Marius
Cosmeanu

Humanitas a publicat săptămâna trecută traducerea volumului de desene Le blanc et le noir (1981) de Eugèn Ionesco. Comic, naiv, realist, abstract, ludic. Sunt doar câteva dintre caracterizările făcute de autor desenelor sale. Toate, după cum sugerează și titlul, în alb și negru. Purtat de seninătate, bucurie și plăcere, Ionesco se străduie, prin desen, să se reinventeze, să se redescopere pentru „a nu mai îmbătrâni”. Despre povestea cărții și nu numai, într-o discuție cu traducătorul ei, Bogdan Ghiță. By Skype&by e-mail. [ citeste mai departe ]

La Târgu Mureș se întâmplă din nou lucruri. Curtea de Apel locală a admis vineri cererea de suspendare a executării Hotărârii Guvernamentale (230/27.03.2012) privind înființarea liniilor maghiare de studii la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) din oraș. Actul normativ al Cabinetului Ungureanu stabilea că la UMF va fi înființată o nouă facultate, cu programe în limbile română, maghiară și engleză. [ citeste mai departe ]

Primesc un e-mail din State cu textul din titlu la "Subject" și cu interviul de mai jos în corpul scrisorii. Interviul, în engleză, e realizat cu Mirta Alvarez Bestard (58), mama lui Andrés Carrión, tânărul arestat de Securitatea cubaneză, pe 26 martie a.c., pentru că ar fi strigat "Jos comunismul!" și "Libertate!", cu câteva minute înainte ca Papa să vorbească mulțimii adunate în Piața Antonio Maceo din Santiago de Cuba.

Dacă vreți să îl susțineți pe Andrés, o puteți face aici, via Amnesty International. [ citeste mai departe ]

Karl May este autorul care m-a făcut praf și pulbere prin școala generală. Pentru că nu știu să fi citit și răscitit ceva cu mai multă pasiune ca volumele din Winnetou. Stiam pasaje întregi pe din afară și ne certam cu prietenii pe detalii irelevante din mai știu eu ce pagină. Armata de personaje ne fascina și ea, de la Old Shatterhand la Sans-ear sau Colma Pusi, și ne distribuiam în rolurile lor când jucam “hoții și vardiștii” sau, mai în grai local, “pac-pac”.

Povestea, bineînțeles, s-a stins în timp. [ citeste mai departe ]

Într-un audiovizual în care ayatolah e Dan Diaconescu iar precursor, mai bretelatul său concitadin, o emisiune precum cea a lui Dan Capatos e un salt logic, aproape firesc. Nici nu poate fi altfel, terenul pregătit de sisifica muncă nocturnă a celor doi coloşi obligă, nu lasă loc de involuţii.

Treaba e, că într-o lume mai aşezată estetic şi valoric, băieţii ăştia doi de la Înalta Şcoală de Jurnalism din Caracal n-ar fi depăşit condiţia de respondenţi accidentali într-un voxpop despre mărţişor sau despre mersul trenurilor. [ citeste mai departe ]

Iertat să-mi fie, dar la cât de în batjocură ne tratează majoritatea politicienilor de azi, la cât de proşti ori fraieri ne consideră pe noi toţi, cetăţeni ai României, şi la cum nu dau doi bani pe ce ni se întâmplă, n-am cum să le iau în serios nici vorbele, nici faptele. Şi, vorba aia, nu m-aş duce cu ei în război nici mort. Zău că nu. Aşa că aş avea o propunere pe măsura vremilor şi a viermilor care ne conduc: guvern de tehnocraţi aduşi de afară, made in Altundeva.

România politică de azi seamănă tot mai mult cu un banc cu poanta ucisă. [ citeste mai departe ]

Preşedintele a vorbit ieri despre o societate civilă de bună calitate, retrasă în cochilie (o moluscă?), opusă puzderiei de neaveniţi „care se vor revendica a fi reprezentanţii societăţii civile”. Aşa grăit-a Zeus. Un pic de „dezbină şi stăpâneşte”. La cât de eterogenă a fost mulţimea care a protestat şi ce culori politice au defilat prin Piaţa Universităţii zilele trecute, e ceva adevăr în spusele lui Traian Băsescu. [ citeste mai departe ]

Presupun că nu puţini sunt cei cărora li s-a întâmplat să se simtă ultimul client al diverşilor operatori de telefonie/Internet din România. Pentru servicii proaste, pentru aroganţă, batjocură, infantilism şi toate cele cu care vin „în întâmpinarea clientului” companiile cu pricina (tărăgănarea problemei, "plimbarea" clientului de la un angajat la altul al firmei, supliciul de a te face să aştepţi la telefon până dincolo de limita răbdării, sistarea serviciilor când ţi-e lumea mai dragă, adică în weekend, etc.).

Îs păţit şi eu. De mai multe ori. [ citeste mai departe ]

45 de fotografii făcute, în tot atâţia ani, în seara Ajunului de Crăciun, de cuplul Anna şi Richard Wagner. Un insight din viaţa unei familii germane de clasă mijlocie, la început de secol 20.

Între 1900 şi 1944, soţii Wagner s-au fotografiat an de an, în Ajun de Crăciun, mai întâi la Essen, apoi, în locuinţa lor de două camere şi jumătate din Berlin. Cu brad şi cu cadouri cu tot. Detaliile din poze (decorul, mobilierul, obiectele, bradul şi, bineînţeles, cuplul) sunt grăitoare pentru evoluţia soţilor Wagner, dar şi pentru societatea germană de atunci. [ citeste mai departe ]

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,/ nu pentru patule, nu pentru pogoane,/ ci pentru văzduhul tău liber de mâine... ar putea continua, varianta aproximativă, pentru secui, a versurilor lui Radu Gyr.

Secuii, parole d’honneur, sunt oameni ca toţi oamenii, au idealurile lor. Nu sunt nici extratereştri, nici vreo specie pe cale de dispariţie pe care o întâlneşti doar în armată sau pe la târgurile de artizanale din ţară. Nu au nimic din bizarul pesonajelor urmuziene. Sunt fiinţe umane din soiul cel mai comun: cu două mâini, două picioare, ochi, nas, buze, gură. [ citeste mai departe ]