Doru Bușcu

Te sperie criza? Ţi-e teamă de ziua de mîine? Îţi pare rău că eşti român? Ţi-e silă? Apasă tasta unu. Linia fierbinte a Guvernului Boc e acolo ca să te ajute. O voce senzuală, de sepepistă cu mustăţi, te învăluie în căldura ei, ca un vin vechi, ieşit din garanţie şi fără numele producătorului pe etichetă: "Eşti fericitul cîştigător al unui destin norocos. Dacă vrei să ştii de ce ai un destin norocos apasă tasta. Perfect. Acum, gîndeşte-te: cum era să te fi născut în Ghana, pe teritoriul de vînătoare al unei familii de feline mari? [ citeste mai departe ]

Caţavencu SA e o companie. Academia Caţavencu, o revistă. Am să vă spun pe scurt povestea lor, convins fiind că, alături de cititorii noştri inteligenţi, se amestecă, din cînd în cînd, şi cititorii lor. Va fi aşadar o poveste pe înţelesul tuturor, adică accesibilă şi celor mai slabi de minte.

text destinat cititorilor de Caţavencu, preluat din revista cu pricina cu acordul autorului. (tot acolo puteti posta si comentariile)

După cum probabil aţi citit, Compania Caţavencu SA urmează să intre în faliment. [ citeste mai departe ]

De acolo unde norocul l-a dus cu forţa, nea Nicu Văcăroiu poate să privească înapoi mulţumit. Viaţa l-a luat pe nepregătite şi ăsta rămîne cel mai mare merit al lui. Ca sub toanele unei vrăji, funcţionarul şters de la Comitetul de Stat al Planificării s-a dat de trei ori peste cap, aşa cum ai da o vodcă, şi s-a trezit premier al României, preşedinte al Senatului, preşedinte al Curţii de Conturi, ba chiar şi preşedinte al ţării, o lună de zile. [ citeste mai departe ]

Cum poate fi un popor atît de orb încît să nu vadă clar, aşa cum abia cîţiva dintre noi o pot face, că preşedintele Băsescu şi guvernarea Boc au rezultat din ciocnirea unui noroc chior cu o nemeritată pleaşcă? Cum poate fi o naţie aşa de ignorantă încît să-şi saboteze singură, cu strigăte şi fluierături, un viitor despre care, e adevărat, se vorbeşte rău, dar care are marele avantaj că încă nu a sosit? [ citeste mai departe ]

Preşedintele României zboară cu un jaf de avion, o catastrofă aeronautică în pronunţare, care se luptă să păcălească, la fiecare zbor, nu doar efectul Coandă, ci şi legile fizicii care împing în jos tehnologia expirată a Boeingului 707. Dacă cineva ar citi jurnalul piloţilor ar descoperi, printre minciunile oficiale, senzaţii complete de la "Dezastre în aer". La acest capitol nu mai sunt noutăţi: presa a publicat amănuntele premonitorii. Dar, ca şi Tupolevul 154, primul avion al ţării noastre e pus să decoleze cu rezervoarele de populism umplute până la refuz. [ citeste mai departe ]

Când eşti de formaţie bandit şi te sună procurorii, ai motive să te ia puţin cu călduri. E acceptabil să te taie un pic apele, să ţi se usuce gura moderat, fiindcă trăieşti secvenţa pe care ai trăit-o în ultima sută de coşmaruri. Dacă treci în etapa următoare şi te umflă mascaţii, nu-i exclus să ţi-o ia pulsul la vale şi să faci niţică tensiune. Dar nu mai mult ca după un merlot servit la temperatura camerei cu complicii, fiindcă tu nu eşti un om cinstit şi slab de înger, ca oamenii de rând. [ citeste mai departe ]

Atunci răspunsul este nu. Nu-şi putea pierde ceea ce nu a avut vreodată. A avut distanţă, în sensul că între ea şi public nu a existat corecţie, a avut un moment favorabil, a avut o mulţime de avantaje de context - vorbesc de presa de după 89. Dar aură nu a avut din simplul motiv că nu a avut nimic sfânt. A fost unul din păcătoşii mutanţi ai acestui interval pierdut, un organism cu tare, care a crescut de capul lui în supa primordială. Acum, supa s-a răcit şi lumea a descoperit fast food-ul.

De ce-i merge presei scrise prost? Sar peste şirul comun al explicaţiilor: [ citeste mai departe ]

Suntem în 2016. Preşedinte nu e Ponta şi niciBoc, dar duhul lui Băsescu pluteşte ca un fum de ţigară peste ape. Noua lege electorală a lăsat pe piaţă doar două partide, aşa că PDL şi PSD guvernează împreună ca să nu fie nimeni ispitit de arestări. PNL face opoziţie din afara Parlamentului. Crin Antonescu e liderul grupului independent din Cameră, Cristian Diaconescu e adjunct, iar Gabriel Oprea – sponsor. Reforma instituţiilor statului a făcut Senatul să dispară, iar în spaţiul rămas gol funcţionează acum Ministerul Turismului. [ citeste mai departe ]

De pe clădirea Romexpo s-a ridicat elicopterul cu Geoană. Revoluţionarii cu burtă din teritoriu şi martirii cu maşini scumpe de la centru l-au alungat pe tiran. Ce mai tiran! Pentru a doua oară în istorie, de astă dată prin urmaşii lui, Partidul Comunist şi-a executat un lider a cărui prostie a ajuns în bancuri. Acum n-a mai curs sânge şi, din prudenţă, nici şampanie. [ citeste mai departe ]

Mumia lui Lenin e formula chimică a unui mit marxist, acela că tezele întemeietoare trebuie să dăinuie. Prin urmare, Ion Iliescu e un secretar de partid autoexilat în formol. E conservat perfect, neatins de trecerea anilor şi vorbeşte la fel de frumos ca în 1978. În anul acela eu mergeam la gimnaziu şi prindeam din zbor, fără să vreau, între două şuturi la poartă, melodia pe care am auzit-o azi. Ea ieşea prin televizor, pe geamul cancelariei, direct din gura lui Ceauşescu şi se revărsa spre curtea şcolii. [ citeste mai departe ]