Daniel
Oanta

Coaliţia la guvernare susţine tratatul fiscal european, deşi părerile privind tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare aşa cum îi spune lui pe lung sunt împărţite, unii critici calificându-l drept unul de sinucidere colectivă. Actul propus spre semnare şi opoziţiei are certe avantaje potenţiale în caz că el va funcţiona şi-n practică şi nu va fi încălcat în primul rând de iniţiatorii lui. [ citeste mai departe ]

În anul de graţie 2009, când un cumul de factori externi si interni au forţat Romania să importe credibilitate prin acordul multilateral FMI-CE-BM, unul dintre motivele cele mai serioase de retrogradare a ţării de către agenţiile de rating a fost acumularea de datorie externă pe termen scurt. Tot atunci s-a produs „fuziunea” între datoria publică a statului şi cea privată, astfel că, în pofida tuturor eforturilor de a se face în continuare distincţie între cel două mari categorii, accesul la pieţele private de capital a devenit prohibitiv. [ citeste mai departe ]

Nu ma intereseaza deloc noul cabinet ce urmeaza sa fie maine prezentat Parlamentului. El este in egala masura o operatiune de imagine si o gluma proasta, sa speram ultima servita de actuala putere, contribuabilului roman. Sunt pe deplin de acord cu alti comentatori care au sesizat corect ca lista pusa in brate premierului desemnat este rezultanta combinata a efortului disperat de a o smulge pe Elena Udrea din executiv cu satisfacerea conditiilor UDMR si UNPR. Atat si nimic mai mult! [ citeste mai departe ]

Anul trecut, pe la sfarsit, un oarecare pe nume Becali Gigi povestea, intr-un talk-show de televiziune, cum a reparat o oaie de schiop (nu stiu ce inseamna pentru ca in dex nu am gasit termenul, probabil este ceva de stricta specialitate).

Zilele acestea, la acelasi post de televiziune, acelasi mecanic de oi se arata foarte indignat de faptul ca cererea de infiintare a unei banci i-a fost respinsa in conformitate cu prevederile legale in vigoare. [ citeste mai departe ]

Toată lumea cu adevărat preocupată de viitorul ei se întreabă dacă summitul european crucial pentru cum va arăta economia de sâmbătă încolo se va solda cu un succes sau cu un eşec. Mai puţini încearcă să definească însă cum ar arăta succesul acestei întâlniri şi mai ales cine se va înfrupta din el. [ citeste mai departe ]

Greu de crezut că apelul la moralitate sau bătutul de obraz al preşedintelui la adresa băncii centrale a Austriei va avea vreun efect asupra recomandării acesteia ca băncile cu capital austriac să se descurce pe cont propriu în ţările de reşedinţă. Pentru că dacă este adevărat că privatizarea sistemului bancar autohton a fost o precondiţie a aderării la UE aceasta nu a avut loc împotriva voinţei noastre. Nici acuza potrivit căreia băncile au avut profit nu prea e la locul ei, că doar n-au venit aici să facă pierdere. [ citeste mai departe ]

Decizia austriecilor de a lăsa subsidiarele băncilor să se descurce pe cont propriu în ţările în care s-au extins, închide de facto discuţia privind mărimea deficitului bugetar pe care România şi-l poate permite. Austeritatea nu mai este o opţiune politică, o alegere între alternative, ci singura posibilitate.Nu mai este demult un secret pentru nimeni faptul că în decursul anilor ce au precedat debutul manifestării crizei economice mondiale la noi, finanţarea deficitului bugetar s-a făcut cu preponderenţă de pe piaţa internă. [ citeste mai departe ]

Există o regulă de bun simţ care spune că nu poţi cheltui mai mult decât veniturile plus împrumuturile pe care eventual le poţi contracta. Este la fel de valabilă în cazul statului  ca şi în cel al persoanei fizice. Pentru orice om cu scaun la cap…

Să faci un referendum pe această temă este perfect inutil şi nu este decât o manevră politică în cel mai fericit caz. Bunăstarea nu se asigură prin lege, în orice caz nu pentru toţi, alminteri nu ar exista sărăcie în lume. [ citeste mai departe ]

De la debutul crizei datoriilor suverane încoace, corul celor care cântă prohodul Uniunii Europene, dar şi al monedei unice şi-a îngroşat rândurile. Şi cântă pe voci. În funcţie de interese, economice sau geostrategice. Nu în ultimul rând, avem şi tagma prorocilor de dragul prorocirii, nu mai puţin numeroasă. Frecvenţa cu care se pomeneşte de destrămarea UE începe să semene cu cea a sfârşitului lumii, de altminteri, dacă nu mă-nşel, şi acesta urmează să survină undeva în cursul zilei de azi, cum prevesteşte pentru a doua oară în acest an, un american. [ citeste mai departe ]

Cel mai bogat român al momentului, Dinu Patriciu, este, în mod cert, un adversar declarat al monedei unice europene. Şi, evident, un iubitor de dolari, devreme ce a admis, cu un prilej recent, că în această monedă îşi păstrează micile economii obţinute onest, prin vânzarea Petromidia. Din poziţia relaxată ce şade bine oricărui miliardar ce se respectă, domnia sa emite, periodic, sfaturi către naţiune.

Ultimul dintre acestea este adresat direct Băncii Naţionale a României, mustrată că şi-ar fi propus ca ţintă adoptarea euro : [ citeste mai departe ]