Viaţă grea la mogul, nu ce credeţi voi, dragii mei. Mai o tăiere de salariu, ba o reducere de personal, totul în numele unor ajustările de costuri „regretabile şi de neevitat” pe timp de criză, după cum afli de la HR. Ce să faci, accepţi, cauţi altceva, n-ai încotro. Dar un semn de întrebare tot râmâne. Mă rog, trei, că primele două sunt legate de salariul managerului care a decis asta, cât era şi dacă a rămas la fel : [ citeste mai departe ]

M-am trezit că îmi umpli patul cu goliciunea ta, într-o dimineaţă leneşă de weekend. Te mai văzusem şi înainte. Prima dată, dacă îmi amintesc bine, eram în clasa a treia, am luat un nouă la caligrafie, iar tu erai studenta venită în vizită la mătuşa învăţătoare. Mi-a fost ruşine, m-am temut că o să mă crezi prost, şi singurul lucru ce a putut stăvili şiroiul de lacrimi a fost sărutul pe care mi l-ai dat pe obraz. Nu l-am şters niciodată. De atunci, ne-am tot întâlnit. [ citeste mai departe ]

Familia este celula de bază a societăţii, am învăţat la şcoală. Aşa o fi, dar ce ne facem dacă biata celulă e tot mai bolnavă? Vom avea osocietate tot mai putredă, cu oameni suferinzi cronic de lehamite. De fapt, de ce vorbesc despre viitor. Hai să vedem trecutul şi prezentul. La nivel european, unu din două cupluri sfârşeşte la tribunal. Conform statisticilor, cele mai expuse sunt cele care nu au copii sau au doar unul. O să ziceţi că restul, care au procreat mai mult, sunt exemplul pozitiv. De fapt, acestea sunt cele mai triste. [ citeste mai departe ]

O discuţie în glumă pe o temă veche de când lumea, mariajul, un text-două, şi uite aşa am ajuns în gura femeilor de pe Pandora’s. Mai mult, astăzi ar trebui ne batem în argumente pro şi contra căsătoriei, într-o întrecere tovărăşească între platforme. Alexandra şi-a luat foarte în serios rolul de soţie exemplară, încearcă să fie profundă, vorbeşte despre singurătate şi libertate. “Poţi să fii un burlac închis în propriile prejudecăţi aşa cum poţi să fii un soţ liber”, zice ea. Soţ  liber eşti doar dacă soţia e în comă profundă, zău aşa. [ citeste mai departe ]

Ţi-am cerut de atâtea ori să te căsătoreşti cu mine, mereu ai spus nu. Ieri m-am apucat să spăl rufele în public- deh, doar nu am şi eu o familie- dar tot nu te-am înduplecat. Nu, nu şi nu, repeţi cuvântul ăsta de ai zice că ai fost purtătorul de cuvânt al PSD-ului pe vremea Alianţei DA. Serios, nu înţeleg deloc ce te împiedică să fii rezonabilă. Te iubesc, mă iubeşti, parcă asta era condiţie suficientă să ajungem la momentul în care râdem strâmb şi în hohote dimineaţa, din motive de proteze încurcate între ele. Ce nu-ţi prieşte? [ citeste mai departe ]

Ştiu prea bine că până acum ai spus nu, ştii prea bine că un catâr răsfăţat e nimica toată pe lângă mine când vine vorba despre încăpăţânare, aşa că mai întreb o dată: te măriţi cu mine? Nu spune nimic încă, m-ar enerva să-mi dai un răspuns înainte de a fi defilat cu toate argumentele pe care le-am adunat în timpul ce s-a scurs de la ultima cerere. [ citeste mai departe ]

Spuneţi-i adolescenţă târzie, lipsă de profunzime ori cum vă vine la tastatură, dar cam tot ce înseamnă indie mie îmi prieşte, mai ales în serile beţive de weekend. Ultima descoperire i se datorează lui Bogdan Şerban, de la Guerrilla, o sursă constantă de muzici bune. Aşadar, Shout Out Louds. Enjoy : [ citeste mai departe ]

Redau mai jos un comunicat trist pentru iubitorii de muzică.

"Ca  urmare a perioadei de recesiune ce afecteaza inca numeroase ramuri ale economiei globale, compania organizatoare a B’ESTFEST - Emagic - a luat decizia de a amana editia de anul acesta a festivalului. [ citeste mai departe ]

Primul pahar de vodka cu suc de mere vine natural după câteva beri. Al doilea bate dezinvolt la porţile ficatului, al treilea le sparge ca un berbece, următoarele nu au altă grijă decât să-i arate obrazul mojito-ului care s-a insinuat obraznic printre ele. Prin faţa ochilor se succed chipuri, decolteuri lăsând să se întrevadă posibilitatea unor sâni, funduri rotunde, pulpe chinuite de tirania jeanşilor, burice nesăbuit de goale, umeri palizi. La un moment dat, imaginea se focalizează. [ citeste mai departe ]

Este adevărat că a fost nevoie de puzderia de gropi apărute anul acesta în Bucureşti pentru a ne aminti ceea ce uitasem: că avem, nu credeam că se poate, un aşa-zis primar mai slab chiar decât Videanu. Însă nu e prea târziu şi pentru ceva acţiune: schimbarea înainte de termen. Hai, sunt o mie de asociaţii care vor să salveze Bucureştiul. Punem mâna, strângem semnături (chiar în număr real, nu cum a scos Oprescu din joben atunci când a candidat), apoi bucureştenii sunt chemaţi la vot. [ citeste mai departe ]