Întâi despre dezbatere. Dacă staff-urile de campanie nu evitau momentul, dezbaterea, în formula din această seară sau mai largă, ar fi trebuit întinsă pe cel puţin două săptămâni de campanie. Pe mine m-au interesat răspunsurile la fiecare temă, mi s-au părut bine alese, după cum nu puteam să refuz un pic de circ, că şi eu sunt om, mai ales român. Aşa, a ieşit un ghiveci lipit de fundul cratiţei, din cauză de surplus de ingrediente.

Să vedem candidaţii. [ citeste mai departe ]

Să-i fi sărutat fiecare centimetru de piele; măcar o dată să-i fi spălat chiloţii la maşina de spălat, chiar să-i şi pui la uscat; ani de zile să te trezeşti cu ea în gând, iar gândul să nu te părăsească nici după ce ai adormit; târât prin magazine, să fii stoic şi încântat de toate rochiţele ce par la fel; să-ţi fi smuls pereţii rând pe rând, pentru ca apoi să-i refaci, zugrăvindu-i în culorile pe care ea şi le dorea; să vrei mai mult de la tine doar pentru a avea mai mult să-i dai; să o laşi să-ţi conducă maşina; [ citeste mai departe ]

Trăim vremuri de obştească batjocură. Candidaţii la prezidenţiale îşi pun în frunte bunul simţ, respectul, pentru ca apoi să-l calce în picioare. Noi, ceilalţi, subiecţii pe care experimentează primii de 20 de ani încoace, facem mişto de ei. Unul e chior, altul prostănac, păpuşelul nu lipseşte nici el. E un mişto colectiv şi reciproc, ei fac mişto de noi, noi de ei, noi de noi. Tristă ţară e România.  Simona Tache scrie despre nevoia de acţiune. [ citeste mai departe ]

Eram dator cu o postare despre ceilalţli candidaţi, asta după ce am scris de ce m-a dezamăgit Băsescu. Recunosc, e ceva mai complicat să scriu despre Geoană, Antonescu sau Oprescu. Înainte de orice, nici unul dintre ei nu-mi spune nimic, şi nu mă refer la discursul lor de campanie, care e o gargară cu apă de ploaie, ci la prestaţia lor în general. Totuşi, sunt dator, trebuie să plătesc.

Mircea Geoană. A ajuns preşedinte al PSD nu pentru că ar fi vreun strălucit om politic, ci pentru că a avut în spate un Hrebenciuc. [ citeste mai departe ]

2012. Filmul. Dacă aşa vine sfârşitul lumii, eu prefer să mă sinucid cu câteva zile înainte. Nu de alta, dar mi s-ar părea nedrept ca actul final, dispariţia „ lumii aşa cum o ştim”, să fie un asemenea kitsch. Bun, efectele speciale sunt în nota lui Roland Emmerich, adică tari, dar şi clişeele sunt tot în stilul său, adică multe şi ieftine. Exemplu.Conversaţie de cuplu la supermarket. El: trebuie sa trecem la niveul următor. Simt ca e ceva între noi care ne desparte (sau ceva de genul ăasta, aţi prins ideea). Moment în care podeaua se crapă. Evident, între ei. [ citeste mai departe ]

Să fugi, să tragi apa. Să fugi. La dracu cu ratele la maşină, cu prietenii de conjunctură – cei buni vor înţelege-, cu şeful isteric, cu mârlanul din trafic, cu funcţionarul plictisit de la ghişeu, cu deadline-ul care tocmai trece, cu iubita sofisticată, cu preţul nesimţit al benzinei, cu ospătarul care ar fi gata să-şi sufle mucii în ciorba ta. La dracu cu toţi. Am obosit.

Am zis la dracu cu şeful isteric? [ citeste mai departe ]

De la apariţia stenogramelor “Macovei”, Cristian Tudor Popescu spumegă împotriva mişeliei lui SRS şi îl ceartă uşor pe Bogdan Chireac, fostul său coleg.  Îmi amintesc că atunci când s-a aflat de contractul lui Chireac cu STS, de 24 de miloane de euro, l-am sunat pe domnul Popescu pentru un scurt interviu. Mi- răspuns că nu ştia de afacerile lui Chireac, că nu l-a interesat averea acestuia (într-un top al averilor jurnaliştilor publicat de Săptămâna Financiară, BC stărea sus, foarte sus). Ce, vreţi să fac pe NKVD-ul cu colegii mei? [ citeste mai departe ]

L-am votat pe Traian Băsescu în 2004. E drept, doar în turul II, în primul opţiunea fiind candidatul URR.  Văd că acum se flutură ideea că nu există dezamăgiţi de Băsescu, că e doar o manipulare, că oamenilor li se sugerează, prin formatorii de opinie, că aşteptările le-au fost înşelate. Eu sunt dezamăgit de Băsescu. Nu mi-a ordonat nici Vântu, nici altcineva să simt aşa. O să încerc, cu liniuţă, să expun motivele. Înainte de asta însă voi argumenta şi de ce l-am votat pe Băsescu. [ citeste mai departe ]

M-am culcat cu ea; te-am înşelat cu el; nu ne potrivim; nu eşti tu de vină, e vorba despre mine; te sun de o săptămână, de ce nu răspunzi; m-am săturat, plec; mă duc la mama; vreau să ne despărţim;  am încercat dar uite, nu a mers; mă sufoci; caută-mă când te maturizezi; ce ar fi dacă am rămâne doar prieteni; nu mă mai atragi în sensul acela; am nevoie de o pauză; încă de la început nu m-am gândit că am putea avea  altceva decât o aventură; nu vreau să te mai văd niciodată; hai că nu murim din asta; povestea asta e terminată. [ citeste mai departe ]

Campania de imagine de anul acesta a lui Traian Băsescu este un eşec, cred. Dacă ardeiul făcea istorie în urmă cu cinci ani, noile producţii ale echipei lui Felix Tătaru sunt lipsite ori de sare, ori de piper. Şi nu-l ajută deloc pe Traian Băsescu, din păcate pentru el. Ultimele producţii, pe care le vedeţi mai jos, sunt mingi ridicate la fileu fără vreo speranţă că returul adversarului va mai fi vreodată ajuns. [ citeste mai departe ]