Profesia de funcţionar este categoric opţiunea cea mai bună. Nu te dă nimeni afară indiferent cât de incompetent eşti, cel mult îţi oferă un job şi mai liniştit în instituţie. Dacă totuşi o face, stai liniştit vreo doi ani pe bară, îţi angajezi un avocat şi te întorci cu un zâmbet sarcastic în biroulul şefului care are un alt tablou de partid pe perete. Timpul trece, leafa merge, deşi aici există riscul să primeşti despăgubirile atunci când deja îţi faci planuri pentru o pensie la fel de liniştită ca şi serviciu.

Nu am fost suficient de convingător? Mai vrea cineva să se facă doctor şi să protesteze în stradă şa rezidenţiat sau poliţist cu patalama, dar fără loc de muncă? Să mai aduc un argument. Deputaţii au adoptat, marţi, legea amnistiei fiscale. Drept urmare, 300.000 funcţionari din administraţia publică locală nu mai trebuie să returneze sporurile încasate ilegal în 2008-2010. Mai contează că există mii de profesori şi alte categorii de bugetari care nu prea au treabă cu alegerile locale, dar care au câştigat în instanţe, cu sentinţe definitive şi irevocabile, obţinerea sumelor tăiate abuziv. Ştiţi ce au primit? Ordonanţe după ordonanţe care le amână plata ani buni!.

În 2004, Traian Băsescu declarase despre partidul lui Dan Voiculescu, inclus atunci în coaliţia guvernamentală ce a urmat alegerilor, că este “soluţia imorală”. În 2012, Victor Ponta declara că Dan Voiculescu “este singura vulnerabilitate” a Uniunii Social-Liberale.

“Domnul Dan Voiculescu, din păcate, este singura vulnerabilitate a Uniunii Social-Liberale, iar nimic nu îi face mai bine lui Traian Băsescu decât orice ieşire publică a lui”.

Dan Voiculescu (foto stl.ro) nu s-a putut abţine şi, probabil frustrat că nu se află lângă Victor Ponta şi Crin Antonescu în conferinţa de presă în care se anunţa nou guvern, a repus pe tapet tema suspendării preşedintelui Traian Băsescu. Probabil, după ce Roberta Anastase va fi schimbată de la Camera Deputaţilor, acesta ar putea fi următorul pas al USL (Sorin Frunzăverde şi Crin Antonescu au confirmat azi acest lucru), dar momentul ales şi mai ales potavocea pentru un astfel de anunţ este la fel de nocivă pentru Coaliţie ca trezirea bruscă din intersecţie a baronului de Constanţa Nicuşor Constantinescu  pentru a anunţa că urmează majorări de pensii şi salarii.

GUVERNUL PONTA, lista finală. Cine vă place, cine este de umplutură?

Victor Ponta a anunţat un guvern solid, cu mulţi miniştri cu experienţă. Au existat şi modificări de ultimă oră, şi rocade surprinzătoare şi apariţii-surpriză pe lista finală. Grupul de la Cluj a revenit prin Ioan Rus, a fost păstrat Leonard Orban, probabil la solicitarea lui Traian Băsescu, deşi premierul desemnat a susţinut că noul guvern va fi al României, nu va fi codus de la Cotroceni sau din Aviatorilor. A transmis însă lista cu miniştrii Guvernului Ponta la Cotroceni disciplinat cu o oră înainte de a ieşi public cu noul Guvern.

LISTA MINIŞTRILOR PROPUŞI DE VICTOR PONTA:

• Vicepremier – Florin Georgescu
• Ministrul Administraţiei – Victor Paul Dobre
• Ministrul Afacerilor Externe – Andrei Marga
• Ministrul Afacerilor Europene - Leonard Orban
• Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Daniel Constantin
• Ministrul Apărării Naţionale – Corneliu Dobriţoiu
• Ministrul Comunicaţiilor – Dan Nica
• Ministrul Culturii şi Patrimoniului Cultural – Mircea Diaconu
• Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului – Eduard Hellvig
• Ministrul Economiei – Daniel Chiţoiu
• Ministrul Educaţiei – Corina Dumitrescu
• Ministrul Finanţelor Publice – Florin Georgescu
• Ministrul Justiţiei – Titus Corlăţean
• Ministrul Industriilor – Iulian Iancu
• Ministerul Internelor – Ioan Rus
• Ministrul Mediului şi Pădurilor – Rovana Plumb
• Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Mariana Câmpeanu
• Ministrul Sănătăţii – Vasile Cepoi
• Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii – Ovidiu Silaghi
• Ministru delegat pentru dialog social – Liviu Marian Pop
• Ministru delegat pentru mediul de afaceri – Lucian Isar
• Ministrul deegat pentru relaţia cu Parlamentul – Mircea Duşa
• Ministrul delegat pentru strategii guvernamentale, transparenţă decizională şi relaţia cu societatea civilă - Victor Alistar

Victor Ponta

Dacă suntem în socialism, împărţirea se vrea egală între parteneri, de unde probabil vor apărea şi contrele. Poate nu chiar de la acest guvern de tranziţie, dar cu siguranţă din toamnă, dacă USL va obţine majoritatea parlamentară. Nu este exclus ca UNPR să strângă rândurile cu noua putere, după ce Onţanu l-a atacat dur pe Emil Boc, iar Victor Ponta, acelaşi care refuza vizite la Cotroceni din cauza generalilor lui Oprea, a avut cuvinte de apreciere în noul discurs pe care îl are ca premier desemnat.

Lista – schiţată de Crin şi Ponta pe bancheta din spate a maşinii în drum spre Braşov- este departe de a fi definitivată, cu fiecare oră apar noi nume, se fac rotiri de cadre, totul se negociază. Într-o varinată provizorie, ea arată în felul acesta, multe dintre nume fiind însă trecute de USl ca să arate că erau pregătiţi pentru că mulţi dintre nominalizaţi la bursa zvonurilor au treburi mai importante de făcut în perioada următoare decât pensionarii sau salariile bugetarilor. Lipseşte cineva, se abţine cineva, are cineva obiecţii? Cu siguranţă, PDL ar avea ceva de comentat, dar este preocupat cu strategia de contraatac pe care o pregăteşte alături de Traian Băsescu şi Mihai Răzvan Ungureanu la Neptun.

1. ADMINISTRAŢIE ŞI INTERNE – Liviu Dragnea (PSD), Dan Nica, (PSD), Marian Oprişan (PSD), Ioan Rus (PSD)
2. FINANŢE PUBLICE – Claudiu Doltu (PNL)
3. ECONOMIE, COMERŢ ŞI MEDIU DE AFACERI – Varujan Vosganian, (PNL), Iulian Iancu (PSD)
4. AFACERI EXTERNE – Titus Corlăţean (PSD)
5. AFACERI EUROPENE – Leonard Orban
6. TRANSPORTURI ŞI INFRASTRUCTURĂ – Relu Fenechiu (PNL), Eduard Helvig
7. MEDIU ŞI PĂDURI – Rovana Plumb (PSD), Carmen Moldovan (PSD)
8. DEZVOLTARE REGIONALĂ ŞI TURISM – Alin Burcea
9. APĂRARE NAŢIONALĂ – Corneliu Dobriţoiu (PNL)
10. CULTURĂ – Mircea Diaconu (PNL)
11. JUSTIŢIE – Cătălin Predoiu
12. COMUNICAŢII – ??? Pambuccian a refuzat o primă ofertă
13. MUNCĂ, FAMILIE ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ – Alexandru Cordoş (PSD), Mariana Câmpeanu (PNL)
14. EDUCAŢIE, CERCETARE, TINERET ŞI SPORT – Ecaterina Andronescu (PSD), Andrei Marga (PNL)
15. SĂNĂTATE – Eugen Nicolăescu (PNL), Florian Popa (PSD)
16. AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ – Daniel Constantin (PC)

Bătălia a fost dură la moţiunea de cenzură, cu luări de prizonieri, scuturi umane (vezi cum a încercat Paleologu să mascheze lacrimile Simonei Plăcintă) şi plânsete în direct. Nu s-a ajuns la împuşcături, Aldo Moro nu a fost adus în discuţie, dar se poate spune că s-a tras (“sforării”, ca să îl cităm pe socrul lui Ponta) din toate poziţiile.

“Aceasta este democraţia!”, a comentat Mihai Răzvan Ungureau demiterea Cabinetului său prin moţiune de cenzură, în timp ce partenerii de la Coaliţia de guvernare au anunţat că se pregătesc de alegeri anticipate. Următoarea mutare îi aparţine lui Traian Băsescu. Credeţi că îl va numi pe Victor Ponta premier pentru ca Opoziţia să organizeze cele două tururi de scrutin extrem de importante în acest an sau va forţa alegeri anticipate? De la 17.00 a convocat partidele la negocieri…

Update: Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a plecat de la Palatul Victoria după o scurtă şedinţă cu miniştrii, surse guvernamentale declarând că şeful Guvernului va avea, la Cotroceni, o discuţie cu preşedintele Traian Băsescu.

Update 2: 1 Euro a depăşit 4.40 lei, un nou maxim istoric. BNR a intervenit agresiv.

Update 3: Cei trei lideri ai USL vor merge împreună la Cotroceni: PSD, PNL și PC vor fi reprezentate la consultările de la Cotroceni exclusiv de către liderii celor trei formațiuni, au declarat surse din USL, care nu vor merge separat, așa cum i-a invitat Traian Băsescu, ci împreună.

În schimb, Crin Antonescu nu s-a pronunţat încă răspicat în legătură cu alegerile din Franţa. Liderul PNL era unul dintre cele mai potrivite persoane pentru acest lucru. O demonstrează o înregistrare mai veche de pe Realitatea TV, în care amfitrion a fost Cristian Tudor Popescu, iar elevul de la ora de franceză Crin Antonescu. Revedeţi şi amuzaţi-vă!

Nu am mari speranţe, dar l-aş vota pe primarul care ar pune un poliţist local sau ar închiria unul de la rutieră şi l-ar posta în intersecţia de la pasajul Lujerului. Accept şi unul de carton dacă e criză şi reforma a destabilizat efectivele de bastoane rutiere. Vând şi un pont. Câteva zeci de metri mai încolo există poliţişti care taie frunze la câinii comunitari. Probabil şi-au dorit mult să fie arbitrii de fotbal pentru că flueiră tot timpul sau sunt invidioşi pe nebunul cartierului, care a avut acelaşi vis şi le face concurenţă de pe cealaltă parte a străzii. Voi cu cine votaţi?

UPDATE: În această dimineaţă, un domn poliţist a apărut în intersecţie:)

“Lăsaţi intelectualii să facă politică. Lăsaţi-i să critice. Critica lor va fi întotdeauna o critică blândă, lipsită de patimă, lipsită de invective. Lăsaţi intelectualii să vorbească, lăsaţi-i să vorbească despre politică (…). La capătul fiecărei fraze se ascunde, de fapt, un înţeles. Şi poate că acest înţeles reprezintă o soluţie. Lăsaţi-i să vină spre administraţia centrală şi locală”, spunea de curând premierul Mihai Răzvan Ungureanu.

În ultimile două decenii, pentru că înainte de 1989 tinichigii şi cizmarii aveau prim-planul, rar s-a întâmplat ca relaţia, consimţită la notar cu carnet de partid sau concubinajul cu săgeţi de iubire trimis prin micile ecrane, s-a sfârşit bine. Vulgarizând, a fost ca relaţia dintre Oana Zăvoranu şi mama sa sfârşită pe marginea cimitirului dorit ca moştenire, cu turbulenţe, declaraţii de iubire şi, cel mai adesea, divorţuri răsunătoare. Preşedintele -intelectual Emil Constantinescu a sfârşit, spune el, zdrobit de serviciile care acum sunt la putere, Ion Iliescu a rămas cu declaraţii lemnoase la moartea vreunui actor, iar Traian Băsescu rămâne memorabil cu indicaţiile date chelnerului despre cultura punerii băuturii în pahar şi cartea lui Cărtărescu pe care o citeşte în fiecare mandat (noroc cu mandatele lungi, poate o termină, deşi a anunţat că e posibil să demisioneze-sic!). ca să compenseze, dă decoraţii la zilele de sărbătoare.

E o problemă cu intelectualii? E o problemă cu politica de Dâmboviţa? În PDL s-a încercat o aripă a intelectualilor, dar a fost repede frântă de politicienii de profesie. Este fabuloasă declaraţia lui Silviu Prigoană, candidatul PDL la alegerile locale 2012 pentru Primăria Bucureşti: “Iisus era tâmplar, nu un mare şmecher”. Comentariile sunt de prisos.

“Spaţiul public românesc este toxic. Niciodată imaginea mea nu a fost mai proastă ca acum, niciodată ura împotriva mea nu a fost mai liber exprimată şi mai mare şi niciodată nu am servit mai eficace cauza publică decât am făcut-o în aceşti opt ani”, spune şi Horia Roman Patapievici. Cu alte cuvinte, este de preferat turnul de fildeş expunerii în agora, aici să fie problema?

Dar de ce atâta agitaţie pentru ceva pe cale de dispariţie? Într-un eseu recent, “La civilización del espectáculo”, scriitorul Mario Vargas Llosa anunţa dispariţia intelectualilor şi a culturii: “În zilele noastre, discreditarea politicii nu cunoaşte limite, în parte din cauza faptului că nivelul intelectual, profesional şi fără îndoială şi moral al clasei politice a decăzut. Intelectualul interesează doar în măsura în care face jocul la modă şi se transformă în bufon”. Poate abia acum, în aceste condiţii, este cel mai bun prilej pentru o căsnicie fericită între politică şi intelectuali, pentru că, vorba lui Prigoană, şi el este intelectual sau, mergînd şi mai departe până la Boc, “PDL este un partid alcătuit în totalitate din intelectuali”.

Ca fundaş, Baciul ar fi trebuie să ştie bine acest lucru, dar se vede treaba că şi-a ieşit şi el din formă. Din păcate, noi toţi am fost lăsaţi în ofsaid de această anchetă/sentinţă. Cheltuielile de judecată, care se traduc prin zeci de comisii rogatorii prin Insulele Virgine, off-shore-urile din Olanda sau Coreea de Sud, zeci de martori audiaţi, zeci de mii de pagini tipărite, timp ocupat al procurorilor care poate aveau şi alte meciuri de disputat îşi aşteaptă nota de plată. Mai grav este că dosarul a fost instrumentat de preferatul lui Daniel Morar. Ceea ce s-a văzut la câteva ore după anunţarea sentinţei. Fotbalul, care era de obicei batista pe ţambalul altor scandaluri, de obicei politice, a devenit el gunoiul care trebuie repede băgat sub preş. Preşedintele Camerei de Comerţ, ex-ţărănistul Sorin Dimitriu, a fost reţinut. Antena lui Dan Voiculescu, Sergiu Andon, a rămas fără imunitate, iar, ca să se respecte minorităţile, s-a cerut şi anchetarea lui Laszlo Borbely de la UDMR pentru ceva trafic de influenţă. Nu s-a uitat de fotbal. Dar Mitică, după verdictul în cazul Transferurilor, şi-a permis să se ducă la o cafea atunci când procurorii l-au căutat pentru a pune un sechestru pe sediul LPF. Gentil, domn Mitică le-a promis procurorilor DNA că îi tratează cu un ceai.

Prigoană nu s-a străduit să se autocaracterizeze prea mult. O făcuse într-o emisiune la Realitatea TV. Vorbind, printre altele, despre profilul educaţional al unei persoane care vrea să reprezinte sau să conducă o comunitate, catindatul PDL a spus sec că “Isus era tâmplar, nu era mare şmecher”. Comentariile sunt de prisos. Am mai putea adăuga pe cea cu “orice se cumpără în viaţa asta, inclusiv fotoliul de primar” şi putem să tragem concluzia că măcar vom avea o campanie electorală cel puţin interesantă, în care pliciul va fi folosit din plin de către toţi candidaţii. Să nu uităm să-i scoatem din ecuaţie pe Gigi Becali şi Irinel Columbeanu. Nu aşteptaţi un talk-show cu toţi patru la o masă rotundă?

Îi ard neuronii după o bătălie electorală, îi asmute în atac pe greii PDL la alegerile locale, dar anunţă că va trece în spatele liniei frontului, unde va ocupa rolul de dădacă pentru junii politicieni. Primul învăţăcel este premierul Mihai Răzvan Ungureanu, pe care şi l-a asumat şi i-a dat libertăţi destul de mari chiar cu riscul spargerii coaliţiei.

“Faţă de Răzvan am o singură îngrijorare: să nu rateze, pentru că nu va rata pentru mine. Actualul premier nu mai are de făcut tăieri, el nu are decât de mers înainte, nu mai are de luat măsuri rele, ci de făcut ordine. În mod normal nu ar trebui să eşueze. Îmi doresc ca în România să reuşească un tânăr de 44 de ani”, a declarat Traian Băsescu, adăugând că după plecarea de a Cotroceni îşi va face o fundaţie.
Cum îl prinde noua postură, de antrenor, pe Traian Băsescu?

Problemele Puterii vin de la avalanşa de declaraţii ulterioare. Premierul Ungureanu a spus ca vor creşte salariile în funcţie de creşeterea economică, iar ministrul Finanţelor a tăiat o chitanţă de două miliarde şi a rostit cuvântul “recesiune” arătând la “îngheţul” încasărilor bugetare din cauza (sic!) Generalului Iarnă. În aceste condiţii, “dezgheţarea” salariilor rămâne o problemă strict politico-electorală şi riscă să distrugă tot discursul anterior al Puterii legat de sacrificiile crizei.

Mai mult, discursul lui Traian Băsescu a creat un orizont de aşteptare, iar dezamăgirea ar putea fi mult mai mare decât mulţumirea adusă de o eventuală reîntregire a salariilor. Pe termen scurt, politic vorbind, Băsescu a repurtat o victorie, pentru că Opoziţia nu putea să aibă o replică din care să tragă beneficii la o astfel de, până la urmă, ipoteză. Dar pe termen lung?

* Masculocratie, via Andrea Paul Vass

Cu lacrimi în ochi, nu a zis “Daragoi Dmitri”, dar a făcut rocada cu acesta, Medvedev urmând să preia din nou Guvernul de la Moscova.
Prin toamnă, The Economist scria, într-un articol despre “dezamăgitoarea Românie”, că preşedintele Traian Băsescu, “încântător, dar problematic”, deşi are imaginea ştirbită din cauza scandalurilor, şi-ar putea face o revenire pe scena politică, precum Putin, ca premier al ţării, după încheierea mandatului său în 2014.

E drept, Băsescu nu mai poate reveni la Preşedinţia României, precum Putin, dar s-ar supăra oare să schimbe Cotroceniul pe Palatul Victoria, mai ales că, în cele două mandate, s-a comportat în nenumărate rânduri ca un premier sadea? Mai este însă o condiţie, vorba lui Cristian Preda, PDL să facă în aşa fel încă Crin Antonescu să-şi dea demisia de la PNL.

Curriculumul pentru grupa pregătitoare, supus dezbaterii publice, include şi Religia, copiii urmând să înveţe rugăciuni precum „Toţi, cu inima curată”; „Doamne, Doamne, ceresc Tată”, texte biblice, colinde sau cântări religioase, cum ar fi „Ţie, Doamne” sau Troparul Învierii Domnului. De asemenea, există exerciţii pentru învăţarea închinăciunii. Matematica este la pachet cu explorarea mediului (???), muzica alături de mişcare, iar, ceea ce mi se pare flagrant şi ţine probabil de lipsa de personal, NU EXISTĂ limbi străine. Culmea este că la grădiniţă există astfel de cursuri de limbi străine. Cine ştie, la dezvoltare personală poate vor exista cursuri de memorie care să îi ajute pe copii să-şi amintească în clasa I de cursurile de limbi străine învăţate la grădiniţă. Amin!

Românii se informează în proporţie covârşitoare de la televizor (85%), sursa numărul doi de informare fiind radioul (32%), potrivit unui Eurobarometru dat de Comisia Europeană în 2011. Un studiu IRES din acelaşi an confirmă că românii sunt sclavii telecomenzii: 83% dintre ei se uită zilnic la tv, defalcat astfel: 77% studii elementare, 83,4% studiii medii şi, atenţie, 88,1% studii superioare. O medie de anul trecut arată că românul petrece cam patru ore pe zi în faţa micului ecran şi, ceea ce este şi mai interesant, valorizează în mod absolut ceea ce vede. “Dacă s-a dat şi la televizor” rămâne o afirmaţie valabilă şi în zilele noastre, chiar dacă e vorba de DDTV sau STRES TV. Netul ocupă spaţii ample, peste 54%, dar doar în spaţiul urban. 39% dintre români nu citesc niciodată cărţi, în timp ce 41% lecturează cel mult o dată pe lună. Sportul, lectura sau frecventarea unor instituţii culturale nu fac parte dintre activităţile de timp liber preferate, arată şi un studiu GfK. Televizorul creează dependenţă, este ca un drog, deşi calitatea transmisiilor şi producţiilor este în scădere. Asemenea gospodinei lui Gospodinov, nu renunţă la el, indiferent de consecinţe. De unde vine această adicţie? Are cineva o telecomndă?

“Când am trecut la sărituri, la coborâre m-am oprit, nu ştiam ce să mai fac şi am căzut. Eram conştientă, am rămas întinsă şi am aşteptat ambulanţa (…) Când am ajuns la spital la Bucureşti, lucrurile stăteau încă bine. Doctorii nu au putut să intervină peste operaţia care o făcusem înainte. Am tot aşteptat să-mi revin, dar nu a fost aşa. Eram conştientă că lucrurile nu se vor schimba radical, dar speram totuşi să fie mai bine”, a povestit Andreea Chelaru pentru Dolce Sport.

Nu a avut “norocul” lui Neşu ca accidentarea să se producă în Olanda, dar nici nu a disperat. A făcut o facultate, speră să se poată întreţine singură, iar săptămâna trecută a venit la Bucureşti pentru a-i vedea în spectacol pe cei de la Cirque du Soleil.
Nimic nu s-a schimbat însă în sportul românesc. Gimnastele de la naţională încă nu sunt asigurate în caz de accidentare. O recunoaşte chiar Octavian Bellu, care spune că în sportul amator nu există astfel de poliţe. Şi-o fi plătit impozitele pentru ajutorul social?

Relaţia strânsă este păstrată doar cu protestatarii:

“Întrucât situaţia actuală de profundă nemulţumire în care se află poporul român este deosebit de grea, ca urmare a crizei morale şi economice din societate, în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod ale Bisericii Ortodoxe Române din 15-16 februarie 2012 va fi dezbătută cu prioritate problema cum poate contribui Biserica, prin cuvânt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti”.

Şi, totuşi, greşesc, BOR s-a gândit totuşi la creştinii din România. Prin agenţia sa de turism, contra unor arginţi în valută forte, promite pelerinaje în ţări mai calde. Aleluia! Un  sfat creştinesc: Nu luaţi trenul!

PS: Mail primit la redactie: “in buzau la sageata,com inzapezita painea se vinde cu 10lei,iar la mexenu la fel inzapeziti se cerere pt a reincarca telefonul la generator 10 lei,la supermarketuri toate s-au scumpit cu 50%,legumele,fructele si carnea…”

România are un nou guvern. Şeful spionilor, despre care se vorbeşte de ani buni că este pregătit în laborator pentru a-l înlocui pe Traian Băsescu la Cotroceni, l-a  concediat pe Emil Boc de la Palatul Victoria. Şi-a făcut o echipă de juni politicieni, care au menirea să blocheze demersurile USL de popularizare pentru că mare brânză (că tot vorbea cineve de Guvernul Dolly), să fim serioşi, nu au cum să facă într-un timp atât de scurt şi într-un an cu două campanii electorale. Păcat de ei, sunt tineri sacrificaţi pentru a nu-şi eroda imaginea cei care tocmai au plecat. Până una alta, în ciuda problemelor din CV-ul unora, merită creditul începătorului. Iar MRU a reuşit în primele ore de la învestitură să provoace primul tsunami din USL.

Un simplu telefon dat lui Victor Ponta i-a îndulcit până la sirop discursul liderului PSD, deşi mereu se aude că între SIE şi SRI ar fi disensiuni insurmontabile. Ponta a încercat să dreagă busuiocul pe Facebook, unde Crin “Dolly” dormea ca de obicei, dar a urmat replica acidă a PNL. În ciuda frăţiei care duce la Curtea Constituţională, au rămas destui politicieni din ambele tabere care au început să mârâie printre protocolul USL unii la alţii. Divide et impera a funcţionat şi de această dată. Baciul Ungureanu a debutat în trombă fără să se agite prea mult. Aşteptăm urmarea.

Dacă “stângistul” Ponta a plusat electoral cu o donaţie către SMURD, Crin Antonescu s-a plâns că va fi nevoit să se împrumute de la prieteni pentru a rezista pe parcursul grevei parlamentare.  Poate s-ar fi înscris şi la ajutorul social, dacă Boc, evident la indicaţiile lui Băsescu, nu ar fi modificat legislaţie cu privire la deţinerea de blănuri şi bijuterii. Liderul PNL nu are însă nevoie să testeze noile norme de creditare ale BNR, pentru că o simplă privire prin ultima declaraţie de avere arată că are în conturi circa 300.000 de euro.

În plus, soţia câştigă peste 6000 de euro lunar de la Parlamentul European, fără a pune la socoteală cei 100.000 de euro câştigaţi pentru consultanţă de la una dintre firmele lui Patriciu înainte că arhitectul de la Adevărul să aibă probleme financiare. Şi atunci, pentru ce acest circ? Pentru electoratul liberal, în nici un caz.

Doctorul Oprescu măcar are o scuză. Probabil vrea un electorat sănătos şi îl pune să facă mişcare prin nămeţi încă de la prima fulguială. Se va vedea mai la vară dacă această oxigenare îi va amputa din şansele de a sta încă un mandat la căldurică. Nu e cazul să reiau toate aberaţiile, de la maşinile de deszăpezire întoarse din drum la marginea Bucureştiului pentru că nu au rovinietă până la sinistraţii care refuzau un ceai fierbine pentru a nu fi “otrăviţi” pentru că ajungem la alte aberaţii de gen “păcat de ţară că e locuită”.

Vina e împărţită. Autorităţile sunt tradiţional luate pe nepregătite, dar şi românului “ce-i mai place” să folosească maşina pe post de umbrelă sau de sanie, după sezon. Parbrizul să fie curăţat cât să vadă şoferul că, în rest, Raed Arafat cu mila. La alţii însă se poate şi altfel. Vedeţi imaginile de mai jos. Găsiţi asemănările şi deosebirile. Câştigătorul primeşte cadou o lopată. Exclus Boc pentru că a văzut o ţară întreagă că are una.

Japonia. Atât!

Fabulospirit, România mereu surprinzătoare etc.

Japonia din nou, dacă nu mă credeţi din prima

“Va dau cuvantul meu de onoare ca am fost acolo la ora fixata. Eram singur in Piata Universitaii, am plecat si m-am intors dupa o jumatate de ora. Va dau cuvantul meu de onoare ca peste trei luni am fost acolo, se poate dovedi prin documentele SPP, care noteaza fiecare miscare a presedintelui”, spunea Băsescu.

Poporul, de aproape două săptămâni, nu mai vrea să rateze întâlnirea cu Traian Băsescu şi îl aşteaptă în Piaţa Universităţii. Va veni preşedintele să-l salute? Voi ce credeţi că va face Traian Băsescu astăzi? Va redeveni preşedintele-jucător sau va fi ca “un dictator în delir, paralizat de frică” (Victor Ponta) sau “un om disperat, care oscilează între milogeală şi agresivitate” (Mihai Voicu, vicepreşedinte PNL)? Hai să vedem cine ghiceşte ce va va face preşedinte astăzi.

Teodor Baconschi

Iulian Urban: “Nu cumva suntem nişte viermi care îşi merită soarta, şi asta pentru că majoritatea dintre noi ne lăsăm induşi în eroare de dejecţiile din haznalele Antenelor via USL?”, s-a întrebat Iulian Urban pe blog, incluzându-se în întrebarea retorică de dragul formulării.

Teodor Baconschi: “Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii”.

PS: Un alt pas înapoi extrem de important făcut de PDL este revocarea taxei auto, cu siguranţă mai de impact decât demiterea lui Teodor Baconschi. Ce urmează?

Opoziţia o să înjure Puterea din cele mai ascuţite guri, iar Puterea o să arate cu degetul la criza mondială şi problemele din vecini. Va fi un simplu exerciţiu de oratorie într-un an abundent în campanii electorale. Ca şi mitingul de joi, sesiunea mai întreţine însă atmosfera de proteste, care altfel riscau să se stingă în manifestaţii tot mai disparate şi tot mai marginale.

“Jos Băsescu!” a fost cea mai des auzită scandare, iar numele preşedintelui a aprins imaginaţia făuritorilor de pancarte. Cu toate acestea, preşedinte-jucător nu a ieşit la bătaie, aşa cum a făcut-o de atâtea ori. A avut apărători în mediul online, pagina de Facebook “Alături de preşedinte” depăşind 20.000 de susţinători, dar atât. Nişte poze cu Băsescu alături de Bush, nişte texte de propagandă, nimic de campania spumoasă de altădată pe online. Exceptând acea ironie la adresa jurnaliştilor, pe care i-a întrebat de ce lipsesc de la manifestaţie, Traian Băsescu nu s-a expus în aceste zile.

Retragerea legii sănătăţii înainte de declanşarea protestelor şi readucerea lui Raed Arafat au fost mişcări care demonstrează că a ştiut tot timpul ce se / se va întâmpla, că nu se află (încă) în situaţia lui Emil Constantinescu. Şi, totuşi, de ce a tăcut Traian Băsescu în aceste zile? A aşteptat să treacă valul cel mare, a aruncvat piatra şi a aşteptat să-şi frângă gâtul ceva lideri din PDL? Ce credeţi că va spune preşedintele la prima ieşire publică?

Între timp, Albă ca Zăpada îşi face tot mai mult apariţia prin Piaţa Universităţii. Şi-a pierdut condurul fugărită de jandarmi, împiedicânu-se de o bordură mişcată de ultraşii anti-Videanu, dar prinţul nu şi-a făcut încă apariţia. Au trecut zece zile de proteste, şi Albă ca Zăpada se gândeşte că nu va avea timp să-şi coase rochia pentru alegeri, mai ales că toată lumea vorbeşte de un bal anticipat.

Poate cu un condur împrumutat de la Crăiasa Udrea, un inel de la Miss Anastase şi un pluton de bravi cavaleri de la Ge’alul Oprea, situaţia se schimbă. Ninge în Bucureşti, Albă ca Zăpada se plimbă din nou prin Piaţa Universităţii. Dar cine este prinţul?

Întrebarea este dacă protestele vor continua, în condiţiile în care SMURD şi Arafat nu mai erau demult motoarele de la Universitate. “Eu am ieşit în stradă pentru mine”, scrie un cititor Realitatea.net, iar o lectură a pancartelor demonstrează clar că motivele ce-i mână în luptă pe manifestanţi sunt diverse.

Unii au probleme cu taxa auto, alţii cu exploatarea auriferă de la Roşia Montană, cei mai mulţi cu Traian Băsescu, unul cu doctorul “Calafat”, iar ultraşii din galerii voiau şi ei să intre în cantonament ca echipele de fotbal pentru a nu-i prinde noul sezon nepregătiţi. Opoziţia avea şi ea propriul interes să agite spiritele, însă nu a găsit în Arafat o locomotivă. Deci, Chuck Norris a rezolvat situaţia? Sau nu?

Reporter: De ce sunteti aici?
Manifestant: Sa il sustin pe domnul Calafat !
Reporter: Pe cine ?!?!
Manifestant: …pe domnul Calafat…
Reporter: Cine e domnul Calafat?
Manifestant: NU STIU

S-au tăiat salariile şi pensiile, s-au redus drastic drepturile revoluţionarilor, preţurile carburanţilor au luat-o razna, au apărut mitinguri de protest în toată Europa, dar Mioriţa a fost mai puternică. A fost nevoie de un simbol, un sirian născut din părinţi palestinieni, pentru ca “mămăliga să explodeze” din nou în România. Proteste în toată ţara, Traian Băsescu, probabil informat de posibilele probleme, a făcut unul dintre puţinii paşi înapoi din cariera sa de politician.

Raed Arafat, omul care a sfidat Mioriţa

Şi toate acestea au fost declanşate de o bucăţică infimă dintr-un proiect de lege al sănătăţii, o bagatelă în comparaţie cu alte probleme ale României. Dar deja Arafat s-a pierdut în mulţime. A fost vizibil câteva zile, însă nu are anvergura unui Che Guevara. Chiar dacă s-ar striga, după modelul Hagi, “Arafat preşedinte!”, doctorul Arafat pare ieşit din ecuaţie. Protestele nu mai au nimic de-a face cu SMURD, cu sistemul de sănătate. Au de-a face cu criza, au de-a face cu campania electorală, cu Opoziţia, cu “Jos Băsescu!”. Morala este că poporul român a rămas fidel iconografiei, are nevoie de o figură proeminentă pentru se urni. Ceea ce, la momentul actual, nu au nici Puterea, nici Opoziţia. Iar pe Arafat, din fericire, nu-l interesează politica.

Românii sunt deştepţi, talentaţi, educaţi, campioni, dar nu ştiu să-şi preţuiască valorile. Victor Mihalachi şi Alexandru Dumitrescu, campionii mondiali şi europeni la canoe, au ieşit din anonimat în ziua când au luat medaliile şi în această săptămână, când au fost premiaţi de CS Dinamo pentru aceste performanţe cu un gel de duş şi o plachetă. Un gel şi o plachetă, nu e un banc cu miliţieni, deşi suntem în zonă!

Mai mult, pe una dintre plachete, înmânată – cum altfel? – de chiar ministrul Traian Igaş, i-au mai greşit şi numele campionului. Abia acum parcă ne-am afla într-un banc cu miliţieni.

Cei doi sunt calificaţi deja la Olimpiada de la Londra şi promit să se întoarcă de acolo cu medalii. “Noi ce să facem? Să nu mai luăm medalii pentru că e criză?”, spun cei doi, pentru catre singura motivaţie o reprezintă medaliile transformate în rentă viageră mai târziu, când nu se ştie dacă onor conducerea MAI le va găsi câte un post de agent principal la o secţie de poliţie din Ferentari. Din păcate, situaţia nu este singulară. Recent, o fostă campioană olimpică la gimnastică a povestit cum i s-a oferit un post de recepţioneră. Dar, românii au talent să-şi umilească valorile.

Era primul mare nume care scăpa de sub “braţul lung al justiţiei” pentru că aveau să urmeze şi alţi. Luni, a fost aglomeraţie mare la eliberări. Fostul ministru al Muncii, Paul Păcuraru, deputatul Dan Ilie Morega şi primarul Florentin Pandele au fost achitaţi în dosarele în care erau judecaţi.

Nu s-au calificat de breaking news, pentru că în aceeaşi zi a fost eliberat pe ritmuri de manele Sile Cămătaru. Dar justiţia funcţionează. Poate cineva să contrazică acest adevăr când un alt mare abonat al dosarelor istorice, Şerban Mihăilescu, alias Miki Şpagă sau Bacşiş, în varianta franţuzească a fost condamnat. Un an cu suspendare!

Şi pentru că în toate trebuie să existe un echilibru, la ora când scriu aceste rânduri, Bercea Mondial se pregăteşte să iasă din închisoare pentru a da o paranghelie de Sărbători. Crăciun fericit!

Dar vrăjitoarele nu sunt singurele care îi ştirbesc autoritatea lui Dracula. Să nu uităm ce influenţă a avut flacăra violet şi parapsihologul Aliodor Manolea în ultima campanie electorală şi mult timp după aceea. Şi atunci, unde este poporul român cel aproape 100% religios din sondaje, care donează cu frenezie pentru Catedrala Mântuirii Neamului sau mulţumeşte Divinităţii pentru că a ascultat rugaciunile unui “păcătos” patron de fotbal? Este acela care aşteaptă Paştele şi Crăciunul pentru a merge la biserica?

2012 se anunţă un an al dosarelor, al ţepelor din Piaţa Victoriei. Tema corupţiei pare să fi redevenit una de actualitate, chiar dacă tot găleata de partid, roşie, portocalie sau rozalie, va face legea în campania electorală. PDL a dat tonul. A aruncat pe piaţă ideea că Monica Macovei ar putea candida la Primăria Capitalei, a aprobat cu voia baronilor un cod deontologic destul de dur şi chiar a pus cătuşe unor importanţi cotizanţi de partid.

Opoziţia a căzut deocamdată în această capcană din moment ce fostul procuror Victor Ponta declara de curând: “O să câştigăm alegerile. O să-i băgăm şi în închisoare, să nu vă faceţi niciun dubiu, măcar la asta mă pricep”. Dacă se pricepea, ar fi ştiut că justiţia ar trebui să fie independentă de politică, dar acum interesele sunt altele din moment ce acelaşi preşedinte de partid spune că “indiferent de decizia instanţelor, locul lui Adrian Năstase este doar în interiorul PSD”, aceasta nu doar ca o decizia a sa ori a conducerii partidului, ci pentru că fostul premier este legat indisolubil de partid în percepţia publică. Aşa o fi în politică, dar justiţia ar trebui să funcţioneze după alte criterii.

În concluzie, eu zic să staţi pe aproape, războiul “ţepelor” a reînceput. Primul episod, pe 15 decembrie, când e pronunţare în dosarul “Mătuşa Tamara”. Unchiul Sam, în vizită de curând la Bucureşti, abia o aşteaptă!

Domnă, aveţi un ceas?

Auzim în metrou, autobuz, la coadă la medicul de familie, citim peste umăr la vecina de aglomeraţie în cartea cu coperţi roz ca viaţa e prea stresantă, că timpul parcă s-a contractat, ne mirăm ca nu ştim cum de azi e vineri când acum câteva ore parca era luni. Ne mirăm că nu mai există primăvară, ca despre „pardesiu” copiii pot afla doar din dicţionar, iar până şi anotimpurile nu mai sunt în număr de patru.

Primarului Poteraş mulţi spun că i-a sunat ceasul, că are dosare la DNA, că degeaba face parcări cu etaj dacă tot macaraua firmei de ridicări de maşini rămâne cea mai eficientă pentru trafic, că locurile de joacă nu mai sunt ce au fost nici dacă vine Nadia să facă tumbe în ele, dar o farama de linişte aduce în inimile locuitorilor sectorului 6 din Bucureşti. Aceştia îşi pot alege ora convenabilă şi chiar gradele Celsius la care vor să traiască.
Dacă eşti în întârziere la serviciu, e bine să te uiţi la ceasul de la pasajul Lujerului care e încă pe ora de vară. Trebuie să recunosc că e o alegere strategică! În caz că e ambuteiaj, iar intersecţia Lujerului este una dintre cele mai aglomerate din Capitală, nu mai încerci să tai benzile, sa dai faruri sau să claxonezi când vezi ce de timp mai ai. Te uiţi liniştit cum vecina de bandă îşi face manichiura şi dai mai tare Radio Guerilla.

Dacă ţi-e prea frig, e bine să mergi în Parcul Păcii, unde ceasul cu termometru montat acolo arată în plina toamnă/iarnă între 25 şi 27 de grade. Asta dacă nu bate soarele în ceas, căci atunci poate ajunge şli la peste 30 de grade, deci e rost şi de cartea recordurilor. Iar ora chiar nu mai contează, căci e dependentă de temperatura.

Ceasul de lânga Palatul Cotroceni arată o ora care nici de vară nu e, nici legătura cu soarele nu are, e o ora misterioasă, dar ce mai contează ora exactă când putem citi mesajul de sub ceasul cu leduri roşii: „bine aţi venit în sectorul 6”. Eu cred că ceasul este pus special pentru Traian Băsescu, pentru atunci când întârzie la muncă şi sunt profesorii plătiţi cu ora la vreun miting. Bine aţi venit în sectorul 6! La mulţi ani!

“Nimic de Basescu, nimic de Geoana, trei vorbe neutre despre cei trei, ce vreti sa comenteze postacii de serviciu?”.

Postacii au devenit la rândul lor “europeni”, apar ca vedete ale Internetului în prestigioase instituţii media ca BBC sau Deutsche Welle, chiar dacă din perspectivă peiorativă.

“Încrederea oamenilor în informaţiile publicate pe internet a fost afectată de numărul uriaş de persoane plătite de către diferite companii pentru a posta pe forumuri mesaje tendenţioase. Postacii pot “otrăvi” dezbaterile online şi-i pot face pe utilizatorii de internet să nu ştie în cine să aibă încredere, spun cercetătorii canadienii şi chinezi de la mai multe universităţi. Unele companii au creat zeci de mii de conturi false care inundă forumurile şi creează haos în dezbateri“, scrie bbc.co.uk.

Cultura politică în Europa de Sud-Est este plină de atacuri la persoană extrem de dure şi împroşcări cu noroi, iar partidele au început să migreze către Internet, angajând “mercenari retorici” pentru a purta războaie online, comentează, vineri, postul Deutsche Welle. Acest tip de comportament este prezent şi în China, prin “Partidul-50-de-Cenţi”, o grupare naţionalistă de bloggeri, plătită de Guvernul chinez.

În Statele Unite, potrivit unor informaţii, membri ai personalului Congresului au alterat postări pe Wikipedia. Însă acest tip de “aruncat cu vitriol online” nu a fost observat la o asemenea amploare ca în Europa de Sud-Est.

Postacii există, aşadar, peste tot, din SUA până în China şi din reţelele sociale până la cel mai mic site care poate prezenta un interes oarecare. Sunt ei atât de nocivi, chiar alterează dezbaterile online? E cazul să apară meseria de anti-postac?

O excursie la munte ideală pentru mine înseamnă să mergi “după botul maşinii”, liniştit, pe drumuri cel mult judeţene, să te uiţi nicăieri şi peste tot şi, neapărat, să fie radioul închis.

Nu vorbesc de „un munte de weekend”, aşa că botul maşinii de data asta m-a dus spre Polovragi, localitatea aceea unde Elena Udrea, Nicolae Văcăroiu şi Ion Iliescu sunt vecini buni şi nu au habar de politică. Dacă eşti cu frica lui Dumnezeu, dai o fugă pe la o frumoasă mânăstire, iar dacă te interesează mai mult ştiinţa, îţi pui o haină mai groasă şi faci pasul piticului prin Peştera Muierilor, la câţiva kilometri distanţă. O peşteră care în ţări cu turism „deştept” ar fi semnalizata cel târziu de la Piteşti.

Mai fusesem şi mă miram că este lăsată să intre lume cu copii atât de mici şiind ca sunt porţuni pe care se merge de-a buşilea.

Şi dacă tot e relaxare, relaxare să fie! Aşa că te urci din nou în maşină, iei piciorul de pe acceleraţie şi pleci agale spre Novaci, Rânca, şi începi să urci pe Transalpina, pentru a coborî pe Transfăgărăşan.

Drumul e când în regulă, când complet neamenajat, dar face parte din farmecul aventurii şi orice maşina condusă cu atenţie îl poate învinge. Şi ai de ce să faci asta…. Te simţi într-un loc deasupra lumii. Ai şanse mari să uiţi de telefonul mobil, mai ales ca nici reţea nu e pe acolo, de internet, de metrou şi de aglomeraţie. Sau le poţi folosi ca să pui poze pe Facebook:)

Nu ai cum să nu se simţi european, dacă până şi conservatorii britanici de la Top Gear şi-au îmblânzit sutele de cai putere cu serpentinele furioase ale celui mai periculos şi spectaculos drum din România.

Nu a mai contat aritmetica parlamentară, care nu prea le dă voie să spere la suspendarea lui Traian Băsescu, important a fost faptul că îl vor arăta cu degetul pe omul care are grijă să nu crească în vreun fel bugetul familiilor de bugetari/pensionari. Nici nu pot începe o campanie de achiziţii aşa cum promite Gigi Becali la Steaua pentru că aceiaşi lideri ai Opoziţiei au blamat traseismul politic care, întâmplător, la acest moment nu îi avantajează.

Şi atunci, de ce insistă Crin Antonescu şi mai ales Victor Ponta să demareze o campanie de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Se simte vinovat faţă de Mircea Geoană şi îl vrea totuşi preşedinte mai mult de o noapte? Sau totul e doar un banc?

Ne enervăm când funcţiile publice sunt ocupate politic şi nu de profesionişti, că nu suntem în stare să luăm bani oferiţi aproape gratis de UE, că găleata “chinezească” a rămas cea mai bună campanie electorală.

Ne enervăm că nici un brand de ţară nu a avut succes, că nu avem servicii, că bulgarii au plaje mai curate, ungurii alimente mai ieftine, iar ruşii tot nu vor să ne dea tezaurul.

Ne enervează Vântu, Patriciu, Voiculescu, mogulii şi miliardarii de carton care au dat tunuri şi nu au avut iniţiative economice măreţe.

Ne enervează huliganii din fotbal, etnobotanicele, Tatoiu, familia Lis şi Crudutza, dar tragem cu ochiul la tabloide să vedem ce au mai făcut, aşa cum nu ignorăm spectacolul OTV din fuga telecomenzii (la ora când scriu, Dan Diaconescu vorbeşte fără pauze cu Mirabela Dauer despre nişte bijuterii furate).

Ne enervează când Băsescu măsoară la kilogram educaţia, declarând că profesorii sunt cel mai bine plătiţi bugetari în raport cu orele prestate, ne enervează că ne pleacă medicii, că nu se mai întorc studenţii nici în vacanţe, că huliganii noştri sunt mai răi ca ai lor, că facem referendumuri degeaba, că există reformişti în politică la fel de degeaba, că agresorii ies în cele din urmă victime şi că Academia vrea să scriem “fontana” cu â.

Ne enervează multe. În fiecare zi. Dar, luată pe bucăţi, România nu mai este aşa de urâtă. Până şi cerşetorii lasă “raiul” de afară şi se întorc în ţară, trântesc un palat cu turnuleţe şi fără lift pentru cal pe care îl racordează la reţeaua electrică publică cu nişte sârme rămase de la “neferoasele” refuzate de la centrul de colectare din colţul străzii. Şi o iau de la capăt.

REALITATEA.NET vă provoacă la dezbatere, nu pentru a avea încă un motiv de înjurătura care ne stă pe buze, ci pentru că gunoiul aruncat sub preş nu este o soluţie. Aşa că, pe voi ce vă enervează în România? Aşteptăm răspunsurile AICI.

Se circulă pe partea stângă, dar problemele cu locurile de parcare par să fie la fel de complicate şi în Limassol. Un pat mai găseşti, dar un loc de parcare mai rar, aşa că e bine să ai grijă de el cum poţi mai bine pentru a nu avea surprize pe îngustele străzi din Cipru, deşi nu am văzut timp de o săptămână vreo caschetă de poliţist, ce să mai vorbim de firme căpuşă de ridicat maşini.

În tot acest amalgam de european, balcanic şi influenţe tot mai mari dinspre est, românii au găsit nişa. Singura coadă pe care am văzut-o, la care stăteau inclusiv călugării, a fost la “Rumanian mici”.

Este ceva, dat fiind că majoritatea teraselor erau pustii. Mă rog, ocupate de pisici leneşe, indiferente dacă primesc la final o băcăţică de mic, de kafta sau de meze asezonate cu o bucăţică de hallumi puţin prăjită la grătar.

Sare din fotoliu direct pe banda de alergare şi, după ce a verificat cu propria coasă că gazonul e tuns mai ceva ca la “Forfecilă”, preia cu capul după ce este ridicat de colegii de bandă dreaptă, degajează terenul până la Cluj, de unde Elena Udrea face un stop elegant pe piept, dă poza repede pe Facebook – gazonul rezistă, postează din fugă ceva despre colegii de balon din Ţinutul Secuiesc – gazonul rezistă – tocurile din fonduri europene se fac praf- gazonul rezistă.

“Natura încă ţine cu mine”, explică Elena Udrea cârcotaşilor care arată câteva frunze ofilite rămase pe scaunele neocupate de Mişcarea Populară de reinventare a sportului cu balonul rotund). Gazonul rezistă, doar publicul e plictisit şi vrea mai repede la vot!

Paleologu împarte cu zâmbete largi pliante cu vizita Regelui Carol la stadion prin 1930, Vadim joacă spânzurătoarea la oficială cu Bideu Marinescu şi nu înţelege de ce Marcel Pavel cântă “Deşteaptă-te române” în loc de “Treceţi batalioane”.

Doar Băsescu stă în piscină la Cotroceni, cu tava de beţişoare coreene şi o revistă cu paginile mototolite rămasă amintire de pe vapor la margine. Îl strigă pe singurul consilier rămas peste program: “S-a terminat cu joaca pe stadion? Cum am putea schimba regulile fotbalului, hai să vedem ce spune Curtea Constituţională, da?, vreau să fie mingea mereu în terenul meu, s-a-nţeles? Şi spune-i lui Lăzăroiu că de mâine nu mai are voie la ping-pong!”

Meciul s-a terminat indecis, se aşteaptă verditul CCR, dar la radio încă se aude vocea lui Ilie Dobre – Goooooool – care şi-a bătut încă o dată recordul mondial.

Să ne panicăm? Dacă ar fi să ne luăm după alţi cercetători, ar fi cazul, pentru că planeta este dezechilibrată rău, dar nu în sensul în care vă aşteptaţi.

Potrivit unui raport al Federaţiei Internaţionale a Crucii Roşii, la nivel mondial sunt mai multe persoane obeze decât malnutrite, care obişnuiesc să consume. Organizaţia umanitară cu sediul la Geneva şi-a centrat raportul anual pe catastrofele din lume, pe problemele de nutriţie, subliniind disparităţile dintre bogaţi şi săraci, precum şi pe recenta creştere a preţurilor.

Potrivit statisticilor Crucii Roşii, 1,5 miliarde de persoane din lumea întreagă sufereau de obezitate în 2010, în timp ce alte 925 de milioane sufereau de malnutriţie. Să mai zică cineva că nu avem preşedinte cu viziune. De când vorbea Traian Băsescu de “graşi şi slabi” şi încerca, prin foarfecele lui Boc, să echilibreze situaţia?

Şi vecinii pot să vă facă astfel de bucurii dacă aţi făcut scandal atunci când au pus manele în zori de zi sau v-aţi plâns că v-au inundat a nu ştiu câta oară.

Paradoxal, extratereştrii nu vor fi întrebaţi nimic. Asta deşi, potrivit unui studiu comandat de Discovery, peste 40% dintre români cred în existenţa omuleţilor verzi (de asta s-o rebrandui PDL?) şi în faptul că specia umană va avea numai de câştigat de pe urma relaţiilor cu fiinţe de pe alte planete. Aleluia!

Scandal, flori ofilite, dar noi tot nu o să intrăm în Schengen anul acesta, iar olandezilor puţin le pasă de cele câteva sute de mii de euro pe care eventual le pierd din cauza “şantajului” mioritic, dacă ar fi să copiem limbajul unor europarlamentari olandezi.

Finlanda nu ne vrea nici ea în Schengen. Ce ne facem? Îl întrebăm pe Moş Crăciun de bon fiscal pentru cadourile din sac, oprim renii la graniţă ca să ne asigurăm că se enervează ţările de lângă noi pentru că că nu îşi mai primesc ăia micii turta dulce la la Moshu? Căutăm cu Garda Financiară în ghivecele cu crăciuniţe bacterii ucigaşe?

Haideţi să îl corectăm puţin pe dl premier. Dacă ar fi avut mai multă parte de limba română, premierul poate şi-ar fi nuanţat discursul. “A avea carte; ai carte, ai parte = a avea acte, în regulă, pentru susţinerea unei pretenţii de proprietate. În Dicţionarul Limbii Române – Academia Română) de la 1913 expresia pare a se trage de la carte cu sensul de ‘scrisoare’ (Karte-epistola cca 1700) şi de “ordin (domnesc ) în scris”, “act scris dat de cancelaria domnească…document”. Substantivul parte din expresia noastră, a însemnat şi înseamnă încă şi “ceea ce aparţine cuiva”, “folos, şansă, noroc” Carte însemnând document de proprietate, de posesiune, expresia “ai carte-ai parte” invoca necesitatea actelor doveditoare asupra dreptului de proprietate în cazul unor litigii. Dreptul de proprietate al cuiva asupra unui teren, partea, trebuia susţinută la procese prin “cărţi domneşti” (gospod).

Într-adevăr, dacă ai “carte”, adică un contract cu statul după o licitaţie dubioasă, acte de proprietate pe o făbricuţă intrată în faliment sau ceva acţiuni moştenite la Fondul Proprietatea, se poate spune că ai “parte”. În caz contrar, ajungi, pe un salariu de mizerie, să faci pe profesorul în sistemul educaţional din ce în ce mai deteriorat din România.

Premierul are dreptate atunci când vorbeşte de dorinţa părinţilor de a avea copii instruiţi. În acest an, 41% dintre români recunosc că au apelat la meditații pentru copiii lor. În ceea ce privesc posibilele motivații pentru acest lucru, există câteva cifre relevante: peste 90% declară că vor să aibă un copil bine pregătit; 68% dintre părinții care au apelat la meditații pentru copiii lor își exprimă acordul (total sau parțial) cu faptul că profesorii nu își fac treaba la clasă, spre deosebire de 54% care răspundeau la fel anul trecut; peste 60% dintre părinții care au apelat la meditații sunt de părere că elevii care iau meditații obțin note mai mari. Materia la care s-au luat cele mai multe meditaţii este matematica (90%), potrivit IRES.

Luni începe un nou an şcolar, după o nouă lege a educaţiei, dar tot cu profesori prost plătiţi, cu meditaţii pentru tot cartierul şi cu mii de posturi ocupate de suplinitori care au avut mai puţine perle la titularizare. A, mai este un amănunt, anul şcolar începe cu intonarea imnului naţional. Măcar pe ăsta să îl ştie bine românii.

Represaliile nu s-au lăsat aşteptate. Osama a fost executat şi aruncat în ocean până la proba contrarie, Saddam Hussein a fost spânzurat, iar întreg spaţiul arab este bântuit de revoluţii antamate pe reţelele de socializare.

Justificările apar pe bandă rulantă. 11 septembrie 2001. Melissa Doi, în vârstă de 32 de ani , se află la etajul 83 al turnului de sud al WTC. Apel la 911:

- “Voi muri, aşa este?”, afirmă ea plângând.

- “Nu, nu, nu, nu”, răspunde operatoarea.

- “Voi muri, ştiu!”

- “Doamnă, doamnă, spuneţi-vă rugăciunile”, afirmă angajata în semn de consolare.

- “Doamne, te rog …”

La turnul de control din Boston, de unde au plecat cele două avioane deturnate către New York, un controlor întreabă: “Avem o problemă, acolo, avem un avion care a fost deturnat şi care se îndreaptă spre New … New York, şi avem nevoie de voi, avem nevoie de un F-16 sau altceva pentru a ieşi din situaţia asta”.

Răspunsul nu are nevoie de comentarii: “Suntem în viaţa reală sau este o simulare?”.

Din păcate, nu era o simulare. Fostul preşedinte american George W. Bush susţine că nu regretă nicio decizie luată după 11 septembrie, inclusiv războiul cu Irakul şi folosirea controversatelor tehnici de interogatoriu considerate ca fiind tortură, potrivit unui interviu publicat vineri de USA Today. Au urmat războaie, au venit crize economice, visul american nu a mai fost chiar un vis, dar aveţi impresia că s-a schimbat ceva radical în lume după 11 septembrie?

Conform unui sondaj Gallup, românii sunt la fel de fericiţi ca libienii care se împuşcă prin Tripoli pentru o caschetă din seiful lui Gaddafi sau zâmbesc la la Miss Univers atunci când au norocul să împingă o limuzină unicat a dictatorului pe străzile ciuruite de bombardamente.

Nu avem fericirea nordică, iar explicaţia este simplă şi mercantilă: lipsa banilor. Ca noi mai sunt vietnamezii, somalezii, irakienii şi uzbecii. Să luăm partea optimistă a sondajului, 16% dintre români sunt fericiţi, că bogaţi sunt mai mulţi.

“Nimeni nu vrea să moară. Chiar şi oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Şi moartea e o destinaţie pe care toţi o împărtăşim. Nimeni nu scapă de ea. Şi aşa trebuie să fie, pentru că moartea e cea mai mare invenţie a vieţii. Este agentul care schimbă viaţa. E clar că vechiul trebuie să facă loc noului. Acum tu eşti cel nou, dar într-o zi, nu peste mult timp, vei fi vechi şi vei dispărea. Scuze că sunt aşa dramatic, dar e adevărat.

Timpul tău e limitat, nu îl irosi trăind viaţa altcuiva. Nu trăi blocat în doctrine, care înseamnă să trăieşti după rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa zgomotul altor opinii să îţi înăbuşe propria voce. Şi cel mai important, trebuie să ai curajul să îţi urmezi inima şi intuiţia. Ea ştie deja ce trebuie să fii. Orice altceva trebuie să fie într-un plan secund”

“Amintindu-mi că voi muri curând a fost cel mai bun instrument pe care l-am avut şi care m-a ajutat să fac alegerile importante din viaţa mea. Pentru că aproape orice – toate aşteptările, toată mândria, toată frica de lucrările jenante sau de eşec – toate aceste lucruri pălesc în faţa morţii, lăsând doar lucrurile importante. Amintindu-ţi că vei muri este cea mai bună metodă de a evita să cazi în capcana gândului că ai ceva de pierdut. Eşti deja fără protecţie. Nu există niciun motiv să nu îţi urmezi inim”

Citiţi discursul integral al lui Steve Jobs pe realitatea.net

“Mă gândeam că ar fi prea dificil să îmi îndeplinesc, în acelaşi timp, atribuţiile de ministru şi să fac tot ce îmi stă în puteri pentru victoria preşedintelui. Nu a fost însă cazul, le-am dus pe toate”, a spus Elena Udrea.

Culmea este că, probabil din cauza sprijinului prea mic din partea Elenei Udrea, şi Traian Băsescu s-a gândit să renunţe în 2009 la o nouă candidatură. Cel puţin aşa a spus purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, Valeriu Turcan, într-un interviu recent. Mă rog, a vorbit de crimă organizată şi de alte monstruozităţi, pe care, dealtfel, promisese să le eliminte în precedenta campanie electorală. Oare dacă Elena Udrea ştia de intenţia lui Traian Băsescu se mai gândea să demisioneze şi viceversa? Cert este că nici unul nu şi-a dus gândul până la capăt, spre nefericirea lui Mircea Geoană şi a “Mihaelei, dragostea mea”, care au adormit la Cotroceni şi s-au trezit anonimi în PSD.

S-au împărţit bastoane, s-au făcut arestări, combatanţii au ajuns pe tv şi la spital, precedentul Tottenham amplificând spaima de revolte. Am încercat să aflu cât mai multe direct de la sursă miercuri noapte, aşa că am început să navighez pe media iberică. Surpriză însă! Atât El Pais, cât şi ABC aveau pe front page “bătaia” dintre Messi şi Ronaldo de la Supercupa Spaniei.

Partida dintre Real Madrid şi Barcelona era considerată ştirea momentului pentru publicaţiile generaliste. Informaţiile despre incidentele de la Madrid erau abia a doua şi chiar a treia ştire şi mai toate articolele tratau mai degrabă implicaţiile vizitei Papei Benedict decât scandalul propriu-zis.

“Nu este cazul sa fiu ministru. Funcţia de ministru este una politică şi acolo stă un politician care ia decizii politice şi eu nu pot să reproşez acestui ministru nimic aşa că nu văd de ce ar fi înlocuit. Plus că eu sunt un om tehnic, ştiu ce înseamnă serviciile de urgenţă şi treaba mea este să consiliez un ministru cu privire la aceste detalii, să-l informez. Şi s-a văzut clar că treaba mea este în teren” (Raed Arafat. august 2010, Adevărul)

Raed Arafat este secretar de stat, dar nu va fi următorul ministru. Este minoritar în România, dar nu aparţine de minoritatea care trebuie. Poate ar avea vreo şansă dacă s-ar căsători repede cu vreo minoritară UDMR, după modelul fotbaliştilor africani care năzuiesc să joace în naţionala României.

Poate ar rata unele şedinţe de guvern, ocupat cu o intervenţei de urgenţă în weekend la Floreasca, aşa cum are obiceiul, dar sistemul de sănătate cu siguranţă ar avea nevoie de mai puţine pilule de Paracetamol canceroase cu Raed Arafat în Guvern.