Liviu
Antonesei

Ultimul interludiu. Caseta cu chinezării [1] (1)
Notă

Pentru că acest ultim interludiu este foarte extins, am decis să-l împart în mai multe secţiuni, cu numărătoare distinctă faţă de cea a capitolelor propriu-zise. Vor fi, deci, vreo patru „casete cu chinezării”.

Celălalt corp

În romanul Capul vinovat de Romain Gary, găsesc acest scurt fragment despre împlinirea prin corp, despre mişcările ca şi autonome ale acestuia: „Ea suspină. [ citeste mai departe ]

Despre pasiune şi tandreţe
În general, există tendinţa de a lega pasiunea de eros, de energia dezlănţuită în furor eroticus, şi tandreţea de agapé, de senzaţia comuniunii sufleteşti dintre fiinţe, uneori de philia, tratînd sentimentul ca pe un obiect, nu ca pe un proces de o infinită dinamică. Procedînd astfel, dovedim că n-am înţeles mare lucru din misterul dragostei. [ citeste mai departe ]

Corpul şi dragostea

Dragostea este una dintre puţinele noastre trăirii complete, alături de participarea mistică la relaţia cu divinitatea şi de agonia finală. Oricît ar părea de ciudat, moartea nu face mai face mai puţin parte din viaţă decît iubirea. Aşa cum nu mori parţial, cum nu te identifici cu divinitatea en miettes, aşa nu participi la misterul iubirii în chip fragmentar. E o trăire totală, la care corpul, sufletul şi spiritul, presupunînd că acestea ar putea fi distinse, participă în plenitudine. [ citeste mai departe ]

Inteligenţa afectivă, intensitatea şi intimitatea

Acum, ştim că există mai multe forme de inteligenţă. Îndrăgostiţii adevăraţi sînt diriguiţi, de fapt sînt „infuzaţi”, de un tip aparte de inteligenţă, pe care, în lipsa unui termen mai bun, o voi numi inteligenţă afectivă. De fapt, ea mi se pare atît de drastic diferită de toate celelalte forme încît aş putea-o numi chiar inteligenţa iubirii. [ citeste mai departe ]

Interludiu sceptic. Un poem

Dar dacă tot ceea ce scriu eu aici nu este decît speculaţie pură, produsă de o minte alambicată de intelectual în călduri? Dacă, de fapt, dragostea androgină, iubirea ca fuziune perfectă nici nu există ? Poate că nu s-au născut decît femei care nu doresc altceva decît un partener cu care să-şi împartă singurătatea, cu care să-şi petreacă vremea mai plăcut, eventual să-şi rezolve problemele hormonale sau practice. Şi, de fapt,  aşa este. [ citeste mai departe ]

Despre fuziunea perfectă

Teoriile speculative şi bio-psihologice tradiţionale obişnuiesc să trateze fiinţa noastră ca şi cum ar fi alcătuită din trei entităţi aglutinate, în unele cazuri, situate pur şi simplu ierarhic, în altele, fiecăreia revenindu-i ponderi oarecum echivalente. Este vorba despre binecunoscutele monisme, fie ele materialiste ori spiritualiste, ori de la fel de celebrele dualisme, ce tind să confere un fel de egalitate între dimensiunile biologice şi cele spirituale ale fiinţei. [ citeste mai departe ]

O reformulare a mitului androginului

În eseul precedent, am legat sexualitatea strict de dimensiunea fizică a persoanei şi am opinat că erotismul reprezintă a depăşire meta-fizică a acesteia. Trebuie precizat că zona metafizică nu este superioară celei fizice în mod absolut, printr-un fel de ucaz pronunţat, încă de la începutul timpului, de divinitate. De altfel, nici nu există metafizică în absenţa fizicii, şi asta „literalmente şi în toate sensurile”, după formula lui Rimbaud. [ citeste mai departe ]

Nuditatea, goliciunea şi erotismul

Se întîmplă ceva ciudat în bibliografia dedicată corpului uman. Am citit sau recitit, în ultima vreme, o mulţime de cărţi consacrate reprezentării plastice a corpului, istoriei nudului, am citit chiar şi o „sociologie a sînilor goi” sau o splendidă Corpul ca obiect de artă, dar nicăieri nu am reuşit să găsesc o distincţie ce mi se pare esenţială pentru  definirea dragostei şi, pe cale de consecinţă, a erotismului. [ citeste mai departe ]

Interludiu fantasmatic. Poeme[1]

Visul din Alexandria

După baia pe care am făcut-o în piscina de la munte, am avut visul cu termele din Alexandria. Cred că acolo eram, deşi nu le-am privit niciodată ruinele. În Egipt, am mers doar în jos de Cairo. Am citit mai de mult o descriere a lor în Cvartetul lui Durrell, am văzut altădată un film documentar pe Discovery. [ citeste mai departe ]

Trei cuvinte greceşti despre dragoste
În general, limbile moderne ne oferă un singur termen pentru a desemna dragostea. Chiar cînd utilizează mai multe cuvinte, acestea sînt de obicei sinonime perfecte sau foarte aproape de acest tip de sinonimie. În limba noastră, de pildă, este aproape imposibil să faci o diferenţiere semantică între iubire şi dragoste. Mă refer, desigur, la substantive, pentru că, în cazul verbelor, situaţia este oarecum diferită. [ citeste mai departe ]