RSS Feed

Cresterea economică este sustenabilă. Alta este problema

vezi toate articolele de
17 Jun 2016 la 07:53 2 comentarii 455 vizualizari.

Discuții îndelungi pe tema sustenabilității creșterii economice a României la Conferința Politici economice pentru o creștere sustenabilă organizată marți de Ministerul Finantelor Publice (o inițiativă de salutat). Păreri pro și contra, opinia majoritara fiind mai degrabă că procesul de creștere economică din România este nesustenabil, fiind bazat mai ales pe consum.

Încerc să demonstrez relativitatea afirmațiilor legate de nesustenabilitate procesului de creștere economică folosindu-mă de câteva argumente. Arăt mai apoi că problema nu este cea legată de sănătatea creșterii economice ci de modul în care se distribuie această creștere economică și de modul în care o parte mica din valoarea adăugată a bunurilor produse/servicii efectuate/lucrări prestate aparține României (și cât de sus suntem în lanțul de creare de valoare adăugată).

1. Sustenabilitatea creșterii economice nu este dată exclusiv de ponderea motoarelor consum/investiții/export ci o relevanță mai mare o are rata de creștere a productivității totale a factorilor(PTF). Cu alte cuvinte daca impartim factorii de productie în muncă, capital și neofactori, putem spune ca tot ce nu intra la contributia capitalului si a muncii (cuantificabili, arată latura cantitativă a creșterii) includem la contribuția PTF (latura calitativa a cresterii). Asadar tot ceea ce inseamna tehnologie, dezvoltarea infrastructurii, stabilitate financiară în sens larg, arhitectură investițională matură, piețe ale bunurilor, muncii și capitalurilor funcționale, intermediere financiară ridicată, capital uman, creșterea gradului de complexitate a afacerilor, ușurința de a face afaceri, inovare s.a.m.d toate acestea intră la contribuția PTF. Aceasta dă calitatea creșterii economice, sustenabilitatea ei, mai degrabă decât impartirea consum/investiții /export – structură care poate fi modificată organic de mediul privat dar și prin programare economică orientativă prin politici publice. Conform Prognozelor Anuale ale Comisiei Europene, in 2012 România a avut o crestere procentuala fata de anul anterior de PTF de 1,7, Zona Euro de -0,8, în 2013 noi +2,8 Zona Euro stagnare, in 2014 noi +1,3 ei +0,3, in 2015 noi +2,9 iar ZE de +0,8 iar anul acesta +2,7 ei +0,6. Pentru 2017 aceeasi prognoză indică +2,1 ptr România și 0,8 ptr Zona Euro. De necomentat.

2. Înteleg că îngrijorarea legată de creșterea economică este că va dura o perioadă scurtă, că se va risipi rapid. Păi pentru a vedea cât de durabilă este creșterea economică ne putem uita mai degrabă la metoda de formare a PIB (metoda valorii adăugate – cât vine din industrie, agricultura, servicii constructii..) și nu la metoda consumului (cum se utilizează PIB pentru consum final,  investiții și export net). Și dacă ne uităm aici observăm o pondere ridicată / consistentă a industriei, o revenire a constructiilor și o dinamică pozitivă majoră a industriei de IT si comunicatii. Deci o repartizare rezonabilă a creării de valoare adăugată. Aici sunt niste probleme de concentrare, de insularizare și încă o problemă de pondere a VAB creată/ produsă și rămasă în România.

3. Am constatat că mai există o îngrijorare legată de cifre. Că 4,3% este prea mult. Că mai bine mergem cu 3% o perioadă mai mare de timp. Înteleg, ar trebui spus Nu mai consumați, nu mai investiti… Cum poate cineva să înteleagă această îngrijorare în condițiile în care vede o rata de economisire la nivel maxim din anii 90 încoace? Cum să înțeleagă cei 8,5 milioane de români aflați în risc de sărăcie și excluziune socială sau cei 2,2 milioane români cu deprivări materiale severe că trebuie frânată economia, că mergem prea repede? Nu mai bine ne bazăm pe stabilizatorii automați (inclusiv pe bunul simt economic) și pe capacitatea de ajustare a mediului privat? Sau nu mai bine putem frana supraincalzirea economiei – in cazul în care aceasta există – prin politici macro? Dacă rata de creștere a PIB potențial este estimată de Comisia Europeană pentru România la 3,1% in 2016 si 3,4% în 2017 cu cat sa creștem? De ce să nu crestem cu 1 punct procentual peste, cu un exces de cerere agregată rezonabil și care să pună factorii de producție la treabă, stimulând astfel creșterea capacității de producție într-o spirală pozitivă? Un exces de cerere agregată moderat influențează pozitiv și ieșirea din șocul deflaționist, nu? A, da, dacă ne gândim că răspunsul ofertei agregate nu este pe măsura așteptărilor ok, ce avem de făcut? Cum stimulăm producătorii să investească mai mult în tehnologie, să iasă pe piețele externe, să aibă creștere organică prin diferențiere pe verticală și orizontală (să mărească calitatea și să diversifice producția), cum le reducem birocrația, cum mărim flexibilitatea în mediul de afaceri?

4. Am mai auzit ideea – creșterea economică este bolnavă pentru că vine din politici prociclice. Ok, înțeleg că relaxarea fiscală și măsurile de creștere a veniturilor populației nu ar fi trebuit să fie luate. Pe fondul problemelor din Zona Euro din 2012-2014 si implicita plafonare a contributiei exporturilor la creșterea economică, ar fi trebuit să lăsăm economia să se sufoce, prinsă în cercul vicios creștere economică redusă – venituri mici la buget – taxe mai mari – creștere economică redusă. Ar fi trebuit să nu transferăm contributia dinspre motorul cerere externă către motorul cerere internă pentru a fi siguri că suntem total sincroni cu Zona Euro. Ar fi trebuit să nu avem încredere în mediul privat și sa nu lăsăm lichiditate în economie pentru stimularea afacerilor. Ar fi trebuit să lăsăm TVA ul la 24%, să nu fi redus CAS ul și sa nu fi crescut niciun venit. Trebuia să asistăm liniștiti la intrarea aproape certă a României în capcana venitului mediu, cu rate de creștere economică redusă, persistența sărăciei și a precarității. Nu, cred că am ales bine implementarea politicilor fiscal bugetare.

5. Creșterea economică nu este bună pentru că a crescut consumul pe baza creșterii prea rapide a veniturilor populației – sună o altă idee. Este adevarat crește consumul cu doua cifre pe baza creșterii puterii de cumpărare a câștigului mediu an/an aprilie 2016/aprilie 2015 cu 16,1% iar la pensia medie cu 6%, dar de ce vedem doar partea neagră a lucrurilor? Indivizii consumă dar și economisesc. Firmele au cerere pentru bunurile lor, au stimulente pentru a investi/a crește calitatea. Stimulul creat de cerere agregată se vede urmat de creșterea ofertei agregate. Dacă nu se intampla asta trebuie de vazut – de ce firmele nu investesc, de ce nu iau credite pentru a face investitii, de ce ezită să crească capacitatea de producție? Problema nu e că se mărește consumul, problema este la frânele puse investițiilor autohtone. De ce capitalul autohton este inca slabit, de ce nu se ridică din letargie?

De fapt problema nu este legată de sustenabilitatea creșterii economice văzută prin contributia consum/investitii export. Nu din cauza aceasta creșterea economică se va plafona in viitor.

România va intra în capcana venitului mediu din alte cauze. Prima, modul cum se imparte, cum se distribuie creșterea economică. Când la 1 euro produs in România doar 31% revine muncii iar 57% revine capitalului (ponderi inverse fata de tarile dezvoltate) poti să-ti imaginezi ca in curand vei ramane fara forta de muncă sau aceasta va fi rara, prost calificata și fara asa numita productivitate (care de fapt depinde mai mult de inzestrarea tehnologica a muncii si nu de cat se munceste).

Cand vezi ca Romania are cele mai mari inegalitati de venituri / sociale din UE, te poti astepta in viitor la probleme de volatilitate economica, sociala, politica. Cand ai un model in care 15% castiga 85% din plusul d evaloare creat într-un an te gandesti daca nu cumva lași pe cam multi în urmă, aceștia nemaifiind in stare sa contribuie la cresterea economică.

Cand te gandesti ca ai 10 judete care au 80% din economie si 70% dintre salariati (a se vedea detalii in analiza ZF) iti dai seama că rata de crestere economica se va plafona cu siguranta.

Si cand mai constientizezi ca VAB-ul produs intern are o pondere redusa, ca Romania serveste in mare masura ca lohn de forta de munca si ca pe lantul de creare de valoare adaugata suntem in primele faze, da, se poate ca procesul de crestere economica sa fie nesustenabil.

Da, se poate.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!