Ciprian Şiulea

Continui deci ultimul post despre cum face faţă politica acestei perioade de criză şi de schimbări de mod de viaţă accelerate. La Reikjavik tocmai a cîştigat alegerile locale un partid care face un mişto sălbatic de clasa politică tradiţională. Ceea ce demonstrează că, atunci cînd totul se prăbuşeşte în jurul lor, oamenii se simt dezlegaţi de vechile cutume ale ordinii tradiţionale. Ceea ce poate fi un lucru bun, însă doar dacă există factori de echilibru care să menţină ordinea fundamentală, minimală.

Cum stau lucrurile la Bucureşti? [ citeste mai departe ]

La începutul crizei, unii oameni de stînga s-au bucurat de un aşa-numit eşec al ideologiei dreptei pe care criza l-ar fi demonstrat. [ citeste mai departe ]

Aproape trist valul de critici la adresa corupţiei PDL venite chiar din sînul partidului. De-abia acum v-aţi dat seama? Sau acum s-a dat liber la critică (aşa cum prin anii 60 "s-a dat drumul la peisaj", adica partidul a permis si pictarea a altceva in afara de muncitori si tractoare)? Suspectă această etică venită pe surse şi bicefală Macovei-Udrea, cum spune Costi Rogozanu, şi venită cam la fix din punctul de vedere al lupte de putere din partid, cum spune Iulian Leca (mai ales punctele 10 şi 11).

Chiar şi aşa tîrzii şi ipocrite, vor avea aceste critici efecte serioase? [ citeste mai departe ]

S-a tot discutat despre motivele pentru care guvernul Boc a amînat măsurile anti-criză pînă în ceasul al treisprezece, cînd a ieşit preşedintele să anunţe ghilotinarea uniformă a sectorului public (genul de măsură la care te gîndeşti dacă ai doar 2 secunde la dispoziţie şi de care vom vedea ce se va alege). Unii au spus că era incompetenţa, alţii alegerile, alţii principiile de dreapta. Iar nu mai ştiu cine explica la televizor că Boc e pur şi simplu sentimental şi nu e în stare să concedieze oameni. [ citeste mai departe ]

Te şi bufneşte rîsul cînd îl auzi pe Cezar Preda spunînd că PDL trebuie să îi elimine imediat pe cei care creează PDL-ului imaginea de partid corupt şi incompetent. Aţi observat nuanţa: cei care creează imaginea. Nu ştim dacă există astfel de corupţi şi incompetenţi. Poate există, poate nu, dar uite că, al naibii, cumva apare imaginea asta.

Oricum, în publicitate există un principiu, că dacă un slogan provoacă automat un răspuns ironic/batjocoritor, atunci el este complet greşit. [ citeste mai departe ]

Ce se întîmplă azi în Bucureşti e, ca şi în ultimii 20 de ani, mai mult revoltă decît miting sindical modern. Oamenii nu par să ceară drepturi, cer pur şi simplu ca statul să aibă grijă de ei. Din zeci de intervievaţi de la televizor, nici măcar unul nu a spus că salariul lui, actual sau redus, e prea mic pentru munca pe care o face.

Atitudinea oscilează între implorare şi violenţă. Schema protestului e, în mod evident, cea paternalistă: copiii cer tatălui (autorităţile) să aibă grijă de ei. Dacă nu ar fi aşa, atunci nu ar invoca exclusiv motive personale: [ citeste mai departe ]

Boc continuă să dea ture frenetice de stadion, deşi i-a lăsat binişor în spate pe toţi ceilalţi emitenţi de aberaţii şi propuneri imposibile. Ultima a fost cererea lui de sîmbătă ca pachetul legislativ pentru combaterea evaziunii să fie gata pînă miercuri. Cu aceeaşi ocazie, a cerut miniştrilor demiterea "fără somaţie" a celor care nu aplică programul anti-evaziune. [ citeste mai departe ]

Observ că tot felul de comentatori s-au bucurat cu ocazia măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, pe un argument de genul "Domne, e rău, e criză, e nasol, dar uite că tot se întîmplă ceva bun, se sparge modelul statului social, falimentar din România". Foarte bine, dar despre care stat social e vorba? Pentru că eu nu văd aşa ceva în România.

A lua un stat extrem de corupt, ineficient şi haotic drept stat social mi se pare o confuzie destul de mare. Faptul că statul cheltuie enorm cu rezultate penibile nu face din el un stat social. [ citeste mai departe ]

Ce este cel mai oribil în ce se întîmplă zilele acestea sau în ce se poate înţelege azi din evoluţiile ultimei perioade? După mine, nu ce se întîmplă la nivel economic sau social, ci la nivel politic. În ordine:

Faptul că Băsescu a desfiinţat, practic, sistemul politic relativ democratic de pînă acum. Majoritatea nu o mai fac partidele, ci preşedintele. Parlamentul nu mai are nici un rol faţă de guvern. Şi dacă mai trece o moţiune de cenzură, Băsescu e în stare să-l mai numească încă o dată pe Boc, dacă încă mai are ceva de stors din el. [ citeste mai departe ]

Văd că modul specific în care Băsescu a ieşit în faţă şi l-a strivit sub călcîi pe Boc, cu un fleoşcăit minor şi definitiv, a stîrnit din nou discuţii despre cine sau ce e preşedintele. Inclusiv pe Voxpublica, unde se dezbate despre viaţa (eventuală) de după Băsescu sau se susţine că opoziţia la măsurile anunţate de el nu poate izvorî (evident) decît din celebra ură iraţională faţă de Băsescu. Cu care orice corijent la logică poate oricînd să îi dea în cap oricui critică ceva legat de Băsescu.

Ei bine, am şi eu o părere despre asta: [ citeste mai departe ]