Cînd au început colonizarea Tasmaniei, la începutul secolului al XIX-lea, britanicii au ajuns la concluzia că pe acea insulă trăia comunitatea umană cel mai puţin evoluată. Aborigenii tasmanieni nu erau în stare să stăpînească focul, nu fabricau unelte de os, nu aveau unelte de piatră specializate, nu foloseau unelte compuse (de exemplu, topoare cu mîner), nu aveau bumeranguri, aruncătoare de suliţe, scuturi, nu puteau tăia copaci, nu practicau arta murală etc etc. Deşi trăiau mai ales în zone de coastă, tasmanienii nu erau în stare să prindă peşte. [ citeste mai departe ]


