît de un pachet şi jumătate. A rămas să găsesc eu diferenţa de la mama, că doar se întorsese foarte bine dispusă de la Bucureşti! Nu trebuia să le spunem paznicilor pentru ce ne trebuie substanţele, nu puteam şti dacă nu-s spionii ruşilor ori guri sparte, aşa că am compus o poveste cu un hram undeva la ţară la care voiam şi noi să ne amuzăm oleacă pe seama credincioşilor. Totul era stabilit, fiecare avea o sarcină de rezolvat, urma să ne vedem la ora 14. Doar carbidul rămînea să fie procurat seara de Dănuţ şi Moni, după ce plecau constructorii de pe şantier şi acolo mai era doar un paznic care se îmbăta în mai puţin de o oră şi se culca într-o magazie metalică. Sigur, l-am fi putut mitui şi pe acela cu un sfert de „doi ochi albaştri”, dar ar fi fost păcat de banii cheltuiţi, pe care oricum nu-i mai aveam!

La 14 punct, eram cam toţi din nou în faţa uşii de la beci. Am intrat înăuntru. La inventar, mai aveam două canistre de benzină, zeci de sticle goale numai bune de transformat în grenade, cloratul şi sulful procurate de mine, pe Mircea şi Ţucu chemîndu-i paznicul de la şcoala generală mai pe seară, că erau directorul şi nişte profesori acolo, cu nu ştiu ce treburi, cînd se duseseră ei. Fuseseră destul de deştepţi să nu dea ţigările dinainte. Eu mă descurcasem destul de bine, aveam în două borcănaşe mai mult de cîte 100 de grame din fiecare substanţă, dar am avut şi impresia că paznicul voise să mă tragă de limbă, pomenind de două tancuri ruseşti distruse peste noapte pe podul de la Ungheni, topite cumva cu o armă nouă, pe care o aveam doar noi românii, o armă cu lumină sau aşa ceva! Dar nu i-a mers paznicului cu mine! La desfiinţarea raioanelor şi a direcţiilor sanitare raionale, tata, rămas fără slujbă, fusese mutat la spitalul din Ungheni, unde mă luase de cîteva ori cu trenul, un drum de 20 de minute, şi văzusem cu ochii mei că nu era nici un pod rutier pe acolo, ci numai unul de cale ferată, situaţie care nu s-a schimbat de atunci, numai la începutul anilor ’90, podul feroviar căpătînd un fel de frate din flori! Acum, însă nici măcar acela nu mai este! Stăteam deja bine şi în ce priveşte armamentul de foc! Seara aveam să-l completăm cu alte cantităţi de clorat de potasiu şi sulf, başca carbidul! Puteam însă deja să ne pregătim. Pe o bucată de scîndură, am amestecat bine două părţi de clorat şi una de sulf şi am închis amestecul în două borcănele. Apoi, am căutat nişte bucăţi de scîndură mai robuste între deşeurile din beci şi am confecţionat cinci afeturi pentru tunuri, că doar cinci bucăţi de ţeavă corespunzătoare din aluminiu reuşisem să găsim prin magaziile caselor noastre. Am teşit cu ciocanul cîte un capăt al ţevilor şi le-am prins bătînd nişte cuie, încrucişat, pe afeturi. Apoi, am început să umplem sticlele cu benzină, adăugînd şi pietricele, nisip şi bile de metal mai mici, cele care încăpeau pe gîturile sticlelor. Drept fitile am utilizat ciorapi subţiri de damă, din nailon, pe care i-am stabilizat cu bucăţi de „scîrţîitoare”, plasticul acela alb şi poros care începuse să se folosească la protecţia fizică a mărfurilor, pe care noi îl frecam de bucăţi de sticlă pînă îi scoteam din minţi pe adulţi. Pe la ora patru, am auzit-o pe bunica lui Cellu strigîndu-l şi i-am spus să iasă încet, să nu-l observe nimeni şi să nu spună nimic nimănui. Puteam avea încredere în el, cu un an mai înainte, cînd fusese războiul de şase zile, ne-a spus tuturor că-şi convinge părinţii să plece în Israel, ca să se lupte care pe care cu arabii, iar aceştia erau de nu ştiu cîte ori mai mulţi. Pentru el, cădea bine războiul ăsta cu ruşii, că se antrena puţin, iar ruşii erau şi ei mai mulţi! Apoi, am început ameliorarea armelor albe, montînd cuie mici în vîrful săgeţilor şi cuie mari, de 18 – 20, în vîrful suliţelor. Între timp, am urcat de cîteva ori în casă, pe de o parte, ca să nu mă caute cumva ai mei şi să ne prindă în plină cursă a înarmărilor, pe de alta, ca să aflu dacă nu cumva ruşii deja intraseră şi trebuia să începem lupta înainte de încheierea pregătirilor de campanie. Nu, încă nu intraseră, iar la televizor se dădeau scene din Cehoslovacia, comunicatul partidului, secvenţe din discursul Tătucăi din ziua precedentă, oricum numai despre invazie de vorbea. Erau şi scurte interviuri cu oameni de pe stradă şi din fabrici, care îşi manifestau solidaritatea cu poporul cehoslovac, sprijinul pentru politica partidului şi hotărîrea de a intra în gărzile patriotice. Eu trăiam satisfacţia că deja făcusem un fel de gardă patriotică, cînd oamenii mari abia se pregăteau de asta!

Bun, tot ce putusem face pînă atunci era făcut, bine făcut! Ne-am gîndit că, înainte de a ieşi afară să ne antrenăm la armele albe, trebuie să le încercăm pe cele de foc, tunurile, să nu avem surprize în plină luptă, că sticlele de benzină ştiam că funcţionează, nu le făcusem altfel decît alte dăţi, cînd ne băteam pentru controlul maidanului pentru fotbal cu cei din gaşca de pe strada Cloşca. Dar cu tunurile numai eu mai încercasem, după ce văzusem modelul la Vlădeni. Dar unde să le facem proba, să vedem cum funcţionează? Afară nu, nu era posibil, că ne-ar fi auzit toţi şi s-ar mai fi şi speriat crezînd că au venit deja ruşii peste noi. Şi ne mai trezeam şi cu vreo ceartă, dacă nu cu vreo bătaie din partea celor mari. Prima parte a beciului era prea la suprafaţă şi s-ar fi auzit aproape la fel de bine ca şi afară. Partea a doua era, iarăşi, prea sus şi sunetele nu s-ar fi estompat foarte tare. Rămînea să coborîm la nivelul cel mai de jos, la capătul a vreo cincizeci de trepte şi al unui coridor de vreo zece metri. Dar acolo, nu mergea electricitatea de o bucată de timp, iar tata tot chema un meseriaş s-o repare şi ăla nu mai venea. Acolo, am fi fost la vreo 15 metri adîncime, dincolo de casă, cumva şi dincolo de bulevard, sub un fel de parc destul de ponosit, deşi situat în centrul oraşului, pustiu probabil la ora aceea. Cei care aveau lanterne acasă, au fost trimişi după ele, iar în vreo zece minute aveam şase lanterne, cu baterii în regulă, care dădeau o lumină destul de bună prin efect cumulat. Am luat tunurile de aluminiu şi borcanele cu amestecul exploziv, nişte cutii cu nisip şi pietricele şi bile dintre cele mai mici şi am coborît spărgînd întunericul cu fasciculele de lumină plecate din lanterne. Jos, era o încăpere mare, pătrată, cu latura de vreo zece-doisprezece metri, din care plecau două mici galerii laterale late de vreo doi metri şi lungi de vreo cinci-şase. Pe laterala din dreapta, era o uşă, blocată cu pietre şi legată cu sîrmă prin care s-ar fi putut intra în beciul vecin. Pe vremea aceea, înainte ca fundaţiile blocurilor să le taie, cam tot oraşul era subîntins de asemenea beciuri, coridoare subterane, tuneluri, ce comunicau între ele, într-o vastă reţea. Chiar încercasem odată să deblochez uşa spre beciul vecin, dar nu reuşisem, era prea solid baricadată. Dar văzusem ce este pe partea cealaltă într-o explorare făcută împreună cu Nelu, care reuşise să subtilizeze cheia de la vecinii mai în vîrstă din casa de alături. Nu era chiar un beci ca al nostru, că era ceva mai îngust, mai puţin bine compartimentat, dar mi-ar fi plăcut să-l fi putut adăuga vastelor mele terenuri subterane.

Am pus primul tun în galeria din dreapta, cu ţeava îndreptată spre înăuntru, spre peretele de la capătul încăperii mari, cu gîndul ca noi să ne adăpostim în lateralele intrării în galerie. În principiu, nu aveam ce să păţim, fiind protejaţi de pereţii enormi din piatră. În ţeava de aluminiu am introdus mai întîi amestecul exploziv, apoi am pus doi-trei centimetri de nisip şi pietricele, apoi cîteva bile, după aceea, încă vreo doi centimetri de nisip cu pietricele. La baza ţevii, pusesem o tăviţă dintr-un capac de la o cutie de fiert seringile, plină cu benzină. Cînd toţi s-au adăpostit după pereţii de piatră, am dat foc benzinei şi am fugit să mă ascund şi eu. Timpul trecea, dar nu se întîmpla nimic! Aşa trece timpul cînd aştepţi ceva cu nerăbdare, dar noi ne-am gîndit că poate se stinsese benzina. Am mai stat puţin neimişcaţi, apoi ne-am sfătuit şi am decis că trebuie să se uite careva. S-a uitat Nelu şi i s-a părut că se stinsese într-adevăr benzina ori poate chiar se terminase înainte de a-şi produce efectul. Oricum, am decis să mă duc să mă uit, că doar nu degeaba eram conducător de oşti. Am intrat şi pentru că auzisem pe alţii în urma mea, m-am întors să le spun să se retragă. Şi atunci s-a auzit bubuitura! Credeam că se va dărîma casa peste noi. Am simţit o arsură în umăr, dar din fericire nu era decît de la flacără şi nisip, cum avea să constate mama puţină vreme după aceea. În schimb, Nelu urla cu mîinile la faţă, iar de sub palme îi curgea sînge şuvoi, iar Mircea se uita cumva hipnotizat la mîna stîngă, de unde părea să lipsească o bucată de deget, în schimb şiroia sîngele şi din palma lui ca dintr-un izvor. Eram răniţi, uluiţi, aproape surzi cînd au năvălit mama, tata şi soră-mea acolo. După toate aparenţele, explodase şi ţeava tunului odată cu explozia substanţelor, devreme ce Nelu avea o bucată de aluminiu, o schijă înfiptă deasupra ochiului stîng, unde avea să-i rămînă pe veci o cicatrice de care era foarte mîndru. Că doar era de pe urma războiului cu ruşii! Mircea nu mai avea buricele degetului inelar de la mîna stîngă, iar eu, care fusesem cel mai aproape, dar din fericire cu spatele, aveam o plagă destul de urîtă pe umărul stîng. Nu era ceva profund, că n-au rămas urme, doar un fel de mici puncte albe aproape invizibile, care rămîn nebronzate oricît ar fi expuse la soare. Sigur, astea aveam să le aflu mai tîrziu, pe moment, nici măcar nu ştiam cum am ajuns în casă, unde mama şi tata îmi oblojeau rana, iar eu le explicam în ce împrejurări nobile o căpătasem. Nu ţin minte mare lucru, nici măcar dacă am luat bătaie, deşi nu cred că le ardea lor să mă mai şi bată. Eram nu doar rănit, ci şi speriat de gîndul că explozia m-ar fi putut surprinde cu faţa neîntoarsă.

Şi mai ţin minte o propoziţie spusă de tata, în vreme ce mă badijona cu alcool iodat, ca să-mi distragă atenţia, probabil, ori poate pentru că pur şi simplu i s-au amestecat gîndurile – „ai naibii ruşii ăştia, fac victime şi dacă vin peste tine, şi dacă nu vin!”. Cred că ştia ce spune, că doar fusese aviator în timpul războiului, de fapt radiotelegrafist de bord şi tocmai începuse să mă înveţe alfabetul Morse, pe vremea aceea, a invaziei aşteptate. Pe ecranul televizorului se perindau imagini cu cehi morţi şi arestaţi în timpul invaziei şi cu tineri cu părul lung aruncînd cu pietre smulse din caldarîm în tancuri…

2 – 5 Februarie 2009

Dacă e să te iei după ce se aude şi se vede cu inflaţie de decibeli, pixeli şi grafeme, ai senzaţia că pe 6 decembrie va avea loc o bătălie pe viaţă şi pe moarte între Sfîntul Gheorghe şi Balaurul din poveste. Sigur, cele două roluri sînt interşanjabile, după tabăra din care face parte un participant la gălăgia genearală sau altul. Chiar şi aici pe platformă, par să se fi conturat două tabere şi o a treia care încearcă să întreţină sau măcar să simuleze obiectivitatea, imparţialitatea, autononomia. Am asistat la nişte schimburi de replici între colegii de platformă care mă fac să mă întreb dacă oamenii aceştia se vor mai saluta după ce trece şi ziua de 6 decembrie ori măcar dacă se vor mai privi în ochi după aceea. Dacă aruncăm o privire şi la subsoluri, se ridică părul măciucă, e fierbere totală, cearta între nick-name-uri a atins cote incredibile, chiar dacă acolo niciodată n-a domnit vreo concordie netulburată. Mă întreb dacă nu cumva, tot aidoma anilor 90, se va ajunge şi la divorţuri din pricină de „nepotrivire politică” între parteneri!

Domnilor, hai să fim puţin serioşi, pentru că alegerile vor trece, cum au trecut atîtea rînduri din 1990 încoace, dar viaţa va continua, vom trăi în aceeaşi ţară, unii dintre noi şi pe aceeaşi platformă, şi după aceea. Va trebui să ne vedem între noi, vom avea de discutat, poate şi de rezolvat o mulţime de probleme unii cu ajutorul celorlaţi. În fond, nici unul dintre cei doi candidaţi nu e Sfîntul Gheorghe, nici celălalt Balaurul. Dl. Băsescu nu e urmaşul de drept al regretaţilor Coposu şi Raţiu, nici dl. Geoană nu este vreo încarnare a d-lui Iliescu. Sînt ce-au putut da mai bun politichia noastră laolaltă cu comunitatea românească în douăzeci de ani de democraţie, aşa cum e la noi, dar totuşi democraţie, că de asta au ajuns ei în finală şi nu alţii. Ei ne reprezintă cum nu se poate mai bine – dacă nu ne plac, şi sînt motive!, nu e doar vina dumnealor şi a partidelor din care fac parte, ci şi a noastră, că noi i-am produs şi le-am produs pe toate! Pe 6 decembrie unul dintre ei va cîştiga, altul va pierde, că acesta şi este rolul alegerilor. Dar dacă şi după aceea vom rămîne exact în aceeaşi isterie generalizată, mă tem că nu va conta cine va cîştiga şi cine va pierde. Pentru că noi, oricum vom pierde. Niciunul dintre ei nu va putea face minuni. Ieşirea din criză, de fapt, din crize, pentru că, înţelepţi cum sîntem, am asociat crizei economice globale şi propria noastră criză politică, pe care o întreţinem obstinat de vreo două luni, geloşi să nu ne-o fure cumva alţii, nu e opera unuia singur. Iar criza economică o vom simţi cu adevărat abia pe la mijlocul lui decembrie, că pînă acum am tot rostogolit-o din motive electorale. Poate acum încă e greu, prăpăstiile par de netrecut, dar măcar după 6 decembrie va trebui să ne venim în fire şi să facem ceea ce e de făcut. Viaţa nu iartă, iar prostia nu rămîne pe veci nepedepsită! Riscăm să simţim asta pe propria noastră piele indiferent de simpatiile sau antipatiile noastre politice.

Pentru că nu doresc să contribui la menţinerea acestui climat care tinde să devină irespirabil, voi încerca să mă abţin, pînă cînd trec alegerile, de la postarea unor articole cu tematică politică directă. Poate voi face şi eu un experiment, toţi colegii de platformă au făcut deja diverse experimente, postînd, de pildă, numai subiecte culturale, poate chiar literatură de ficţiune! Să vedem ce va ieşi!

„Domnule Antonesei, cred că sînt cîteva întrebări suplimentare care ar trebui puse:

- Informaţiile vehiculate au fost într-adevăr transmise de către institutele care au făcut exitpoll-urile? Tot felul de întîmplări recente m-au convins că dacă cineva vrea să afle o informaţie, o află.

- Cifrele care au circulat erau cele aflate în calculatoarele acestora? Diferenţele mari dintre cifrele anunţate în final şi cele „intermediare” mă îndeamnă să cred că nu. Experienţa proprie îmi spune că, într-un exitpoll, între prînz şi ora 21 nu apar diferenţe atît de mari…”

Prima observaţie este foarte pertinentă pentru că, dacă institutele ca atare au transmis datele, ele sînt făptăuitoare ale infracţiunilor, în vreme ce organele presă au calitatea de cofăpaşi, de coparticipanţi la infracţiune. Dacă ele nu au fost transmise, ci au fost procurate pe căi neortodoxe de către cei care apoi le-au utilizat în scopul manipulării electorale a publicului, institutele se fac vinovate doar de „neglijenţă în serviciu” şi lipsă de profesionalism în protejarea datelor, făptaşii fiind cei care au sustras informaţiile şi le-au făcut publice în afara legii, în mod fraudulos prin urmare. Aceste distincţii nu sînt însă de competenţa mea, ci a Parchetului, care, în mod firesc, ar fi trebuit să se autosesizeze încă de la prima difuzare a rezultatelor parţiale în mass media. E ciudat, de asmenea, că nici BEC n-a intervenit în această încălcare flagrantă a legii electorale!

Cea de-a doua observaţie este chiar mai gravă decît cea dintîi, dacă putem stabili grade de culpabilitatea în încălcarea atît de spectaculoasă a legii. Păi, dacă există diferenţe între datele din calculatoarele institutelor şi cele care au circulat slobod şi ilegal în media, este limpede că se mai adaugă un delict, anume „fals şi uz de fals”! Descifrarea acestei situaţii este de asemenea de competenţa Parchetului!

Dat fiind cumulul de delicte care încalcă interesul superior al publicului, disturbînd grav procesul electoral de dumincă 23 noiembrie 2009, datoria Parchetului era să se autosesizeze. Dacă nu a făcut-o încă e foarte grav, indiferent dacă n-a făcut-o din lipsă de profesionalism, din pricina unor eventuale presiuni politice, sau din dorinţa de a nu se pune rău cu presa. În momentul de faţă, oricare din participanţii la procesul electoral de duminică, ca şi oricare dintre participanţii la vot, pot sesiza Parchetul întrucît le-au fost lezate drepturile cetăţeneşti, între care cel la liberă şi corectă informare şi la neperturbarea artificială a propriei decizii de vot. Dacă nimeni nu a sesizat încă Parchetul pentru aceste grave încălcări ale legii şi ale interesului superior al publicului, acest articol este şi o asemenea sesizare. M-aţi putea întreba ce rost mai are să sesizez Parchetul acum, post festum? Mai întîi, pentru că încălcarea legii nu trebuie tolerantă. În al doilea, pentru că, dacă acum nu se întîmplă nimic, acest balet pe micile ecrane şi pe paginile de net al unor date protejate de lege va continua, pe baza precedentului ilegalităţii nepedepsite!

Up date

Mi-a sosit între timp permisiunea respectatului sociolog de a-i folosi numele, este vorba despre dl. Mircea Kivu, specialist incontestabil nu doar în sondaje în general, ci şi în exitpoll-uri. Permisiunea nu mi-a sosit însă cu mîna goală, ci şi cu informaţii suplimentare. Pe unele, privind de pildă relaţia alegeri-sondaje sau statutul sondajelor în era internetului, le voi utiliza, probabil, într-un alt text, însă următoarea este direct legată de articolul de mai sus şi trebuie citată şi comentată aici:

„Între timp, lucrurile au început să se lămurească: două institute (CURS şi INSOMAR) au infirmat categoric faptul că datele vehiculate ar avea legătură cu cele reale. Am toate motivele să-i cred, căci există o regulă empirică, confirmată în toate exitpoll-urile la care am lucrat: electoratul de stînga se scoală mai de dimineaţă, în cursul zilei rezultatele se deplasează spre „dreapta”. Dacă la prînz ar fi fost egalitate Crin-Geoană, la sfîrşit Crin ar fi fost pe locul 2. Deci, e vorba de o manipulare pornită din alte surse.”

Dacă lucrurile stau aşa cum afirmă dl. Mircea Kivu – şi nu am motive să mă îndoiesc de spusele D-Sale –, este limpede că manipularea s-a bazat pe date inventate, deci false, nu pe unele furnizate, fie şi ilegitim, de institute, nici „scăpate” pe surse. În această situaţie, institutele de sondare a opiniei publice au datoria să sesizeze Parchetul, măcar pentru a-şi apăra reputaţia, dacă nu şi pentru a contribui la reinstaurarea legalităţii, iar Parchetul va trebui să afle „sursele” de la care a plecat manipularea!

Dar, probabil, mai mult decît presa, de un partizanat greţos, într-o parte sau alta, după interese, şi decît organizatorii alegerilor, s-au compromis institutele de sondare a opiniei publice. Ca şi cum n-ar fi fost suficiente manipulările din timpul campaniei electorale, cînd ierarhiile şi scorurile variau matematic în funcţie de partidul comanditar, astăzi au lansat o nouă premieră mondială. Nicăieri în lume nu este permisă „scăparea” de rezultate parţiale în ziua de vot –  de altfel, şi la noi, legea interzice publicarea rezultatelor unor sondaje cu mai puţin de două zile înainte de data alegerilor. Asta nu contează – la noi, e totul mai aiurea decît în orice republică bananieră, astfel că toată după-amiaza, în zi de vot!, pe ecranele televizoarelor, pe ediţiile electronice ale ziarelor şi pe bloguri, defilau în neştire rezultatele de la diverse intervale orare! Ba îmi mai soseau şi prin sms-uri şi poşta electronică! Unii dintre bloggeri măcar aveau decenţa să folosească un limbaj cifrat, înlocuind cu fructe şi legume numele partidelor şi cu preţuri echivalentele scorurilor, dar imensa majoritate a media nu se sfiau să dea rezultatele în clar! Ca la noi la nimenea! În mod normal, după această ridicare a poalelor peste cap, institutele de sondare a opiniei publice ar trebui să-şi tragă obloanele – desigur, după o întîlnire binevenită cu Justiţia! Dar, la noi, sînt codri mari de brad, aşa că aşa ceva iese din discuţie!

După două săptămîni de campanie, pe care o prevăd incandescentă, cu intoxicări şi „dezvăluiri” din partea ambelor părţi, la care presa va căsca botul mai ceva decît în ultima lună, va veni şi cel de-al doilea tur. Dacă aş mai crede în prognozele institutelor de dinaintea turului întîi, care îl dădeau pe dl. Traian Băsescu perdant cu oricare din ceilalţi doi candidaţi creditaţi cu şanse, aş spune că lucrurile sînt clare, dl. Geoană va fi viitorul preşedinte al României. Cum nu mai am nici un pic de încredere în aceste companii ale marilor combinaţii, în aceşti Ostap Benderi instituţionali, socotesc că bătălia este, de fapt, deschisă oricărui rezultat! Vom trăi şi vom vedea!

Campania neoficială însă continuă prin mail-uri, sms-uri, telefoane, în subsolurile articolelor din ziare şi ale blogurilor şi, mai ales, „de la om la om” – se dau ultimele lupte pentru convingerea soţilor, soţiilor, copiilor majori, fraţilor şi cumnaţilor, prietenilor şi chiar a simplelor cunoştinţe.

Unii vor încerca să-i convingă pe taximetrişti, preoţi sau medici, dar aceştia sînt mai degrabă propagandişti decît receptori! Sigur, toate aceste lucruri s-au întîmplat mereu de cînd am redescoperit alegerile libere. Dar nu mereu au fost şi eficiente – un alt exemplu de eficienţă ar fi perioada similară de dinaintea celui de-al doilea tur al prezidenţialelor de acum cinci ani.

Situaţia mi se pare atît de palpitantă încît, poate, e prima oară de cînd am luat decizia de a nu participa la vot cînd o regret. Dar asta e! Mi-a scăpat porumbelul, trag ponoasele!

Ştiu că mulţi au luat aceeaşi decizie, văd an de an cum scade catastrofal prezenţa în alegeri, dar dacă nu au luat vreun angajament ferm faţă de ei înşişi şi faţă de contextul lor apropiat, e mai bine să se răzgîndească. Sigur este vorbă care spune că şi dacă faci ceva şi dacă nu faci, tot îţi va părea rău.

Se poate să fie adevărată, dar la fel de adevărat este că e mai bine să regreţi că ai făcut deja decît că nu ai făcut. Iar, dacă vă decideţi să votaţi, e ok. Desigur că nu mi-aş permite să vă sugerez cu cine anume să o faceţi. Pot însă formula două mici îndrumare legate de vechea mea experienţă de votant:

1. Dacă tot vă deplasaţi la urne, nu irosiţi votul. Dacă nu aveţi o preferinţă puternică pentru vreunul din cei 12 candidaţi şi, deci, nu puteţi alege pozitiv, gîndiţi-vă că, în primul tur, se vor alege 2 cîştigători din 3 posibili. Cumpăniţi şi vedeţi care vi se pare mai convenabil – sau mai puţin neconvenabil. Desigur, nu ştiu ce să recomand celor care aleg formula „votului de protest”!

2. Nu votaţi cu inima, ci cu mintea. Inima are raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaşte, după cum spunea filosoful! Inima are unde-şi consuma energiile – în dragostea erotică şi în cea pentru cei dragi, în apropierea de Dumnezeu, muzică sau poezie ş. a. m. d. – , aşa că nu e cazul s-o amestecaţi într-o chestiune, pînă la urmă atît de terestră, cum este politica.

În rest, să cîştige cel mai bun sau, mai degrabă, cei mai buni, devreme ce primul tur oferă două locuri cîştigătoare! Mai vorbim de dumincă seara încolo!

Confruntarea televizată dintre cei trei principali candidaţi la preşedinţia României, abia încheiată, îmi confirmă că nu m-am înşelat în evaluările mele din articolul trecut. Deşi nu a cîştigat decisiv confruntarea, dar nici nu s-a întrebuinţat excesiv, terminînd oarecum cap la cap cu dl. Antonescu, este clar că dl. Băsescu este sigur unul dintre finalişti. Deşi a fost probabil cel mai viu, mai reuşit stilistic, în întîlnirea televizată, punctînd de cîteva ori excelent în ambele direcţii, dl. Antonescu a şi sărit calul de vreo două ori. Este limpede, în acelaşi timp, că avea dreptate şi dl. Geoană cînd fugea de confruntări, precum şi staff-ul său cînd propunea întîlniri cu cît mai mulţi candidaţi o dată – nu are suflu de luptător, ci mai degrabă de elev cuminte al unei clase fruntaşe. Iar cînd a încercat o glumă, a ieşit povestea cu… soacra. O notă bună pentru florile din final. Dacă această întîlnire avea loc cu vreo săptămînă mai înainte, fiind urmată eventual de măcar încă una, este limpede că al doilea finalist ar fi fost în mod sigur dl. Antonescu. Aşa, cred, bătălia pentru cel de-al doilea loc e, de fapt, pe muchie de cuţit. Maşinăria PSD e mai eficace, prestaţia d-lui Antonescu a fost mai bună. Cum bună a fost şi cea de la Cluj, de la care dl. Geoană a dat bir cu fugiţii. Să vedem ce va ieşi din această înfruntare de forţe. Aştept cu interes să se facă duminică seara şi să vedem estimările sondajelor de la iesşirea de la urne. Apoi, desigur, şi rezultatele efective ale bătăliei electorale!