După 20 de ani, cârmaciul ești tot TU!

Bun. Acum marea problema a acestei intrebari este, evident nu raspunsul (daca as sti cum sa inserez un smily aici as face-o!) ci modul in care ajungi la acest raspuns. Sfatul meu (cred ca aici ai putea insera tu un semn de uimire) este sa mergi mai departe cu articolul tau, explorand exact asta; cum ajungem sa descoperim raspunsul care sa ne satisfaca si peste 20 de ani?

Multumesc, Daniel. Preiau provocarea, desi e al naibii de dificil sa explorezi un asemenea teritoriu vast, cel al raspunsurilor la intrebarea finala.

In primul rand, cred ca e nevoie SA-TI raspunzi. Un raspuns, indiferent cat de incredibil/aiurea/departat suna, este totusi un inceput.

In al doilea rand, ar fi minunat ca raspunsul pe care ti-l dai sa contina date fundamentale despre calitatea vietii tale viitoare: cat timp alocat, cati bani, care-s rezultatele directe ale muncii, etc.

Iar in al treilea, poti fi sigur ca e doar un raspuns indermediar …daca nu te face sa zambesti, spunandu-l.

Uite revin cu un comentariu, apoi promit ca nu o sa mai plictisesc. Mi se pare extrem de importanta aceasta dimensiune a educatiei tinerilor. Ma uit in jurul meu, la colegii mei studenti multi dintre ei complet debusolati si fara repere (nu morale de data asta) si ma uimeste faptul ca inca in Romania sistemul de educatie nu a creat cu adevarat centre de consiliere profesionala. Exercitiul pe care il propui pentru ca fiecare dintre noi sa gaseasca raspunul este fundamental cred pentru elevii de liceu, nu mai spun pentru studenti. Ce vreau sa obtin, cat anume, in ce context voi fi multumit sa obtin, ce eforturi trebuie sa depun pentru a-mi atinge scopul, cum voi face fata esecurilor si care imi vor fi optiunile pentru a le depasi …ehe…iata! – in locul integralelor lui Euler predate unui elev ce nu viseaza noapte cum sa construiasca cel mai stabil baraj, rspunsurile la aceste provocari sunt vitale! Ei…acu, o sa imi scuzi semnul exclamarii, nu vreau sa par imperativ (mai ales ca am observat ca pe scena politica asta e un subiect sensibil…ptiu aici mergea un smiley)

Salut. Tu, Mihai Stanescu, ti-ai raspuns la intrebarile puse celor mentionati? Esti autentic?

@Adi: Da, cred ca sunt printre norocosii care au aflat de foarte devreme care le este vocatia profesionala. Multumesc.

@Mihai Stanescu: Felicitari.

Dar ce spuneti despre asta:
Un individ il face troaca de porci pe Mircea Badea.
O parodie de genul “Afara Ploua” – de cea mai joasa speta.
Un filmulet de 6 minute in care un individ il injura ca la usa cortului pe Mircea Badea.
Video pe blog.imperiaonl../ ,
Aceasta se fie RECONCILIEREA presedintelui?

Unu: “cei doi aveau mai multe în comun, în afara unui mesaj către mine și a unei aparente probleme de ordin profesional ” Prima chestiune este ca nici unul nu poate/nu stie SA IMPARTASEASCA. Cel mult, o fac pentru a bifa, superficial, o problema. La fel, sunt absolut convinsa, IMPARTASEC, FAC TEAM BILDING si cu echipa. Habar nu au ei, mai ales Sorin, cat de mult conteaza sinceritatea in echipa. Dincolo de orice formalisme necesare.

Doi: Nu dau sfaturi, oricine se poate afla in pielea lor la o adica, dar ““Dacă am presupune că sărim IN TRECUT, care ar fi situația profesională aleasă de tine pentru care te-ai felicita și acum, după 20 de ani?“
Am modificat intentionat “in interior” cu “in trecut”. Pentru ca ambele presupun RISCUL. In plus, pe langa multe altele, mai presupun DARUIREA in formare, autoformare si JOB.
Acum 20 de ani, eram capabili de multa DARUIRE in profesia/jobul nostru. Astazi intalnesc tipi si tipe BLAZATE peste masura, convinsi ca stiu toate raspunsurile, convinsi ca au descoperit piatra filosofala. Tipi si tipe extrem de putin sensibile la epoca pe care o traverseaza/travesam. P&I personal mult dezechilibrat. Neadaptati, impusca-vant, tupeisti, fara elasticitate in raport cu conditiile reale de business.

Oameni buni, se poate trai (decent) in Romania si fara mofturi. Depinde de ce inseamna decenta pentru o tara ca Romania. Mai ales daca nu faceti afarceri cu statul. Si nu doriti sa mergeti in business-trip pe diurna si banii companiei, in Honolulu. Exista un reper al normalitatii valorii care nu are legatura cu nesimtirea, pe care ati uitat-o.

Altfel spus, sper ca in economia asta romaneasca se va mai si produce ceva si nu doar se va intermedia/vinde/trafica la a enspea mana. M-am saturat de gipane nesimtite de smecheri facute-n ziua a saptea. Astept “provincia” care sa dea un exemplu capitalei nesimtitilor din care fac si eu parte fara sa vreau…

@ciucuda: nu stiu daca sa-ti multumesc pentru comentariu …au ba. probabil o voi face cand voi intelege legatura intre randurile scrise de mine si reconcilierea presedintelui, usa cortului si dl. Badea.

@nicole: daca Sorin ar fi un personaj imaginar, as fi de acord, in principiu, cu Dvs. Eu folosesc intentionat expresia “timbilding” pentru a sublinia deficienta cvasi-generala a acestor programe. Un cunoscut om de afaceri roman vorbeste chiar de “teamdrinking”…

Insa Sorin este un om pe care il respect si admir. Mai practic decat atat, este un partener de afaceri pentru mine si nu voi accepta niciodata ca orice persoana cu care am o relatie profesionala sa fie subiectul unor presupuneri negative, doar de dragul argumentelor generale.

Pe de alta parte, va marturisesc ca exista si alte tipologii de oameni de afaceri, in afara de “smecheri” si “comersanti la mana a saptea”. Si chiar sunt multi. Dar deocamdata sunt destul de tacuti, fiindu-le irelevanta implicarea intr-un spatiu public destul de non-valoric.

Pe parcurcursul vietii urcam o spirala in dezvoltarea noastra personala care ne aduce la intervale de timp specifice fiecaruia in punctul de a ne dori altceva. Raspunsul la intrebarile mentionate si in situatia data este in interiorul fiecaruia dintre ei. Procesul pana gasesti raspunsul poate dura functie de tenacitatea cu care il cauti. Uneori luni alteori ani! Documentarea proprie conteaza foarte mult, sa mergi acolo unde crezi ca-ti doresti si sa vezi, simti, daca este ceea ce ai sperat, ti-ai inchipuit. As indrazni sa spun ca acest proces este continuu daca esti viu, prezent in viata ta!

@Elena: Va multumesc pentru acest comentariu inspirat. Sunt 110% de acord cu tot ce-ati scris.