Categoria ‘Life’

Pentru Ioni şi Ioane,

La mulţi ani şi să aveţi un an mai [ citeste mai departe ]

Ciudățenii la duzină (top 2011)

E acea vreme din an cînd tragem o linie. Fie ca să adunăm, fie ca să apară secolul frumos aliniat în pagină. Să tabelăm, carevasăzică, un top mai special pentru anul care a trecut. Dacă în viață e important să stii ce vrei, în stiințele vieții e important să stii ce se întîmplă. Iar anul trecut s-au întîmplat multe. Cît de importante și de influente au fost evenimentele, doar timpul o să decidă – iar pentru asta va trebui să mai asteptăm. [ citeste mai departe ]

Anul Nou cu tunul lui Dumitru

Era periculos de bine intenţionat. Ieşise la pensie pe nişte chestii medicale obscure şi devenise omul priceput la toate din blocul din Drumul Taberei unde locuiam pe atunci. El a găurit acoperişul încercînd să-l cureţe de muşchi şi de ierburi. El a spart într-o iarnă ţeava de la calorifer, din casa scării, de am stat vreo cîteva zile într-un frig ca afară. El a pus acid de baterie la rădăcina unui plop din faţa blocului, de s-a uscat plopul şi a făcut pilaf două maşini cînd a căzut peste ele. [ citeste mai departe ]

Marin Preda explicîndu-i tatălui său dedesubturile războiului din Coreea

Cînd era războiul din Coreea, tatăl lui Marin Preda îl întreabă pe fiul lui ce se întîmplă, domnule, pe-acolo? Îi explică Preda bătrînului Călăraşu că se încontrau coreenii în sisteme politice, unii voiau comunism, alţii capitalism, şi că se mai băgaseră în Coreea şi unii care sprijineau din străinătate cîte o parte a celor care erau în război civil acolo. Puterea populară din partea de nord se luptă cu capitaliştii din sud. Pe cei din nord îi susţine poporul, spune Preda. Dar pe cei din sud? întreabă bătrînul. Cei care sînt de partea capitalismului! [ citeste mai departe ]

Un pocher de Sfîntul Ştefan

Cînd eram mic, pînă să învăţ zilele sfinţilor, şi înainte de a începe să mă intereseze zilele săptămînii, îmi spunea bunica mea, doamna Verginica, la două zile după Crăciun: „Du-te şi pupă-l pe tactu-mare, că e Sfîntul Ştefan.” Nea Fănică avea pe-atunci vreo cincizeci şi ceva de ani. Nu-şi mai serba de cîţiva ani ziua numelui fiindcă nu mai avea cu ce. Rămăsese fără cîrciumă, îi muriseră şi caii, la stat nu-l angaja nimeni în Medgidia, aşa că, oricît era el de optimist, începuse să vorbească singur prin curte. [ citeste mai departe ]

O poveste de Crăciun

Text din Caţavencii

Cînd băieţii mei erau mici, într-un an, am tot amînat,de pe o zi pe alta, să cumpăr pomul de Crăciun. Că sînt prea scumpi, că arată rău, că nu bag un molid în casă să-i pice acele după o zi.

Şi vine o ninsoare viscolită de se încoţopeneşte circulaţia pe şoselele către Bucureşti, cu tot cu camioanele cu brazi. Mă duc la piaţa „Orizont” – doar ţăranii cu varză murată şi ţiganii cu pocnitori. Hai la „Moghioroş”, pe jos, că autobuzele nu mai mergeau, troleibuzele nici atît. [ citeste mai departe ]

Omagiu altei doamne T.

Pentru cine nu ştie sau are un lapsus doamna T. e un personaj enigmatic din "Patul lui Procust" despre care s-a crezut că ar fi fost o persoana în carne şi oase. Doamna T. despre care scriu aici există.

M-am întîlnit acum cîteva zile la o televiziune cu o bună prietenă, jurnalistă şi scriitoare. Nu ne mai văzuserăm de cîţiva ani. Amîndoi bucuroşi de întîlnire. Ca opţiuni actuale, ea pe-o parte, eu pe alta. Adică, ea critică la adresa puterii – dar decît cu „ăia doi”, mai bine cu „ăştia”. [ citeste mai departe ]

Crăciunurile cuplului Wagner. FOTO :)

45 de fotografii făcute, în tot atâţia ani, în seara Ajunului de Crăciun, de cuplul Anna şi Richard Wagner. Un insight din viaţa unei familii germane de clasă mijlocie, la început de secol 20.

Între 1900 şi 1944, soţii Wagner s-au fotografiat an de an, în Ajun de Crăciun, mai întâi la Essen, apoi, în locuinţa lor de două camere şi jumătate din Berlin. Cu brad şi cu cadouri cu tot. Detaliile din poze (decorul, mobilierul, obiectele, bradul şi, bineînţeles, cuplul) sunt grăitoare pentru evoluţia soţilor Wagner, dar şi pentru societatea germană de atunci. [ citeste mai departe ]

Gelul campionului

Motto: "Noi ce să facem? Să nu mai luăm medalii pentru că e criză?"

Românii sunt deştepţi, talentaţi, educaţi, campioni, dar nu ştiu să-şi preţuiască valorile. Victor Mihalachi şi Alexandru Dumitrescu, campionii mondiali şi europeni la canoe, au ieşit din anonimat în ziua când au luat medaliile şi în această săptămână, când au fost premiaţi de CS Dinamo pentru aceste performanţe cu un gel de duş şi o plachetă. Un gel şi o plachetă, nu e un banc cu miliţieni, deşi suntem în zonă!

Mai mult, pe una dintre plachete, înmânată - cum altfel? [ citeste mai departe ]

Dovada irefutabilă că Vanessa şi Melissa se pricep la vrăjitorii

Sînt poveşti pe care viaţa aproape că te roagă să le scrii. Cum e cea a vrăjitoarelor Vanessa şi Melissa. Ambele au dispărut înainte de a fi arestate. Asta e mai ceva ca în Maestrul şi Margareta. Ţineţi minte: miliţia e sesizată că într-un anumit apartament din Moscova au loc lucruri necurate. Miliţia face o descindere, dar presupuşii infractori, Diavolul şi discipolii săi, îşi bat joc de forţele de ordine şi de gloanţele lor, iar apartamentul ia foc. [ citeste mai departe ]