Marius
Cosmeanu

Iertat să-mi fie, dar la cât de în batjocură ne tratează majoritatea politicienilor de azi, la cât de proşti ori fraieri ne consideră pe noi toţi, cetăţeni ai României, şi la cum nu dau doi bani pe ce ni se întâmplă, n-am cum să le iau în serios nici vorbele, nici faptele. Şi, vorba aia, nu m-aş duce cu ei în război nici mort. Zău că nu. Aşa că aş avea o propunere pe măsura vremilor şi a viermilor care ne conduc: guvern de tehnocraţi aduşi de afară, made in Altundeva.

România politică de azi seamănă tot mai mult cu un banc cu poanta ucisă. [ citeste mai departe ]

Preşedintele a vorbit ieri despre o societate civilă de bună calitate, retrasă în cochilie (o moluscă?), opusă puzderiei de neaveniţi „care se vor revendica a fi reprezentanţii societăţii civile”. Aşa grăit-a Zeus. Un pic de „dezbină şi stăpâneşte”. La cât de eterogenă a fost mulţimea care a protestat şi ce culori politice au defilat prin Piaţa Universităţii zilele trecute, e ceva adevăr în spusele lui Traian Băsescu. [ citeste mai departe ]

Presupun că nu puţini sunt cei cărora li s-a întâmplat să se simtă ultimul client al diverşilor operatori de telefonie/Internet din România. Pentru servicii proaste, pentru aroganţă, batjocură, infantilism şi toate cele cu care vin „în întâmpinarea clientului” companiile cu pricina (tărăgănarea problemei, "plimbarea" clientului de la un angajat la altul al firmei, supliciul de a te face să aştepţi la telefon până dincolo de limita răbdării, sistarea serviciilor când ţi-e lumea mai dragă, adică în weekend, etc.).

Îs păţit şi eu. De mai multe ori. [ citeste mai departe ]

45 de fotografii făcute, în tot atâţia ani, în seara Ajunului de Crăciun, de cuplul Anna şi Richard Wagner. Un insight din viaţa unei familii germane de clasă mijlocie, la început de secol 20.

Între 1900 şi 1944, soţii Wagner s-au fotografiat an de an, în Ajun de Crăciun, mai întâi la Essen, apoi, în locuinţa lor de două camere şi jumătate din Berlin. Cu brad şi cu cadouri cu tot. Detaliile din poze (decorul, mobilierul, obiectele, bradul şi, bineînţeles, cuplul) sunt grăitoare pentru evoluţia soţilor Wagner, dar şi pentru societatea germană de atunci. [ citeste mai departe ]

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,/ nu pentru patule, nu pentru pogoane,/ ci pentru văzduhul tău liber de mâine... ar putea continua, varianta aproximativă, pentru secui, a versurilor lui Radu Gyr.

Secuii, parole d’honneur, sunt oameni ca toţi oamenii, au idealurile lor. Nu sunt nici extratereştri, nici vreo specie pe cale de dispariţie pe care o întâlneşti doar în armată sau pe la târgurile de artizanale din ţară. Nu au nimic din bizarul pesonajelor urmuziene. Sunt fiinţe umane din soiul cel mai comun: cu două mâini, două picioare, ochi, nas, buze, gură. [ citeste mai departe ]

Un documentar despre Vaclav Havel dramaturgul, fostul disident anticomunist şi apoi preşedinte al Cehiei. Filmul  a înregistrat, la vremea difuzării în Cehia, un succes aparte, fiind vizionat de peste 70.000 de spectatori într-o singură lună. Cu Citizen Havel, spectatorul intră, timp de două ore, în intimitatea celebrului om politic, în perioada de 10 ani cât a stat la Castelul din Praga, reşedinţa şefului statului. [ citeste mai departe ]

Pentru cei care aţi apucat şi pentru cei care nu aţi apucat. Pentru cei care aţi sperat şi pentru cei care nu aţi sperat. Pentru cei care aţi fost cu gândul la ei, atunci, în acea Duminică Mare...

Andrei Maria

Profesie: Muncitoare la UMT

Data naşterii: 23 august 1964

Locul naşterii: Stroeşti, Vâlcea

Calitate: Erou Martir

Data morţii: 17 decembrie 1989

Locul morţii: Timişoara, Spitalul Judeţean

Cauza: Împuşcată în cap, după ce fusese împuşcată sub claviculă pe Calea Lipovei

Vinovaţi:

Observaţii: [ citeste mai departe ]

Îmi povestea la un moment dat un inginer, că, înainte de 1989, la o vizită a unei clase de elevi la el la fabrică, cum se făceau pe vremea aia, unul dintre copii fusese atât de fascinat de o maşinărie care învârtea nişte cuţite încât a pus mâna acolo şi şi-a tăiat câteva degete. Cam aşa îi văd uneori pe sociologii ajunşi în siajul politicii. Tu, Vasile Dâncu, Alin Teodorescu şi alţii. Paradoxul e că, deşi sunteţi experţi în imagine, aţi optat să intraţi într-un univers despre care ştiaţi foarte bine că erodează, mânjeşte chiar, imaginea. [ citeste mai departe ]

După 1989, încercând să compenseze timiditatea estetică a trecutelor regimuri, liderii politici ai Târgu Mureşului, români şi maghiari deopotrivă, au decis să crească producţia de statui la hectar. De ambele naţii, natürlich. Dacă toate merg bine, în câteva decenii oraşul riscă să aibă o armată mai numeroasă decât cea a chinezilor de la Mausoleul Qin Shihuangdis. Până una alta, astăzi, în zona centrală a oraşului întâlneşti mai multe statui decât, să spunem, magazine alimentare. Într-o ordine aproape aleatoare: [ citeste mai departe ]

Nimic nu-i uneşte mai tare, nu-i face mai solidari pe oameni decât păcatul comis împreună. Scriu asta, parafrazându-l pe Dostoievski, după ce am citit comentariile domnilor Nicolae Manolescu şi Mircea Cărtărescu, despre Herta Müller – ambele, răspunsuri la remarcele scriitoarei în discuţia purtată cu Gabriel Liiceanu, la Ateneul Român. Dostoievski vorbea de păcatul suprem, adică de criminali. Nu despre asta e vorba aici. Dar, să fim înţeleşi, nici despre îngeri nu e vorba.

Cred că ne aflăm la apusul unei epoci. [ citeste mai departe ]