RSS Feed

Robert Șerban, duminică, 21 noiembrie, ora 15.30, la Târgul de carte Gaudeamus (Romexpo). La standul editurilor Polirom-Cartea Românească, se lansează “Moartea parafină”. INTERVIU Robert Șerban

vezi toate articolele de
20 Nov 2010 la 12:55 4 comentarii 762 vizualizari.

Cind ai dat lovitura?
A naibii memorie! Am dat lovitura de multe ori în viaţa mea, şi când am luat examenele de treaptă în liceu, şi când am intrat la facultate, şi când am luat premii literare – deşi eram outsider (ca orice provincial ce intră pe teritoriul Bucureştiului) –, şi când s-a născut Crina, şi când am câştigat câte-o bursă prin străinătate… Dar primul lucru la care s-a dus memoria a fost finala Cupei UTC la baschet. Eram în Turnu Severin, 1989, clasa a XII, jucam în echipa Liceului Industrial 6 împotriva echipei Liceului “Traian”. “Traianiştii” luaseră cupa aia de când se înfiinţase ea, de mai bine de 20 ani, erau abonaţi. Ei bine, în acel meci am prins o zi de pomină, în care am marcat cinci coşuri de 3 puncte, şi încă vreo trei-patru de 2 puncte. Am câştigat la un coş diferenţă, dar am dat lovitura, am plâns de bucurie, echipa liceului meu a luat pentru prima dată cupa. Şi pentru ultima dată, fiindcă la sfârşitul acelui an Revoluţia a desfiinţat UTC-ul, cu toate cupele şi camiponatele lui.

Cind ai fost prost ultima oara?
Acu vreo şapte minute, m-am încontrat cu nevastă-mea…

Ce e in capul tau?
orice aş face
nu-mi pot stăpâni capul
mai mult de câteva clipe
după care fie îmi scapă
fie uit de el
şi iar începe să se mişte în toate părţile
ca un iepure hăituit ce caută o ascunzătoare
fără să ştie unde

să ai un cap ca al meu
e ca şi cum ai fi proprietarul unei case elegante
pe care au fotografiat-o toţi turiştii
dar pe ai cărei pereţi atârnă în cuie
reproduceri după Van Gogh
ale unui pictor chinez

nu mă pot obişnui cu propriu-mi cap
nici după atâţia ani
aşa cum multora ajunşi la bătrâneţe
nu le vine să creadă că bărbatul şi femeia
ce stau unul lângă altul în fotografiile alb-negru
le-au fost părinţi

sus stânga sus înainte stânga dreapta jos înapoi dreapta stânga sus dreapta

merg pe stradă şi încep să-mi scutur capul
până ameţesc
până lumea se învârte cu mine şi devine
pentru o clipă
rotundă ca o sferă
în mijlocul căreia mă aflu

în următoarea clipă
un iepure căprui ce mi se smulge dintre umeri
sparge cu botul balonul încremenit
şi
dreapta stânga înainte jos stânga dreapta înapoi jos sus jos înainte dreapta
viaţa vine spre mine din toate părţile
din pereţi din gunoaie din stâlpi din cer din borduri din maşini
din feţe pe care moartea s-a lipit
ca o caracatiţă zâmbitoare
ce mă fixează cu privirea
de parcă m-ar cunoaşte de undeva

De ce esti asa cum esti?
Iau întrebarea ca pe un compliment şi îţi mulţumesc pentru apreciere.

Cum ai vrea sa fii?
Poate nu chiar atât de împrăştiat. Parcă aş prefera să-mi găsesc în câteva minute cheile de la casă, portofelul, buletinul, cheia de la maşină, paşaportul (na că l-am găsit, îl „înghiţise” o carte, noroc că era de poezie şi nu prea încăpea în pântecele ei) sau alte obiecte fără de care e cam anapoda să ieşi din casă. În rest, sunt o bomboană de băiat. Dovadă? Soţia bombăneşte continuu…

Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?
Numai statuile şi morţii au conturate identităţile. Acolo nu se mai poate face nimic. Oamenii vii se schimbă permanent, se caută, caută, se metamorfozează, se descoperă, redescoperă, lucrează – conştient sau nu – asupra lor. Poţi face o… poză unui individ, la un moment dat, poţi spune că aceea e identitatea lui, dar peste un an poza diferă. Uneori, fundamental. Adânc, nu?

Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.
Singur la părinţi. Făcut Poli ca să fie ei liniştiţi că o să-mi găsesc de lucru într-un oraş. N-am lucrat ca inginer nicio oră. Acu-s student la Arte. Mi-am câştigat pâinea din cuvinte. N-a fost tocmai albă, dar a fost caldă. Ştii cu ce seamnă mirosul de pâine caldă? Cu nimic!

Spune un rind despre politica.
Seamănă cu România când stă întoarsă cu fundu’-s sus. Şi parcă e-ntoarsă tot timpul!

Rezuma-ti opera. In doua rinduri.
Câteva cărţi de poezie – trei, împreună cu alţi poeţi-prieteni –, una de publicistică, una (mititică) de proză, o piesă de teatru (fiind coautor), două cărţi de interviuri… Dar plăcerea scrisului e de nerezumat.

Fa-mi istoria vietii tale enumerind placerile tale de toate zilele.
De când mă ştiu mi-a plăcut să mă joc. Orice, chiar şi când n-am ştiut cum. Dar m-am băgat, fiindcă nu am avut astâmpăr. Apoi, când m-am făcut băiat mare, am constat că spun cu mare greutate nu când cineva îmi cere, într-un fel sau altul, să-l ajut. Şi astfel timpul meu s-a comprimat tot mai mult, căci în el intrau şi intră atâtea şi atâtea de făcut. A devenit un tabiet să-mi ajut cunoscuţii. Şi necunoscuţii. Un altul, banal, e să-mi beau cana de cafea fără zahăr până plec de acasă. Dar o beau din mers, că n-am stare de stat la ora aia. De copil îmi place să citesc şi să scriu, să joc baschet, să privesc lucrări de artă. Nu, asta cu arta m-a prins mai târzior, dar bine!

Cum scrii, de ce, cînd?
Literatură scriu în salturi. Ultimile cărţi de poezie le-am scris în salturi de… ani, când am câştigat burse în străinătate. A fost grozav acolo, am avut tihnă, nu m-a cunoscut nimeni, n-am avut roamingul activat, nu a trebuit să alerg de la un serviciu la altul, să fiu prezent la sindrofii. Am scris pentru că mă reîntâlneam cu mine şi aveam atâtea de povestit. Poveşti pe care, altfel, nu am timp să le ascult şi nici să le pun pe hârtie. Aici, în patrie, scriu zilnic. Am tot felul de comenzi… revuistice. Pe unele le livrez cu plăcere, pe altele, din obligaţie. Dar pe toate cu punctualitate, atunci când le accept. Nu mă dau neamţ, dar Robert mă dau.

Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?
Nu aş pleca din Timişoara niciodată. Sau, hai să nuanţez, că nu-mi plac rigidităţile: nu definitiv. Am scris, cu ceva timp în urmă, câteva cuvinte de dragoste pentru oraşul în care trăiesc, pe care le reproduc mai jos, ca să răspund cu… exactitate.
Când am văzut-o prima dată pe domnişoara Timişoara, aveam 17 ani. Am privit-o scurt şi intens. Mi s-a părut rece, distantă, ba chiar uşor înţepată. Dar, în acelaşi timp, elegantă, rafinată, misterioasă. Cosmopolită. Greu abordabilă, adică. M-am întors acasă şi m-am tot gândit la ea. Aveam de ales. Interesantă părea şi Napoca. Mai aproape şi mai la îndemână era o alta, Craiova. I-am mai făcut o vizită Timişoarei ca să fiu sigur. Mi s-au aprins şi mai tare călcâiele. Apoi, în ultima clasă de liceu, la sfârşitul anilor ’80, am început să-i fac curte asiduu. Veneam săptămânal cu trenul de la Turnu Severin, coboram în gară, iar de acolo luam ba tramvaiul, ba firobusul, ba porneam pe jos. Şi ne plimbam, ne imaginam tot felul de întâmplări, ţeseam planuri, povesteam câte-n lună şi-n stele, ne priveam… Şi chiar dacă nu ajunsesem să o cunosc foarte bine, mi-am dat seama că era aleasa. Mai urma să zica da. Mi-a spus-o în toamnă, în clipa în care am intrat la facultate. Fericit, am plecat în armată. La Craiova. Unde i-am dus dorul.
În decembrie ‘89, am fost mândru ca o alesesem pe cea mai curajoasă şi inimoasă dintre toate. Iar în ’90, când am venit aici, am găsit-o nu doar mai frumoasă, ci şi liberă. Pentru mine, ea este şi acum, după 20 de ani, timp în care am colindat ţara şi o parte din lume, tot cea mai frumoasă. Datorită ei mă simt şi sunt considerat timişorean, aşa că îi fac o reverenţă şi îi spun: sărut mâna, domnişoara Timişoara!

De ce traiesti?
Până în 2007 ţi-aş fi răspuns că de plăcere. Pentru că-mi place să mă joc, îmi plac oamenii, îmi place lumea, căldura, cărţile, muzica, îmi place să călătoresc, să scriu, să cânt, să mănânc, să râd, să-i fac pe alţii să râdă, să fac bine cât de mult pot. Dar de atunci încoace trăiesc şi pentru că în viaţa mea a apărut un “element” esenţial, care i-a dat un alt sens, un alt fel de poftă de a trăi: fiică-mea, Crina-Maria. Trăiesc şi pentru că e important să-i fiu aproape, să o ajut, să o învăţ cât mai multe. Ţi-aş spune că, în primul rând, trăiesc pentru ea, dar sună cam… tare. Sau nu?

De ce nu te sinucizi?
N-am niciun motiv. Şi dacă aş avea, n-aş face-o. Să dea bunul Dumnezeu să n-am niciodată motive pentru asta.

Cum faci un compromis?
Îmi pun rapid întrebarea: dimineaţă, când te bărbiereşti, îţi va fi ruşine să te uiţi în oglindă? Ai puterea să te priveşti în propriii ochi sau ba? Dacă cred că-i “ba”, ba compromis!

Cînd minți?
Când adevărul e (un) prost.

Crezi in extraterestri?
Uf! O, mda…

Magie, vraji, ce gust au pentru tine? Ti s-a ghicit in palma?
Eu însumi fac “magic”, sunt un tip destul de căutat în domeniul ăsta. Fiică-mea mi-e martor, amicii ei la fel şi, încă înainte de a se naşte Crina, copiii unor prieteni: fac să apară şi să dispară monede, fac să sune telefoanele mobile şi să se oprească la un semn, iar de două ori pe săptămână, de vreo 11 ani, intru în televizor şi stau acolo cam un ceas (a doua apariţie e reluarea primeia, aşa că schimbaţi postul dacă nu vă place magicianul).

Vezi viitorul intr-o Putere a Rusiei si a Chinei?
Ca orice clarvăzător care se uită la Oreste, nu văd mai departe de 2012. Nu abat până-n Rusia. Până-n China nici atât. China cea de taină…

Cum arata viitorul tau? Dar al lumii?
Chiar cred că atunci când îţi faci planuri Dumnezeu zâmbeşte. Prin urmare, viitorul nostrum, al tuturor, e un zâmbet uriaş.

Ce inseamna credinta pentru tine? Ce-nseamna Dumnezeu?
Am găsit o dată un răspuns – e chiar ultima poezie din “Moartea parafină”:
Doamne Dumnezeule
ce bine că eşti sus
tot timpul
ca să mă pot agăţa
de Tine
din când în când

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii


  • 4 postari

  • o postare

  • 13 postari

  • 3 postari

  • o postare

  • o postare
afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!