Pana la toamna Basescu va “darui” tot ce mai are biata Romania : aur ,gaze naturale ,carbuni, cupru ,aluminiu ,uraniu ,sare si va face cadou serviciile nationale : cai ferate ,retele de transport gaze ,retele de transport energie electrica,hidrocentrale,etc.
Urmeaza un mileniu de disparitie a Romaniei de pe harta Europei.
Daca n-a reusit sa intre in istorie pentru fapte bune ,va intra ca un fel de Nero sau Aurelian .

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Lista dosarelor aflate pe rol la data de 14 Februarie 2012, ora 9:00,
Sectia : Secţia Penală
Complet de judecata : Completul nr. 7
DOSAR NR. 7546/1/2009 – VOICULESCU DAN
– POPA CORNELIU
– SANDU JEAN CĂTĂLIN
– MENCINICOPSCHI GHEORGHE
– PANTIŞ SORIN
– SĂVULESCU VLAD NICOLAE
– DOMNIŞORU GHEORGHE MARIAN
– BACIU CONSTANTIN
– PETRE ALEXANDRU
– MARINESCU GRIGORE
– POP FLAVIUS ADRIAN
– ENE(FOSTĂ UDREA) VICA
– STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
– SIN GHEORGHE
– MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
– AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI
Fond infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23)

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Lista dosarelor aflate pe rol la data de 14 Februarie 2012, ora 9:00,
Sectia : Secţia Penală
Complet de judecata : Completul nr. 7
DOSAR NR. 7546/1/2009 – VOICULESCU DAN
– POPA CORNELIU
– SANDU JEAN CĂTĂLIN
– MENCINICOPSCHI GHEORGHE
– PANTIŞ SORIN
– SĂVULESCU VLAD NICOLAE
– DOMNIŞORU GHEORGHE MARIAN
– BACIU CONSTANTIN
– PETRE ALEXANDRU
– MARINESCU GRIGORE
– POP FLAVIUS ADRIAN
– ENE(FOSTĂ UDREA) VICA
– STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
– SIN GHEORGHE
– MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
– AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI
Fond infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23)

‘Dumnezeu e autorul principal al Bibliei şi al scrierilor Sfintei Tradiţii, oamenii care au scris cărţile Bibliei şi ale Sfintei Tradiţii au fost doar autorii secundari şi au scris sub inspiraţia lui.’

Ce are mai multa logica sa crezi, ca au fost scrise de Dumnezeu, si nu au interpretat bine scriitorii cuvintele domnului, sau documentele au fost scrise tarziu dupa moartea lui Isus, si in prealabil au fost transmise din gura in gura, si inflorite putin cum ai sta bine omului in natura sa.

Daca vrei sa intelegi contextul in care oamenii l-au inventat pe Dumnezeu, si care a fost evolutia credintei in contextul politic istoric si social al vremii, este o carte finalista la premiul Pulizer, ‘evolutia lui dumnezeu’:
http://www.evolutionofgod.net/

Astea nu sunt carti atee, ci carti pe care oricine interesat in subiectul religie ar trebui sa le citeasca, fiindca incearca sa prezinte adevarul isoric intr-o lumina pe cat posibil obiectiva.

Si in fine relativ la documentele bunei vestiri, ce parere ai despre gospelul lui Tomas care nu a fost inclus in biblie, si care prezinta tot felul de minuni din copilaria lui Isus. Ala a fost si el de inspiratie divina? Sau, fiindca la Nicea s-a decis sa nu-l introduca fiindca era prea gogonat, atunci ala nu mai e de inspiratie divina?

Mi se pare foarte nedrept daca iubim adevarul sa amestecam obiectivul cu teologicul (care e foarte subiectiv), si sa le numim pe ambele adevaruri. Eu m-am lamurit ca exista scrieri si filozofii multiple care fac tot felul de rationalizari, insa toate bazate pe un adevar teologic. Odata ce pui la indoiala asa zisul adevar teologic pentru lipsa de evidenta, inconsistenta, ambiguitate si pur bun simt, toate teoriile aste teologice isi pierd sustinerea. Asta e si motivul pentru care de-a lungul istoriei plateai scump pentru orice comentariu eretic. In ziua de azi, cand libertatea cuvantului a detronat religia din turnul ei de fildes, si nu mai suntem arsi pe rug pentru o opinie, religia trebuie pazita bine cu argumente translucide si ambigui care suna intelectuale sau stiintifice (vezi creationistii) ca sa manipulezi pe cei care inca nu s-au trezit.

Si apropos de fecioara Maria, poate ai auzit, ca traducerea ar fi trebuit sa fie, ‘femeie tanara’, iar catolicii tocmai au admis si au corectat asta in biblie, cu alte cuvinte un alt stalp al fundatiei crestine, ‘viginitatea’ Mariei, atat de pretuita si adusa la rang de virtute s-a prabusit. Cat de ridicol sa se faca de-a lungul istoriei atata tam-tam pe baza unei greseli de traducere probabil intentionata facuta de un scrib din evul mediu.

Oricum articolul era despre evolutia umana, si cum este ea negata de multi romani. Exista o corelatie intre religiozitate si negarea unei teorii care este nelinistitoare pentru multi oameni religiosi. De ce, fiindca in asa zisa smerenie si umilinta prefacuta, nu este permis ca omul sa nu fi fost o creatie divina dupa chipul si asemanarea creatorului universului. Observi ironia? Unii nu pot dormi noaptea daca se pune la indoiala faptul ca ei sunt o creatie divina, facuta dupa chipul si asemanarea creatorului universului? Unde e smerenia si umilinta in astfel de sentiment? Unii spun ca stiinta si religia nu intra in conflict, si reusesc sa le rationalizeze. Da, dar multi aleg ce le convine lor din adevarurile stiintifice, si neaga ce nu le convine. Nu neaga nimeni forta universala a gravitatiei, desi nu e intuitiva, dar pe Darwin il neaga, fiindca nu se poate sa nu fim o creatie speciala.

Tu scrii:
Dumnezeu este kenotic, adică se autolimitează, îşi autolimitează atotputernicia sa pentru a nu încălca liberul arbitru al omului şi este conducătorul şi inspiratorul unei comunităţi interdependente de fiinţe.

Insusi ideea ca iti poti permite sa te pronunti referitor la intentiile creatorului universului in care crezi ca are forta si inteligenta infinita, mi se pare de o aroganta crasa, nu a ta personala, ci a crestinului in general. Cum poti tu un muritor de rand sa speri ca stii ceva sau intelegi ceva referitor la rationamentul sau intentiile lui Dumnezeu. Un alt citat mai jos:

Dumnezeu trasează o direcţie generală în privinţa schimbărilor evolutive, însă nu trasează şi organizarea exactă a evenimentelor.

Nu ma astept ca argumentele mele sa te clinteasca in parerea ta, dar sunt totusi niste argumente pe care ar trebui sa le stii, fiindca sunt adevaruri obiective, sau incercari de aflare a adevarului obiectiv.

Dream on…

Ceea ce mi-ai cerut găseşti tocmai în acele cărţi pe care le-am recomandat. Majoritatea se află în librării şi biblioteci, nu pe internet, de aceea nu am dat un link exact cu acea afirmaţie. Caută acele cărţi pe care le-am recomandat, citeşte-le şi vei vedea că nu sunt cărţi de religie sau teologie, ci de transdisciplinaritate (dacă ştii ce înseamnă), adică înglobează adevăruri ştiinţifice, teologice şi filosofice într-un tot unitar, holistic. Ceea ce am scris e unul din adevărurile citite în acele cărţi:
Unii autori arată că acele mutaţii nu sunt întâmplătoare, chiar dacă ar putea părea astfel. Alţi autori acceptă că sunt întâmplătoare, dar totodată acceptă că acest lucru nu contrazice existenţa unui Proiectant. Deci, chiar presupunând că acele mutaţii ar fi întâmplătoare, asta nu contrazice cu nimic creaţia şi existenţa lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu putea să lase loc şi întâmplărilor mai mult sau mai puţin aparente, deci poate exista şi legitate şi întâmplare.

Dacă ai fi citit cu atenţie comentariile mele de mai devreme, ai fi văzut că imediat după ce am spus ce au afirmat unii autori, am şi spus care sunt acei autori. Reiau:

Keith Ward spune că Dumnezeu este îndrumătorul unui proces evolutiv care include legitatea, întâmplarea, emergenţa şi noutatea. Teologul – filosof Nancey Murphy şi fizicianul George Ellis susţin o teologie a kenozei care acceptă atât autolimitarea Divină, cât şi pe cea umană. Dumnezeu nu ne forţează, ci doreşte răspunsul nostru liber în calitate de agenţi morali.

Filosofia procesuală spune că Dumnezeu dirijează un proces de creaţie continuă, dar nu în orice detaliu. Biochimistul şi teologul Arthur Peacocke susţine că evenimentele nu se desfăşoară numai după un plan prestabilit, ci şi cu o imprevizibilă originalitate. Există un proiect al lui Dumnezeu în creaţie la nivel de intenţii, dar multe dintre aceste intenţii se actualizează în funcţie de liberul arbitru al omului, care este co – creator creat.
Dumnezeu reprezintă sursa ordinii şi, de asemenea, sursa noutăţii. Dumnezeu aduce înaintea lumii noi posibilităţi, dar lasă deschise alternativele, stimulând astfel răspunsul entităţilor lumii. În calitate de sursă a noutăţii, Dumnezeu este prezent în interiorul desfăşurării evenimentelor, însă nu determină niciodată rezultatul în mod unilateral.

Pentru teologii creştini procesuali, care se bazează atât pe teologia Bibliei, cât şi pe filosofia proceselor, Dumnezeu este kenotic, adică se autolimitează, îşi autolimitează atotputernicia sa pentru a nu încălca liberul arbitru al omului şi este conducătorul şi inspiratorul unei comunităţi interdependente de fiinţe. Această abordare este compatibilă cu ideea intenţiei lui Dumnezeu, însă nu şi cu cea a unui plan precis. Prin intermediul potenţialităţilor (posibilităţilor) înscrise în nivelurile de organizare superioare, Dumnezeu trasează o direcţie generală în privinţa schimbărilor evolutive, însă nu trasează şi organizarea exactă a evenimentelor.

- Domnul Isus Cristos şi Sfânta Fecioară Maria apar în multe locuri de pe pământ, unor oameni aleşi. Acolo unde sunt apariţiile au loc şi vindecări miraculoase ale unor boli incurabile, au loc profeţii şi alte minuni. De exemplu, apariţiile de la Lourdes în Franţa, la Fatima în Portugalia, la Guadalupe în Mexic, la Garabandal în Spania, în satul Hruşiv din Ucraina, la Banneux în Belgia iar mai recent, la Medjugorje în Bosnia şi la Damasc în Siria. Deşi pentru cei sceptici poate părea incredibil, în timpul unora dintre apariţiile de la Fatima şi de la Garabandal, vizionarii au fost împărtăşiţi în mod miraculos de Arhanglelul Mihail, înainte de a le apărea Sfânta Fecioară Maria. Acest lucru nu e de necrezut, pentru că Dumnezeu permite uneori şi lucruri ieşite din comun, supranaturale. De exemplu, la Garabandal toţi cei prezenţi au putut vedea cum sfânta împărtăşanie a apărut în mod miraculos (din invizibil, ca din aer) pe limba vizionarei Conchita şi au scos un strigăt de uimire şi bucurie la vederea acestui miracol. Există şi înregistrări video cu împărtăşania apărând în mod miraculos, care sunt postate şi pe internet, iar martorii oculari confirmă acest miracol şi azi.

- Sunt sfinţi care primesc în mod miraculos stigmatele (rănile Domnului Isus Cristos) pe trupul lor, cum a fost Sfântul Francisc de Asissi, Sfântul Padre Pio în Italia în anii 1950 – 1960, tânara Myrna Nazzour în Damasc, în anii 1980-1990 şi mulţi alţii.

- Miracole euharistice : Sfânta Împărtăşanie s-a transformat efectiv în carne şi sânge la Sfânta Liturghie, sub ochii preotului şi ai tuturor celor prezenţi, la Lanciano, la Orvieto şi în alte locuri din lume.

- Mulţi oameni care trec prin moarte clinică (o moarte temporară, de câteva minute sau cel mult câteva ore), îşi văd propriul trup întins la locul morţii, iar ei plutesc fără greutate, văd oraşe de lumină (raiul), văd o mare de foc şi suferinţă (iadul) precum şi o Fiinţă de lumină care le spune: „Ceasul tău n-a sosit încă.“ Ei revin la viaţa pământească după moartea clinică şi povestesc altora ceea ce au văzut şi auzit în lumea de dincolo. Ei mai povestesc şi ceea ce au făcut şi vorbit medicii în timpul în care erau declaraţi morţi, ba chiar şi ceea ce s-a petrecut în saloanele alăturate, precum şi faptul că materia nu mai era un obstacol pentru ei ca suflete (de exemplu, puteau să treacă prin pereţi, prin uşi, etc.) Sunt sute de mii de astfel de cazuri cercetate şi confirmate de medici. Unii dintre medici, care, înainte de a cerceta aceste cazuri, se îndoiau de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, după ce le-au cercetat, s-au convins că există Dumnezeu şi viaţa de dincolo de moarte. Amintesc 11 (unsprezece) medici care au verificat existenţa vieţii de dincolo de moarte făcând cercetări ale cazurilor de moarte clinică: Dr. Maurice S. Rawlings, Dr. Elizabeth Kubler – Ross, Dr. Charles Garfield, Dr. Karlis Osis, Dr. Robert Van Castle, Dr. Erlendur Haraldsson, Prof. Dr. Ian Stevenson, Dr. Russell Noyes, Dr. Raymond Moody, Dr. M. B. Sabom, Dr. Fred W. Schoonmaker. De exemplu, Dr. Elizabeth Kubler – Ross spunea: „Sunt ferm convinsă că există viaţă dincolo de moarte. Am asistat şi am adunat date de la patul de moarte a peste o mie de persoane“. Mai sunt şi alte mii şi mii de cazuri asemănătoare, asistate de alţi medici care dau şi ei mărturie despre existenţa vieţii de dincolo de moarte.

Acestea sunt doar câteva exemple, dar mai sunt multe alte minuni.

Mai multe puteţi citi şi vedea pe blogul următor:
http://www.cezar-iasi.blogspot.com/
De pe acest blog recomand, în primul rând, articolul intitulat Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte. În afară de argumente şi dovezi, blogul conţine: înregistrări video cu minuni, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV şi de radio on-line, cărţi care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator), articole foarte interesante.

Şi încă o carte foarte bună despre Isus Cristos. Poate fi citită direct pe internet:
http://www.profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos

Nu se poate să avem totul pe tavă, cu dovezi materiale, observabile sau evidente. Dacă am avea dovezi observabile sau evidente ale învierii sau ale existenţei lui Dumnezeu, atunci n-ar mai avea nicio valoare credinţa. Dumnezeu vrea să lase loc şi credinţei. Tocmai aici e valoarea credinţei, când credem deşi nu avem totul pe tavă, cu dovezi evidente. Există argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte, precum şi ale învierii Domnului Isus Cristos, dar aceste argumente şi dovezi nu sunt materiale, observabile. Dumnezeu şi sufletul nu pot fi văzute nici cu telescopul, nici cu microscopul.
De ce cunoaştem existenţa lui Dumnezeu prin deducţie (raţiune) şi prin Revelaţie, iar nu prin evidenţă (prin vedere directă) ? La această întrebare se pot da trei răspunsuri complementare (care se completează unul pe altul):
a) Dacă am avea o evidenţă a existenţei lui Dumnezeu, adică dacă am cunoaşte existenţa sa în mod nemijlocit (prin vedere) atunci n-ar mai avea nicio valoare credinţa. Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă, dacă ar face acest lucru, credinţa nu ar mai avea nicio valoare. Isus i-a zis lui Toma : „Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (In. 20,29). Credinţa este o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu este suficientă. Pe lângă credinţă, este nevoie şi de urmarea cuvântului lui Dumnezeu, aşa cum veţi vedea pe parcursul acestui text.
b) Noi avem duh şi trup, dar Dumnezeu nu are trup, el este doar Duh. Deci, fiind şi fiinţe corporale, nu-l putem vedea în viaţa pământească pe Dumnezeu, care este Duh pur. Dumnezeu i-a vorbit lui Moise pe muntele Horeb din mijlocul unui arbust care ardea fără să se consume. Când Moise a cerut să-i vadă faţa, Dumnezeu i-a zis: „Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască.” (Ex. 33,20).
c) Dumnezeu este perfect, dar noi suntem imperfecţi şi acesta este încă un motiv pentru care nu-l putem cunoaşte în profunzime, nici nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită. Deşi s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns, inefabil în profunzimea esenţei sale. Evagrie din Pont spunea că « Un Dumnezeu care ar putea fi înţeles de mintea omenească, n-ar mai fi Dumnezeu. » Existenţa lui Dumnezeu poate fi dedusă şi pe cale raţională, până la o anumită limită. Dincolo de această limită, adevărurile de credinţă sunt supraraţionale, depăşesc raţiunea şi ne sunt revelate de Dumnezeu însuşi prin profeţi şi prin Fiul său întrupat, Domnul Isus Cristos, precum şi prin apostoli şi sfinţii părinţi ai Bisericii (marii teologi creştini).

Blaise Pascal spune despre Dumnezeu că se decoperă, dar nu în mod evident: pe de o parte se descoperă, dar pe de altă parte rămâne ascuns, „Deus absconditus” („Dumnezeu ascuns” sau „Dumnezeu tainic”). Atributul „ascuns” sau „tainic” se referă atât la faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu, cât şi la faptul că nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită. În legătură cu acest aspect iată câteva fragmente din cartea « Cugetări » a lui Blaise Pascal : „Şi astfel voind să apară clar în ochii celor ce-l caută din toată inima lor şi să rămână ascuns celor ce fug cât pot de el, a moderat cunoaşterea sa, în aşa fel că a dat semne evidente despre sine celor ce umblă pe căile lui şi semne confuze celor ce nu-l caută deloc. Lucrurile sunt destul de clare pentru cei ce doresc să vadă şi destul de obscure pentru cei ce fac contrariul. Ceea ce se vede în lume nu arată nici o lipsă totală, nici o prezenţă evidentă a Divinităţii, ci prezenţa unui Dumnezeu care se ascunde : totul poartă acest caracter. Dacă niciodată n-ar fi apărut nimic despre Dumnezeu, această lipsă veşnică ar fi echivocă şi ar putea tot aşa de bine să se refere la absenţa oricărei Divinităţi ca şi la nevrednicia oamenilor de a-l cunoaşte. Dar faptul că el apare uneori şi nu totdeauna alungă echivocul. O singură dată dacă apare, el există pentru vecie. De aici nu se poate trage altă concluzie decât că există un Dumnezeu. Dacă n-ar exista locuri neclare, omul nu şi-ar da seama de slăbiciunea sa. Dacă n-ar exista deloc lumină, omul n-ar nădăjdui niciun remediu. Astfel, nu este numai drept, ci şi de folos pentru noi ca Dumnezeu să fie în parte ascuns şi în parte descoperit, deoarece este tot atât de periculos pentru om de a cunoaşte pe Dumnezeu fără a cunoaşte propria sa mizerie ca şi de a cunoaşte mizeria sa fără a cunoaşte pe Dumnezeu. ” (Blaise Pascal – Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1992, pp. 394-395). Recomand în întregime această carte.

Spui că nu crezi în adevărul Bibliei. Dumnezeu e autorul principal al Bibliei şi al scrierilor Sfintei Tradiţii, oamenii care au scris cărţile Bibliei şi ale Sfintei Tradiţii au fost doar autorii secundari şi au scris sub inspiraţia lui. Dumnezeu ne-a transmis cuvântul său prin ei, folosind capacităţile şi cunoştinţele lor din acea vreme. Biblia este operă Divino – umană (teandrică) şi constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie Divină, prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris, inspiraţi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredinţat omului cunoştinţa necesară în vederea mântuirii.

Există şi dovezi arheologice care confirmă evenimentele relatate în Biblie. În acest sens, recomand cărţile „Şi totuşi Biblia are dreptate“ de Werner Keller şi „Biblia este totuşi adevarată“ de Petru Popovici. Ultima carte poate fi găsită şi citită în întregime şi pe internet, accesând linkul următor:
http://www.scribd.com/doc/31308319/popovici-petru-biblia-este-totusi-adevarata
Cine este de bună credinţă va vedea că dovezile ştiinţifice ale adevărurilor Bibliei sunt de necontestat.

Iată încă o carte foarte bună despre adevărul Bibliei :
http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLINE/Este%20Biblia%20adevarata/index.html

Există şi argumentele profeţiilor biblice: autorii cărţilor Bibliei au afirmat că ceea ce au scris este din inspiraţia lui Dumnezeu, iar afirmaţiile lor sunt confirmate de împlinirea profeţiilor biblice: cărţile Bibliei conţin profeţii care s-au împlinit cu exactitate după multe secole, deci autorii au fost inspiraţi de Dumnezeu, care cunoaşte şi ceea ce va fi în viitor. Dacă nu ar fi fost inspiraţi de Dumnezeu, ei nu ar fi avut de unde să ştie ce va fi după multe secole. Preştiinţa lui Dumnezeu (faptul că Dumnezeu cunoaşte ce va fi în viitor) nu înseamnă predestinare : Dumnezeu, fiind atotştiutor, cunoaşte ceea ce vor alege oamenii, dar el nu-i predestinează pe oameni să aleagă într-un fel sau altul, deci oamenii au libertatea voinţei şi responsabilitatea pentru alegerile lor.

Iar învierea lui Isus Cristos e un adevăr de credinţă. Aceasta nu se poate dovedi prin probe materiale, ci prin argumente şi prin mărturiile biblice. După înviere Isus Cristos a mai rămas 40 de zile pe pământ şi a fost văzut de apostoli şi de mulţi alţi oameni. Biblia ne spune că a apărut şi la peste 500 de oameni deodată.
Apostolii au mâncat cu el şi au vorbit cu el şi în timpul de 40 de zile de după înviere, cât a mai rămas pe pământ. Apoi au predicat toată viaţa lor despre învierea Domnului Isus Cristos şi şi-au dat viaţa pentru acest adevăr. E clar că nu şi-ar fi dat viaţa pentru o minciună. Blaise Pascal spunea : „Cred cu bucurie în cuvântul acelora care şi-au dat viaţa pentru ceea ce au spus.”
Sunt şi alte izvoare istorice în afara Bibliei, în care este scris despre Domnul Isus Cristos. Iată o carte foarte bună cu dovezi istorice despre Isus Cristos, scrisă de Ioan Miclea şi intitulată « Existenţa istorică a lui Isus Cristos ». Poate fi citită în întregime direct pe internet, accesând linkul următor :
http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?isus

În ceea ce priveşte predispoziţia spre religie, aceasta arată tocmai faptul că există Dumnezeu, pentru că El a sădit această predispoziţie în sufletul omului spre a-l căuta şi a-l găsi pe El. Despre această predispoziţie spre religie a scris şi Mircea Eliade, arătând că omul este homo religious (înclinat spre religie).

Credinţa că Domnul Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mesia promis şi profeţit, nu e ceva relativ şi subiectiv, ci este puternic susţinută de argumente solide, iar o serie de argumente vi le-am scris mai sus.

Există mai multe religii, dar numai creştinismul conţine adevărul întreg şi total, revelat de însuşi Fiul lui Dumnezeu, care e supremul Revelator şi, totodată, supremul Revelat. Având în vedere că Dumnezeu este Fiinţa cea mai profundă şi mai misterioasă care se prezintă minţii omeneşti şi având în vedere că mintea omului este rănită de păcatul strămoşesc, este firesc să apară lacune şi erori în judecăţile pe care oamenii le emit cu privire la Fiinţa Supremă. Religiile necreştine conţin un sâmbure de adevăr, dar conţin şi erori. Acel sâmbure de adevăr din religiile necreştine poate fi considerat ca o pregătire pentru îmbrăţişarea întregului adevăr al Evangheliei. Paul Evdokimov spunea că toate religiile sunt căi pe care omul îl caută pe Dumnezeu şi sunt multiple, dar revelaţia creştină este unică: este Dumnezeu care vine în întâmpinarea omului prin Isus Cristos, Cuvântul care s-a făcut trup şi a locuit între noi. (In. 1,14) Isus Cristos este unic pentră că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mesia care a fost profeţit şi aşteptat, nu e doar om aşa cum au fost alţii. Buddha, Confucius şi alţii au fost doar oameni. Ei n-au fost prevestiţi de profeţi, nici nu au făcut ce a făcut Isus Cristos. Isus Cristos a spus şi a dovedit prin îndeplinirea profeţiilor în toată viaţa sa, prin învăţăturile şi minunile sale că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om şi că el este calea, adevărul şi viaţa. Aşa cum am arătat, în el sunt două firi : Divină şi umană, pentru că el este Dumnezeu şi om în acelaşi timp. De asemenea, însuşi Dumnezeu – Tatăl a mărturisit de mai multe ori că Domnul Isus Cristos este Fiul său, aşa cum am arătat în comentariile precedente.

Acum câţiva ani, un indian, fost hinduist, a ţinut conferinţe şi în România şi a spus că s-a convertit la creştinism deoarece a înţeles că Isus Cristos este calea, singura cale spre Dumnezeu Tatăl, nu doar o cale printre altele, nu una dintre căi.

Cei care aparţin aparţin religiilor necreştine nu înseamnă că automat se duc în iad. Ignoranţa poate fi de două feluri : ignoranţă de care cineva este vinovat şi ignoranţă de care cineva nu este vinovat. Un om care s-a născut şi a fost crescut într-o religie necreştină nu este vinovat că se află în ignoranţă faţă de învăţătura şi religia creştină, dar un om care face parte dintr-un spaţiu creştin este vinovat dacă nu se interesează de învăţătura şi religia creştină, n-o crede şi n-o urmează. Cei care aparţin religiilor necreştine, deoarece nu sunt vinovaţi că nu urmează învăţătura creştină, vor fi judecaţi conform legilor morale înscrise de Dumnezeu în sufletul fiecărui om şi conform conştiinţei lor sincere, dar un creştin va fi judecat conform urmării sau neurmării învăţăturii lui Isus Cristos. Cei care aparţin altor religii au fost crescuţi în religiile respective, deci ei ignoră creştinismul fără vina lor, spre deosebire de o persoană care face parte dintr-un spaţiu creştin şi este vinovată dacă ignoră creştinismul şi nu urmează învăţătura lui Cristos. Cei care au fost crescuţi în religiile necreştine au şansa la mântuire dacă au o conştiinţă sinceră şi urmează legile morale înscrise de Dumnezeu în sufletul fiecărui om. Deci, nu simpla apartenenţă la o religie duce pe cineva la rai sau la iad. Nu toţi cei care aparţin religiilor necreştine ajung în iad, şi nu toţi cei care se numesc creştini ajung în rai.

Domnul Isus Cristos s-a jertfit, a murit şi a înviat ca să ne deschidă calea spre fericirea veşnică, dar mântuirea depinde şi de noi. El a suferit, a murit şi a înviat pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Domnul Isus Cristos a trecut din moarte la viaţă, iar noi să trecem, prin pocăinţă, de la păcate la viaţa cea nouă a harului său şi, din orice Biserică am face parte, să fim creştini adevăraţi, nu doar cu numele sau de formă. Să nu rămânem doar la suprafaţă, doar la forme fără fond. Să fim pământ rodnic, nu pământ pietros pentru cuvântul lui. Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face inutilă pentru el. Deci, să nu facem inutilă jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi!

Simpla denumire de creştin nu face pe nimeni creştin, ci credinţa în Domnul Isus Cristos şi trăirea conformă cuvintelor sale face pe cineva să fie cu adevărat creştin. Botezul este un sacrament foarte important, este intrarea în creştinism, dar la fel de important este şi cum trăim după botez.

Ia uite si monarhistii de azi:
“7 octombrie 1994: Preşedintele Ion Iliescu refuză să permită Regelui Mihai I accesul pe teritoriul României, deşi aceasta aterizează pe Aeroportul Otopeni. Regele s-a văzut nevoit să urce din nou în avion şi să se reîntoarcă la Paris. “Regele Mihai nu a fost lăsat să intre în ţară“ – titra Evenimentul zilei, din care mai aflam că “negocierile” au durat 75 de minute. “2.000 de oameni l-au aşteptat pe rege la aeroport” – este un alt titlu. În zadar.”
11 octombrie 1994: PDSR solicită, în plenul Camerei Deputaţilor, declararea Regelui Mihai “persona non grata” pe teritoriul României. Mai mult, s-a solicitat “ridicarea imunităţii parlamentare a deputaţilor şi senatorilor care au trecut fraudulos graniţa pentru a-l întâmpina pe pista Aeroportului Otopeni pe cetăţeanul Mihai Hohenzollern şi trimiterea lor în faţa justiţiei”, titrează Evenimentul zilei în ediţia de a doua zi. Printre cei vizaţi, Dinu Patriciu, deputat PL ’93.
“Cererile au fost întâmpinate cu aplauze din partea stângă a sălii, iar preşedintele şedinţei, Ioan Gavra, a recomandat să se facă în acest sens o adresă oficială către Biroul Permanent al Cemerei Deputaţilor”, mai nota EVZ. Ulterior, PDSR a solicitat MAE ca Regele MIhai să fie declarat “persona non grata” pe teritoriul României. În paralel, Ion Iliescu nu excludea o măsură legislativă prin care Regelui Mihai să-i fie interisă intrarea în ţară.”

Poate reusesti sa-mi spui si cand a fost invitat ex-ul la o ceremonie de celebrare a victoriei din cel de-al doilea razboi mondial,daca tot a jucat un rol asa de mare, in afara de aia de la Moscova din 9 mai 2010!
Pana si moldovenii au fost mai demni:
“Cum sa particip la parada alaturi de armata care ne-a adus comunismul, a organizat foametea si ne-a deportat in Siberia? a spus presedintele Moldovei, Mihai Ghimpu.:

Va sa zica acceptarea unui copil iesit dintr-o casatorie legitima cu o femeie nenobila aduce prejudicii casei regale, in timp ce curvaraseala si tradarea de tara nu constituie un motiv suficient pentru a fi exclus din acea casa regala.Ce ipocrizie,obtuzitate si lipsa de noblete pe aceasta casa regala care are in definitiv atat de putin in comun cu Romania!
Desi regalista, sper din tot sufletul ca nici un urmas al lui Mihai sa se mai urce vreodata pe tronul Romaniei.
Nu ca l-as agrea prea mult pe Paul de Hohenzollern,un personaj tabloidal, dar atata timp cat casatoria lui Carol I cu Zizi Lambrino nu a fost anulata de nicio instanta civila, singurul care se pune in postura de bastard si dealtfel a si reactionat ca un bastard invidios este Mihai de Hohenzollern.

Dincolo de golănia de mahala şi de ridicolul afirmaţiilor lui Berceanu (de ce ne+ar interesa pe noi că el s-a născut în ziua în care a murit Stalin?) se află nu doar ignoranţa, ci şi intenţia de a minimaliza, prin manipulare, personalitatea regelui şi ideea de monarhie. Este o tehnică tipic securistică, nu doar o mitocănie şi o simplă dovadă de necunoaştere a realităţii istorice.

Berceanu: M-am născut în ziua când a murit Stalin, aşa că..

“Când aţi spus că este monarhul care a fost decorat la sfârşitul războiului, la care decoraţii v-aţi referit?El a fost decorat de Stalin. Eu m-am născut pe 5 martie 1953, când se zice că a murit Stalin, aşa că… Dar a fost decorat de Stalin.”

Realitatea istorică este total diferită şi este prezentată în cartea document Lumea regelui: Ordinul Victoria nu i-a fost conferit Regelui Mihai de Stalin, ci de Kalinin. În acelaşi timp, pentru contribuţia sa decisivă la înfrângerea Germaniei naziste şi scurtarea războiului, Majestatea Sa a primit Legiunea de Onoare a Franţei, Colanul Ordinului Regal Victorian al Marii Britanii. În 1946, pentru contribuţia sa extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei, preşedintele Harry Truman i-a conferit Regelui Mihai Legiunea de Merit în grad de Chief Commander, cea mai înaltă şi mai rară decoraţie militară pe care un şef de stat o poate primi de la Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Lectură obligatorie pentru Radu Berceanu: Lumea Regelui. Va vedea, de aici, că Regele Mihai nu a primit Ordinul Victoria de la Stalin, ci de la Kalinin şi că în acelaşi timp a primit de la Harry Truman Legiunea de Merit Statelor a Unite ale Americi, cea mai înaltă şi mai rară decoraţie militară a Guvernului american

“În 90 de ani de viaţă şi 83, de când a devenit prima oară rege, Regele Mihai a primit o serie de importante decoraţii şi distincţii ale ţărilor lumii. În ultimii 20 de ani, atunci când a venit vorba, în societatea românească, despre decoraţiile primite de Majestatea Sa, cel mai des citat a fost “Ordinul Victoria” al Uniunii Sovietice, despre care în mod eronat se spune că a fost conferit de Stalin. De fapt, el a fost conferit de Kalinin, preşedintele Sovietului Suprem, şi contrasemnat de secretarul Sovietului Suprem. Regele Mihai a primit , lucru mai puţin ştiut, Legiunea de Onoare a Franţei, în grad de Mare Cruce, precum şi Colanul Ordinului Regal Victorian al Marii Britanii.

În acei ani tragici, ai celui de-al doilea război mondial, intervenţia Statelor Unite a fost crucială, de aceea, gestul atât de prestigios, de a-i conferi Regelui României decoraţia militară cea mai înaltă şi mai rară a Guvernului american, capătă o semnificaţie fără egal
Majestatea Sa a primit însă şi Legiunea de Merit a Statelor Unite ale Americii. În acei ani tragici, ai celui de-al doilea război mondial, intervenţia Statelor Unite a fost crucială, de aceea, gestul atât de prestigios, de a-i conferi Regelui României decoraţia militară cea mai înaltă şi mai rară a Guvernului american, capătă o semnificaţie fără egal. Preşedintele Harry Truman a emis un ordin prin care Regele Mihai I, atunci în vârstă de 24 de ani, a primit, la 20 martie 1946, Legiunea de Merit în grad de Chief Commander, cea mai înaltă decoraţie militară pe care un şef de stat o poate primi de la Guvernul Statelor Unite ale Amerciii. De la crearea decoraţiei şi până astăzi, doar câţiva şefi de stat, regi şi preşedinţi au primit distincţia. Printre posesorii Legiunii de Merit în grad de Chief Commander se numără Regele George al IV-lea al Marii Britanii, Preşedintele Charles de Gaulle al Franţei, Regele Pavlos al Elenilor, Preşedinţii Celal Bayar şi Kenan Evren al Turciei, Regele Bhumibol al Thailandei, Regele Olav al Norvegiei şi Şahul Reza Pahlavi al Iiranului. În mod excepţional, Preşedintele Roosevelt al Statelor Unite a primit în 1942 împuternicirea (printr-un Executive Order) să le ofere gradul de Chief Commander unor generali şi conducători de armate pentru merite deosebite în a doua conflagraţie mondială.”

“Lumea regelui”. Ce reprezintă personalitatea Regelui Mihai pentru personalităţile regale din Europa şi de ce prezenţa sa în Parlamentul României este o onoare

UPDATE Regele Mihai vine în Parlament! Actul I – De ce republicanii din PDL i-au interzis Regelui Mihai să vorbească pe 25 octombrie în Parlament? Actul II – Ce ar trebui să facă o adevărată republică pentru cetăţenii ei?
Harry Truman: Majestatea Sa regele Mihai I al României a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei Hitleriste

Iată ce spune preşedintele Harry Truman în Citaţia pentru Legiunea de Merit Grad Chief Commander:

Majestatea Sa regele Mihai I al României a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos în exercitarea unui serviciu remarcabil pentru cauza naţiunilor Aliate în lupta lor împotriva Germaniei Hitleriste. În iulie şi august 1944, naţiunea sa, sub dominaţia unui regim dictatorial, asupra căruia Regele nu avea control, aliindu-se cu agresorii germani, el, Regele Mihai I, a reuşit să dea ţel, direcţie şi inspiraţie forţelor interne, necooordonate până atunci, care se opuneau conducerii dictatorului. În culminarea eforturilor sale, pe 23 august 1944, deşi capitala era încă dominată de trupele germane, el personal, din proprie iniţiativă şi fără să îi pese de propria-i siguranţă, a dat semnalul pentru o lovitură de stat, ordonându-le gărzilor de la palatul său să îi aresteze pe dictator şi principalii lui miniştri.

Harry Truman: Prin judecata lui superioară, prin curajul acţiunii sale şi prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, regele Mihai I a adus o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei
Imediat după aceea, într-o inspirată proclamaţie către ţară, citită la radio, a adus la cunoştinţa naţiunii decizia lui de a scoate România de sub jugul nazist şi a îndemnat armata să se întoarcă împotriva trupelor germane şi să îi ucidă pe soldaţii germani, să îi ia prizonieri şi să îi alunge din ţară. În faţa acestui gest direct şi puternic din partea suveranului lor, reacţia poporului român şi a armatei române a fost imediată şi sinceră, rezultatul fiind că, în doar câteva zile, cea mai mare parte a teritoriului României a fost eliberat de sub controlul nazist, iar linia principală a rezistenţei germane pe frontul de sud-est a fost împinsă mai mult de cinci sute de kilometri spre nord-vest. Prin judecata lui superioară, prin curajul acţiunii sale şi prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, regele Mihai I a adus o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei.

Dinu Zamfirescu, vechi liberal, fost preşedinte al Institutului pentru memoria exilului Romînesc, al cărui preşedinte de onoare a fost Regele Mihai: Regelui Mihai i s-a atribuit cea mai înaltă decoraţie dintre toţi şefii de stat care au participat la al doilea război mondial

“Pentru faptele deosebite, pentru contribuţia sa decisivă la scurtarea celui de-al doilea război mondial cu şase luni, Majestatea Sa Regele Mihai a fost decorat atât de preşedintele Harry Truman, cât şi de Kalinin. Şi unul şi altul au considerat ca esenţială contribuţia pe care Regele Mihai a avut-o la ăncheierea războiului prin actul de la 23 August 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei naziste. După încheierea războiului, o serie întreagă de personalităţi politice şi militare din forţele armate aliate (SUA, URSS şi Marea Britanie) au primit decoraţii. Stalin a fost decorat de SUA şi Marea Britanie, Churchill şi Roosevelt au fost decoraţi de Stalin.Dar Regelui Mihai i s-a atribuit cea mai înaltă decoraţie.