Gabi
Bartic

Giovanni e un tînăr frumos, tupeist şi bogat care are un singur scop: acela de a colecţiona un număr cît mai mare de trofee feminine.

În lista lui Giovanni sînt nenumărate femei tinere seduse. Nici el nu le mai ştie şirul, le numără un aghiotant al sau, care îi ţine o socoteală strictă a cuceririlor.

Giovanni e obişnuit să-şi abandoneze iubitele, şi pentru că tatăl uneia dintre ele, un colonel, îl surprinde cînd fuge de lîngă fiica sa şi încearcă să îl oprească, tînărul de bani gata il ucide cu sînge rece. [ citeste mai departe ]

Matilda nu e o carte pentru părinţii copiilor excepţionali.
Matilda nu e o carte pentru părinţii care cred sincer că profesorii le nedreptăţesc copilul, în timp ce copilul vecinului e favorizat.
Matilda nu e o carte pentru părinţii care cred că un profesor care ţipă le va nenoroci copilul pe viaţă.
Matilda nu e o carte pentru părinţii care cred ca progenitura va executa întocmai ce citeşte în cărţi sau vede la televizor mai repede decît ce vede în familie şi-n vecini.

Matilda nu e nici o carte pentru copiii părinţilor de mai sus :). [ citeste mai departe ]

E deja un clişeu la care ţinem: în luna iunie, pe raftul VoxPublica din Cartureşti vom avea cărţi pentru copii.

Vă vom scrie aşadar despre cîteva cărţi care ne-au pasionat pe noi în copilarie, dar şi despre cărţi despre care am auzit că ar fi "noul negru" în materie de beletristică pentru copii.

Lista noastră e mai jos. Voi ce cărţi ati strecura lîngă tastatura copilului (şi ce cărţi le-aţi băga de-a dreptul pe gît)?

1. Dumas - Cei trei muschetari
2. Luc Besson - Artur şi minimoşii
3. Gellu Naum - Cartea cu Apolodor
4. Andersen - Poveşti
5. [ citeste mai departe ]

“Tineretul e disperat (…). Dacă regimul democratic se menţine, în scurta vreme, puterea va ajunge în mîna oamenilor în vîrstă. Faceţi un calcul simplu şi-o să mă înţelegeţi. Majoritate de voturi, da? Păi, ia să vedem, statistica ce ne învaţă? Că în zilele noastre omul nu moare la cincizeci de ani, ci la optzeci, şi mîine va trăi pînă la o sută. Foarte bine. Faceţi atunci un efort de imaginaţie şi calculaţi cîţi bătrîni se vor aduna în felul ăsta şi cît de greu va cîntări cuvîntul lor în ale politicii. [ citeste mai departe ]

Este greu să scrii despre cărţi de acţiune fără să te referi la ultimul şi cel mai greu de depăşit jalon în domeniu: „Codul lui da Vinci”. Fenomenul Dan Brown a spulberat record după record, introducînd noi ordine de mărime în ceea ce priveşte tirajele sau vînzările de carte oriunde în lume. Departe de a putea emite judecăţi asupra valorii cărţii, voi încerca doar o analiză pragmatică şi detaşată a fenomenului: editorii de carte de oriunde în lume datorează acestei cărţi întoarcerea către lectură şi în librării a multor  zeci de milioane de oameni. [ citeste mai departe ]

Rebecca Miller este fiica lui Arthur Miller. Cred că e important să scriu asta. Rebecca Miller este regizoare, actriţă, scriitoare si fiică a dramaturgului Arthur Miller.

Voi incerca sa explic de ce am ţinut sa declar filiaţia unei autoare căreia i-am citit ambele cărţi apărute la noi,  “Vieţile secrete ale Pippei Lee” şi “Ritmuri interioare”.

Întîi, pentru că e picant ca o autoare să aibă un tată cunoscut. O plaseaza undeva, nu vine de nicăieri (Cîţi dintre voi nu v-aţi gîndit măcar o dată că Dan Brown ar putea fi fiul Sandrei Brown...). [ citeste mai departe ]

Nu m-am hotarît, pînă am terminat cartea lui Schlink, dacă teroristul Jorg  este personajul principal.

Jorg este un terorist abia ieşit din închisoare căruia sora sa, Christiane, îi organizează un week-end de bun venit acasă împreună cu – pare-se – cîţiva dintre cei mai vechi prieteni ai săi. [ citeste mai departe ]