Liviu
Antonesei

Iată, în seara asta, se încheie şi anul acesta! Ca să nu rămîn dator cu anii lui Inimă-Rea, căruia i-am promis un titlu şi mai lung decît cel de acum două poveşti – dacă nu cumva va fi fost o ameninţare, nu o promisiune! – schimb ordinea la care mă gîndisem acum vreo săptămînă şi postez Tramvaiul în ceaţă…, apărut prima oară în Check Point Charlie… Scurta parabolă din volumul de debut rămîne pentru după Revelion, deci pentru începutul anului viitor. [ citeste mai departe ]

Povestea anterioară încerca să încadreze, într-un fel de sistem de rame, să completeze perspectiva feminină cu cea masculină. După unii critici literari, la apariţia în volum, dar şi comentatori, la postarea de aici, operaţiunea a reuşit, iar „pacientul” a scăpat cu viaţă. După alţi comentatori, e drept că mai puţini, nu. Acum, sînt într-o poziţie şi mai delicată, devreme ce n-a rămas nici urmă de perspectivă masculină. Proza a apărut, de asemenea, în volumul La Morrison Hotel. [ citeste mai departe ]

Povestirea de azi a apărut tot în La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi în ediţie definitivă, EuroPress Group, Bucureşti, 2007. E puţin mai lungă, dar cum e împărţită în cîteva episoade, poate fi citită şi pe bucăţi – dar ar fi păcat! Sărbători fericite, în continuare! Or fi multe sărbătorile la noi, dar unele sînt, din fericire, şi lungi! [ citeste mai departe ]

Sîntem în ajun. M-am gîndit să continuăm experimentul adapatîndu-l tematic. E o povestire, poate singura din viaţa mea de scriitor de pînă acum, scrisă „la comandă”, mai precis pentru un proiect al www.liternet.ro numit, cred, „Scriitorii şi Crăciunul”. Povestea pleacă de la schiţa unei poveşti povestite de pseudonimul unui personaj de-al meu, care în realitate nu se numeşte Ema Rastin. Cum ştiam că e imposibil să scrii aşa ceva fără să cazi în melodramă, am încercat să fiu subversiv în raport cu aceasta. [ citeste mai departe ]

Fără preludiu politic!

M-am învăţat minte! În veci nu voi mai amesteca literatura de ficţiune şi comentariul politic în aceeaşi postare. Mai mult, am decis să prelungesc experimentul literar pînă trec Sfintele Sărbători, poate pînă cînd revin, plin de forţa poloneză, pe care o vampirizez fără scrupule, în “eterna, fascinanta, mereu surprinzătoarea şi fabulospirituala” noastră ţărişoară. [ citeste mai departe ]

Interludiu

M-aş fi lipsit bucuros de acest interludiu dacă, de la cîteva sute de kilometri distanţă de România – şi vreo 10 – 15 ani distanţă temporală! –, ceea ce se întîmplă acolo nu m-ar mira peste măsură. [ citeste mai departe ]

Ceea ce mă surprinde în ceea ce s-a petrecut în ţară în cele patru zile de cînd lipsesc este tocmai lipsa de surprize! S-a întîmplat exact ceea ce mă aşteptam să se întîmple, de la validarea alegerilor la desemnarea d-lui Boc şi de la tensiunile din partidele de opoziţie la amabilitatea UDMR. Mi se poate răspunde că previzibilitatea nu este un lucru rău în politică – de acord, doar că, date fiind condiţiile şi mai ales evoluţiile dure care ne aşteaptă, puţină imaginaţie politică n-ar fi stricat politichiei băştinaşe. [ citeste mai departe ]

Mîine zbor spre Polonia, unde am marţi o conferinţă la Varşovia, apoi plec spre Cracovia, pentru sărbători. Cum nu ştiu cum mă voi descurca cu timpul de net în următoarele 3 – 4 zile, aşez aici o poveste puţin mai lungă decît precedentele şi ceva mai „construită”. Dar şi în ţară vor mai fi cîteva zile de aşteptare, aşa că, poate, e mai bine să fie şi cîte ceva de citit la îndemînă! Auguri!

         Şedeam la birou şi priveam teancurile de cărţi din rafturile bibliotecii. [ citeste mai departe ]

Cum decizia Curţii Constituţionale mai întîrzie, iar pe piaţă au apărut nişte declaraţii,  stupefiante prin mojicia lor, privind nu ştiu ce activitate particulară a unuia dintre candidaţi, cred că se potriveşte postarea de faţă – personajul este, la un moment dat, într-o postură asemănătoare, dar  măcar  el nu candidează la nimic! Este povestirea ce dă titlul volumul din 2006, din care am mai publicat. [ citeste mai departe ]

Criza politică se prelungeşte. Avem de aşteptat decizia Curţii Constituţionale, apoi, în funcţie de aceasta, negocieri dificile pentru o majoritate guvernamentală sau, Doamne fereşte!, alte alegeri. Pe parcursul acestei campanii, la 20 de ani de la prăbuşirea de facto a comunismului şi la doi de la condamnarea sa oficială, s-a făcut mult caz de comunism şi anticomunism. [ citeste mai departe ]