voxpublica » Ionel Blănculescu

Austeritate vs crestere economica, o noua amenintare in Uniunea Europeana!

Ionel Blănculescu — Sat, 12 May 2012 10:09:14 +0000

Asistam cu nedumerire si lipsa de reactie la dezvoltarea unei teorii economice de tip mutant, potrivit careia, dreapta politica este asociata cu austeritatea si stanga politica cu cresterea economica.
Acest proces a fost initiat prin preluarea puterii la Elysee, de catre socialistul Francois Hollande care, in timpul campaniei electorale prezidentiale, a acuzat austeritatea impusa in Franta si in Uniunea Europeana, de catre predecesorul sau, pe modelul german, al Cancelarului Angela Merkel.
De altfel, odata incheiata lupta electorala, se pare ca noul Presedinte al Frantei a inteles ca nu trebuie si nu are dreptul sa intoarca spatele dimensiunii de echilibru bugetar, prin masuri de disciplina fiscala si stabilitate macroeconomica, astfel ca, in aceeasi zi cu instalarea in functie, la 15 mai a.c., va intreprinde si prima sa vizita oficiala la Berlin, unde probabil se va incerca o mediere intre cele doua orientari, astfel incat, la nivelul Uniunii Europene, sa se transmita un mesaj pozitiv, preluabil la nivelul statelor membre, pe linia a cum se va evolua in interiorul acesteia.
In ce consta pericolul acestei noi teorii economice?
In acceptiunea mea, in renuntarea totala la masurile de austeritate, bineinteles cele cu fundament economic si nu rezultate din alte tipuri de ratiuni, straine de stiinta economica, in favoarea unor asa zise politici de relansare si crestere economica, bazate pe continuarea indatorarii publice, pe inflamarea in continuare a spiralei imprumuturilor statului.
Orice abordare inteligenta, rationala si echilibrata ar trebui sa conduca la crearea unor noi modele de crestere economica sau de politici fiscale, care sa imbine cele doua orientari, austeritatea si cresterea economica, sa creeze un mix intre acestea, bazandu-se pe o axioma si anume faptul ca, acestea nu se autoexclud.
Austeritatea sau putem sa o denumim altfel, stabilitate macroeconomica sau echilibru bugetar, asigura bazele unei cresteri economice sanatoase, durabile, sustenabile si competitive, putand-o sprijini proactiv si nu reactiv, pe dimensiuni anticiclice, de dorit si nu prociclice, in plasa carora ne zbatem de cel putin 6 ani, cu efecte dintre cele mai nedorite asupra economiei europene, in special a Romaniei.
Consider ca dilema austeritate vs crestere economica trebuie sa ocupe un loc mai vizibil in dezbaterea publica nationala si internationala, deoarece altfel asistam impasibili la dezvoltarea unei teorii economice de tip mutant, care va produce in viitorul nu prea indepartat ravagii in economiile nationale, readucand spectrul recesiunii sau crizei economice asupra unor zone, care se zbat cu greu sa iasa din actuala criza, cu care ne confruntam de peste 3 ani, importata si aceasta.

Mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro sau www.facebook.com/blanculescu

Romania in subsolul realitatilor economice europene

Ionel Blănculescu — Sat, 28 Apr 2012 11:53:25 +0000

Am participat joi, 26.04.2012, la Varsovia, in calitate de Secretar Executiv al Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri, la Forumul economic Europa Centrala si de Est-China, unde au fost prezenti, pe langa invitatul special, Prim Ministrul chinez, Wen Jiabao, Prim Ministri din alte 16 state europene: Albania, Bulgaria, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Macedonia, Muntenegru, Romania, Serbia, Slovacia, Slovenia si Polonia, in calitate de gazda.
Desigur, Polonia a incercat prin acest eveniment sa-si asume calitatea de interfata intre China si Europa, avand in vedere dificultatea de realizare a marilor investitii chineze, in spatiul european, ca urmare a diferentelor de cultura organizationala intre cele doua sfere de interes economic.
China, aproape cea mai mare putere economica mondiala, detinatoare a 1/3 din rezervele valutare internationale, a decis sa deschida o linie de credit pentru statele din zona Europei Centrale si de Est de 10,5 miliarde USD, pentru a sprijini proiectele de investitii din aceasta zona, in trei domenii, infrastructura, noi tehnologii si energie verde. Totodata, Primul Ministru chinez, a anuntat cu ocazia forumului economic, in fata a peste 800 de reprezentanti ai mediului de afaceri, chinez si european, ca intentioneaza ca, pana la orizontul anilor 2015, schimburile comerciale ale Chinei cu aceasta parte de Europa sa atinga 100 miliarde USD.
Raporturile comerciale intre China si Romania sunt total dezechilibrate, in defavoarea tarii noastre. Din surse poloneze, in perioada 2007-2010, exporturile Romaniei spre China au fost de sub 1 % din valoarea exporturilor Chinei spre tara noastra, deci prevaland valoarea importurilor efectuate, 99 %, fara comentarii din punctul meu de vedere.
De ce Polonia este aleasa Chinei, in ceea ce priveste orientarea investitiilor spre Europa, prin intermediul acesteia? Deoarece este o tara foarte respectata pe plan mondial, care si-a facut o religie nationala din cresterea economica, cu un Prim Ministru, in persoana lui Donald Tusk, singurul pe o astfel de functie, din Uniunea Europeana, care a obtinut un al doilea mandat succesiv, reusind in 5 ani de zile sa treaca tara prin criza mondiala si recesiune, numai cu crestere economica, caz unic de altfel si sa absoarba 80 % din fondurile europene repartizate, de 67 miliarde de euro, restul urmand si acesta sa fie obtinut in perioada urmatoare, cu asteptari de si mai multe zeci de miliarde de euro, spre 80, la viitoarea transa, acordata de Uniunea Europeana, pentru perioada 2014-2020.
Numai fiind acolo, in Polonia, palpand realitatile economice ale acesteia, realizezi cat desparte Romania de normalitatea acestei tari, cum noi, preocupati de ani de zile, in proportie de peste 80 %, de politica nationala, de certurile permanente din cadrul acesteia, de urzeli, tradari si alte asemenea, traind “Urzeala Tronurilor” in stil dambovitean si continuu, ignoram economia, singurul generator de prosperitate si nivel de trai corespunzator, cum reusim ca, in loc sa canalizam eforturile si energiile spre crestere economica si atragere de investitori, le risipim pe subiecte minore.
Romania nu poate sta insensibila la eforturile celorlalte state central si est europene, de atragere de investitii din China, insa si din alte directii, zona Golfului Persic, Federatia Rusa si alte state membre BRICS, nu poate ramane la nesfarsit in subsolul realitatilor economice europene.
Zgomotul armelor politice trebuie sa inceteze si sa fie inlocuit cu tumultul investitiilor, negocierilor economice si in final cu readucerea prosperitatii economice in Romania si a increderii, pentru o populatie atat de lovita de criza economica globala si de cea nationala, creata de esuatul, anacronicul si rudimentarul Plan de Austeritate, care a lovit aproape fatal mediul economic romanesc, in ultimii 3 ani si pe cale de consecinta, cea mai mare parte a populatiei.
Si pentru ca unii colegi de platforma vor fi interesati ce se va intampla cu Consiliul Consultativ pentru Mediul de Afaceri (C.C.M.A.), al carui Secretar Executiv sunt, care a lucrat extrem de eficient, pana in prezent si continua sa lucreze, va comunic ca exista doua optiuni avute in vedere:
1. Daca noul Prim Ministru Victor Ponta va agrea ideea, Consiliul va putea sa-si continue activitatea, pe structura de componenta si obiective acceptate de acesta;
2. Daca ideea nu va fi agreata, C.C.M.A. isi va continua activitatea, ca for al societatii civile, urmand sa genereze mai departe propuneri de solutii economice, sugestii, sa masoare impactul unor masuri guvernamentale asupra economiei si sa se exprime periodic, prin Conferinte de Presa si pe domeniul propriu, de net, care va reflecta activitatea acestuia si va putea fi liber accesat, de orice doritor, chiar Guvern sau Guverne fiind.
Eficienta acestei constructii, C.C.M.A a depasit si cele mai indraznete si optimiste asteptari, transformandu-se intr-un real generator de solutii economice, prin conectarea la intregul mediu economic, atat pe orizontala, cat si pe verticala lui. De fapt, a conectat politicile economice guvernamentale la cel mai complex si de inalta tehnologie mecanism al mediului economic si de afaceri.

Mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro

Crima impotriva pensionarilor, deconspirata!

Ionel Blănculescu — Wed, 18 Apr 2012 08:59:11 +0000

A trebuit sa treaca 1 an, 3 luni si 3 saptamani, pentru ca o crima impotriva pensionarilor sa fie deconspirata, cu sprijinul Curtii Constitutionale a Romaniei.
Am fost primul si probabil singurul la acea vreme, ianuarie 2011, care am acuzat Guvernul de introducerea unei taxe suplimentare, ca si contributie la Fondul de Sanatate, de 5,5%, pentru pensionari, la toate pensiile care depaseau 740 de lei.
Am demonstrat si legal si pe cale de logica, mi-am asumat public pozitia prezentata, ca respectiva taxa nu poate fi aplicata decat pe diferenta intre valoarea pensiei si pragul de 740 de lei.
Am aratat ca, prin modul gresit de calcul, raportat la intreaga suma, de fapt asistam la o crestere a taxei cu 1100%, fata de cu o luna in urma, adica in decembrie 2010, ceea ce aplicat asupra pensionarilor reprezinta o crima, oricum acestia traind la pragul sau sub pragul subzistentei.
Faptul ca astazi, dupa 477 de zile, adevarul iese la iveala, oferind o prea mica reparatie pentru pensionarii Romaniei si din nefericire, aparut prea tarziu pentru altii, care au pasit in eternitate, cu amaraciunea produsa de aceasta mare nedreptate, ne arata, cel putin noua, celor care ne luptam permanent cu anormalitatea si hazardul, ca exista speranta indreptarii lucrurilor strambe si numai pentru aceasta, merita sa ne continuam eforturile.

Mai jos, inregistrarea emisiunii La ordinea zilei, de la Antena 3, de joi, 20.01.2011, care s-a constituit varf de lance in acea perioada, in lupta impotriva acestei nedreptati, unde, intre minutele 35.24-37.03, 38.07-40.00, 41.15-42.00 si 42.00-44.00 si a celei de marti, 25.01.2011, intre minutele 47.15-49.17, veti regasi dovada sustinerilor de mai sus.

http://inregistrari.antena3.ro/view-20_Jan-2011-La_Ordinea_Zilei-19.html

http://inregistrari.antena3.ro/view-25_Jan-2011-La_Ordinea_Zilei-19.html

Mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro

Adevarul despre Cuprumin

Ionel Blănculescu — Thu, 05 Apr 2012 13:45:38 +0000

Faptul ca permanent suntem bombardati cu informatii despre cele 20 de miliarde de euro pe care stam la Cuprumin Abrud, nu mai este o noutate, ci mai mult, un motiv de a transmite in populatie un sentiment de nesiguranta, furie si indignare.
Din aceasta cauza voi face cate remarci in legatura cu subiectul:

1. La Cuprumin exista o resursa de minereu de 800 mil.tone, din care aprox.500 mil.tone pot fi efectiv procesate, in max. 20 de ani, cantitate de minereu care cuprinde o concentratie de 0,10 %-0.15 % (concentratie reala), de concentrat de cupru, nu cupru curat, ca metal, mai ieftin pe pietele internationale, insa vom lucra cu cotatiile pentru cupru, de 8300usd/tona;
2. Din cantitatea de 500 mil.tone minereu, la 0,1% concentratie, rezulta o productie potentiala totala de 500.000 tone concentrat de cupru ;
3. Daca avem in vedere ca societatea Cuprumin nu poate extrage anual mai mult de 4800 tone concentrat de cupru, adica o medie de 400 tone lunar, si aceasta productie in cea mai buna perioada a activitatii ei, la un pret valabil pentru cupru, de 8300 usd/tona, ar rezulta venituri anuale de aprox.30 mil.euro ;
4. Capacitatea maxima de extractie a cuprului pentru Cuprumin este de 6000 tone, neatinsa insa, cu echipamentele existente, iar dupa investitii de aprox. 270 milioane euro (60 mil.euro-investitii curente pentru functionare, 90 mil euro-investitii necesare de mediu si 120 milioane euro-investitii in retehnologizare), pe care probabil numai o companie puternica, care ar prelua societatea romaneasca, ar putea sa o avanseze, in afara pretului de achizitie, de aprox. 200 mil euro, deci dupa un efort total de 470 milioane euro, capacitatea de extractie ar putea sa atinga 21.000 tone anual;
5. Daca extrapolam la nivelul a 20 de ani de exploatare cele doua situatii, prima cu productie anuala de 4800 tone concentrat de cupru, ar insemna venituri totale, fara sa iau in considerare cheltuielile, care ar putea sa inghita in totalitate veniturile, de 30 mil.euro anual si 600 mil.euro pe toata perioada , iar daca consideram Cuprumin modernizat si retehnologizat, deja vis pentru aceasta companie, am ajunge la o productie de 21.000 tone concentrat, cu toate ca pare o adevarata utopie acest nivel, cu o valoare de 122 mil.euro anual si 2,4 mld.euro pe toata perioada;
6. Deci, nivelul de asteptare realist pentru o perioada de 20 de ani de exploatare a minereului de cupru este de 600 mil.euro daca se mentine Cuprumin in situatia de astazi sau de max.2,4 miliarde euro, daca Cuprumin se privatizeaza si devine supertehnologizata;
7. Pentru suspiciosi, proba veritatii: cele 20 mld euro, care ar constitui valoarea totala a zacamantului de cupru, raportat la 4800 de tone anual, valoarea maxima a productiei de cupru, la un pret de 8300 usd/tona, adica 30 mil.euro anual, ar putea sa fie obtinute in: 20 mld euro impartit la 30 mil euro anual egal 666 de ani, iar daca am raporta suma la 21.000 tone cupru, visul neimplinit al Cuprumin, dupa o ipotetica retehnologizare si modernizare, cu o valoare de 122 mil. euro, ar necesita: 20 mld euro impartit la 122 mil. euro egal 164 ani. De aici rezulta fantezismul cifrei de 20 miliarde euro ca valoare a zacamantului de la Rosia Poeni, Cuprumin;
8. Pentru realisti, nivelul de asteptare la total venituri obtinute, fara a lua in considerare cheltuielile aferente, pentru perioada de 20 ani, este cuprins intre 600 milioane euro si 2,4 miliarde euro.
9. In rest, totul este poveste!

Mai multe analize pe www.blanculescu.ro

La multi ani, Forbes Romania!

Ionel Blănculescu — Tue, 27 Mar 2012 08:13:12 +0000

15 septembrie 1917 – Lansarea Forbes S.U.A.
23 martie 2009 – Lansarea Forbes Romania

Am fost invitat, in aceasta saptamana, la evenimentul de sarbatorire a 3 ani de la lansarea revistei Forbes Romania.

Apreciind in mod deosebit aceasta revista de afaceri, definita de wall-street.ro, in anul 2007, ca fiind « locul unde se intalnesc cei mai bogati oameni din lume, cele mai mari companii, cele mai luxoase calatorii si cele mai ravnite masini, cele mai recente tranzactii ale gigantilor mondiali si cele mai competente analize ale acestora, reprezentand de fapt o suita de superlative ale businessului international », am decis sa marchez evenimentul printr-un articol postat pe cele doua platforme, pe care ma exprim : www.blanculescu.ro si www.voxpublica.ro

Ce ma frapeaza in mod deosebit este distanta in timp intre cele doua momente de lansare a revistei Forbes, in S.U.A. si Romania, 92 de ani.

De fapt, aceasta coincide cu departarea intre cele doua stiluri de business, american si romanesc, intre cele doua scoli de gandire in afaceri, una matura, capabila sa treaca intr-un timp relativ scurt, peste o criza economica majora, creata chiar de ea insasi si alta, mai putin matura, de inceputuri in ale capitalismului, care, chiar daca nu ar fi trebuit sa se confrunte, decat marginal, cu respectiva criza, a resimtit-o si o resimte din greu, adaugand la aceasta si o criza economica proprie, creata autohton, printr-un rudimentar plan de austeritate, eronat si inoportun.

Probabil americanii, optimisti din fire, ar spune romanilor, pesimisti, din constructie si educatie, « better later than never », adica « mai bine mai tarziu decat niciodata ».

Subscriu la spiritul acestui indemn, salutand prezenta revistei de afaceri Forbes Romania, de 3 ani, pe o piata grea, marcata de acelasi numar de ani de criza economica si financiara.

Totodata, salut curajul adoptat in politica redactionala, in abordarea de subiecte grele, la unul dintre acestea, la 9 august 2010, participand direct. Subiectul viza amnistia fiscala, legatura intre o posibila astfel de operatiune si relansarea economica, insa cum astfel de analize inflameaza opinia publica, mai mult decat in state precum Italia, Germania, Belgia, Franta, Olanda, Irlanda, SUA, care au adoptat aministia fiscala, intr-un fel sau altul, in anumite perioade ale dezvoltarii lor economice, a ramas un articol izolat, intr-o revista de business, chiar foarte valoroasa fiind.

Insa, este de apreciat ca, acest suport media, cu numai 3 ani de existenta, pe o piata inca neformata, in tranzitie eterna, spre ce, inca nu am reusit sa deslusim, concentrand elitele noastre in business si analiza economica, abordeaza subiecte complexe, ce pot initia si genera dezbateri publice nationale, care sa aiba ca finalitate, apropierea cat mai rapida de arhitectura pietelor libere, generatoare de valoare adaugata pentru societate si prosperitate pentru cetatenii acesteia.

Poate unul dintre aceste subiecte si acum ma exprim in calitate de evadat din pesimismul general, care erodeaza fara incetare fibra nationala, aruncand-o zi de zi in tot felul de recesiuni, ba tehnice, ba statistice sau mai stiu eu de ce fel le va mai zamisli inteligenta, inchipuite de diversi purtatori de cuvinte si idei, ar putea fi: Romania anului 2012, speranta si relansare economica, nu pesimism si scadere economica!

La multi ani, Forbes Romania!

Mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro

Adevaratii baieti destepti ai Romaniei

Ionel Blănculescu — Thu, 22 Mar 2012 10:09:47 +0000

Am participat ieri, in calitate de invitat, la sedinta pe luna martie, a Colegiului de Excelenta in Afaceri, din cadrul Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania.
Printre altele, la lucrari fiind prezent un consilier al Ministrului Economiei, s-a discutat si subiectul “baietilor destepti” din energie.
Am profitat de prilej, pentru a lansa un apel catre participanti si anume acela de a renunta la aceasta incadrare, nemeritata, pentru niste indivizi dubiosi, fara scrupule, cu birouri pe la Monte-Carlo sau cine stie prin ce alte zone exotice ale lumii, care, in anumite perioade istorice, politice si economice ale Romaniei, profitand de relatiile cu mediul politic, au reusit inselarea si devalizarea statului roman, prin incheierea unor contracte preferentiale, oculte, total in defavoarea statului, prin care, in baza ultimelor cifre vehiculate pe piata de profil, ar fi pagubit numai Hidroelectrica cu peste 1.5 miliarde euro.
Apelativul de baieti destepti, fara ghilimelele care au aruncat in derizoriu aceasta expresie, in mod cu totul nemeritat, il merita participantii la respectivul Colegiu de Excelenta in Afaceri, angajatorii si angajatii companiilor pe care le reprezinta, din toate regiunile de dezvoltare economica ale Romaniei, care produc, prin multa munca, de multe ori prin sacrificii nevazute si nestiute, valoare adaugata in economia Romaniei, asigurand peste 70% din PIB, insa si impozitele si taxele care asigura functionarea statului.
Si deoarece, in urma cu cateva zile, la 11.03.2012, am acordat un interviu revistei Q Magazine, pe tema “baietilor destepti”, denumit Apune o epoca, a “baietilor destepti” , profit de ocazia ivita, pentru a posta pe aceasta platforma de dezbateri, ca si pe site-ul propriu de analize economice, www.blanculescu.ro, articolul respectiv.

Apune o epocă, a „băieţilor deştepţi”

Iată că astăzi, poate mai devreme decât credeam, avem privilegiul să asistăm la un proces extrem de interesant şi incitant în acelaşi timp, apusul epocii, generic şi nedrept intitulată a „băieţilor deştepţi” din contractele cu statul. De ce nedrept? Este lesne de înţeles. Adevăraţii băieţi deştepţi ai României, de 22 de ani în tranşeele economiei româneşti, cu multe şi variate cicatrice pe situaţiile lor financiare care amintesc de războaiele pe care le-au purtat (în principal cu statul, care le-a atârnat periodic, însă cu o frecvenţă demnă de o cauză mai bună, diferite pietre de moară de pe gâtul întreprinderilor lor), însă şi de crizele naţionale şi globale, nu merită să fie confundaţi cu nişte şmecheri ai tranziţiei, speculanţi de rangul al treilea, care s-au priceput la un singur domeniu, şi anume relaţiile cu politicul, generatoare de contracte imorale şi foarte profitabile pentru aceştia. Ce s-a întâmplat însă de am ajuns la acest moment, pe care mulţi dintre noi nu l-am mai crezut posibil, mai ales după acea prelungire a contractelor cu Hidroelectrica până în anul 2018? Răspund pentru cititorii Q Magazine la această întrebare invocând un mix de factori şi de situaţii care s-au ivit şi aliniat, ca şi planetele la un moment dat, poate la momentul potrivit, poate nu, vom vedea acest lucru în următoarea perioadă.

1 Criza economică şi financiară globală care a lovit România cu forţa distrugătoare a unui uragan mondial, afectând, prin planul de austeritate impus, întreaga construcţie a economiei naţionale, până la structura şi fibra acesteia. Acest lucru a cam încurcat afacerile celor care au transformat statul român în vaca lor de muls, supunându-i atenţiei şi în acelaşi timp oprobiului public. De aici până la rezilierea contractelor oculte şi oneroase, întreprinsă de Hidroelectrica, de exemplu, pentru că acesta este studiul de caz reprezentativ, care incumbă tot portofoliul de nelegiuiri, nu a mai fost decât un pas.

2 Creşterea gradului de indignare, furie şi nemulţumire a populaţiei româneşti, în ton cu cea universală, sugestiv denumită, ca fenomen, The occupy movement, ceea ce a condus la o mai puternică implicare a acesteia în treburile statului, desigur, ca observator direct. Această implicare a făcut posibilă descoperirea, cu ajutorul nemijlocit şi direct al mass-media, a multor fărădelegi în ceea ce priveşte fraudarea statului prin contracte oculte sau drenarea banului public spre multe buzunare, atât private, cât şi politice.

3 Venirea la conducerea executivă a Guvernului României a unui nou prim-ministru, de forţă în accepţiunea mea, care prin profilul, fermitatea, exigenţa, moralitatea, pregătirea şi expertiza sa conferă premisele unei revoluţii sau măcar evoluţii în ceea ce înseamnă combaterea fenomenelor reprobabile din economia ţării. Semnalele transmise spre lumea „băieţilor deştepţi” din toate domeniile sunt extrem de clare, în sensul că aşa nu se mai poate, iar aceştia, sesizând pericolul, încearcă regrupări şi repoziţionări pentru păstrarea privilegiilor obţinute în trecut şi prelungite nepermis de mult.

4 Adoptarea la nivelul Uniunii Europene a Tratatului de stabilitate, coordonare şi guvernanţă în Uniunea economică şi monetară, care, prin impunerea echilibrului bugetar, în baza deja celebrului deficit structural de 0,5% din PIB, mai precis pentru România 0,7%, va conduce la transformări dramatice în ceea ce priveşte cheltuirea banului public sau gestionarea acestuia, cu certitudine această nouă stare nemaipermiţând existenţa unor contracte vădit în defavoarea statului.

5 Maturizarea şi eficientizarea activităţii autorităţilor de stat care luptă împotriva structurilor ce fraudează banul public sau subminează statul ori economia acestuia, gen DNA, DIICOT, DGA, DGIPI, DCCO. Deja îndrăznesc, fiind prin structură şi cunoaştere extrem de pesimist în această direcţie, să cred că astăzi, în România, putem sesiza acel spirit din Italia anilor ’90, după asasinarea celebrilor magistraţi, Falcone şi Borsellino, în ceea ce priveşte răzvrătirea populaţiei împotriva fărădelegilor, avându-i complici pe reprezentanţi ai clasei politice, în paralel cu ofensiva fără precedent a structurilor de luptă enumerate mai sus, împotriva „băieţilor deştepţi” cam din toate domeniile.

Trebuie reţinut şi aspectul potrivit căruia, dacă nici planetele nu pot sta aliniate la nesfârşit, ce să mai spunem despre instituţii şi oameni, adică doresc să subliniez că această perioadă trebuie exploatată ca o oportunitate, la maximum, pentru a nu acorda timpul necesar celor foarte deranjaţi astăzi să se regrupeze, repoziţioneze şi să câştige eventual şi supremaţia în lupta cu autorităţile statului.
Aceşti indivizi, de cea mai joasă speţă, trebuie slăbiţi prin ruperea definitivă a legăturilor şi a racordurilor la contractele privilegiate şi favorizante cu statul, astfel încât ele să nu se refacă sub alte forme mai rafinate şi greu de depistat, care să producă noi şi noi pierderi statului, adică nouă, tuturor, celor care-l populăm. Să încurajăm acţiunile autorităţilor statului şi să nu încercăm să le aruncăm în derizoriu, aşa după cum suntem obişnuiţi, pentru că astfel de momente sunt extrem de rare. Dacă nu, să îi includem pe „băieţii deştepţi” ai României în manualele de învăţământ ca mutant jalnic al rasei umane, în perioade de tranziţie, veritabile căpuşe sau carii ai banilor publici, care erodează infrastructura necesară existenţei civilizate a naţiunii din care facem parte şi să-i studiem. Însă nu cred că dorim acest lucru, aşa că să considerăm epoca lor la apus, iar noi să tragem cortina de final peste feţele lor hâde şi dizgraţioase.

Mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro

Averea nejustificata se confisca, nu se impoziteaza!

Ionel Blănculescu — Tue, 13 Mar 2012 11:00:36 +0000

Inca din august 2010, am declarat ca averea nejustificata se confisca, dupa declararea ei ilegala de catre instanta, in mod definitiv si irevocabil, iar pana la acel moment se indisponibilizeaza prin sechestru asiguratoriu.
Impozitarea averii nejustificate cu 16% reprezinta o forma mascata de legalizare a unei posibile infractiuni, iar banii incasati de stat reprezinta o forma de complicitate nepermisa din partea acestuia.
Iata ca astazi, dupa aproape 2 ani, sunt confirmat de cea mai reprezentativa instanta europeana, Comisia Europeana, care prin vocea comisarului pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmstrom, Suedia, a facut public ieri un proiect de directiva, ce urmeaza sa fie trimis spre aprobare Parlamentului European, privind confiscarea averilor nejustificate sau obtinute in urma unor fapte de coruptie sau crima organizata. Prin acest proiect de lege, averea nejustificata este definita drept infractiune, urmand sa fie confiscata, in conditiile legii. Noua directiva, dupa ce va fi adoptata, urmeaza sa revizuiasca normele existente, care au caracter obligatoriu pentru fiecare stat membru UE. Inclusiv prevederea din Constitutia Romaniei, potrivit careia “caracterul licit al averii se prezuma”, devine contrara legislatiei europene, urmand sa fie modificata in consecinta.
Quod erat demonstrandum!

Puterea, 15 august 2010

Guvernul a mai propus recent o măsură care pare „năstruşnică”: impozitarea averii afişate. Credeţi că e posibil de aplicat?
- I.B.: Este o tâmpenie, o „petardă” menită să hrănească orgoliul sărăcimii. Se presupune că averea afişată este neimpozitată. Atunci, înseamnă că este ilegală şi orice impozit înseamnă o legalizare a ei. Astfel, statul ar legaliza o infracţiune. Nu poate exista un impozit pe o avere afişată, este doar o declaraţie populistă a unor politicieni disperaţi. În cazul averilor care nu pot fi justificate se poate aplica o singură măsură: confiscarea, după un proces corect.

Ionel Blănculescu: Impozitarea averii nejustificate cu 16%, o imensă gafă
BURSA 03.03.2011

Înfiinţarea unui birou pentru confiscarea averilor ilicite dovedeşte acest lucru”
Măsura propusă şi adoptată de Guvern, de impozitare a averii nejus-tificate cu 16%, este o imensă gafă, consideră Ionel Blănculescu, fostul ministru al Controlului din guvernarea Năstase, în prezent preşedintele companiei “Consultanţă şi investigaţii financiare”.
În schimb, intervenţia Fiscului în identificarea averilor ilegale, prin crearea unui departament specializat, după modelul american, este benefică, opinează domnia sa, adăugând: “Am fost contrazis de Guvern şi ANAF, atunci când am spus, încă din august 2010, că impozitarea averilor dobândite ilicit este o imensă gafă.
Înfiinţarea unui birou pentru confiscarea averilor nejustificate, şi nu a unui birou de impozitare cu 16% a acestor averi şi apoi de eventuală confiscare, vine să confirme că am avut dreptate. Când o avere este declarată total sau parţial nejustificată în instanţă, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă, în secunda următoa-re intervine legea penală. Partea de avere nejustificată este confiscată în totalitate. Cum ar putea, astfel, să intervină Fiscul şi să < confişte >, printr-o impozitare prealabilă, numai 16% dintr-o avere dobândită ilegal? Cum ar fi să impozităm rezultatul traficului de droguri, cu armament sau de carne vie?”
Pe de altă parte, odată cu aplicarea impozitului, statul ar legaliza produsul infracţiunii, printr-un soi de amnistie fiscală, consideră reprezentantul “Consultanţă şi investigaţii financiare”.
Marţi, Ministerul Justiţiei a trans-mis, printr-un comunicat de presă, că a înfiinţat un Birou pentru Prevenirea Criminalităţii şi de Cooperare cu Oficiile de Recuperare a Creanţelor din Statele Membre ale Uniunii Europene, în colaborare cu autorităţile americane. Biroul va confisca averile dobândite prin corupţie şi crimă organizată.

EUROPEAN COMMISSION – PRESS RELEASE
Crime does not pay: cracking down on criminal profits

Brussels, 12 March 2012 – Every year in Europe, hundreds of billions of euro go straight into the pockets of criminal gangs and the mafia. Despite efforts by law enforcement around Europe, much of the illegal profits remain in the hands of criminals. This makes criminal groups stronger and robs European citizens of tax money which could be invested in health care or schools.
Today the Commission proposed new rules for more effective and widespread confiscation of funds and other property acquired through crime. This will enhance the ability of Member States to confiscate assets that have been transferred to third parties, it will make it easier to confiscate criminal assets even when the suspect has fled and will ensure that competent authorities can temporarily freeze assets that risk disappearing if no action is taken.
“We need to hit criminals where it hurts, by going after the money, and we have to get their profits back in to the legal economy, especially in these times of crisis. Law enforcement and judicial authorities must have better tools to follow the money trail. They also need greater means with which to recover a more significant proportion of criminal assets,” said Cecilia Malmström, Commissioner for Home Affairs.
At present, the amounts recovered from organised crime are modest if compared to the huge revenues generated by illegal activities such as drug trafficking, counterfeiting, human trafficking and small arms smuggling.
According to UN estimates, the total amount of criminal proceeds generated in 2009 may have been approximately $2.1 trillion, or 3.6 per cent of global GDP in that year. While most of this dirty money is laundered and reinvested into the legal economy, currently less than 1% of the proceeds of crime are frozen and confiscated.
In the EU the profits derived from organised crime are substantial. For example, EU sales of illicit drugs generate an estimated €100 billion per year.
In Italy the proceeds of organised crime are estimated at €150 billion yearly. In 2009, the Italian authorities temporarily froze criminal assets worth around € 800 million.
In the United Kingdom in 2006 organised criminal revenue was estimated at £15 billion. In the same year, £125 million were recovered by the state.
In Germany in 2009, €113 million were seized from organised crime. This sounds impressive, but is less so when you consider that the estimated profit that went to the criminals in these cases amounts to some € 903 million.
Boosting confiscation – protecting the economy
The proceeds of organised criminal groups are increasingly invested outside their home country, often in several Member States, or transferred to third parties (often relatives or ‘front men’) in order to avoid confiscation. Houses, cars, restaurants, small businesses and company shares are only few examples of how illicit profits can be reinvested into legal assets or activities.
Facilitating asset confiscation will hamper criminal activities and deter criminality by showing that crime does not pay. It will also protect our economy against criminal infiltration and corruption. Recovering more assets in favour of the State will have a significant impact on victims of crime, taxpayers and society as a whole. Once confiscated, the proceeds of crime may also be re-used for social purposes, or to provide funds to be re-invested into law enforcement or crime prevention initiatives.
Today’s proposal will simplify existing rules and fill important gaps which are exploited by organised crime. It will:
• Lay down clearer and more efficient rules for confiscating assets not directly linked to a specific crime, but which clearly result from similar criminal activities by the convicted person (extended confiscation).
• Strengthen the rules on the confiscation of assets that are transferred from the suspect to a third party who should have realised that they derive from crime (third-party confiscation).
• Allow confiscation of assets where a criminal conviction is not possible because the suspect is dead, permanently ill or has fled (limited non-conviction based confiscation).
• Ensure that prosecutors can temporarily freeze assets that risk disappearing if no action is taken, subject to confirmation by a court (precautionary freezing).
• Require Member States to manage frozen assets so that they do not lose economic value before they are eventually confiscated (asset management).
• Ensure that actions taken to freeze and confiscate assets are balanced by strong measures to protect fundamental rights, in particular to ensure that individual’s right to a presumption of innocence and the right to property are respected.
Background
On 22 November 2010 the Commission adopted an ‘EU Internal Security Strategy in Action’ (IP/10/1535 and MEMO/10/598). Confiscation has been given strategic priority within the EU as a way of fighting organised crime.
Today’s proposal on confiscation is part of a series of measures that seek to protect the legal economy from criminal infiltration, linked to the EU 2020 Strategy and Growth agenda. These include the EU Anti-Corruption Package (IP/11/678 and MEMO/11/376) and the Commission Anti-Fraud Strategy.
For more information
MEMO/12/179
Homepage of Cecilia Malmström, Commissioner for Home Affairs
www.ec.europa.eu/malmstrom
Homepage DG Home Affairs:

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/index_en.htm

Audiovisual material can be downloaded at:
http://tinyurl.com/confiscatedassets

(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

Adevarul despre recesiune

Ionel Blănculescu — Sat, 10 Mar 2012 11:25:47 +0000

Asistam de cateva zile la un proces de autoflagelare nationala, in ceea ce priveste iminenta impactului recesiunii, tehnice dupa cum ii mai spun unii, asupra Romaniei.
Se iau masuri speciale, care mai de care, analisti sau mai bine zis pseudoanalisti economici si de alta natura dau sfaturi ca la cutremur, ce poti mari, ce nu poti mari, in ceea ce priveste salariile bugetarilor sau CAS pe forta de munca, cum trebuie sa reactioneze bugetul sau cum trebuie sa reactionam cu totii la legea responsabilitatii fiscale, parca asa se numeste aceasta lege fantoma?
Sa incercam sa clarificam si sa intelegem subiectul zilei, cat mai pe intelesul tuturor:
Recesiunea reprezinta o stare de declin generalizat al economiei, o scadere semnificativa a activitatii economice pentru o anumita perioada de timp, cel putin un an, caracterizata de deprecierea mai multor indicatori macroeconomici, cum ar fi: PIB, ocuparea fortei de munca, veniturile generale brute, mai putin contributiile sociale, de sanatate etc, ajustate cu rata inflatiei, volumul vanzarilor din sectorul de productie si comert, productia industriala, curs moneda nationala, deficit bugetar, consum etc.
Recesiunea constituie una dintre cele 4 faze ale ciclului economic, expansiune-contractie, boom-recesiune sau criza, care se succed cu o precizie aproape matematica, dupa perioade de regula de 8-12 ani, adica altfel spus, face parte din viata noastra, avand un rol economic bine determinat, pe scurt, ne readuce cu picioarele pe pamant, dupa perioade de crestere si boom economic, pe care le credem si le-am dori perene.
Nu exista termenul de recesiune tehnica, pe care-l auzim in aceste zile, cam pe toate canalele media, in cel mai rau caz se poate vorbi de o interpretare tehnica a recesiunii, care si aceasta este defectuoasa. De ce? Deoarece se foloseste o intelegere empirica a termenului de recesiune, generata in anul 1967, in SUA, pe timpul presedintiei lui Lyndon B. Johnson, al 36-lea Presedinte american, care, aflat in campanie electorala pentru realegerea sa, in functia de Presedinte al SUA, l-a intrebat pe consilierul sau economic, Art Okun, acesta fiind si presedintele Consiliului Economic al Presedintelui, ce reprezinta recesiunea, care cam bantuia pe plaiurile americane in acea perioada, in ideea ca aceasta stare ar putea sa-i afecteze sansele pentru un nou mandat. La aceasta intrebare, Art Okun, fiind presat si de timp, a dat un raspuns, pe un spate de plic, pe picior, de maniera ca populatia americana sa inteleaga ca nu pluteste amenintarea recesiunii asupra SUA, cel putin pana la preluarea celui de-al doilea mandat de catre Presedintele Johnson, introducand dimensiunea tehnica a acesteia. In ce consta asa zisa recesiune tehnica, care de altfel nu exista, recesiunea este numai economica, iar aceasta este sau nu este, nu exista intermediarul recesiune tehnica, asa cum i-a venit la acel moment in minte lui Art Okun? In doua trimestre consecutive de scadere economica. In stiintele economice nu exista aceasta definitie si interpretare, iar ceea ce este trist, este ca multi responsabili, nu numai din Romania, au preluat aceasta definitie empirica, incadrand economia Romaniei in diverse stari, functie de aceasta primitiva interpretare.
Vrem, nu vrem, sa incercam sa explicam si empirismul acestei definitii: economia se poate afla in doua stari, de crestere sau de scadere. Creste de la zero in sus, scade de la zero in jos. Intre sus si zero descreste, nu scade. Exemplificam: anul 2011 a fost marcat de o crestere de 2.5% a PIB, desigur raportat la anul anterior, 2010, pentru ca tot timpul trebuie sa existe un element de referinta la care sa ne raportam. Ultimele doua trimestre din anul 2011 s-au prezentat astfel: trim.III, crestere de 4.4% fata de trim.II, iar trim.IV, scadere de 0.2% fata de trim.III, care aparent reprezinta o scadere, insa de fapt este o descrestere, ramanand pe plus, deoarece s-a raportat la cresterea de 4.4%, dovedit si de faptul ca, fata de trim.IV, similar din anul anterior a reprezentat un plus de 1.9%.
Teoretic, daca in trim.II al anului 2012 am intra in acea recesiune tehnica, cu care suntem amenintati, fals dupa mine si veti vedea in scurt timp ca spun adevarul, ar insemna ca trim.IV din anul 2011 a fost cu scadere, urmat de trim.I din 2012 tot cu scadere. Nimic mai fals! Scaderea de 0.2% din trim.IV nu poate fi considerata scadere, ci descrestere economica, deoarece s-a raportat la o crestere de 4.4%, ca sa fi fost scadere, ar fi insemnat ca trim.IV din anul 2011 sa prezinte o scadere nu de 0.2%, ci de 4.5%, astfel incat sa anuleze trimestrul anterior, sa intre pe axa minus si chiar primele 3 trimestre, ca medie. Totodata, trim. I din 2012 ar trebui sa prezinte de asemenea o scadere fata de cei -4.5%, ceea ce de fapt nu s-a intamplat si sigur nu se va intampla, cu toate conditiile meteo necorespunzatoare din februarie. Sa mai clarificam un termen, care bantuie in aceste zile si anume crestere economica negativa, cu care ne-am confruntat, nimic mai fals, din nou! Cand economia se afla de la zero in sus, este in crestere, cand se afla de la zero in jos, pe axa minus, cum am fost in anii 2009 si 2010, -7.3%, respectiv -1.2%, este in scadere. Crestere economica negativa inseamna in primul rand ca ne situam pe axa minus, unde cresterea se produce, din punct de vedere matematic, invers, cresti de la -7 la -4. Raportat la exemplul celor doi ani de mai sus, putem spune ca economia Romaniei a prezentat o crestere economica negativa in anul 2010 fata de anul 2009, crescand de la -7.3% la -1.2%. Pare ciudat, insa aceasta este realitatea economica.

Pentru o si mai buna intelegere, sa ne mutam un pic in domeniul mai bine cunoscut al companiilor. Corespondentul recesiunii in viata unei firme il reprezinta pierderea, cand o companie se afla in recesiune, ea este de fapt pe pierdere, adica consuma mai mult decat produce.Daca o firma are in trim.III al anului 2011 un profit de 4.4% din vanzarile efectuate, iar in trimestrul IV profitul scade cu 0.2%, deci este pe aproape egal cu cel din trimestrul III, cum suntem, in pierdere sau pe profit? Raspuns:pe profit. Daca sa presupunem ca si in trimestrul I din anul 2012 avem o scadere a profitului cu alti 0.2%, cum suntem? Pe pierdere sau pe profit? Raspuns: tot pe profit. Vom fi in pierdere, daca coboram sub nivelul de echilibru, pragul de rentabilitate, dupa cum este cunoscut in economie, cand veniturile sunt egale cu cheltuielile. Nu este cazul. Deci, cred ca s-a inteles ca, daca compania este pe profit si acesta scade cu cateva puncte procentuale, nu sub pragul de rentabilitate, se cheama ca tot pe profit esti, deci nu pe pierdere, intr-adevar o rata mai mica a profitului, insa nu in recesiunea firmei.
Revenim la 2012, cum putem spune ca Romania prezinta o crestere economica negativa in trim.IV al anului 2011 fata de trim.III din 2011, cand suntem pe axa plus si cum in trim.I din 2012 vom prezenta acelasi tip de crestere negativa, fata de trim. anterior? Pentru acest lucru, scaderea economica a primului trim. din 2012 ar trebui sa fie de -2.6%, pentru a anula cresterea economica a anului 2011 si a intra pe axa minus, continuand cu un al doilea trim. din anul 2012, cu acelasi tip de scadere, care sa confirme tendinta de scadere. Si si asa nu ar fi recesiune, decat tehnica in mintea unora, de ce? Pentru ca intrarea in recesiune se bazeaza nu pe aceasta definitie empirica, ci pe o analiza complexa si intr-un timp necesar, asa cum am prezentat mai sus. Poti sa ai doua trimestre consecutive de scadere economica, chiar si trei sau patru si sa nu intri in recesiune. Incitant, nu? Aceasta este stiinta! Si nu o spun eu, ci cea mai importanta institutie de profil din SUA, NBER( http://www.nber.org/) Founded in 1920, the National Bureau of Economic Research is a private, nonprofit, nonpartisan research organization dedicated to promoting a greater understanding of how the economy works. The NBER is committed to undertaking and disseminating unbiased economic research among public policymakers, business professionals, and the academic community.

Aceasta institutie, National Bureau of Economic Research, a creat Business Cycle Dating Committee, care determina, in baza analizei complexe multifactoriale, neacceptand empirismul celor doua trimestre consecutive de scadere economica, intrarea sau iesirea in si din starea de recesiune economica, nelasand la dispozitia profanilor aceasta extrem de importanta incadrare.

Deoarece, toti indicatorii generali luati in considerare de elitista organizatie americana, NBER, la nivelul Romaniei sunt pozitivi, ocuparea fortei de munca, cu plus, avand in vedere ca rata somajului este in continua scadere, productia industriala, cu plus, crescand aproape exploziv, de la o luna la alta, venituri cu plus, schimbandu-se trendul, probabil in acest an, consolidandu-se, vanzari din productie si comert, cu plus, fiind evidente, atunci de ce stare de recesiune vorbim la nivelul Romaniei?

Singura recesiune evidenta la nivelul Romaniei, care tinde sa se transforme in depresiune si mare depresiune, pe modelul anilor 1929-1933, este la nivelul pregatirii profesionale si a intelegerii fenomenului economic a celor care, fie analisti, fie consilieri economici, sau pe acolo, si-au dat cu parerea despre Recesiune in acest inceput de luna, adaugand o ingrijorare in plus, atat populatiei, deja obosita de criza economica a ultimilor 3 ani, cat si mediului de afaceri, inca in corzi, dupa loviturile succesive primite prin mai mult planul de austeritate, decat criza economica insasi.

CONCLUZIE GENERALA:

ROMANIA NU SE AFLA SI NU VA INTRA IN RECESIUNE ECONOMICA, ASA DUPA CUM PROPOVADUIESC EMISARII EMPIRISMULUI IN CUNOASTERE, INTELEGERE SI PREGATIRE PROFESIONALA.

ROMANIA A INTRAT INTR-O NOUA FAZA A CICLULUI ECONOMIC, CARACTERIZATA DE INVIORARE SI RELANSARE ECONOMICA, URMAND CA IN PERSPECTIVA ANILOR 2015-2018 SA AJUNGA LA FAZA DE EXPANSIUNE SI BOOM ECONOMIC, BOOM, PENTRU CEI CARE NU INTELEG, INSEMNAND APOGEU ECONOMIC, NICIDECUM VREUN TIP DE EXPLOZIE!

Mai multe analize pe www.blanculescu.ro

Fascinatia Putin

Ionel Blănculescu — Mon, 05 Mar 2012 13:02:52 +0000

Personal, de ieri si nu de astazi, sunt fascinat de Presedintele Federatiei Ruse, Vladimir Putin.
Desigur, ceea ce afirm nu da bine in saloanele fine de la Bruxelles, nici de la Bucuresti, cred, cu toate ca si prin aceste locuri este prezent sentimentul in discutie si inca din plin.
Insa nu poti subestima valoarea unui lider de talia lui Vladimir Putin, fara de care Mareata Rusie ramanea o expresie numai in manualele de istorie a Federatiei Ruse.
A reusit sa impuna Rusia ca forta mondiala, respectata, atat din punct de vedere economic, cat si politico-militar.
Ati observat reactia rapida a Germaniei, prin seful diplomatiei, Guido Westerwellw, care inca de luni, adica astazi, a doua zi dupa vot, dis de dimineata, cand nici macar nu se terminase numaratoarea oficiala a voturilor, a anuntat ca Germania doreste sa intareasca “parteneriatul strategic” cu Rusia, precizand: “Rusia este si ramane un partener de o importanta centrala pentru Germania si Europa. De aceea noi dorim sa continuam si sa aprofundam parteneriatul strategic cu Rusia”.
El a adaugat ca Germania doreste “sa lucreze cu presedintele Putin de o maniera constructiva si intr-un climat de incredere”.
Ce ne transmite acest lucru? Desigur, importanta acordata de catre Germania, locomotiva Uniunii Europene, urmata probabil mai repede decat va inchipuiti de SUA, relatiei reciproc avantajoase cu Presedintele Vladimir Putin.
Ce reprezinta pentru Romania un nou mandat de Presedinte al lui Vladimir Putin, in Federatia Rusa?
Poate foarte mult, poate foarte putin, adica, ca si acum, situatie total defavorabila Romaniei in relatiile, cel putin economice, de care ma ocup eu, cu Rusia.
Ne intereseaza un pret bun pentru gazele naturale importate din Federatia Rusa, cu poate alti intermediari, cu fata mai umana, macar la nivelul mediu exportat in statele prietene, cum ar fi Germania.
Vrem ca economia Romaniei sa fie acceptata pe piata de desfacere a Rusiei, cred ca nu este vreun secret pentru cineva ca aceasta este strict controlata de Guvern, astfel incat economia nationala sa-si reporneasca motoarele, existand compatibilitate aproape perfecta intre specificul acelei piete si produsele romanesti, mobila, auto, echipamente agricole, industriale, bauturi alcoolice, produse chimice, ingrasaminte, industrie grea, industrie petroliera si multe alte industrii. A fi acceptat pe o astfel de piata gigant ar echivala cu o noua epoca economica pentru Romania. Desigur, nu ar insemna ca oprim exporturile spre sofisticata si exigenta piata a Uniunii Europene, de pe urma careia castigam, cat sa nu ne prabusim, insa nimic mai mult.
Poate vom incepe sa acordam atentia cuvenita unor astfel de piete, de genul Rusiei sau statelor din zona Golfului Persic.
Si inca ceva? Exista o vorba, „dusmanul prietenului meu este si dusmanul meu”, care translatat la nivelul statelor ar exprima urmatoarea stare: esti, ca stat, persona non grata pentru un alt stat? Automat devii persona non grata pentru multi dintre prietenii acelui stat, adica daca Rusia te considera indezirabil, atunci multi prieteni ai acesteia fac cam la fel, fara sa-ti dai seama de ce anumite piete te trateaza altfel decat te-ai astepta.
Nu-mi sunt straine mediile de afaceri rusesti, le apreciez din multe motive, de cultura organizationala sau de seriozitate, odata ce-ai stabilit ceva cu un om de afaceri rus, mai mult de o strangere de maini nu ai nevoie drept garantie. Am purtat cu acestia mai multe discutii, anticipand noul mandat al Presedintelui Putin. Ei considera, iar eu m-am cam raliat pozitiei exprimate, ca noul Prim Ministru al Romaniei, Razvan Mihai Ungureanu, ar putea sa contribuie la dezghetarea relatiilor economice cu Rusia, mai mult, fiind vazut ca potential viitor Presedinte al Romaniei. Nu am inteles inca daca omologii mei rusi, cu care am discutat, s-au bazat pe o similitudine de caracteristici comune ale celor doi, Putin si Ungureanu, specifice liderilor de stat care castiga astfel de alegeri, prezidentiale, nu neaparat faptul ca ar fi lucrat amandoi in servicii secrete externe, ci amprenta comuna in ceea ce priveste inteligenta, viziunea, harul, fermitatea, exigenta, corectitudinea, moralitatea, inclinatia spre servirea interesului public si multe altele asemenea. Insa, dupa interventia Premierului roman la Iasi, de sambata, ceva parca se leaga, prea a venit la momentul potrivit, cu o zi inainte de alegeri, cu urmatorul mesaj:

”Nu vream sa ascundem faptul ca vedem in Federatia Rusa un partener economic important pentru noi, un partener de valoare.

Credem ca un dialog pragmatic asezat pe intelegeri si explicatii foarte clare foloseste ambelor capitale. Cred ca este nevoie de un dialog care sa clarifice si sa rezolve tensiunile existente.

Ca partener economic, Federatia Rusa poate fi un partener important pentru Romania. In programul nostru guvernamental este prevazut si acest aspect, consolidarea relatiilor cu acest gen de parteneri”. (hotnews.ro)

Oricum, Presedintele Vladimir Putin ramane o personalitate mondiala de certa valoare, posibil pana in anul 2024 la carmele Rusiei marete, dupa cum ii place sa-si dezmiarda tara si natiunea si nu cred ca ar fi rau daca si Romania si-ar redefini relatiile economice cu acest vast spatiu, imbibat in resurse naturale si vast ca si piata de desfacere.
Cu adevarat, nu ar fi rau, ci promitator, in special in ceea ce priveste cresterea nivelului de trai si a prosperitatii cetatenilor romani. Sursa acesteia nu o reprezinta imprumuturile externe, ci veniturile din activitatea economica, generatoare de taxe si impozite la bugetul de stat, insa si de locuri de munca si salarii corespunzatoare.
(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

Lupta impotriva evaziunii fiscale, prioritatea momentului!

Ionel Blănculescu — Mon, 27 Feb 2012 11:11:01 +0000

Am sa incerc sa ma indepartez de stilul scolastic si chiar clasic, in ceea ce priveste prezentarea domeniului evaziunii fiscale, am facut-o de atatea ori, incat de aceasta data imi propun sa efectuez o introspectie a domeniului, o forma mai rafinata de abordare a acestuia.
Un prim aspect vizeaza corelatia intre cauza si efect. Trebuie sa fim constienti ca ceea ce se petrece astazi in domeniul clamat al luptei impotriva evaziunii fiscale vizeaza aproape in exclusivitate efectul, prin diseminarea fortelor, mijloacelor si energiilor spre mii si zeci de mii de puncte suspectate a produce fapta neincriminata inca, spre deliciul centrelor de comanda ale evaziunii fiscale. Este ca un teatru al absurdului, unii se fac ca lupta impotriva evaziunii fiscale, iar altii isi rad in barba de neputinta respectivilor, dandu-se loviti si asa zis afectati de lupta impotriva evaziunii fiscale asupra lor.Dovada a ceea ce spun este ca anual Romania pierde 18 miliarde de euro din evaziune fiscala, adica cam 14 % din PIB. Desigur, sa nu va inchipuiti ca vreodata vom putea recupera suma in integralitatea ei, realist vorbind, s-ar putea considera ca si performant un nivel de 50 % din aceasta, adica 9 miliarde de euro, care ar putea ajunge anual la buget. Daca acest flagel ar putea fi redus, daca s-ar dori cu adevarat, atunci nivelul veniturilor in PIB ar creste de la max 33 %, astazi si ieri si alaltaieri, la normalul european de 40-45%, nu indraznesc sa visez la mai mult, ca nu suntem nordici, suntem cum suntem.
Un al doilea aspect ar viza metoda, ce-ar insemna sa schimbam metoda, sa nu mai actionam impotriva efectului, ci a cauzei, sa facem un exercitiu de imaginatie: evaziunea fiscala vizeaza acele domenii, cu viteza mare de rotatie, cu pondere semnificativa, care se adreseaza de preferat populatiei intregi: petrol, alcool, cafea, tigari, cereale, produse alimentare, legume, fructe, medicamente etc. Pentru realizarea ei este nevoie de inteligenta, care se regaseste in niste centre de comanda, dotate cu tot ce trebuie: economisti, finantisti, avocati, persoane de decizie in administratiile centrala si locala, tot ce-am enumerat pana acum insemnand bani si influenta si “creierul”, bineinteles, adica “creatorul de evaziune”, vezi cazul “baietilor destepti” din energie, care au fost intr-atat de “prosti”, incat sa lucreze aproape la lumina, la vedere, crezand ca puterea lor va fi vesnica, ceea ce se pare ca nu corespunde cu realitatea. In cazul evaziunii fiscale a celor 18 miliarde de euro pe an, “creierele” despre care vorbeam nu au facut prostia sa ceara in piata publica prelungirea actelor lor reprobabile pana in 2018, asa ca acestea continua sa lucreze eficient sub acoperire, producand ravagii in bugetul de stat si aruncand Romania pe un nemeritat ultim loc in ceea ce priveste contracarea acestui grav flagel.
O actiune eficienta ar insemna distrugerea acestor centre de comanda, care pe toate domeniile de interes, importante, in toate regiunile tarii, nu ar numara mai mult de 50 de locatii, odata cu acestea devenind inoperante sinapsele, legatura cu efectul, adica cu acele mii si zeci de mii de puncte de diseminare a flagelului, impotriva carora este contraindicat sa te indrepti, din ratiunile prezentate mai sus.
Cum actiunea chiar vizeaza un adevarat razboi, pentru a asigura succesul acesteia, este nevoie in primul rand de abordarea in forta si concentrata a marii evaziuni fiscale, mica evaziune fiscala, plevusca o lasam pentru alta perioada, ne concentram pe combaterea marii evaziuni fiscale, prin simpatie o vom reduce si pe cea mica, insa nu acesta este obiectivul nostru principal, vorba unora, sa lasam Romania sa supravietuiasca.
De ce este important sa arunci “creierele” evaziunii fiscale cat mai repede si pentru o perioada cat mai indelungata in puscarie, fara posibilitate de eliberare conditionata, de continuare a conducerii retelei din inchisoare, nu mai vorbesc de ideea suspendarii pedepsei? Costurile de toate felurile, inclusiv umane, pentru a reusi destramarea retelelor de care discutam sunt mari, durata de asemenea, chiar ani de zile, cu ofiteri specializati actionand sub acoperire, deci cu sacrificii foarte mari, nu ne putem permite un succes, care printr-o rapida eliberare din inchisoare a “creierului” sa se transforme, ca de atatea ori pana astazi, intr-un esec, prin refacerea retelei, care sa aiba o putere si mai mare. Odata cu izolarea “creierului”, o adevarata constructie, complicata, la nivel national si international, se destrama, cu efecte benefice asupra sanatatii sistemului fiscal, sa nu mai vorbim asupra bugetului de stat.
De ce continui sa consider marea evaziune fiscala o crima? Simplu, pentru ca cele 18 miliarde de euro deturnate anual ar putea sa opreasca moartea a mii si zeci de mii de oameni, afectati de precaritatea sistemului romanesc de sanatate, de infrastructura romaneasca, de un sistem educational, de asemenea precar, iar alte milioane de oameni si-ar putea prelungi si normaliza viata, printr-un nivel de trai corespunzator si nu total inadecvat astazi, in raport cu bogatia Romaniei. Romania ar reusi sa aiba si ea, la fel ca celelalte state civilizate din UE, pensionari activi, mai sanatosi, pentru ca ar putea si acestia, ceea ce astazi nu-si permit, inclusiv sa calatoreasca pe toate meridianele pamantului, sa se bucure de aceasta ultima parte a vietii, dedicata numai lor insisi si nu sa-si manance ultimii ani de viata in saracie si nefericire locala.
Odata ce ar deveni prioritate nationala, lupta impotriva evaziunii fiscale ar fi incadrata in alta structura de importanta. Sa facem un nou exercitiu de imaginatie: sunam la 112 si anuntam o crima, toate organele se mobilizeaza, se blocheaza sosele, sirene, criminalisti, IML si multe altele. Sunam din nou si anuntam o mare evaziune fiscala, ce credeti ca veti primi raspuns din partea cealalta, probabil “vedeti-va domnule de treaba, va arde de glume, noi ne ocupam aici de probleme serioase, nu mai tineti ocupat firul, vedeti ca puteti primi si amenda pentru aceste glume nesarate”.
Acesta este momentul in care ne aflam. Lupta impotriva evaziunii fiscale este inca o gluma in Romania, priviti un pic la vecinii italieni: in loc de 1000 de angajati in Garda Financiara, au 60.000, de dotare nu mai vorbim, ca va stric ziua. Institutia este autonoma, militarizata, avand o forta la nivelul societatii italiene cum probabil numai Procuratura si Carabinierii o mai au. Esti intampinat inca din aeroport de infricosatoarea sigla “Guardia de Finanza”, insieme per la legalita. La un PIB de 1500 miliarde euro, Italia a ajuns la o evaziune fiscala de 121 miliarde de euro, adica 8 %, cam jumatate ca la noi, in conditiile in care Italia este ravasita de mai multe mafii, fata de care cartoforii nostri ar pali.
Nu va mai dau exemplu american, ar fi de prisos, sau cel german.
Insa, semnalul transmis de Prim Ministrul Razvan Mihai Ungureanu, inca din primele zile de mandat, de declansare serioasa a luptei impotriva evaziunii fiscale, pare un moment propice, atat de necesar, pe care societatea romaneasca trebuie sa-l exploateze, deoarece o va ajuta sa traiasca mai bine. De ce spun acest lucru? Deoarece a solicitat imperativ, ca in 60 de zile, la bugetul de stat sa ajunga 1.5 % din PIB, adica vreo 2 miliarde euro. Desigur, pentru orice om inzestrat cu o inteligenta cel putin medie, este clar ca aceasta suma nu are cum sa ajunga la buget in timpul stabilit, posibil o parte din ea, ci ca reprezinta un mesaj si un test in acelasi timp, care vrea sa transmita ca se cunoaste amploarea fenomenului evaziunii fiscale in Romania si ca se doreste exigenta deosebita in ceea ce priveste contracararea acestuia. Probabil ca cei care nu au inteles mesajul si necesitatea schimbarii abordarii modului de lupta impotriva evaziunii fiscale, cum ar fi cei ce defilau pe televizoarele patriei duminica, luptand cu floraresele de prin piete sau cautand prejudicii de 20.000.000 euro prin oalele din gospodariile Strehaiei, noul epicentru al evaziunii fiscale in Romania, il vor intelege pe propria piele, timpul pentru acestia ajungand la final, tara noastra nemaiputandu-si permite sa piarda nici macar o singura zi din lupta impotriva acestui flagel, national si chiar international. Sa privim chiar la eforturile Greciei, un stat pana mai ieri extrem de permisiv cu evaziunea fiscala, astazi, unul dintre campionii luptei cu aceasta si chiar nu glumesc cand afirm ceea ce afirm.
Daca, sa presupunem ca lupta impotriva evaziunii fiscale ar deveni prioritate nationala, ceea ce chiar cred ca este posibil si chiar probabil, cu noul Prim Ministru, pasul imediat urmator ar fi sa asiguram platforma corespunzatoare de actiune. Ce inseamna acest lucru? 4 elemente clare si simple:
1. A lupta eficient si discret impotriva cauzei si nu a efectului;
2. A intari efectivele de lupta si infrastructura necesara de actiune, de exemplu, prin incadrarea a 500 de femei, comisari de garda financiara, economisti si juristi, insa nu numai;
3. A coordona, de la nivelul Primului Ministru, printr-o structura specializata, toate institutiile statului care actioneaza pe acest front: Garda Financiara, ANAF, Oficiul pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor murdari, Directia de combatere a crimei organizate, DGIPI, DGA, ultimele trei din MAI, in cooperare cu DIICOT, SRI si SIE, acestea sub autoritatea CSAT, in scopul crearii eficientei si sinergiei actiunilor de lupta. Nu cred ca este o surpriza pentru cineva sa afle ca terenul de actiune a evaziunii fiscale nationale este international, procedura de spalare a banilor deveniti murdari, in urma evaziunii fiscale, efectuandu-se de regula in unul sau mai multe din cele 64 de paradisuri fiscale de pe glob.
4. Scaderea fiscalitatii, acolo unde se poate si cu cat se poate, in special TVA, insa si pe forta de munca, singura metoda care poate face neatractiva evaziunea fiscala si transforma costurile cu aceasta, in costuri mai mari decat cele cu plata taxelor si impozitelor. Este un adevar axiomatic: scaderea inteligenta a taxelor si impozitelor conduce la cresterea veniturilor la bugetul de stat.

Prin asigurarea cadrului de mai sus, atat la nivel legislativ, legal, functional, insa si operational si organizational, s-ar reusi un lucru simplu, insa foarte eficient si anume impunerea legii, nu numai la nivel declamativ, ci si pragmatic.
Credeti ca Romania este pregatita pentru o astfel de abordare a unuia dintre cele mai nefaste flageluri care a afectat vreodata tara noastra?

(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

Propunere soc: Consiliul Concurentei sa stabileasca preturile carburantilor la pompa!

Ionel Blănculescu — Thu, 23 Feb 2012 12:58:05 +0000

In urma cu nu mult timp, la 15.01.2012, publicam pe voxpublica si pe site-ul propriu, www.blanculescu.ro, articolul cu titlul:

„ Razboiul petrolului, atat de aproape si totusi destul de departe”, in care precizam, printre altele:

„Sunt 3 niveluri de posibile preturi la barilul de petrol, la care suntem racordati direct, prin asa cunoscutele cotatii internationale, in cazul nostru Platt’s Mediteraneean, pentru ca mai exista cel putin doua care nu ne intereseaza in mod direct, Brent si Nymex.
De la aprobarea de principiu a embargoului de catre UE asupra Iranului, de la sfarsitul anului 2011 si in prezent, pana la 30.01.2012, data summitului european, ne aflam la primul nivel, caracterizat de cresteri pana in prezent, numai in primele 11 zile ale acestui an, de 8% la cotatiile Platt’s Mediterranean, cauzate de nelinistile din zona stramtorii, generate de reactia Iranului la o eventuala instituire de embargou din partea UE, care a amenintat cu blocarea stramtorii Ormuz.
Daca declaratiile escaladeaza pana la sfarsitul lunii, exista posibilitatea maririi pretului la barilul de petrol de la aprox 110 USD astazi, spre 120-125 USD.
Nivelul doi il reprezinta eventuala perioada de dupa posibila aprobare la Consiliul European de pe 30.01.2012 a instituirii embargoului asupra Iranului.
Daca se va institui embargoul, personal am mari indoieli, numai o minte bolnava ar putea lua o astfel de decizie, iar daca Romania va avea un cuvant de spus, cred ca ar trebui sa se opuna, eventual sa-si exercite dreptul de veto, daca este posibil, atunci pretul barilului ar putea sa evolueze rapid spre 140-145 USD pe baril.
Si ultimul nivel, daca s-ar intampla ca Iranul sa blocheze Stramtoarea Ormuz si SUA sa atace militar, impreuna cu aliatii, acest stat, atunci pentru o scurta perioada de timp valoarea barilului ar putea sa atinga 400 USD, dupa previziunile efectuate de Forbes, urmand sa se stabilizeze la in jur de 200 USD pe baril, ceea ce pentru Romania ar insemna preturi la pompa cuprinse intre 10 si 15 RON pe litru de carburant”.

Suntem astazi in 23.02.2012, iar cotatia barilului de titei a ajuns la, imediat va spun, consult acum Bloomberg, 124,22 USD, confirmand previziunile facute.
Reactia companiilor petroliere nu s-a lasat asteptata, fiind racordate la cotatiile internationale, marind preturile carburantilor la pompa si de aceasta data.
Nici reactia cetatenilor nu a intarziat sa apara, nemultumiti de noile scumpiri, masive considerate, desigur fara sa inteleaga in profunzime fenomenul. Nici nu este vina lor, ci a noastra, a celor care zilnic incercam sa explicam dinamica fenomenului economic si cum acesta influenteaza viata omului de rand.
Degeaba spui cetateanului-consumator la pompa ca Petrom este efectiv condamnata la profit, intr-o piata unica, a Uniunii Europene, in care cu vrerea noastra am intrat, nu are cum sa actioneze altfel, ramane permanent racordata la cotatiile internationale de profil, iar cum acestea cresc, din motivele expuse in articolul la care am facut referire si pe care il veti regasi mai jos, pentru reamintire, si companiile petroliere prezente in Romania isi maresc profiturile.
Tot degeaba spui cetateanului-consumator ca:
1. Petrom imparte 50-50 cu statul, adica cu bugetul, tot ce produce si vinde, prin taxe, impozite, redevente si dividende, astfel, pentru ca am datele agregate pana la finalul lui 2011 in fata, observ ca per total a varsat la bugetul de stat, cumulat pe ultimii 7 ani, adica de la privatizare si pana in prezent, 45 de miliarde de ron, adica spre 11 miliarde Euro, la cursurile vremii si a facut investitii de valoare aproape a intregului profit inregistrat pe toti cei 7 ani, adica 30 de miliarde ron, ceea ce inseamna peste 7 miliarde euro, tot la cursul de schimb al vremii;
2. Dividende, mai ca nu a luat, raportat la valoarea de mai sus a profitului, adica numai 3.8 miliarde ron, in 7 ani, de unde nu uitati, statul si-a luat partea, aproape de 45%;
3. Sa mai spui cetateanului-consumator ca profitul record inregistrat se bazeaza in mare parte si pe politica de a reinvesti, aproape in totalitate, profitul in investitii, chiar cred ca nu il incalzeste, cand sta pe langa pompa, cu toate ca ar trebui, foarte putine corporatii lasa profitul in tara, majoritatea transferandu-l cu viteza luminii spre buzunarele proprii de pe-afara;
Nu va mai plicitsesc cu cifre, ci vin de-a dreptul cu o solutie si in acelasi timp propunere-soc:
Ce-ar fi sa uitam ca Romania este membra a Uniunii Europene, pe o piata comuna si ca este obligata permanent sa se alinieze la politica de preturi, tot comuna si sa inchidem putin frontierele, iar in acest timp, Consiliul Concurentei, cel care in urma cu putin timp a amendat de nu s-au vazut companiile petroliere, pentru ca s-ar fi inteles, zica-se, sa scoata de pe piata un produs toxic pentru sanatatea noastra si ceva mai scump decat cel cu care l-au inlocuit, total in „defavoarea consumatorului”, ca sa se incadreze, ca asa trebuia, in Legea Concurentei, sa preia comanda preturilor la pompa in aceasta tara, „suspendata”, ba nu, gresesc, „intrerupta” vremelnic de la piata comuna europeana si sa ne vanda mai ieftin benzina si motorina.
Eu cred ca daca s-ar intampla asa, companiile petroliere ar dori si ar fi de acord sa vanda cu 4 lei litrul, deoarece prin cresterea imediata a consumului, profiturile lor ar fi cu mult mai mari decat astazi, cand piata le obliga sa vanda cu 6 lei si ceva litrul de carburant. Serios!
Desigur, in conditiile in care Consiliul Concurentei blocheaza frontierele, pentru ca altfel ne invadeaza consumatorii din Ungaria si Bulgaria si ne preiau carburantul de la pompe, de stam iar la cozi istorice de kilometri si nu mai vrem acest lucru.
Insa este treaba lui cum face, esential este sa asigure companiile petroliere ca nu le va acuza de intelegere si amenda, atata timp cat este o actiune dirijata de insusi Consiliul Concurentei si ca va permite consumatorului roman sa cumpere carburantii ieftin, asa cum declama toata lumea!
Insa ce ne facem, cine sa-l mai creada, pe Consiliul Concurentei, bineinteles? Se invoca celebrul banc cu broasca si scorpionul:

Un scorpion care dorea sa treaca un rau a rugat-o pe broasca:
- Ia-ma si pe mine in spinare.
- Sa te iau in spinare! a raspuns broasca. Nici nu te gandi! Daca te iau in spinare, dupa cum te stiu, ai sa ma intepi si am sa mor!
- Nu fi proasta, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama ca, daca te intep, ai sa te duci la fund, iar eu, care nu stiu sa inot, am sa ma inec?
Cele doua vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atat de dibaci, incat broasca a primit sa-l treaca pe malul celalalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei, umeda si lunecoasa, i-a spus sa se tina zdravan si a pornit sa treaca raul.
Cand au ajuns la mijloc, unde apa este mai adanca, scorpionul a intepat-o pe broasca. Aceasta a simtit cum otrava ii patrunde in trup si a inceput sa se duca la fund, cu scorpion cu tot.
- Vezi! Ce ti-am spus eu? Ce-ai facut?
- N-am ce face, a raspuns scorpionul, inainte de a fi inghitit de apa rece a raului. Asta mi-este caracterul!

Cum nu-l mai crede nimeni, dupa actiunea cu amenda nedreapta impotriva companiilor petroliere, din urma cu ceva saptamani, nici de aceasta data Consiliul Concurentei, scorpionul din poveste, nu ne poate sprijini, deci nu ne poate scadea preturile la pompa!
Si cate sperante ne pusesem in acesta!
Poate-n alta viata, poate-n alte vremuri, pana atunci sa ne intoarcem la realitatea cruda din teren, by the way, cotatia a mai crescut ceva in acest timp!

(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

RAZBOIUL PETROLULUI, ATAT DE APROAPE SI TOTUSI, DESTUL DE DEPARTE

Share Duminica, 15/01/2012

Oculta finanta mondiala, dupa epuizarea subiectului legat de criza economica globala, 2008-2011, lucreaza de zor la un nou proiect, cat se poate de serios, care sa conduca la marirea vitezei de rotatie a activelor sub forma de armamente, munitii, echipamente si mai apoi materiale de constructii, de refacere infrastructura distrusa, intr-un cuvant, la refacerea consumului mondial, atat de dorit de catre SUA si partenerul ei, UE.

De cate ori nu am pomenit despre razboi, ca o forma “optima” de incheiere a unei crize economice majore?

Credeati ca am scapat de acest scenariu? Nicidecum! Sa explicam:

Iranul, asa dupa cum il cunoastem, reprezinta al doilea mare producator de petrol din OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), cu rezerve estimate la peste 130 miliarde barili de titei.

Totodata, reprezinta numarul doi mondial in domeniul resurselor de gaze naturale.

Exportul zilnic al celor doua milioane de barili de petrol, strict necesare economiei iraniene, se desfasoara printr-un punct strategic de importanta mondiala si anume Stramtoarea Ormuz, culoar strategic pentru transportul maritim petrolier, despre care vom mai auzi multe de acum incolo.

Destinatarii petrolului iranian sunt: China, 22%, UE, 18%, Japonia, 14%, India, 13%, Coreea de Sud, 10%, Turcia, 7% si prezint aceste cifre deoarece vom incerca sa vedem care sunt si partenerii Iranului, aliatii si sustinatorii lui, in acest inceput de conflict, ce ar putea degenera intr-unul de proportii biblice.

Sa nu uitam cumva de partenerul traditional al Iranului, Rusia.

Problema este ca prin acest “punct de gatuire”, Stramtoarea Ormuz, cu o latime cuprinsa intre 60 si 100 km, apartinand, pe partea Coastei de nord, Iranului si a celei de sud, Emiratelor Arabe Unite, facand legatura intre Golful Persic si Golful Ares, sunt tranzitate aprox. 35% din petrolul mondial transportat pe apa si cam 17% din totalul “aurului negru” utilizat la nivel mondial. (nota: am spus negru, sa nu confundam si sa dam nastere la reactii adverse, nedorite, care nu-si au locul in acest material!)

Stramtoarea Ormuz reprezinta locul prin care statele producatoare de petrol din zona Golfului Persic, cea mai mare aglomerare de hidrocarburi la nivel planetar, isi exporta acest produs strategic, in cantitati cuprinse intre 5 si 15 milioane de barili pe zi, functie de perioadele de crestere sau scadere economica mondiala.

De exemplu, in anul 2009 se exportau 15,5 milioane de barili de petrol pe zi, astazi aprox. 10 milioane, cantitati enorme, indreptate in special spre Japonia, care importa din aceasta zona 75% din necesar si China, 50%.

Dupa aceasta insiruire de date si cifre, pentru a intelege pe deplin subiectul in analiza, ne intrebam si pe buna dreptate, care este problema?

In afara faptului ca Iranul devine o puterea nucleara, cel putin declarativ, insa si la acest nivel informatia deranjeaza, ceea ce a condus la punerea in executare a unui plan diabolic de catre probabil Mossad, de eliminare fizica a oamenilor de stiinta care lucreaza la programul nuclear iranian, operatiune aflata in plina desfasurare, el deranjeaza ca stat prin faptul ca, exporturile de petrol arabe, din zona Golfului Persic depind, ca urmare a existentei Stramtorii Ormuz, punct obligatoriu de trecere, de cheremul conducerii acestei tari cu religie islamica, conducere deloc apreciata in saloanele fine occidentale, situatie la care, pana in prezent, nu s-au gasit alternative.

SUA, asa cum procedeaza de obicei in astfel de situatii au instituit embargou asupra Iranului, solicitand acelasi tratament si din partea Uniunii Europene.

De aici incepe marea problema si anume ca, UE cu toate ca beneficiaza de importurile de petrol din Iran, in mod semnificativ, 18% din total sau de cele din zona Golfului Persic, tari precum Grecia, Spania sau Italia depinzand capital de petrolul din aceasta zona, confruntata fiind cu criza datoriilor suverane, si-a dat acordul de principiu, la sfarsitul anului trecut, pentru instituirea embargoului UE asupra Iranului.

Acest acord ar urma sa fie oficializat la Summitul Consiliului European, din 30.01.2012.

Din punctul meu de vedere af fi una dintre CELE MAI MARI ERORI comise de Uniunea Europeana de la crearea ei, care ar putea avea o urmare deja previzibila si anume, Iranul sa blocheze Stramtoarea Ormuz, continuata de indata de reactia militara americana.

Deja dispozitivul de lupta al SUA s-a instalat si mai este nevoie doar de o scanteie sa arunce in aer pacea mondiala, asa subreda cum este in prezent.

Sunt multe ratiuni care pot sta la baza declansarii conflictului militar, pot afirma ca este intr-atat de dorit de SUA si anumiti aliati, ca are sanse destul de mari sa se intample.

Intrebarea logica si subsecventa este si de ce ne-ar interesa pe noi, romanii, asa de mult acest conflict, ca doar abia s-a terminat cel din Irak si suntem destul de obisnuiti cu acestea, prin respectiva zona de lume?

Raspunsul vine de indata: pretul la carburanti.

Acesta ar putea sa sara in aer, sunt mai multe scenarii, le voi prezenta imediat.

Insa nu inainte de a va spune ca parte din cele 3 cresteri de preturi la carburanti din primele 11 zile ale acestui an se datoreaza situatiei din zona Stramtorii Ormuz.

Greu de crezut, insa acesta este adevarul si nu cel legat de asa zisa razbunare a companiilor petroliere, pe amenda primita de la Consiliul Concurentei, inca nu a sosit acel moment, insa nu va intarzia prea mult, va asigur si nu va avea loc la pompa, ci in salile de judecata ale Justitiei romanesti.

Sunt 3 niveluri de posibile preturi la barilul de petrol, la care suntem racordati direct, prin asa cunoscutele cotatii internationale, in cazul nostru Platt’s Mediteraneean, pentru ca mai exista cel putin doua care nu ne intereseaza in mod direct, Brent si Nymex.

De la aprobarea de principiu a embargoului de catre UE asupra Iranului, de la sfarsitul anului 2011 si in prezent, pana la 30.01.2012, data summitului european, ne aflam la primul nivel, caracterizat de cresteri pana in prezent, numai in primele 11 zile ale acestui an, de 8% la cotatiile Platt’s Mediterranean, cauzate de nelinistile din zona stramtorii, generate de reactia Iranului la o eventuala instituire de embargou din partea UE, care a amenintat cu blocarea stramtorii Ormuz.

Daca declaratiile escaladeaza pana la sfarsitul lunii, exista posibilitatea maririi pretului la barilul de petrol de la aprox 110 USD astazi, spre 120-125 USD.

Nivelul doi il reprezinta eventuala perioada de dupa posibila aprobare la Consiliul European de pe 30.01.2012 a instituirii embargoului asupra Iranului.

Daca se va institui embargoul, personal am mari indoieli, numai o minte bolnava ar putea lua o astfel de decizie, iar daca Romania va avea un cuvant de spus, cred ca ar trebui sa se opuna, eventual sa-si exercite dreptul de veto, daca este posibil, atunci pretul barilului ar putea sa evolueze rapid spre 140-145 USD pe baril.

Si ultimul nivel, daca s-ar intampla ca Iranul sa blocheze Stramtoarea Ormuz si SUA sa atace militar, impreuna cu aliatii, acest stat, atunci pentru o scurta perioada de timp valoarea barilului ar putea sa atinga 400 USD, dupa previziunile efectuate de Forbes, urmand sa se stabilizeze la in jur de 200 USD pe baril, ceea ce pentru Romania ar insemna preturi la pompa cuprinse intre 10 si 15 RON pe litru de carburant.

Despre urmari nu mai comentez, sunt cel putin previzibile si verosimile, reprezentand o lovitura de impact pentru economia si societatea romaneasca, cum nu prea au existat, cel putin de cand generatia mea ne facem veacul pe acest petec de pamant planetar.

Le puteti spune si scenarii apocaliptice, catastrofice, fataliste, oricum le puteti spune, insa numai sa nu tinem seama de ele si sa le ignoram, nu cred ar fi bine.

Intreaga lume este racordata la aceasta noua situatie intervenita pe plan mondial, bineinteles cu exceptia, ca intotdeauna a tarii noastre, care are alte preocupari, desigur majore, insa cu coada ochiului ar trebui sa tragem si prin alte parti, pentru ca altfel, ne vom trezi cu un cap de furtun de pompa de carburanti in cap si nu vom sti de unde ni se trage.

In concluzie, lansez un apel, cine poate sa-l dea mai departe, pentru ca la Consiliul European din 30.01.2012, cu toate presiunile venite dinspre SUA, sa nu se decida instituirea emargoului asupra Iranului.

Aceasta ar insemna o sinucidere in direct a economiei Uniunii Europene si asa confruntata cu cea mai mare drama din existenta ei tumultoasa si framantata, ca urmare a incompetentei, imoralitatii, cinismului si coruptiei ce au marcat si macinat, de-a lungul zecilor de ani de fiintare, parte din conducerile acesteia si ale multor state membre.

Falimentul Greciei, declansator al tragediei in Uniunea Europeana?

Ionel Blănculescu — Mon, 13 Feb 2012 12:02:43 +0000

Am cumpanit mult daca sa public pozitia mea referitor la, de ce falimentul Greciei ar putea sa arunce in aer Uniunea Europeana.
Simt ca nu mai este nevoie de un alt element de stres, in afara de codurile de ninsoare si viscol, de toate culorile, care ne ravasesc viata in aceasta perioada.
Insa, situatia in Grecia degenereaza, escaladeaza si pericolul este intr-atat de mare, incat nu-i pot pastra numai pentru mine eventualele valente si consecinte, inclusiv asupra Romaniei.
Retinerea mea se refera in special la faptul ca finantist fiind, imi este greu sa va prezint din interior, mizeria si toxicitatea unei lumi financiare, cu gulere albe, insa cu constiinta extrem de incarcata, din care vrem, nu vrem, facem parte.
Insa am s-o fac, pentru ca asa este corect.
Sa intelegem mai intai ce-i cu aceasta lume murdara, construita si condusa de cele mai avansate inteligente in domeniu, pregatite in celebrele incubatoare de creiere gen Harvard, Oxford, Cambridge, sau alte universitati din top 10, furnizoare de infrastructura de tip Wall Street.
La un PIB mondial estimat la aprox 70.000 miliarde USD, finantele internationale au construit o lume financiara virtuala, considerata la valori intre 500.000 si 700.000 de miliarde USD. Pentru a realiza magnitudinea acestor cifre, am sa va prezint doua extreme de PIB, SUA – 14.400 miliarde USD, aprox 2 % din bula financiara de mai sus si Romania, 170 miliarde USD, cam 0,02 % din acelasi ordin de marime.
Aceasta lume financiara virtuala, intre 70.000 miliarde USD, valoare reala si 700.000 miliarde USD, valoare artificiala, reprezinta creatii toxice, ale mintii umane, orbite de lacomie si dorinta de profit cu orice pret, pe care marele om de afaceri american, Warren Buffet le considera in anul 2009, “instrumente toxice de nimicire in masa”.
Ce sunt ele de fapt: am putea spune, instrumente financiare intr-atat de complexe, incat nici fauritorii si promotorii lor nu le mai inteleg, nu le mai pot controla, insa le accepta evolutia, dezvoltarea si diseminarea.
Crearea lor a fost posibila prin conlucrarea a 3 tipuri de inteligente: economica, informatica si matematica, fiind produse la granita acestor domenii de varf, in inalta tehnologie financiara.
In presa financiara le regasiti uneori sub denumirea de credit default swaps (CDS), instrumente derivate, de cele mai multe ori in marja, instrumente swap al ratelor de dobanzi, clearing bonduri si contracte repo si multe alte astfel de instrumente.
Ar fi sinucigas pentru acest articol sa va prezint constructia economica, matematica si informatica a acestor instrumente financiare, extrem de complexe si din acest motiv am sa va prezint numitorul lor comun si pe un limbaj usor de inteles: pariul.
De fapt, prin toate aceste inginerii financiare se fac pariuri, de la caderea unui stat prin faliment, in urma default, adica a incetarii de plati de catre statul respectiv, vezi Argentina anilor 2000, pana la caderea de banci sau alte institutii financiare, companii de asigurari, fonduri de investitii, fonduri de pensii, fonduri de siguranta sociala, fonduri de hedge si administrare a averilor si multe alte astfel de organizatii financiare, care se dedulcesc cu produsele toxice mai sus explicate.
In ce consta toxicitatea ridicata a acestor produse?
Si aici am sa va prezint numitorul comun: marja.
Ce inseamna marja: reprezinta de fapt miza pariului, altfel spus, poti paria printr-un instrument financiar o suma, iar daca optezi pentru marja, acest lucru iti asigura ca poti castiga cu mult mai mult decat ai investit sau poti sa pierzi in aceeasi cheie.
Exemplu: investesti 1 milion euro. Cota pariului, permisa de marja, poate sa mearga si pana la 1 la 40, functie de riscul asumat, adica daca castigi, respectivul castig va avea baza de plecare 40 milioane de euro si nu milionul concret pe care l-ai investit.
Sa presupunem ca ai reusit sa castigi la un randameant de 40%, acest lucru iti aduce un castig total de 56 milioane de euro(40 + 16), deci de 56 de ori mai mult decat investitia propriu-zisa.
Sa nu uitam, cand cineva castiga, altcineva pierde.
Cum pierzi ?
Sa presupunem ca ai pariat gresit, pierderea se raporteaza nu la milionul investit, ci la 40 de milioane euro, deci daca mergem pe acelasi rationament, pierzi 16 milioane de euro, deci vii cu bani de acasa, pierzand de 16 ori suma investita.
Inchipuiti-va ca, toate aceste pariuri se joaca permanent, platforma informatica, programe, aplicatii, asigurand functionarea automata, fara posibilitatea de retrageri, mai ales atunci cand simti ca ai pariat gresit.
Este logic sa fie asa, este ca in sistemul operatiunilor clasice financiare tip: acreditiv documentar, operatiuni de tranzit de tip cont excrow, scrisori de garantie, in care cel putin cele doua parti implicate contractual, vanzatorul si cumparatorul nu mai pot interveni, de regula bancile, a treia parte, jucand rolul de arbitru, independent de partile contractuale si dependent de prevederile contractuale, conferind dimensiunea de fermitate si irevocabilitate.
Numai pe caderea monedei euro, sperietoarea lunilor oct-dec 2011, s-au pariat 21 de miliarde de euro, adaugati cota de 1 la 10, 20 sau mai mult si realizati dezastrul din buzunarul celor care au pariat gresit, euro fiind cat se poate de sanatos chiar si astazi.
Revenim la Grecia.
De ce credeti ca liderii UE nu-i permit acesteia obstescul sfarsit financiar, prin faliment, adica default, cand de fapt aceasta este situatia de facto, care o guverneaza?
De ce este aceasta teama de neinteles si mesaje dintre cele mai infricosatoare, cum ca daca Grecia intra in default, UE se poate dezintegra?
La o simpla analiza economica de bun simt, netinand seama de subteranele finantei europene, oculta pana in maduva oaselor, ne-am putea intreba, cum o tara cu un PIB de 250 miliarde de euro ar putea zdruncina PIB-ul UE de peste 12.000 de miliarde de euro, reprezentand 2 % din acesta?
Raspunsul, pe care niciun lider european nu are curajul sa-l dea este ca, la instituirea oficiala a default, se declanseaza automat, prin sistemele informatice ale platformelor de tranzactionare, o tragedie europeana, posibil mondiala, ca urmare a panzei imense de pariuri in marja, sub toate formele,care efectiv pot arunca in aer Uniunea Europeana. Infectarea si contagiunea in sistemul financiar european este intr-atat de mare, nici nu mai poate fi masurata si nici impiedicata, nici inainte, nici dupa declansare, actionand automat.
Acest lucru da fiori liderilor UE, deoarece ceea ce se poate petrece, nici nu poate fi controlat, nici administrat.
Pentru o mai buna intelegere, am sa va aduc aminte de un caz intamplat in urma cu mai multi ani, la Banca Societe Generale, Franta, pe care as dori sa-l intelegeti prin prisma celor expuse pana in prezent: Jerome Kerviel, broker la aceasta banca, a implicat banca, fara stirea ei, in operatiuni cu derivate, cu lucru in marja.
A castigat 1,4 miliarde euro, i s-a urcat la cap, probabil se considera deja vedeta, o fi fost si incurajat, a marit marja si cota pantru pariuri, dupa care a pierdut peste 6 miliarde de euro dintr-o data, de a fost nevoie, dupa arestarea lui, ca actionarii bancii sa convoace AGA si sa aduca de indata 5 miliarde de euro de acasa.
Inchipuiti-va ca Grecia nu este Societe Generale si ca pariurile pe viata ei au fost facute in intreaga UE si nu numai, si in alte zone, contagiind intreaga lume.
Acesta este adevarul crud, instituirea oficiala a falimentului Greciei declanseaza in aceeasi secunda, in mod automat, inchiderea tuturor pozitiilor financiare, pot fi milioane, miliarde de astfel de operatiuni, deschise poate in ani de zile, in special in ultimii, ceea ce poate sa conduca la efecte astazi de neimaginat, de genul falimente in serie la tot felul de organizatii financiare, care au pariat din greu, pe o situatie sau alta, pulverizarea fondurilor depuse de diverse categorii de depunatori, la institutii financiare descrise mai sus si tot felul de astfel de efecte nocive, care pot afecta decisiv viata cetatenilor europeni si probabil mondiali.
Mai rau, ca efect subsecvent deschiderii pozitiilor in marja, pentru a favoriza pariurile aferente, la valori de sute si mii de miliarde de euro, entitati financiare extrem de puternice isi folosesc lobbyul si influenta proprie, pentru a face sa se intample mizele acestora, impingand spre dezastru, chiar state, nu mai vorbesc de alte entitati mai slabe decat acestea.
Acestia sunt cunoscuti in literatura de specialitate drept speculatori, de care multi se tem si in fata carora se instaleaza fel de fel de obstacole, vezi imprumutul FMI pentru Romania, care ar fi avut drept scop si intarirea capacitatii BNR de a lupta impotriva respectivei specii de rapitori, financiari bineinteles.
Acesta este motivul pentru care UE va face tot ce-i sta in putinta sa nu incurajeze Grecia sa declare oficial starea de faliment si probabil ca pana la urma ii va accepta toate mofturile fiscal-bugetare, in detrimentul unor state, gen Romania, care in intrega ei istorie nu a fost scutita de rambursarea nici macar a unui sfant.
(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

Domnule Guvernator Mugur Isarescu, va apreciez si va felicit!

Ionel Blănculescu — Thu, 09 Feb 2012 12:04:23 +0000

Preocupati mai mult cu tumultul vietii politice din ultima perioada, am acordat o atentie mai redusa, interventiei Domnului Guvernator Mugur Isarescu, din ziua de 08.02.2012, de la sediul BNR.
Acesta a prezentat doua pozitii, noi in acceptiunea mea, de o incontestabila valoare, in special practica. Pentru prima pozitie il apreciez, iar pentru cea de-a doua, il felicit!

1. A transmis mesajul, potrivit caruia, FMI nu mai este necesar pentru Romania, epoca de glorie a acestuia a apus, fiind necesar “ sa trecem de la ancora acordului cu FMI la alte ancore”. A precizat ca Romania nu mai are nevoie de un astfel de profesor.
Perfect de acord !
Pozitia mea continua prin a considera ca prima zi de activitate a noului Guvern trebuie sa reprezinte si ultima pagina a austeritatii in Romania, concomitent cu deschiderea primei pagini din noul Prgram de relansare si crestere economica, care sa readuca Romania intr-o logica economica normala.
Sa retinem, macar pentru arhive, ca de acordul cu FMI, Romania nu avea nevoie, ne-a fost impus, dovada fiind conditionarea reducerii rezervelor minime obligatorii in valuta, de la 40% la 20%, in doua randuri, pentru cele doua acorduri (cat cinism din partea finantei mondiale, la aceasta conditionare pe fata, fara menajamente !) pe care bancile comerciale le detineau in BNR si mai mult, nu mai are rost sa detaliem.
Pentru aceasta pozitie, domnule Guvernator, va apreciez!

2. A precizat necesitatea revenirii Romaniei, in general pe pietele financiare, in special pe piata financiara americana, pe celebrul deja Wall Street.
“Revenirea României pe pieţe este un «must». Nu este o opţiune: o fac sau nu. Ce putem să facem este să revenim corect, nu foarte scump, cu o traiectorie de costuri acceptabile. Dacă nu o faci în baza unei strategii, ci din joi în Paşti, o faci într-o manieră necredibilă. Dacă o mai faci şi când eşti cu cuţitul la os, pieţele sunt sângeroase, au mirosul sângelui şi te execută. Un dialog al Ministerului Finanţelor cu pieţele este obligatoriu.”
Dl.Guvernator a recunoscut, cu mult curaj, ceea ce demonstrasem si prezentasem public, la momentul anuntarii succesului, ca de fapt, un chilipir a facut ca investitorii americani sa suprasubscrie plasamentul romanesc de obligatiuni, de 1.5 miliarde USD, la o maturitate de 10 ani, la 7 miliarde USD, este vorba de o asa zisa prima, de risc sau de altceva, generoasa, de peste 0.6 puncte procentuale.
Mie mi-a iesit la calcul, din analiza proprie, chiar 1 punct procentual, ceea ce de fapt si in fapt nu infirma nivelul de peste 0.6 pp anuntat. Aceasta inseamna in termeni lumesti, ca am platit mai scump cam cu 14.5%.
Am reintrat pe piata SUA dupa 16 ani de absenta, impardonabila daca ar fi sa ma intrebati pe mine, asa cum de neiertat mi s-a parut si retragerea Tarom, din cursele directe spre Washington sau New York, indiferent de costul suportat de stat, nu mai mult de un comision de licitatie trucata pe an.
Daca tot am intrat pe aceasta piata, ar trebui sa-i incurajam pe responsabili ca, indiferent daca avem sau nu nevoie de bani, cam la 3 luni, sa efectuam un plasament de bonduri, nu mare, de intretinere.
Cunoscatorii stiu de ce!
Pentru ceilalti, trebuie stiut ca daca la un moment dat, in evolutia statului, chiar ai nevoie de un imprumut serios de bani, atunci costul acestuia este extrem de rezonabil, daca esti prezent si activ pe pietele financiare, in special americana.
Acest cost amortizeaza cu varf si indesat costurile anterioare, cu prezenta discreta pe respectivele piete.

Insa, pentru curajul de a recunoaste ca am platit cu mult mai mult pe emisiunea de obligatiuni pe piata americana si ca reusita nu se datoreaza succesului Programului de austeritate impus in tara noastra, ci acestei prime, mai degraba de nou venit, de acceptare, va felicit domnule Guvernator!

Complicitate toxica pentru buzunarul populatiei

Ionel Blănculescu — Sat, 04 Feb 2012 13:10:35 +0000

Nu cred ca mai reprezinta o noutate pentru cineva ravagiile pe care le fac la bugetul statului marea evaziune fiscala, licitatiile publice trucate, frauda fiscala, deturnarea de fonduri de catre companiile de stat si multe alte asemenea, care vaduvesc finantele tarii de aprox. 13 miliarde de euro pe an, cifra realista, recuperabila, pentru ca cea teoretica este cu mult mai mare, insa trebuie sa admitem ca nu avem capacitati si capabilitati pentru recuperare totala.
Nimic din ce se petrece pe aceasta piata neagra nu mi-ar mai putea atrage atentia, cel putin asa credeam pana sa mai fac o descoperire, care nu poate decat sa-ti faca ziua si mai amara.
Este vorba despre o alta forma de complicitate, in ceea ce priveste frauda cu fonduri publice, pentru ca si cele mai sus expuse presupun complicitate, ele nu se pot realiza in altfel de conditii.
Complicitate intre cine si cine? Desigur, intre cei care ar trebui sa aiba grija de resursele financiare ale statului si cei care fac tot ce le sta in putinta sa le obtina in mod ilegal.
Este vorba despre o taxa, pe ocuparea domeniului public, mai exact se numeste “ taxa pentru utilizarea temporara a locurilor publice cu retele de comunicatii electronice, constructii si echipamente cu diferite destinatii”.
Aceasta taxa, obligatorie prin Codul fiscal, care spune: “ Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date în administrare ori în folosinta, se stabileste taxa pe teren, care reprezinta sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren”, cade in sarcina Consiliului General al Municipiului Bucuresti (CGMB).
Taxa ar viza in jur de 5000 de km sub si supraterani, din Bucuresti, pe unde trec instalatii si cabluri de telecomunicatii, apartinand unor afaceri extrem de profitabile, pentru care nu se plateste acest tip de impunere.
Pierderea suportata de municipalitatea bucuresteana este de aprox. 25 milioane de euro pe an.
Ce s-ar putea face cu acesti bani? Cu prioritate subventionarea si mai mare a gigacaloriei, care a ajuns la un pret real pentru populatie de 318 lei, din care cetateanul plateste 169,69 lei, restul fiind subventionat de municipalitate si care produce atat de multa suferinta la afisarea listelor de intretinere la bloc. De ce nu ar putea suporta cetateanul din Bucuresti si poate din multe alte orase din tara, exista posibilitatea ca aceasta meteahna sa o regasim si pe alte coordonate nationale, mai putin de 169,69 lei, de exemplu 110 lei? Raspunsul este simplu: CGMB, nu cunoastem din ce motive, insa le banuim, nu emite o hotarare in acest sens. Pe cat de simplu este raspunsul la intrebare, pe atat de complicat va fi acelasi raspuns, insa in fata Curtii de Conturi, de data aceasta dat de reprezentantii respectivului consiliu, Curte care probabil va fi extrem de interesata de ce CGMB nu pune in aplicare o prevedere importanta a Codului Fiscal.
Cat timp va mai putea sa existe acest tip de complicitate toxica pentru buzunarul populatiei? Sunt doua raspunsuri posibile: fie pana cand buzunarul acesteia va fi golit in totalitate, fie pana cand institutiile statului isi vor face datoria si vor opri drenarea banului public, spre cei care au facut ca industria de lux din Romania sa aiba cel mai inalt ritm de crestere din Uniunea Europeana.

We are too big to fail! spune poporul global

Ionel Blănculescu — Tue, 24 Jan 2012 13:10:10 +0000

Este sloganul miscarii universale Occupy Street, the revolution continues worldwide!
Un eveniment economic, care se intampla in aceste zile, sub ochii nostri, insa la care privim mai putin decat ar trebui sa o facem, mi-a adus in minte expresia de mai sus.
Este vorba de Forumul Economic Mondial de la Davos, Elvetia, la 5 ani de la izbucnirea crizei financiare globale, la care participa, asa cum prezinta Ziarul Financiar, “cei mai puternici politicieni, bancheri si oameni de afaceri, care se intalnesc pentru a redesena lumea pe care unii dintre ei au dus-o pe marginea prapastiei”.
La forum participa 2600 de lideri politici si economici, reprezentand 100 de tari, intre care 40 de sefi de state si de guverne.
Scopul acestei postari nu este acela de a va prezenta date despre eveniment, ci o constatare, care ar putea deveni importanta in actualul context national si international.
Cu stupoare aflu ca, pretul participarii la acest eveniment este exorbitant: o invitatie non-VIP, adica ordinara, costa 71.000 USD, in timp ce pentru a avea acces la intalnirile private, costul incepe de la 156.000 USD si toate acestea in conditii de criza, cel putin declamata. Partenerii “strategici” ai evenimentului, precum Goldman Sachs si Bank of America si cunoastem “rolul” lor in cele intamplate, FED fiind obligata sa arunce pe piata americana 7700 miliarde USD pentru “linistirea spiritelor”, platesc 527.000 USD pentru statutul de membru si 19.000 USD pentru fiecare invitatie.
Sa incercam o introspectie, sa punem cap la cap contextul si informatiile de mai sus. Lectia care ar fi trebuit sa fie invatata din marea criza financiara, declansata si pornita din SUA, se refera la instituirea unui alt mod de viata, fara lacomie, risipa, dorinta de imbogatire prin orice mijloace si cat mai rapida, frauda, eludand prin veritabile inginerii financiare legile, fapte care au stat la baza a ceea ce s-a intamplat si a generat tragedia economica mondiala.
Cum putem interpreta ca sunt politicieni, oameni de afaceri si altii, care suporta, pentru participarea la Forumul de la Davos sume exorbitante, in conditiile in care orice companie sau persoana, oricat de importante ar fi, astazi, in conditii de criza, cu greu se despart din conturi de astfel de sume?
Explicatia este una singura si anume, acest forum, asa zis economic, influentat clar de cei care au pus bazele crizei financiare mondiale, creatorii acesteia, care au ramas neatinsi, dimpotriva sunt mai puternici astazi, pe banii cetateanului global, care protesteaza prin toate pietele lumii, reprezinta de fapt, un loc unde “finanta mondiala”, printr-o veritabila “oficina de lobby”, la cel mai inalt nivel, pune din nou la cale, de data aceasta, noua ordine economica mondiala, cred ca ar trebui introdusa si aceasta intre ghilimele, postand temelia viitoarei crize financiare de amploare, de peste 10 sau 15 ani, pe care cu siguranta o va suporta tot cel ce astazi considera ca este too big to fail, adica poporul global.
Se cunoaste puterea corporatiilor mondiale, numai 737 de astfel de organizatii transnationale, controland 80% din totalul cifrei de afaceri globale. Se cunoaste si ca acestea au de multe ori interese antagonice fata de poporul global, dupa cum s-a vazut cu ocazia crizei financiare, al carei gust amar inca il resimtim.
Concluzia care se degaja este ca nu s-a invatat nimic din marea criza, vechile obiceiuri si metehne perpetueaza, dorinta salbatica de profit, obtinut pe orice cai, lacomia, goana dupa bani, indiferent de culoarea acestora, toate acestea demonstrand, daca mai era nevoie, ca traim in doua realitati sau doua universuri perfect paralele, al lor si al nostru.
Om fi, om vrea, noi poporul global, too big to fail, insa credeti ca ceilalti nu cunosc aceasta dimensiune si nu ne vor crea in continuare o realitate virtuala, fara sa realizam foarte bine granita ce ne desparte de cea reala, in care chiar sa se intample, sa cadem numai cat vor ei, pentru a nu ne pierde capacitatea de a genera mai departe resursele financiare de care au nevoie pentru universul lor, cu mult mai real si aplicat?
Ce credeti ca se intampla zilele acestea la Davos? Era o intrebare retorica si atat.
(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

Va rog, putina decenta, cand va dati cu parerea despre economia Romaniei!

Ionel Blănculescu — Sun, 22 Jan 2012 11:26:30 +0000

Din ce in ce mai des, incurajat probabil si de protestele de strada din Romania inceputului de an 2012, se afirma ca masurile de austeritate adoptate de autoritatile romane au salvat economia tarii de la dezastru. Nimic mai fals, mai pervers, mai deranjant!
Dimpotriva, masurile de austeritate au afectat economia Romaniei, iar daca este sa spunem ce au salvat, acela este sistemul de stat, bugetofag, clientelar, risipitor.
Am sacrificat economia Romaniei pentru a salva un sistem de stat hodorogit, viciat, nerestructurat, cu rezistenta teribila la pierderea privilegiilor.
Cum altfel putem considera principalele masuri de austeritate: cresterea TVA cu 5 puncte procentuale, adica cu peste 26%, de la 19% la 24%, cum se poate spune ca o astfel de masura a salvat economia nationala? Cresterea in general a fiscalitatii, pe diferite directii, aceeasi intrebare retorica, cum poti sprijini economia prin crestere de taxe si impozite, cand toate manualele de teorie financiara spun ca mediul economic este sprijinit de reducerea fiscalitatii?
Reducerea dramatica a nivelului salarizarii in sistemul bugetar, fara niciun fel de analiza de impact si de oportunitate asupra domeniilor atinse, demotivand intreg sistemul si lasand neatinse sectoare intregi de activitate:companii de stat, agentii si institutii de stat, banci de stat, autoritati de reglementare si supraveghere si cate si mai cate, fundamentand, daca mai era nevoie, principiul potrivit caruia, povara crizei nu a fost impartita in mod just, echitabil, pe umerii tuturor membrilor societatii, ci numai pe spatele celor defavorizati, fara aparare si in special fara forta de reactie:sanatate, educatie, pensionari, mame cu copii, handicapati, nu mai continui, ca mi se pare jenant sa intinez, chiar si pe hartie, prin aceasta enumerare, suferinta celor care au suportat si suporta in continuare efectele crizei.
De aici si furia si indignarea populatiei, evidenta in cadrul protestelor aflate in plina desfasurare.
Cresterea fara precedent a gradului de indatorare publica, ca urmare a lipsei de competenta si curaj in a genera, prin proiecte investitionale si alte actiuni similare, resursele financiare necesare bugetului de stat, afectand, printr-o concurenta neloiala, pe care cu certitudine Consiliul Concurentei nu o va investiga, domeniul creditarii economiei, prin faptul ca bancile au preferat sa finanteze statul decat mediul economic.
Cresterea cheltuielilor statului, nu pe proiecte de investitii, ci pe consum propriu, ineficient, incriminat de rapoartele Curtii de Conturi, care au evidentiat un adevarat dezastru in ceea ce priveste gestionarea celor aprox 40 miliarde de euro, anual, bugetul de stat al tarii noastre, in anii 2008, 2009 si 2010.
Despre mediul privat, nici nu mai vorbesc, el a fost afectat din prima zi de criza, din ianuarie 2009, nici astazi, dupa 3 ani de suferinta, nu exista nici macar o singura masura luata de stat care sa-i domoleasca durerea.

Asa ca, recomand mai multa decenta atunci cand vorbim despre economia Romaniei.
Nu exista nicio masura de austeritate care sa fi contribuit la salvarea economiei, subliniez, nici macar una, ci dimpotriva, toate masurile de austeritate au afectat nefericita economie nationala, care se incapataneaza sa reziste, sa nu moara si odata cu ea, intreaga Romanie.

La sfarsitul anului 2011, am caracterizat intr-un anume fel economia Romaniei, cum veti vedea mai jos, intr-un interviu acordat Business 24.

Astazi, unul dintre idolii mei, economistul american Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel, afirma, intr-un interviu acordat Bloomberg, ca “tarile din zona euro au semnat un pact de sinucidere colectiva (nota mea:la care a aderat si Romania). Inasprirea politicii financiare este o greseala. Acest lucru va duce la colapsul economiilor lor.( nota mea: si a celei romanesti)

Consultantul financiar Ionel Blanculescu apreciaza ca economia Romaniei se afla in depresie, “obosita, bolnava si dezamagita”, dupa 3 ani de criza. In opinia sa, economia romaneasca se pregateste sa intre in cel mai greu an al acesteia, 2012.

Consultantul financiar Ionel Blanculescu precizeaza, intr-un interviu pentru Business 24, ca economia Romaniei, daca ar putea, s-ar sinucide. Specialistul parafreaza expresia unui om politic si spune ca “economia se stinge”.

Consultantul financiar mai adauga ca “supravietuirea” a fost starea care defineste economia anului 2011 si ca perspectivele pentru anul viitor sunt negative.

Cum caracterizati economia Romaniei dupa 3 ani de criza ?

Obosita, dezamagita, bolnava, in depresie. Daca ar putea apela la sinucidere, ar face-o. Economia Romaniei este pregatita sa intre in cel mai greu an al acesteia, de dupa cei 3 deja trecuti, anul 2012. Mai mult, anul 2011 este considerat, mai mult sau mai putin serios, cel mai bun an din urmatorii 15.

Speram sa nu fie asa, insa crizele multiple, ce lovesc fara indurare economia mondiala si in special cea a UE, ne-ar putea face sa dam crezare unei astfel de asertiuni. As mai adauga o alta expresie, a unei personalitati economice romanesti si anume, economia Romaniei se stinge!

SA-L CREDEM PE JOSEPH STIGLITZ, PENTRU CA STIE CE SPUNE, MASURILE DE AUSTERITATE NU AU SPRIJINIT, NU SPRIJINA SI NU VOR SPRIJINI ECONOMIILE NATIONALE!

Si atunci, de ce continuam sa ne mintim, sa ne convingem de o prostie atat de evidenta?
Romania a adoptat masuri de austeritate cerute de FMI, pentru un acord care nu era necesar tarii noastre, care ne-a fost bagat pe gat de finanta internationala, pentru a-si recupera de la BNR parte din rezervele minime obligatorii (RMO), necesare bancilor straine prezente in tara noastra, pentru ca altfel, cum ne explicam faptul ca respectivul acord a fost conditionat de reducerea RMO de la 40% la 20%, ceea ce s-a si intamplat de fapt, acordand multe miliarde de euro din visteria BNR acestor banci, ca un balon de oxigen strict necesar lor, insa in dauna interesului national, intr-un moment atat de prost ales. Acordul FMI a venit sa compenseze aceste miliarde de euro, insa cu ce pret, al suferintei nationale!
Ar fi fost suficiente masuri de disciplinare financiara si fiscala, in ceea ce priveste gestionarea banului public si inghetarea pe perioada crizei a cheltuielilor statului, concomitent cu folosirea foarte judicioasa, chibzuita si eficienta a resurselor financiare bugetare.
Drama Romaniei, in aceasta perioada de criza economica globala este ca si-a creat de una singura o criza economica si mai aspra, care a afectat-o profund, in loc sa profite de oportunitatile generate de marea criza, care ar fi putut-o proiecta pe locuri cu mult mai in fata in clasamentele economice europene, cu efecte dintre cele mai benefice asupra unei populatii triste, nefericite, defavorizate, cu un nivel de trai precar si cu batrani care pleaca prea repede dintre noi.
(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

Razboiul petrolului, atat de aproape si totusi, destul de departe

Ionel Blănculescu — Sun, 15 Jan 2012 12:28:12 +0000

Concentrati la agenda interna, care devine din zi in zi mai palpitanta, pe fondul incercarilor de reformare a sanatatii si mai nou, a preocuparilor de a pune de o noua Revolutie, acordam din ce in ce mai putina atentie la evenimentul anului si probabil al deceniului si anume, pregatirile aliatilor de razboi impotriva Iranului.
Oculta finanta mondiala, dupa epuizarea subiectului legat de criza economica globala, 2008-2011, lucreaza de zor la un nou proiect, cat se poate de serios, care sa conduca la marirea vitezei de rotatie a activelor sub forma de armamente, munitii, echipamente si mai apoi materiale de constructii, de refacere infrastructura distrusa, intr-un cuvant, la refacerea consumului mondial, atat de dorit de catre SUA si partenerul ei, UE.
De cate ori nu am pomenit despre razboi, ca o forma “optima” de incheiere a unei crize economice majore?
Credeati ca am scapat de acest scenariu? Nicidecum! Sa explicam:
Iranul, asa dupa cum il cunoastem, reprezinta al doilea mare producator de petrol din OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), cu rezerve estimate la peste 130 miliarde barili de titei.
Totodata, reprezinta numarul doi mondial in domeniul resurselor de gaze naturale.
Exportul zilnic al celor doua milioane de barili de petrol, strict necesare economiei iraniene, se desfasoara printr-un punct strategic de importanta mondiala si anume Stramtoarea Ormuz, culoar strategic pentru transportul maritim petrolier, despre care vom mai auzi multe de acum incolo.
Destinatarii petrolului iranian sunt: China, 22%, UE, 18%, Japonia, 14%, India, 13%, Coreea de Sud, 10%, Turcia, 7% si prezint aceste cifre deoarece vom incerca sa vedem care sunt si partenerii Iranului, aliatii si sustinatorii lui, in acest inceput de conflict, ce ar putea degenera intr-unul de proportii biblice.
Sa nu uitam cumva de partenerul traditional al Iranului, Rusia.
Problema este ca prin acest “punct de gatuire”, Stramtoarea Ormuz, cu o latime cuprinsa intre 60 si 100 km, apartinand, pe partea Coastei de nord, Iranului si a celei de sud, Emiratelor Arabe Unite, facand legatura intre Golful Persic si Golful Ares, sunt tranzitate aprox. 35% din petrolul mondial transportat pe apa si cam 17% din totalul “aurului negru” utilizat la nivel mondial. (nota: am spus negru, sa nu confundam si sa dam nastere la reactii adverse, nedorite, care nu-si au locul in acest material!)
Stramtoarea Ormuz reprezinta locul prin care statele producatoare de petrol din zona Golfului Persic, cea mai mare aglomerare de hidrocarburi la nivel planetar, isi exporta acest produs strategic, in cantitati cuprinse intre 5 si 15 milioane de barili pe zi, functie de perioadele de crestere sau scadere economica mondiala.
De exemplu, in anul 2009 se exportau 15,5 milioane de barili de petrol pe zi, astazi aprox. 10 milioane, cantitati enorme, indreptate in special spre Japonia, care importa din aceasta zona 75% din necesar si China, 50%.

Dupa aceasta insiruire de date si cifre, pentru a intelege pe deplin subiectul in analiza, ne intrebam si pe buna dreptate, care este problema?
In afara faptului ca Iranul devine o puterea nucleara, cel putin declarativ, insa si la acest nivel informatia deranjeaza, ceea ce a condus la punerea in executare a unui plan diabolic de catre probabil Mossad, de eliminare fizica a oamenilor de stiinta care lucreaza la programul nuclear iranian, operatiune aflata in plina desfasurare, el deranjeaza ca stat prin faptul ca, exporturile de petrol arabe, din zona Golfului Persic depind, ca urmare a existentei Stramtorii Ormuz, punct obligatoriu de trecere, de cheremul conducerii acestei tari cu religie islamica, conducere deloc apreciata in saloanele fine occidentale, situatie la care, pana in prezent, nu s-au gasit alternative.
SUA, asa cum procedeaza de obicei in astfel de situatii au instituit embargou asupra Iranului, solicitand acelasi tratament si din partea Uniunii Europene.
De aici incepe marea problema si anume ca, UE cu toate ca beneficiaza de importurile de petrol din Iran, in mod semnificativ, 18% din total sau de cele din zona Golfului Persic, tari precum Grecia, Spania sau Italia depinzand capital de petrolul din aceasta zona, confruntata fiind cu criza datoriilor suverane, si-a dat acordul de principiu, la sfarsitul anului trecut, pentru instituirea embargoului UE asupra Iranului.
Acest acord ar urma sa fie oficializat la Summitul Consiliului European, din 30.01.2012.
Din punctul meu de vedere af fi una dintre CELE MAI MARI ERORI comise de Uniunea Europeana de la crearea ei, care ar putea avea o urmare deja previzibila si anume, Iranul sa blocheze Stramtoarea Ormuz, continuata de indata de reactia militara americana.
Deja dispozitivul de lupta al SUA s-a instalat si mai este nevoie doar de o scanteie sa arunce in aer pacea mondiala, asa subreda cum este in prezent.
Sunt multe ratiuni care pot sta la baza declansarii conflictului militar, pot afirma ca este intr-atat de dorit de SUA si anumiti aliati, ca are sanse destul de mari sa se intample.
Intrebarea logica si subsecventa este si de ce ne-ar interesa pe noi, romanii, asa de mult acest conflict, ca doar abia s-a terminat cel din Irak si suntem destul de obisnuiti cu acestea, prin respectiva zona de lume?
Raspunsul vine de indata: pretul la carburanti.
Acesta ar putea sa sara in aer, sunt mai multe scenarii, le voi prezenta imediat.
Insa nu inainte de a va spune ca parte din cele 3 cresteri de preturi la carburanti din primele 11 zile ale acestui an se datoreaza situatiei din zona Stramtorii Ormuz.
Greu de crezut, insa acesta este adevarul si nu cel legat de asa zisa razbunare a companiilor petroliere, pe amenda primita de la Consiliul Concurentei, inca nu a sosit acel moment, insa nu va intarzia prea mult, va asigur si nu va avea loc la pompa, ci in salile de judecata ale Justitiei romanesti.
Sunt 3 niveluri de posibile preturi la barilul de petrol, la care suntem racordati direct, prin asa cunoscutele cotatii internationale, in cazul nostru Platt’s Mediterranean, pentru ca mai exista cel putin doua care nu ne intereseaza in mod direct, Brent si Nymex.
De la aprobarea de principiu a embargoului de catre UE asupra Iranului, de la sfarsitul anului 2011 si in prezent, pana la 30.01.2012, data summitului european, ne aflam la primul nivel, caracterizat de cresteri pana in prezent, numai in primele 11 zile ale acestui an, de 8% la cotatiile Platt’s Mediterranean, cauzate de nelinistile din zona stramtorii, generate de reactia Iranului la o eventuala instituire de embargou din partea UE, care a amenintat cu blocarea stramtorii Ormuz.
Daca declaratiile escaladeaza pana la sfarsitul lunii, exista posibilitatea maririi pretului la barilul de petrol de la aprox 110 USD astazi, spre 120-125 USD.
Nivelul doi il reprezinta eventuala perioada de dupa posibila aprobare la Consiliul European de pe 30.01.2012 a instituirii embargoului asupra Iranului.
Daca se va institui embargoul, personal am mari indoieli, numai o minte bolnava ar putea lua o astfel de decizie, iar daca Romania va avea un cuvant de spus, cred ca ar trebui sa se opuna, eventual sa-si exercite dreptul de veto, daca este posibil, atunci pretul barilului ar putea sa evolueze rapid spre 140-145 USD pe baril.
Si ultimul nivel, daca s-ar intampla ca Iranul sa blocheze Stramtoarea Ormuz si SUA sa atace militar, impreuna cu aliatii, acest stat, atunci pentru o scurta perioada de timp valoarea barilului ar putea sa atinga 400 USD, dupa previziunile efectuate de Forbes, urmand sa se stabilizeze la in jur de 200 USD pe baril, ceea ce pentru Romania ar insemna preturi la pompa cuprinse intre 10 si 15 RON pe litru de carburant.
Despre urmari nu mai comentez, sunt cel putin previzibile si verosimile, reprezentand o lovitura de impact pentru economia si societatea romaneasca, cum nu prea au existat, cel putin de cand generatia mea ne facem veacul pe acest petec de pamant planetar.
Le puteti spune si scenarii apocaliptice, catastrofice, fataliste, oricum le puteti spune, insa numai sa nu tinem seama de ele si sa le ignoram, nu cred ar fi bine.
Intreaga lume este racordata la aceasta noua situatie intervenita pe plan mondial, bineinteles cu exceptia, ca intotdeauna a tarii noastre, care are alte preocupari, desigur majore, insa cu coada ochiului ar trebui sa tragem si prin alte parti, pentru ca altfel, ne vom trezi cu un cap de furtun de pompa de carburanti in cap si nu vom sti de unde ni se trage… Continua…
(Concluzia analizei si alte analize economice pe www.blanculescu.ro)

De la subminarea economiei nationale la subminarea bugetului de stat

Ionel Blănculescu — Mon, 09 Jan 2012 14:05:00 +0000

Sfarsit exploziv de saptamana pe taramul subminarilor de toate felurile, insa cu un singur numitor comun, banul public.
Luam act de un caz dramatic de subminare a economiei nationale, cu peste 40 de actori, intre care si ministri, secretari de stat, presedinti de institutii publice, insa si mari oameni de afaceri, conducatori de companii, pana mai ieri aflate in toate topurile, cu un prejudiciu de 126 milioane euro, in domeniul gazifer, nu apucam sa ne revenim bine, ca explodeaza Raportul Curtii de Conturi.
Pe scurt, prejudicii constatate de 3.2 miliarde lei (752 milioane euro) si abateri cu caracter financiar-contabil, de 38.4 miliarde lei, (9.1 miliarde euro), la cele 2751 de entitati de stat controlate, dintr-un total de 11281, adica la 24.4%.
Nu ca as vrea sa extrapolez la total, insa nu ma pot abtine sa nu remarc ca cifrele de mai sus sunt valabile numai pentru un sfert din entitatile de stat controlate, atat cat a putut fizic, timp de 1 an, sa intreprinda Curtea de Conturi.
Imi aduc aminte, in Rapoartele Curtii de Conturi pe anii 2008 si 2009, nivelul abaterilor cu caracter financiar constatate au fost de 9.8 miliarde euro, respectiv 10 miliarde euro. In anul 2010, se mentine trendul, cu 9.1 miliarde euro.
Pentru o mai buna intelegere, acest nivel gigant al abaterilor cu caracter financiar genereaza si cuprinde inlauntrul sau nivelul efectiv de prejudiciu, care urmeaza a fi recuperat.
Astfel, pentru anul 2010, la un nivel total de abateri de 38.4 miliarde lei, prejudiciul constatat, pana in prezent, este de 3.2 miliarde lei, adica 8.3%, in timp, dupa toate clarificarile necesare ale Curtii de Conturi, putand creste si mai mult.
Ideal ar putea ajunge la 100%, practic insa va mai putea creste cu probabil max 50%, pana spre 5-6 miliarde lei, urmand ca dupa finalizarea acestui proces greu si indelungat de clarificare si probare, diferenta pana la 100%, adica pana la 38.4 miliarde lei, sa fie anulata, prin acordarea certificatului de conformitate, adica prin descarcare de gestiune.
De retinut insa, daca Curtea de Conturi va putea dovedi ca prejudiciul poate ajunge, sa spunem la 15%, de la 8.3% in prezent si daca va putea sa sustina legal, in fata instantelor de judecata, acest nivel, oricum sume prejudiciate, dovedite de 1-2 miliarde euro pe an, deja reprezinta o reala amenintare pentru siguranta statului roman.
Mai mult, de la 8.3% prejudiciul de astazi la 100%, adica de la 3.2 miliarde lei la 38.4 miliarde lei, o suma imensa de 35.2 miliarde de lei reprezinta o incertitudine, asupra careia planeaza suspiciuni de la coruptie pana la neglijenta si abuz in serviciu a ordonatorilor de credite, la care Curtea de Conturi va incerca sa probeze, la nivelul dovezilor pe care le va putea obtine, care este de fapt suma finala ce se va putea constitui sub forma de prejudiciu. O munca foarte grea ce va fi dusa in conditii de ostilitate maxima din partea celor vizati.
Daca mai luam act de nivelul oficial al evaziunii fiscale, asa cum il prezinta la nivel minimal Consiliul Fiscal, de 10% din PIB, adica in jur de 13 miliarde euro, real apropiindu-se de 18 miliarde euro, daca luam in considerare nivelurile economiei romanesti nefiscalizate prezentate de oficiali, Guvernatorul BNR, 36%, Presedintele statului, 30% si adaugam prejudiciile generate de tipuri de subminare prezentate mai sus si va garantez ca mai sunt si altele, ajungem la concluzii halucinante, cum ca peste 50% din veniturile la bugetul de stat se volatilizeaza, intr-un fel sau altul. Astfel, teoretic, nivelul veniturilor bugetare ar putea sa ajunga si la 50% din PIB, de la inghetatul si incremenitul de max 32% din PIB, care balteste la acest nivel de cel putin 22 de ani.

Urmeaza……concluzia articolului si alte analize economice pe www.blanculescu.ro

Anul 2012, pozitiv pentru economia României, începând de acum, competitivitatea va deveni “religie naţională”

Ionel Blănculescu — Thu, 05 Jan 2012 10:07:00 +0000

Anul 2012 reprezinta primul an de dupa criza economica, care a durat 3 ani, 2009, 2010 si 2011 si va fi marcat de diverite stari de metamorfoza a acesteia, cum ar fi criza datoriilor suverane sau a indatorarii excesive a unor state, cu care interconectam atat functional, cat si operational sau chiar criza incertitudinii si indeciziei liderilor politici ai Uniunii Europene, generatoare de alte tipuri subsecvente de crize.
Chiar si pe fondul acestor stari, ciclicitatea economica va aduce economia Romaniei in faza de dupa criza si anume inviorare si relansare economica, pana la expansiune, in urmatorii 3 ani.
2012, chiar daca va fi afectat de criza datoriilor suverane din zona euro, va reprezenta un an pozitiv pentru economia Romaniei, caracterizat de optimism, speranta si mult entuziasm, pe fondul, pentru prima data in istoria economica a tarii, a impunerii si cresterii cu adevarat a competitivitatii, coloana vertebrala a unei economii performante. Competitivitatea economica va deveni “religie nationala”, iar cei care nu cunosc ce inseamna aceasta, trebuie sa consulte dictionarele economice nationale si internationale si in special manualele de management al calitatii.
Competitivitatea va face diferenta, ii va ridica pe unii in extaz si ii va arunca pe altii in agonie, maturand din calea performantei economice toate acele companii care vor considera ca vanzarea unui produs sau serviciu este un dat, nu ceva ce trebuie castigat, intr-o piata din ce in ce mai nemiloasa, mai selectiva.
Daca Guvernul Romaniei va reusi sa sprijine acest nou suflu economic prin politici economice inteligente si curajoase, atunci anul 2012 va reprezenta un succes pentru economia Romaniei, dornica de a uita cat mai repede purgatoriul prin care a trecut in cei 3 ani de criza dura.
Consider ca turismul va fi surpriza placuta a anului 2012 in Romania, asa cum agricultura a fost vedeta anului 2011.
Cursul de schimb in 2012 va urma tendintele pozitive ale economiei, urmand sa-si pastreze o stabilitate relativa, intr-un interval de variatie probabil de 4.1-4.4 ron/euro. Nu ma astept la explozii pe cursul de schimb, chiar in conditiile in care unele state din zona euro vor introduce probabil distorsiuni majore pe aceasta piata, urmate de o volatilitate mai ciudata a cursului, insa pe perioade scurte de timp.
De evitat intrarea in panica in aceste scurte perioade de timp, similare turbulentelor periodice in timpul unui zbor, pentru specialistii in domeniu, cu grad foarte redus de risc, chiar daca aparent pare altfel, pentru a nu inregistra pierderi, care ar putea fi prevenite.
Romania isi va indeplini obligatiile fata de institutiile financiare internationale, in special FMI. Nu cred ca exista elev mai silitor al FMI decat Romania si cum acest organism financiar international, cu rezervele de rigoare, solicita tarii noastre cerinte normale de disciplinare bugetara si fiscala, nu vad de ce acestea nu ar putea fi puse in aplicare.
In rest, reorientari, repozitionari, reasezari, reprofilari, restructurari, mai in toate domeniile economice si financiare, de stat si private, intrari si iesiri de pe piata, inchideri si deschideri de afaceri, sintetic spus, caracteristicile unei economii vii, desigur purtatoarea amprentei zonei in care ne aflam, insula de latinitate, inventitivitate si nu putea lipsi, originalitate.
Un an economic bun si eficient pentru toti cei care gestioneaza destine economice!

Manipularea tendintelor economice, o alta arma murdara a finantei mondiale.

Ionel Blănculescu — Tue, 27 Dec 2011 10:48:54 +0000

Suntem in pragul noului an si deja se intrec in previziuni, care de care mai toxice, toate acele banci de investitii si organizatii financiare, in special din SUA, care prin instrumente financiare de distrugere in masa si nu am sa plasez intre clasicele ghilimele expresia, pentru ca discutam despre o realitate si nu despre o fictiune, au creat criza economica globala, fiind fondatori ai acesteia, creatori universali.
Cum pot fi crezute aceste institutii financiare, cand pana mai ieri pariau de zor, zeci de miliarde de USD pe caderea Euro, care iata ca nu s-a intamplat si nu a facut decat sa le mai produca ceva pierderi in bilant?
Cum pot fi crezute aceste institutii financiare, cand pentru salvarea lor, FED-ul american si tiparnita proprie de balast financiar au pompat si aruncat in acest sistem, realmente toxic si nociv, peste 1200 miliarde USD in mod direct din totalul de 7700 miliarde USD rulati in acest scop?
Nu vi se pare ciudat ca dintr-o data, previziunile financiare ale acestor banci de investitii sunt confirmate, inca din fasa, prin sentintele colegelor lor, de pe acelasi continent, ma refer la agentiile de rating, care taie si iar taie, in carnea vie, fie a ratingului de tara, fie a ratingului de banca. Asistam la un val fara precedent, de fapt sunt valuri succesive de decaderi de rating, care nu au decat un scop, mizerabil consider eu si anume, sa loveasca in stabilitatea sistemului economic european, in special al Uniunii Europene si pe cale de consecinta in increderea si asa subrezita mai mult decat ar trebui a investitorilor, care sa-si indrepte fluxurile de numerar, daca se poate, spre teritoriul american.
Manipularea tendintelor economice pentru anul 2012, in sensul distorsionarii previziunilor si prognozelor, care au la baza informatii economice corecte si modele financiare consacrate deja, se petrece si are drept scop crearea unei perceptii false, in special in randul detinatorilor de capitaluri, astfel incat acestia sa finanteze alte economii, cum ar fi cea a SUA, in detrimentul unei zone economice asa zis riscante si nesigure, cum ar fi cea a Uniunii Europene.
Aceasta mare manipulare este cunoscuta de liderii Uniunii, care incearca sa ia masuri, in special impotriva agentiilor americane de rating, acuzate ca submineaza economia si interesele UE, posibil chiar prin crearea unei agentii de rating europene.
Trebuie sa retinem ca acest tip de manipulare nu poate fi oprit administrativ, el patrunde in toate straturile activitatii economice si financiare si ce-i mai grav in mintea investitorilor, care de multe ori panicati si disperati, isi indreapta capitalurile spre zone mult indepartate de Uniunea Europeana.
Ce putem retine, din noianul de informatii care ne bombardeaza in aceste zile de sfarsit de an, in special in legatura cu, cum va arata anul 2012?
In primul rand, acest an va fi un an al incertitudinilor, cu volatilitate sporita pe principalele titluri sau active de valoare. Statele UE, in special cele responsabile, vor incerca sa impuna in cadrul uniunii un model economic si fiscal-bugetar, care sa previna afundarea situatiilor financiare intr-un abis, fara iesire. Probabil vor reusi, chiar daca pretul va consta in reintrarea pentru o perioada relativ scurta in recesiune economica.
Cum Banca Central Europeana a devenit imprumutator de ultima instanta in spatiul bancar european, aruncand in aceste ultime zile ale anului aproape 500 de miliarde de euro, pentru acoperirea ranilor bancare, generate de nerambursarea la scadenta a datoriilor suverane, sa consideram ca cel putin pentru 3 ani, drama crizei datoriilor suverane este amanata, in speranta ca ceva se va intampla in acest rastimp, pentru o rezolvare de la sine a situatiei. Ca la baza rezolvarii pentru moment a acestei complicate probleme sta un truc, ce mai conteaza, daca rezultatul rezida in linistea necesara trecerii sarbatorilor de iarna si a anului nou, fara tumultul lunilor octombrie, noiembrie si decembrie, cand sistemul financiar bancar al zonei euro, dadea sa sara in aer de la o ora la alta, cand prin explozie, cand prin implozie, nehotarat in aceasta privinta. Desigur, pentru cei responsabili conteaza, stiindu-se ca o masura anormala nu poate naste normal, ci mai degraba anormal, adica urmari negative, pe care le vom resimti in timp, urmand a fi afectati de fenomene economice pe care astazi nici nu le intuim, in cel mai fericit caz, le banuim. Trucul, pentru cei interesati in devoalarea fetei hidoase a sistemului financiar bancar din zona euro, asa cum BCE a inchipuit-o, consta in inlocuirea emisiunii de euroobligatiuni, adica impartirea poverii datoriilor suverane intre toate statele din zona euro, cu care Gemania nu a fost de acord, cu imprumuturile pe 3 ani, cu dobanda simbolica, acordate bancilor in suferinta si garantate cu ce credeti, cu titluri de stat apartinand statelor euro in suferinta. Adica, ar zice romanii neaosi, aceeasi Marie, cu alta palarie!
In al doilea rand, anul 2012 va fi un an al oportunitatilor, pentru cei care cred ca o criza majora ofera, pe langa multe neajunsuri si astfel de beneficii. Romania ar putea sa exploateze aceste oportunitati si sa recupereze parte din pierderile suferite in perioada grea si lunga de criza pe care a traversat-o. Vom vedea!
In al treilea rand si ultimul previzibil, economia atat nationala, cat si europeana, va avea oportunitatea relansarii, desigur pe alte baze decat cele fanteziste, cu care ne-am obisnuit de atata amar de ani si sa confere cetatenilor nationali reinvierea increderii si sperantei populatiilor in mai bine, in prosperitate si un nivel de trai cat de cat acceptabil.
Ce nu va fi anul 2012? Nu va fi anul dezintegrarii economiei europene, a sistemului financiar-bancar, a indeplinirii profetiilor apocaliptice, care ne-au inundat spatiul media in anul 2011.
Aceasta inseamna ca trebuie sa privim cu incredere in noi, in partenerii europeni, de uniune, in faptul ca impreuna putem si vom reusi sa depasim greutatile momentului, ale perioadei.
Nu in cele din urma, urez tuturor celor care citesc aceste randuri, fie pe site-ul meu, www.blanculescu.ro, fie pe platforma Voxpublica.ro, un An Nou, cu multe impliniri si succese, in sanatate, alaturi de toti cei dragi !
La multi ani si sa ne vedem cu bine in 2012 !

(mai multe analize economice pe www.blanculescu.ro)

CONCENTRATI LA SARBATORI, AM TRECUT CU VEDEREA REZOLVAREA CRIZEI DATORIILOR SUVERANE

Ionel Blănculescu — Thu, 22 Dec 2011 10:31:03 +0000

Asa se intampla, deciziile mari se iau in preajma Sarbatorilor, chiar de iarna fiind, atunci cand preocupati cu cele lumesti, acorzi mai putina atentie evenimentelor majore.
De fapt ce s-a intamplat?
In urma cu cateva saptamani, marii analisti financiari ai lumii si nu numai ei, chiar si inalti oficiali, propovaduiau apocalipsa sistemului financiar-bancar din zona euro, acordandu-i acestuia zile sau chiar ore, pana la clipa suprema, a exploziei lui.
Logic vorbind, aveau cat se poate de multa dreptate. Bancile din zona euro, cu expuneri asupra statelor din aceeasi zona de aprox. 3000 miliarde euro si cu sume nerambursate la scadenta de peste 240 miliarde euro, in crestere, ajunsesera in situatii extrem de dificile, Dexia Bank din Belgia chiar fiind nationalizata din acest motiv.
Iata insa ca Soarele a rasarit pentru aceste banci, in urma cu cateva zile, cand Banca Central Europeana (BCE), a decis sa devina imprumutator de ultima instanta, pentru sistemul bancar european, de fapt achizitor de datorii suverane, avand in vedere ca acest tip de credite este garantat prin obligatiuni de stat.
La o prima strigare a BCE, intr-o singura zi, nici mai mult, nici mai putin de 523 de banci disperate au raspuns la apel, fiind omenite cu 489 miliarde euro, pentru 3 ani, la o dobanda simbolica, cu o conditie insa, sa mai achizitioneze obligatiuni de stat, din Italia, Spania sau alte state aflate in suferinta, pentru a mai slabi presiunea asupra comunitatii europene, din partea respectivelor.
Devenind cat se poate de seriosi, ce observam:
1. Liderii UE au preluat modelul FED – SUA, de rezolvare a crizei datoriilor suverane, dupa cum se stie banca centrala americana ruland spre 7700 de miliarde USD in anii 2008,2009 pentru salvarea sistemului financiar propriu;
2. S-a format un triumvirat, Merkozy (UE) – Draghi (BCE) – Lagarde (FMI), care are misiunea sa plimbe banii, cel putin 3 ani de zile, intre aceste institutii, bancile din zona euro si statele debitor acestora ;
3. Cicuitul unor sume enorme de bani, numai in prima parte a anului 2012 necesarul pentru banci, provenit din defaultul unor state euro, pe acest segment, va atinge alte 750 miliarde euro, se va realiza astfel: BCE va furniza bancilor bani, statele UE si nu numai vor furniza FMI bani, banii nostri, ai contribuabililor europeni si globali, FMI va furniza statelor cu datorii suverane bani, aceste state isi vor rambursa partial creditele la banci, se vor castiga cel putin 3 ani, in speranta unui dezghet economic cat mai rapid, care chiar cred ca se va intampla, toata lumea va fi fericita, alegerile din Franta si Germania vor avea un happy end, eroii de la Termop…, scuze de la Bruxelles, le vor probabil castiga si iata cum ne putem vedea linistiti si fericiti de Sarbatorile de Iarna;
4. Intrebarea logica, cine castiga si cine pierde din tot acest mecanism complicat? Raspuns sper tot atat de logic, castiga toti ceilalti si pierdem noi, platitorii de taxe si impozite, indiferent de culoarea pielii si de meridianele pe care le populam, insa fiind foarte multi, nu prea vom simti si asa ca, ce a fost sa fie a fost!

Mai ramane de actualitate, cel putin teoretic, acordul interguvernamental de integrare sau stabilitate fiscala, care daca va fi preluat de statele UE va actiona de acum inainte, in vederea prevenirii de acumulari de noi datorii suverane. Promite insa sa nu ne deranjeze sarbatorile, poate putin deranj in cursul anului 2012.
In rest, sa auzim numai de bine !

F-16 SI EUROFIGHTER, VECTORI AI MORTII, INSA SI AI INTEGRARII ECONOMICE

Ionel Blănculescu — Mon, 19 Dec 2011 13:46:39 +0000

Am reflectat indelung, daca este cazul, sa ma implic, in ceea ce inseamna, in Romania, odiseea F16, adica lungul drum, de la intentia de achizitionare a acestui tip de avioane de lupta, pana la momentul concretizarii.
Cum subiectul ma incita, numai si numai pentru ca inseamna ceva, si ceva important, veti vedea, pentru economia acestui stat, am decis sa o fac.
Iata-ma astfel, in pozitia de a prezenta o varianta de gandire, a intregii problematici, legata de avioanele de lupta pentru Romania.
Pornesc de la premisa ca, scopul achizitionarii de avioane de lupta moderne, pentru Romania, nu este prin excelenta militar, de aparare or whatever, ci economic.
Probabil, a aparut deja prima nedumerire, ce are de a face economia statului roman cu povestea acestor avioane, cu exceptia sumelor de bani necesare achizitionarii.
Sa incerc sa explic: potrivit conceptiei mele, Romania, daca ar actiona inteligent si curajos, ar trebui sa efectueze o achizitie complexa de avioane de lupta, in sensul unui mix, de valoarea, pentru inceput, a doua escadrile F-16 Fighting Falcon si a unei escadrile Eurofighter Typhoon.
Aceasta miscare ar satisface din punct de vedere politic si geostrategic, cele doua axe de putere, eu spun economica, pentru ca acest aspect ma intereseaza, mai mult decat cea militara si anume SUA si Uniunea Europeana, in speta Germania, Marea Britanie, Spania, Italia si prin legaturi indirecte si Franta, adica statele UE, cele care conteaza. Daca nu am proceda astfel, beneficiul ar fi nul, de ce, pentru ca, daca achizitionezi avioane de lupta din SUA, castigi pe aceasta axa, insa pierzi sigur pe axa UE si ati realizat cred, dupa sindromul Papandreu sau Cameron, cam cu ce instrumente de “convingere si tortura” europeana, in special franceza, se lucreaza, in contextul nevoii, chiar fortate, de solidaritate cu acest spatiu, din care facem parte, iar daca achizitionezi numai de pe axa UE, desigur, trebuie sa te astepti, la acelasi gen de tratament, din partea celeilalte axe. Adica, mai cum zic romanii, oricum a-i da-o, tot nu iese!
Cu certitudine, poate iesi numai in contextul unui proiect mixt, asa cum l-am explicat. Cele doua avioane nu fac parte din aceeasi clasa de lupta, oricat ar incerca unii si altii sa ne convinga de contrariu. F-16, construit de gigantul american Lockheed Martin, este un avion de interceptare, multirol, usor, flexibil, cu un motor, pe cand Eurofighter, construit de consortiul european EADS, BAE Systems, Alenia Aeronautic, cu doua motoare, este un avion de lupta multirol, mult mai complex, cu dimeniuni inclusiv de bombardament, daca ar fi sa fac o asociere, F-16 ar reprezenta modelul unei limuzine, sa spunem Audi-8, iar Eurofighter, al unei masini de teren, de tipul Porsche Cayenne, ambele de putere si capacitate cilindrica maxime si dotate dupa ultimele standarde tehnologice.
De fapt, aceste doua tipuri de avioane de lupta pot fi complementare.
Cele doua tipuri de avioane trebuie tratate ca un proiect, de ce, pentru ca valoarea lor totala reprezinta cam 50% din valoarea proiectului. Celelalte 50% le reprezinta costurile cu infrastructura necesara de mentenanta, intretinere, telecomunicatii, training piloti, personal logistic si alte elemente de suport si compatibilizare cu noua tehnologie de lupta.
Intrarea Romaniei in acest proiect ar echivala cu patrunderea acesteia de facto, pentru ca de iure s-a produs la intrarea in NATO, intr-o alta lume economica si anume in cea care conteaza. Nu v-ati pus intrebari, de-a lungul timpului, de ce Romania, cu toate ca lupta si varsa sangele eroilor ei pe diverse teatre de actiuni militare, Iraq, Afganistan si altele, nu reuseste sa se aleaga nici macar cu un contract prapadit, de reparare a unei sosele, sau de construire a unei scoli, sa nu mai vorbesc a unei centrale electrice distruse? De ce Romania nu poate patrunde pe pietele mondiale, astfel incat sa auzim si noi de companii prezente in diverse proiecte de constructie/reconstructie la scara globala?
Adevarul este ca toate aceste operatiuni comerciale, de business pana la urma, sunt dirijate si controlate sever de mai marii lumii. Ai acces la ele, daca esti membru in clubul lor, daca nu, ramai afara si-ti plangi de mila bugetului national, care nu stie decat sa taie, nu sa puna.
Prin implicarea Romaniei in proiectul complex de achizitie a celor doua tipuri de avioane de lupta, care va dura multi ani, nu se realizeaza de azi pe maine, peste noapte, fata de intrarea in club, care se produce instantaneu cu acceptarea proiectului, Romania va conta, va fi inclusa in circuitul mondial de profit si valoare adaugata, prin contracte importante, in diverse zone ale lumii, controlate de gigantii expusi mai sus, sau aflate in zona lor de influenta si credeti-ma, ca este foarte extinsa.
,Acestia de regula controleaza nu numai piata de contracte importante, ci si scenele politice globale, in calitate de sponsori de tip platinum, pentru principalele partide politice mondiale, de mare influenta, forta si penetrare, pentru activitatea economica.
O alta nedumerire, daca s-a inteles ca participarea Romaniei la proiect este benefica, poate fi aceea legata de resursele financiare necesare achizitionarii aparatelor de lupta. In aceasta lume, fauritorii ei s-au gandit si la aspectul enuntat, in special la cel legat, de ce populatia unui stat ar trebui sa sustina financiar astfel de operatiuni, aparent costisitoare, considerate militare. Si atunci, acestia au creat un instrument de compensare, numit offset, prin care, in schimbul participarii la proiect, economia nationala a statului in cauza este sprijinita prin contracte compensatorii, pana la niveluri care pot acoperi aproape valoarea avioanelor de lupta.
Pe langa acestea, contractele de care am vorbit mai sus, acordate in diverse parti ale lumii, pot face, in asa fel, incat Romania sa-si achizitioneze avioanele de lupta necesare, iar banii obtinuti din acest business, sa fie mai multi decat cei cheltuiti cu achizitia.
Desigur, prezint acum o gandire corporatista, o gasim mai greu la nivelul statului, care stim cat de prost administrator este, o vedem in situatia companiilor de stat, insa cred ca se poate face o exceptie, prin implicarea CSAT, care sa coordoneze direct acest proiect.
De ce spun corporatist? Pentru ca cea mai mare greseala a statului ar fi sa trateze problema necorporatist, adica sa-si exprime intentia de a cumpara avioanele de lupta, care ar fi ele acelea, sa se imprumute si sa le achizitioneze.
Nu, corporatist inseamna sa negociezi inainte o oferta complexa de offset si compensare, prezentata de vanzatori, gigantii de mai sus, negocieri care pot dura 1-2 ani, si numai si repet, si numai, cand acea oferta iti depaseste nivelul costurilor cu aparatele de lupta, atunci sa se semneze in fapt contractele de achizitie. Asa se intampla pe plan international si in acest caz sunt implicati negociatori profesionisti, intr-un domeniu atat de complex, de care avem si noi in Romania, va garantez.
Daca cele doua aspecte, considerate de mine posibile nedumeriri, sunt cat de cat clare, atunci am putea trage o prima concluzie si anume ca, posibila implicare a Romaniei in acest proiect, daca s-ar face, asa cum am imaginat, ar putea sa se transforme intr-o veritabila integrare economica a Romaniei, in economia globala, care conteaza, cu mari beneficii pentru cetatenii tarii, dupa ani de zile petrecuti intr-un proiect esuat, acela de integrare in absolut, sau in absurd, in care au incercat unii si altii sa ne introduca si inainte sau poate dupa integrarea fiscala in UE, asa cum ne-o solicita in prezent mai marii zilei de la Bruxelles. Oricum ar fi, tot integrare ar fi si orice integrare in bine, in bunastare pentru oameni, nu poate fi decat bine primita!
O a doua concluzie si ultima, a taragana lucrurile in ceea ce priveste achizitionarea avioanelor de lupta, pe modelul strutului, cu capul in nisip, cu certitudine nu face bine tarii, chiar daca aparent situatia pare altfel, reprezinta costuri pentru Romania, pe care le platim zilnic, cu varf si indesat, cunoscatorii stiind de ce!
(alte analize economice pe www.blanculescu.ro)

ROMANIA INTRE 2011 SI 2012 SAU APOCALIPSA DUPA ROUBINI

Ionel Blănculescu — Fri, 16 Dec 2011 14:25:39 +0000

Final de an fiind, sunt invitat sa particip la mai multe interviuri, decat in alta perioada a anului, cu tematica axata pe cum cred eu ca a fost economia Romaniei in anul 2011 si mai ales, cum cred ca va fi aceasta in anul 2012.
Dintr-o anumita ratiune, mi s-a parut interesant sa concentrez si sa sintetizez raspunsurile mele, intr-o pozitie, desigur care-mi apartine si o asum, in legatura cu anul 2011 si perspectivele lui 2012, in ceea ce priveste economia Romaniei.
Ratiunea despre care vorbesc a fost generata de o asertiune, facuta de o personalitate economica, pe un anumit aeroport al lumii, la o cafea si ceva taclale, pe temele noastre de business. Fara sa intreb, cum crede ca va evolua situatia economica in perspectiva apropiata, cu toata curiozitatea ce ma stapanea, de a cunoaste, cat mai multe pozitii competente si neutre, am primit raspunsul, mai repede decat ma asteptam, exprimat astfel: “Anul 2011 este cel mai bun an din urmatorii 15!”
Aceasta ce vrea sa spuna, ca apocalipsa anuntata, atat de precis, de catre renumitul economist Nouriel Roubini se va implini? Se pare ca da! Daca prima previziune a lui Roubini, din anul 2006, referitor la criza financiara globala, s-a implinit in totalitate, iata ca si a doua, de prin 2010, a avut acelasi traiect, de implinire, tot in totalitate, as putea spune, este vorba de criza datoriilor suverane si in special, de efectele acesteia, inclusiv asupra Romaniei.
Cu toate cele expuse mai sus in minte, nu au mai lipsit decat intrebarile adresate de jurnalistii economici, pentru a-mi da seama cat de multa incertitudine pluteste deasupra economiei romanesti in anul 2012 si cred ca nu numai.
Pozitia mea trateaza doua aspecte, unul legat de cum a fost economia anului 2011 si ce va sa fie in 2012, iar al doilea, in legatura cu sistemul de dobanzi, practicate la nivelul imprumuturilor de stat, piatra de moara pe gatul nostru comun, al tuturor.
Referitor la masurile bune luate in anul 2011 pentru economie, consider ca in afara unor efecte, deci nu masuri, sau in cel mai fericit caz, masuri adoptate in alti ani anteriori, care pot fi incadrate la bune, cum ar fi reducerea inflatiei, care paradoxal, se bazeaza pe un aspect negativ, scaderea dramatica a consumului, industrial si domestic, sau o oarecare stabilitate a cursului de schimb, in anul 2011 nu se poate vorbi de masuri bune luate pentru economie, ci de masuri luate pentru conservarea principalelor functii vitale ale economiei, aflata in plin proces de hibernare, reducandu-si consumul, pana la nivelul de supravietuire si asteptand vremuri mai bune, atat pe plan national, cat si european.
Supravietuirea este starea care defineste cel mai bine economia anului 2011.
Daca ar fi sa caracterizez economia Romaniei dupa 3 ani de criza, as spune: obosita, dezamagita, bolnava, in depresie, daca ar putea apela la sinucidere, ar face-o si pregatita sa intre in cel mai greu an al acesteia, de dupa cei 3 deja trecuti, anul 2012. Mai mult, anul 2011 este considerat, mai mult sau mai putin serios, cel mai bun an din urmatorii 15. Speram sa nu fie asa, insa crizele multiple, ce lovesc fara indurare economia mondiala si in special cea a UE, ne-ar putea face sa dam crezare unei astfel de asertiuni. As mai adauga o alta expresie, a unei personalitati economice romanesti si anume, economia Romaniei se stinge!
Desigur, intrebarile converg spre ce trebuie facut in anul viitor: in primul rand, readucerea inteligentei economice la masa deciziilor in economia romaneasca. Situatia dramatica a economiei, coroborata cu situatia dezastruoasa a sistemului financiar-bancar din zona euro, cu efecte si pe Romania, va accelera decizia strategica la nivelul statului, de readucere a inteligentei economice, financiare in centrul de comanda.
Ca masuri efective, implicarea masiva a statului prin ppp in cele mai mari investitii din Romania, in jur de 70 de proiecte, publicate deja, iar pentru aceasta se impune modificare legii ppp, in sensul asumarii de riscuri in afacerea comuna si de catre stat. Apoi, demararea marilor proiecte de investitii, gen investitii miniere(Rosia Montana sau Cuprumin Abrud etc). Intr-un cuvant, cresterea veniturilor statului, mai ales ca obtinerea de imprumuturi de stat va fi afectata profund de criza datoriilor suverane. Reducerea cheltuielilor publice de tip exotic, existand mult spatiu fiscal pe aceasta zona. Asocierea evaziunii fiscale cu crima si combaterea corespunzatoare a acesteia, ca si a fraudei fiscale. Limitarea coruptiei din achizitiile si licitatiile publice, inclusiv din domeniul sanatatii. 2012 va fi anul in care Romania cu a ei economie vor supravietui numai daca actioneaza eficient,corect, intr-o noua realitate fiscala, o noua epoca fiscala, generata de acordul de integrare fiscala, decis la Bruxelles, care va produce modificari radicale in tot ceea ce tine de existenta societatii romanesti. Perspectivele anului 2012: negative, economia va urma trendul conservator al supravietuirii din anul 2011, insa in conditii cu mult mai dificile decat in acest an. O economie cernita, in genunchi, fara destin, insa cu o soarta cruda, nemeritata, produsa prin, in special, contributie nationala.
In ceea ce priveste costul imprumuturilor facute de stat, consider ca dobanzile practicate au fost nedrepte, cu mult mai ridicate decat dobanzile acordate de BNR bancilor din Romania, pentru rezervele minime obligatorii in valuta, care au reprezentat principala sursa a imprumuturilor acordate statului roman, imediat dupa compensarea acestora de resursele tot in valuta din doua acorduri cu FMI, de peste 16 miliarde euro cumulat, de altfel conditie nespusa a reducerii RMO, de la 40 la 25%, la primul acord si de la 25 la 20% la al doilea acord, proportional cu valoarea fiecarui acord.Trist, insa adevarat!
Intrebarea logica subsecventa este daca statul va mai putea sa se imprumute si pe viitor de pe piata interna. Statul da, insa nu va mai exista oferta, ca in acest an, din partea bancilor, confruntate cu insasi criza datoriilor suverane, adica a acestor tipuri de imprumuturi solicitate. Din necesarul de 16 miliarde euro, pentru refinantarea deficitului bugetar si rostogolirea datoriilor, probabil mai mult de 10 miliarde nu vor mai putea fi contractate, si acestea cu costuri pe masura. Iar probabil, pentru dobanzi exorbitante, nivelul va creste si peste 10 miliarde de euro.
Referitor la apetitul bancilor pentru titluri de stat, il consider destul de dezvoltat, chiar de neinteles, intr-o perioada de rastriste in acest domeniu! Cu certitudine, anul 2012 va fi total diferit fata de acest an, deoarece criza datoriilor suverane a raspandit infectia, prin contagiune si la fiicele bancilor mama, care sunt obligate sa-si rationalizeze consumul pe pietele emergente, altele sa se intoarca acasa, unele sa-si ajute parintii cu bani autohtoni, iar in cele mai grave cazuri, sa se sacrifice, adica sa se vanda pe bani, pentru a-si salva mamele de la faliment.Probabil statul roman, la fel ca si curajosul si inteligentul explorator industrial Ovidiu Tender, care a cucerit Africa, va incerca probabil sa cucereasca zona Golfului Persic, imbibata pana la refuz de bani cu miros de petrol si gaze, astfel incat sa-si asigure existenta bugetului anului 2012, care altfel sucomba.
Se pune o alta intrebare, daca consider ca statul va reusi anul viitor sa se finanteze de pe pietele externe. Desigur, va reusi, where there’s a will, there’s a way, vorba romanului, insa marea provocare este cu ce costuri. Daca vom avea un stat inteligent, care sa incerce sa foloseasca bani arabi, asiatici, atunci totul va fi in regula! Daca nu, vom folosi bani europeni, cu costuri exorbitante, pentru ca, ce conteaza asa de mult acest pret, oricum il platim noi, cei multi si tacuti si nu cei ce fac imprumuturile.
Insa ca sa patrunzi pe piata asiatica, araba, in special a Golfului Persic, in afara de inteligenta si competenta, mai trebuie sa ai si alte calitati si anume, corectitudinea, cinstea, respectul fata de valori, fata de oameni, indiferent de culoarea pielii acestora, fara de care nu poti trece de scannerele din aeroporturile statelor asiatice sau arabe, care pun un mare accent pe aceste calitati, care, pe la noi, cam lipsesc.Un partener asiatic, arab trebuie castigat prin calitate umana, mai mult decat prin orice altceva, el nu este un simplu birocrat, politruc sau bancher european care sa-ti imprumute statul cu miliarde de dolari, el trebuie sa-ti fie inainte de totul un prieten.

Am incercat sa va impartasesc cateva dintre incertitudinile ce plutesc asupra unei economii romanesti in suferinta, pe care am vrea sa o vedem putin altfel, macar acum, in perioada sarbatorilor de iarna, insa ce pacat, ca aceasta nu tine cont decat de mecanisme, instrumente, echilibre, adica de certitudini si nicidecum de sentimente si emotii.

Poate insa viitorul va fi mai ingaduitor cu economia romaneasca si de ce nu, si cu noi, cei care o populam si de la care cerem prosperitate, daca nu, macar minima supravietuire (text aparut si pe www.blanculescu.ro).

România, într-o nouă epocă, fiscală de această dată

Ionel Blănculescu — Tue, 13 Dec 2011 10:30:30 +0000

Saraca tara bogata, despre Romania este vorba, intra cu voia sau fara voia sa, intr-o noua epoca, fiscala.

Ultimul soc, de impact frontal pentru aceasta, dateaza din urma cu 22 de ani, atunci cand a intrat dintr-o epoca doctrinara in alta, adica din comunism, sau mai bine zis socialism cu fata umana, dupa cum isi mai spunea, in plin capitalism, salbatic, dupa cum isi mai spune.

Bulversati, la fel ca si atunci, nestiind ce se intampla cu adevarat cu noi, intrebam in stanga si dreapta, e de bine sau nu?, asa cum o faceam si in urma cu 22 de ani, cand intrebam, se mai trage sau nu?

Asa suntem noi, romanii, nu trebuie sa ne supere foarte mult lipsa, cel putin in prima faza, de orientare. Ne cam dam seama ce se intampla cu noi, insa mai tarziu, cum am facut si dupa Revolutie sau spuneti-i cum doriti, evenimentele din decembrie, mai putin conteaza, pentru ceea ce vreau eu sa trasmit, denumirea miscarii sociale sau de alta natura, who knows?, poate vom afla din Wikileaks mai multe, atunci cand se va decide sa aflam.

E de bine, aceasta este pozitia mea pentru tot ce se intampla in urma Summitului European, de la Bruxelles, din 8 si 9 decembrie 2011.

Disciplina fiscal-bugetara, in opinia mea, si nu intentionez, cel putin in acest articol, sa fac o introspectie profesionala asupra notiunii de deficit structural, in contextul echilibrarii si consolidarii bugetare, pe fondul existentei de mecanisme automate de corectie si sanctiuni, adica sa va stric un pic ziua cu detalii tehnice, credeti-ma, destul de complicate, chiar si pentru mine, va limita un anumit spatiu fiscal din constructia bugetar-romaneasca si anume, cel destinat alimentarii coruptiei, prin marea evaziune fiscala, frauda fiscala, licitatii publice trucate, deturnari de fonduri, achizitii publice viciate si altele de aceasta teapa.

Seva acestui spatiu fiscal, situat la marimi intre 10 si 15 miliarde euro anual, se obtinea din chiar deficitul bugetar inregistrat si ca sa fiu sincer pana la capat si din alte surse, pur bugetare sau atrase prin imprumuturi, obtinute de stat, pe calea bondurilor sau obligatiunilor de stat. Odata cu intrarea in noua epoca, spatiul fiscal, imi place aceasta notiune, destinat obiectivelor expuse mai sus, se va limita dramatic, adica altfel spus, va fi cu mult mai greu sa se fure cantitati industriale de bani din bugetul statului, cei care se vor mai alege cu sacose de bani, sa fie fericiti si pentru acestia.

Pare un paradox, insa da, e de bine pentru noi, populatia urmand sa constate ca, in conditiile unor deficite, bugetar si structural, cu mult mai reduse decat pana acum, aceasta o va duce mai bine, nivelul ei de trai va fi mai bun. De altfel, si exista o teorie a paradoxurilor, care functioneaza si in alte domenii. In agricultura, exista o astfel de teorie, pe care am exercitat-o pe propria noastra piele, in acest an agricol si anume, in anii foarte buni agricoli, taranii saracesc! De ce acest paradox? Simplu, pentru ca oferta de produse agricole creste intr-atat de mult, incat pretul acestora scade, de asa maniera, ca taranii nu-si mai scot nici cheltuielile cu productia, pe care o mare parte, fiind in surplus, o arunca, nici macar la animale, ca si acestea se satura la un moment dat.

Asa si cu bugetul statului, paradoxal, functionezi cu deficite foarte reduse si in loc sa pierzi, ca natiune, castigi!

Intortocheate sunt caile economiei !

Din acest motiv existam noi, economistii, sa intelegem ce se intampla in acest complex domeniu, economia, in continua miscare, transformare si adaptare, care ne greveaza atat de mult viata, iar concluziile sa vi le prezentam dvs, intr-o forma cat mai simplificata si inteligibila.

Text apărut şi pe blanculescu.ro.