Autodenunţ

Textul de astăzi este un autodenunț. M‑a sunat contabila firmei la care sunt administrator. Mi‑a spus ce plăți are firma de efectuat către Trezorerie. Dar mi‑a mai spus ceva: am și de recuperat TVA. Chiar credeți că este o veste bună?

Dacă statul ar fi un partener onorabil, cinstit și de bună‑credință, atunci da! Știrea ar putea fi o veste bună, aș recupera ceva bani. Și atunci, de ce toți prietenii cărora le spun că trebuie să recuperez TVA de la stat au aerul că mă compătimesc?

Problema e că în România există o cutumă. Firmele nu îndrăznesc să ceară rambursarea de TVA pentru că, imediat, sunt „călcate“ de Garda Financiară. Motivul? Comisarii vor să verifice corectitudinea financiară și fiscală a companiei care „îndrăznește“ să ceară bani înapoi de la stat. Conform legii, solicitările de rambursare se soluționează în termen de 45 de zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative, cu opțiune de rambursare. Dar, de prin 2004 încoace, rambursarea TVA are loc numai după efectuarea controlului fiscal la mai multe categorii de plătitori: firme care au „probleme“ la cazierul fiscal, firme care produc sau comercializează băuturi alcoolice, firme care fac comerț cu lemn pentru construcții, firme nou înființate, firme pentru care SIN este negativ (adică în perioada de referință, TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă). Așa spune legea. Cu toate acestea, „băieții de la Gardă“ și‑au făcut un obicei: ori de câte ori o firmă (orice fel de firmă) face demersul recuperării de TVA, este „călcată“ de Gardă.

Consecința: băieții pleacă mulțumiți că au mai bifat o companie, iar bugetul statului se îmbogățește cu certitudine cu valoarea unei amenzi „tăiate“ la fața locului. Există chiar un mit urban potrivit căruia „nu există firmă călcată de Garda Financiară care să scape fără nici o amendă“.

E drept că statul are nevoie de bani. Și e la fel de drept că cetățenii plătesc pe pielea lor incompetența, dezinteresul național, brambureala politicienilor, precum și comisioanele care guvernează felul în care aceiași politicieni cheltuiesc banul public. Deficitul bugetar nu mai e de mult ținut în frâu de administrația centrală, vom închide anul cu un deficit prognozat la peste 7%. Sursa sigură de acoperire a deficitului era până mai ieri tranșa de la FMI. Din cauza instabilității politice și a componenței incerte a noului Guvern, tranșa FMI este amânată, iar necesarul de 3,5 mld. de euro rămâne în continuare o uriașă presiune națională care s‑ar putea transforma într‑o serioasă amenințare cu neplata salariilor bugetarilor și a pensiilor. Dar și o amenințare pentru toți ceilalți care muncesc și sunt activi în economia privată. Statul se mai poate împrumuta de la bănci, luând o bună parte din lichiditatea destinată businessului. Sau poate să strângă și mai mult menghina fiscală în care suntem prinși. Oamenii de afaceri nu mai pot să‑și construiască planul de afaceri pe anul următor: nu mai știu la ce nivel de salariu minim impus de lege să se raporteze, nu mai au siguranța că TVA rămâne la fel, nimeni nu mai crede că stabilitatea fiscală mai poate fi o realitate.

O soluție posibilă pentru acoperirea deficitului bugetar poate fi tocmai majorarea TVA sau a impozitului pe venit (cota unică). Toți economiștii spun că, în perioada de criză, măsura de salvare o reprezintă relaxarea fiscalității și reducerea semnificativă a cheltuielilor bugetare. Cum statul cheltuiește încă mult mai mult decât produce și cum perioada electorală reprezintă o povară suplimentară pentru bugetul public, riscul majorării fiscalității este iminent. Analiștii spun că cel mai probabil vom avea de plătit o TVA mai mare (22% față de 19% în prezent), măsură care ar putea primi acceptul FMI. Dar majorarea TVA ar putea reduce și mai mult consumul (și așa în scădere, efectul crizei economice) și, implicit, veniturile bugetare, contrar scopului inițial. În același timp, vecinii noștri de la sudul Dunării anunță că reduc TVA de la 20 la 16%, iar asta va face din Bulgaria – cu un impozit pe venit de doar 10% – o țară și mai competitivă în atragerea finanțărilor externe.

Revenind la economia noastră, guvernele Boc 1 și Boc 2 anunțau triumfalist că statul își va respecta contribuabilii și că rambursarea TVA se va face fără probleme, în termeni simplificați, statul angajându‑se să lichideze arieratele și să reducă substanțial întârzierile în rambursarea TVA către exportatori. Fapt încă nerealizat, spun exportatorii. Statul rămâne cel mai neserios partener al tuturor firmelor românești (cu excepția celor care intră în clientela politică). Iar comisarii Gărzii Financiare rămân un fel de zapcii a căror menire este să scoată din‑pământ‑din‑piatră‑seacă noi venituri ce vor fi înghițite de nesocotitele cheltuieli publice. Astfel încât o firmă care‑și cere recuperarea legală a TVA nu este decât o posibilă nouă victimă a statului. Astfel încât orice solicitare de rambursare de TVA nu este altceva decât un nou autodenunț.

Text publicat în spătămânalul Money Express.