Liviu
Antonesei

Dragostea, servitutea voluntară şi suveranitatea personală

Omul se naşte liber şi suveran. Dumnezeu sau natura – ca să rămîn în neutralitatea axiologică lebniziană – îl înzestrează, de la bun început, cu liber arbitru. Însă, dacă şi-ar păstra în totalitate aceste calităţi distinctive, orice fel de relaţii între oameni ar deveni imposibile. Pentru că infinitele libertăţi şi suveranităţi individuale s-ar ciocni mereu unele de altele într-un infinit joc brownian. [ citeste mai departe ]

Notă asupra ediţiei definitive

Această carte a apărut într-o primă versiune cu prilejul Crăciunului din anul 2000, la editura ieşeană Ars Longa. A fost scrisă în vara aceluiaşi an, fiind prima mea carte scrisă direct la computer. A trecut şi am trecut prin nişte peripeţii, descrise în finalul cărţii. [ citeste mai departe ]

Iată, s-a golit tolba cu poveşti, am dezbătut deja de două ori şi analiza la care supune profesorul Nicolae Hurduc Universitatea băştinaşă şi stau în cumpănă. Să închid blogul sau să merg mai departe. Mai departe, dar în ce direcţie?! Pentru că ideea de a mă reîntoarce la comentariul politic nu doar că mă plicitseşte, dar mă oripilează. Se sparie gîndul la gîndul acesta, cum scrie în titlu! [ citeste mai departe ]

Aşa cum tot vorbeam noi zilele astea, repostez textul d-lui profesor Nicolae Hurduc despre problemele fierbinţi din Universitatea românească. Este o versiune revăzută de autor  care, probabil şi sub impactul discuţiilor ce au urmat primei versiuni, a simţit nevoia să mai adauge, să mai elimine sau să mai nuanţeze unele lucruri. Sper să se bucure de aceeaşi atenţie ca şi prima versiune. În ce mă priveşte, nefiind textul meu, nu voi interveni în discuţii decît, eventual, ca moderator, dar şi asta începînd de mîine seară. [ citeste mai departe ]

Mai tîrziu decît mă aşteptam, dar tot mi-am tras sufletul după prima zi de muncă oficială a anului. Cum mai este o oră pînă mîine, aş putea spune că am reuşit totuşi să-mi ţin promisiunea. O poveste scurtă, estivală de felul ei, dar nu chiar aşa simplă cum mi-o aminteam. Să vedem cum scapă din lectură! [ citeste mai departe ]

În cîteva ore, primul meu avion către casă îşi ia zborul! Nu ştiu exact cînd voi mai reuşi să intru aici, laptopul fiind stricat, deci inutilizabil pe durata călătoriei. Dar las ceva de citit! Povestirea are aceeaşi istorie editorială ca toate cele postate în ultima vreme. Să ne revedem/ recitim sănătoşi

    „Mi-ar place totuşi să găsesc timpul de a scrie o povestire a cărei acţiune să se situeze în afara oricăror circumstanţe; circumstanţele ruinează literatura de azi. [ citeste mai departe ]

Titlul de pînă acum al acestei poveşti se opreşte la primul cuvînt. A devenit mai lung cu acest prilej din pricina unei discuţii, plăcute desigur, pe care am avut în subsolul paginii unde este postată povestea precedentă. Ca şi celelalte povestiri scurte postate pe parcursul „experimentului” nostru, a apărut prima oară în volum în cartea mea de debut, după ce un deceniu mai devreme apăruse în amintita revistă Dialog. A fost reluată în reeditările on paper şi on line ale acelui volum, precum şi în La Morrison Hotel. [ citeste mai departe ]

Bun. A trecut, aş spune cu bine, dezbaterea despre Universitate propusă de profesorul Hurduc – poate că a trecut chiar foarte bine, dacă inventariem citirorii unici şi comentariile, eventual şi soluţiile întrevăzute. Să revenim acum, cum promiteam,  la oile noastre literare, măcar pentru încă o săptămînă, cît mai durează vacanţa mea cracoviană. [ citeste mai departe ]

A sosit momentul postării articolului profesorului Nicolae Hurduc, moment atît de aşteptat de unii dintre d-voastră, dar şi de mine! Sigur, titlul principal e dat de mine, cel al d-lui profesor fiind puţin mai moderat în expresie, dar nu şi în substanţă – în fond, nu propui reformarea a ceva care funcţionează fără probleme! [ citeste mai departe ]

În principiu, am ajuns la ultima postare din această destul de lungă vacanţă literară. În opinia mea, prin numărul de cititori unici înregistrat, prin cel al comentariilor postate la fiecare text, dar mai ales prin tonul general lipsit, cu excepţiile de rigoare, însă foarte puţine, lipsit deci de „asperităţi”, experimentul a fost o reuşită. [ citeste mai departe ]