…HFT – cand computerele negociaza banii nostri de capul lor

nea Aline printre multele mele pasiuni ie si jocu la bursa. Fac si io uneori tranzactii in inteval de ore sau zile, ca mai trebuie sa ma duc si la munca sa am cu ce finanta banii pierduti la bursa:).

Nu te lua dupa povesti, faptu ca se fac High Frequency Trading nu-nseamna ca si cistig, de multe ori se vinde ca sa se limiteze pierderile. La o scara mai mica face asta orice bursier amator cind isi baga los stop, adica se vinde sau se cumpara automat cind se atinge o anumita limita.

Singuru care cistiga intotdeauna ie statu pt. ca se plateste impozit pe bursa.

Bursa are un efect regulator al pietei. Dar piata bursiera e influentata direct de efectul psihologic. O firma anunta ca va lansa pe piata un produs revolutionar cu care-si va zdrobi concurenta. Investitorul afla, tresare si cumpara actiuni. Ca el si altii. Pretul actiunilor incepe sa creasca. Computerul asteapta insa sa creasca pretul ca sa cumpere si el. Cand pretul scade, vinde si el, tot dupa lemnele indienilor luandu-se. Deci computerul nu actioneaza decat ca un investitor mai ignorant, ghidat numai dupa trendul pietei. Un fel de snob. Pe langa el si pe spatele lui, marii jucatori la bursa vor lucra precum creatorii de moda. Odata lansat cu succes trendul nu ramane decat sa-i culegi roadele, la momentul ales de tine schimbi trendu’ si-i lasi pe snobi sa mearga la vale pana cand isi vor da seama si ei de noua schimbare. Nu vad schimbari majore, si pana acum majoritatea jucatorilor la bursa erau sensibili doar la acest indicator, cresterea sau scaderea pretului.

si speculatiile bursiere au avut rolu lor la declansarea crizei. Singura modalitate e prin impozitare. De ex. acum citiva ani in Germania daca vindeai dupa Spekulationsfrist, cred ca era un an, nu plateai impozit. Acum se plateste orcind le cumperi si vinzi, deci pot cumpara si vind ein fiecare minut.

Nasoala cu impozitu e insa ca numai daca se itroduce in toaata lumea are efect pt, ca altfel unii sau altii vor fugi cu capitalu din tara in tara.

Partial in afara de subiect. Ce parere ai de piata publicistica VOXPUBLICA. 29 de publicisti si 9 categorii pentru o oferta de dezbatere a problemelor cotidiene fara precedent pe piata romaneasca. Programul de clasificare statistica a incepu deja sa functioneze dar probabil ca va mai trece ceva timp pana ce datele statistice vor fi relevante. O piata publicistica libera e ceva deosebit. Pot exista speculatii intr-o asemenea piata?
Daca ai fi un investitor intr-un asemenea domeniu ai putea considera evenimentul ca un moment zero pentru stabilirea unei viitoare redactii de vis? Se pot deturna rezultate printr-o strategie adaptata stilului de promovare statistica, impus de aceasta platforma?
Unii au devenit extrem de prolifici, altii compun titluri cat mai indraznete. In afara acestui start pot fi facute si strategii pe termen lung? Se vor schimba obiceiurile celor care publica, vor devenii mai prolifici, mai profunzi sau vor incerca sa contraatace cu subiecte si abordari tabloizante?

Fumi, de acord cu concluziile dar ceva corectii:- programele alea care iau deciziile nu sunt chiar asa simple, si nici nu sunt de cumparat. Ele sunt “Crema” si bijuteria oricarui birou de trading. Ca exemplu de complexitate am auzit ca au ca input inclusiv stream de close caption de la televiziuni. Asa ca daca tanti Floare zice pe TVR ca si-a vindut actiunile de la Microsoft, si asta ajunge de influenteaza “decizia”. Ideea e de a corela cit mai multe date si a “prevedea” pretul (exact ca indianu tau!). In general sunt matematicieni care lucreaza in domeniu (stiu de la un fost coleg, universitar din Bucuresti). E drept ca nu se fabrica nimic intre timp, e doar un joc de suma nula in care programu care le prevede mai bine cistiga. Eu aici as vede valoarea, chiar daca e oarecum imoral sa faci bani in felu’ asta, nu e ilegal si macar banii merg la niste baieti destepti:) Ei au un avantaj doar fata de cei care merg doar pe metode clasice dar e loc de fiecare.

@neamtu – sa ai spor si sa-i inmultesti.

Domnu’, nu mă interesează Bursa. Dar computerizarea şi globalizarea merg mînă-n mînă – cum ar mai fi Bursa Mondială pe fază, lucrînd cu humani? Programele de urmărit – ca şi de aburit – Bursa vor fi tot mai sofisticate, pierderile vor fi tot mai mari dar nu se vor compara cu cîştigurile. Chestie de profit. Ăsta-i capitalismul. Pierderea nu e mare ori mică decît raportată la profit. De obicei, profitul creşte prin limitarea pierderii dar, dacă pierderea e-ncăpăţînată, trebuie mărit profitul, cumva.
Pe mine, m-a mirat – un pic, recunosc – surpriza americanilor cînd li s-a dus Bursa de-a dura. Mare parte dintre ei chiar credea că se descoperise piatra filsofală a cîştigului garantat. Ignorînd (?) că, acolo unde ei – ‘j’de milioane de acţionari – puneau speranţa unei bătîneţi tihnite pentru ei, şi pe a unei cariere frumoase pentru copiii lor, alţii învîrteau sume astronomice, ca la jocuri video.
La noi, eternul Vasiliu al BNR spunea ceva de genul “Traiul generalizat pe credit a apărut, în America, atunci cînd americanii se cam leneviseră, o lăsaseră mai moale cu munca. Pentru a-i stimula, li s-a arătat El Dorado: E ca şi al vostru, vă băgaţi?”. Doar cu buletinul, cum s-ar zice pe la noi.
Trăim pe Planeta Computer – şi asta e. Binele computeristic e mai mare decît răul, cu cîteva condiţii care – nerespectate – duc la Răul după care nu mai e posibil nici un pic de bine. Problema problemelor: computerul n-are conştiinţă – deci e în afara moralităţii. Cînd acest defect va fi remediat – ceva de genul “morală fără conştiinţă” – atunci să vezi viaţă!
Să primesc un mail anunţîndu-mă că Regula-mi cere să mă car, fiiindcă randmentul meu nu mai justifică cheltuiala cu mine. Indicînd – cu toată curtoazia – dead line: De mîine, 4 am, veţi fi delete din toate fişierele. Good bye, Sir!

Aline, îţi înţeleg frica de tehnocraţia integrală şi de ciclurile vicioase induse autonom-mecanizat. Realitatea este însă ceva mai prozaică şi mai umană. Poate prea umană. Programele alea nu fac decît să se supună voinţei operatorilor, strict în limitele ce li se dau. Treaba lor e doar să gestioneze in/de-crementele, gradientele, adică, doar partea anostă a licitaţiei. La burse se merge pe încredere. Multă încredere. Exemplul evreilor din Amsterdam este elocvent. Doi evrei se întîlnesc. Unul zice: –”Băi, am un diamant de vînzare.” –”Cît?” –”Zece mii.” –”OK.” Şi se despart fără măcar să încheie vreun contract scris, dar îcheie tranzacţia verbal. Unul se duce să facă rost de cei zece mii. Celălalt, să facă rost de diamant. Acuma, vînzătorul poate avea ghinion să nimerească o perioadă nefastă, şi să procure diamantul peste preţul de învoială. Dar e riscul lui. Tranzacţia se va petrece, deoarece niciunul dintre parteneri nu se îndoieşte de celălalt. Aşa e şi la Bursă. Ceea ce destabilizează bursele e “democratizarea” lor. Milioane de amatori joacă. Chiar şi soacră-mea, deşi nu foloseşte niciodată calculatorul. Iar cînd, proporţional, numărul şi ponderea amatorilor creşte peste limita critică, apare ciclul vicios. Fie cel crescător, fie cel rapid descrescător. Dar ciclurile induse de amatori sunt motivate strict psihologic. Pe ei nu-i poţi învinui de ceva. Însă destabilizatori nu sunt numai amatorii. Mai e o categorie. Cea de jucători interlopi. Ăia-s mai periculoşi, pentru că albesc bani la Bursă. Iau în captivitate companii întregi. Şi le storc. Uneori, întind momeli tocmai amatorilor, bazîndu-se tot pe reacţiile lor iraţionale. De aceea, trişul se şi sancţionează atît de aspru în lumea financiară.

@ neamtu tiganu & aly – de acord: dar asta nu schimba cu nimic argumentul meu – neamtu tiganu tranzactioneaza pe bursa la cateva zie. Estimp, computerul a tranzactionat de cateva mii de ori cu sanse probabilistice mai mari. De ce? Pentru ca majoritatea lumii joaca probabilistic. Vorba Hannei Arendt (citat aproximativ): nu faptul ca oamenii au ajuns sa fie masurati statistic ma ingrijoreaza, ci faptul ca statistica a inceput sa aiba dreptate (si asta era cu muuult inainte de HFT). Faptul ca am devenit previzibili e ingrijorator in sine, dar faptul ca doua computere se pot “ingrijora” reciproc, fara interventie umana, imi pare … mai mult decat ingrijorator.
@ nelu – asta e, intr-adevar, off topic. Da’ e atat de buna intrebarea incat ii voi dedica o postare separata:)
@ ramolitu – da, poate sunt usurel piparate, da’ cine da 500 de lei pe un Ipod, da si 3000 de lei pe un program din asta. Nu asta e pointul Pointul e principiul: avem niste computere care negociaza intre ele!!!
@ Inima Rea – traiesti inca in lumea “reala”: Ce-a zis Vasiliu, ce-a zis mam-mare… Computerul n-are indoieli din astea. Pan’ cei te-ai indoit tu, el a vandut si cumparat mii de actiuni:)
Altfel, la o scara mai mare, imi pare ca ai dreptate. Daca nu sunt singur, ai sa ma ierti – e vineri seara:)
@ marius delaepicentru – imi pare ca de asta data ai pierdut pointul: da, bursele se bazeaza pe incredere si pe manipularea acesteia, dar in cazul in care ‘j de mii de computere fac statistica “increderii”, soacra mare si-ar putea pierde, nevinovata fiind, banii. Sau ar putea sa-i castige; dar tot nevinovata:)Nu poti acuza un computer de psihologie gresita – tocmai asta ma ingrijoreaza…
@ all – in fine, ar mai fi de zis, dar e vineri seara, oameni suntem, nu computere:)

Banii nu se fac asa/ stind la circiuma si-a bea.

@Victor L. – statistic vorbind, insa, banii n-aduc fericirea:) Haideti sa nu subapreciem “crasmasii”!:)

Acum ca imi vad un comentariu postat ma gandesc ca as fi putut evita niste repetitii, formularea putea fi mai fericita. Bine ca sunt anonim. Lasand la o parte pozitia mea actuala, am o personalitate competitiva si nu cred ca asta e neaparat mereu o calitate. Sentimentul pe care il am privind platforma cea noua este de competitie fara finalitate, inhibatoare creativ. In fond nu e asa rau ca sunt vizibile date care puteau fi accesibile numai administratorului, e un plus de transparenta.
E interesant ce o sa se intample peste mai putin de doua luni cand fiecare autor va respira adinc si se va intoarce catre el insusi si cei putini care vor sa-l citeasca cu adevarat. Nu imi fac iluzii, la cata suferinta si saracie este va exista mereu un loc pentru ura revarsata intr-o directie sau alta, cu mare succes la public, dar sper eu si numarul celor receptivi la dezbateri de idei si cu dorinta de a afla de ce altii gandesc altfel decat ei va fi mai mare.

[...] voxpublica.real../. [...]