Sylvie Guillem nu e nascuta sa fie una dintre gratioasele lebede ale lui Ceaikovschi. In copilarie o admira pe Nadia Comenici. E nscuta sa straluceasca singura pe scena, sa isi miste corpul de parca nu ar avea legatura cu Pamintul, sa exploreze si sa imping limitele miscarii dincolo de ceea ce o balerina poate face. Gratie si forta.

Intilnirile JTI sunt intotdeauna alese cu grija si cu cel mai  fin gust. I-am vazut Baletul lui Bejart, pe Joaquin Cortes si Alvin Ailey American Dance Theater. Fara Sylvie Guillem in “Push” ar fi fost ca si cum nu am vazut nimic. Gustul perfect al doamnei care organizeaza Intilnirile JTI mi-a oferit o seara fara de care nu merita sa traiesti. Multumes,Sylvie, multumesc, Gilda.

Pe cel are a scris aceste rinduri, dl. Ghise l-ar sancţiona pentru ,,delict ( sau semidelict?!) de presa”, cu o amenda de zece salarii medii pe economie, cu interdictia de a scrie  o vreme, chiar toata viata, i-ar retrage atestatul de publicist la ziar, de vorbitor la radio /TV, l-ar trimite la psihiatru anual si l-ar incarcera intr-o ,,casa de presa”.  Dl Ghise , cel care a  vrut sa avem jurnale jumatate vesele, jumatate triste, asa cum ar fi tara dumnealui,  nu doar ca a conceput o minunata botnita pentru presa( asa cum au mai incercat niste domni in ultimii 20 de ani, toti de la aceeasi institutie), dar a facut un imens deserviciu propriului partid, liberal, care ar trebu sa sustina profesiile LI-BE-RA-LE. Acu’ poate cu psihiatria ar fi putin adevar, deoarece care om sanatos la cap se ia la trinta cu Puterea, publica matrapazlicurile potentatilor locali in ziar, maninca pe  fuga pe o bucata de hirtie si de multe ori e  platit cu intirziere sau putin, dar merge  inainte? Oamenii sanatosi la cap fac ca dl Ghise: intra intr-un partid, se fac primari, parlamentari, vorbesc la telefon si merg pe benzina platitat si din impozitele unor nebuni şi, citeodata, viseaza la tineretea lor si vor o presa asa cum era Scânteia pe vremuri. Ehei, ce vremuri a trait domnul Ghise , cu cita placere le-ar intoarce si ni le-ar aplica…

Pentru dl.Ghise si cei care gindesc asemeni lui, citatul cu care am inceput este din Tudor Arghezi . Poate il amendati, la psihiaru  nu se  mai poate,  dar de interzis e loc .  Se aude, domnilor  liberali??!!!

Ce au cerut cei cu drepturi de autor ? NU NE TRIMITETI LA COADA.PLATIM, DAR CIVILIZAT.  Toate acestea puse cap la cap  ma duc la concluzia ca ,,pleziristul” si ,,ucide-l toaca ” (poreclele celor doi, ma scuzati, nu e o jignire, e o gluma) au o mare ura sau o mare nepasare fata de cei care isi pot pune gindurile pe hirtie, pe pinza, care au o opinie si nu sta ca oile.

Ei, ce ar fi de facut?

Pentru cei care trebuie sa se duca la coada, exista doua solutii ,dupa socoteala mea – fie sa se supuna , fie sa se opuna in justitie pentru un motiv simplu – NORMELE METODOLOGICE la vechea ordonanta NU BAT ORDONANTA, care precizeaza ca declaratiile si sumele sint virate de ala care da banii, nu de cel care primeste.  Adica se retin la sursa. Si nu spun asta pentru ca sint specialista in drept, ci pentru ca citez un specialist in drept: Gheorghe Piperea -http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/piperea-codul-fiscal-nu-poate-fi-aplicat-dati-statul-in-judecata-197665.html

Mult succes la contestatii. Vladescu si Seitan i-au facut un frumos cadou premierului Boc. Si tuturor celor au proasta inspiratie sa isi vinda ideile

,,Nu, nu este cel la care vă gândiţi.  Desi nu ar trebui sa  il nesocotim. ,,Cel mai bun partid”  a cistigat alegerile locale in capitala  Islandei.   O  tara cu oameni echilibrati, seriosi , temeinici si pusi pe treaba.  Cred    ca exasperarea i- a adus si pe acesti nordici  destul de anosti pentru gustul si efervescenta noastra latina, sa voteze un partid care le-a promis   un urs polar pentru Zoo si  un Disneyland linga aeroportul din capitala Rejkjavik . Cu aceste glume seful partidului, actor de comedie,  a atras atentia.     A  dezlantuit si  artileria grea,  atacind politicienii  si bancherii pe care i-a acuzat ca au distrus   economia Islandei  dupa prabusirea bancilor  in octombrie 2008.   In ciuda  oricarei analize , a risetelor si a traditiilor,  Jon Gnarr  a fost ales primar al capitalei islandeze.

Nu am pretentia nici ca sint profet in tara mea, nici vreun politolog  care vede viitorul.  Ma gindesc numai ca pe Vadim si Becali nu o sa-i mai creada nimeni,   partidele parlamentare nu stau stralucit la capitolul incredere  (nici macar UDMR nu mai e ce a fost),  asa ca la viitoarele alegeri ar fi bine sa ne temem de cel care va invata lectia islandeza si va infiinta ,,Cel mai bun partid”.

Hai sa recapitulam.

1. Codul Fiscal a fost modificat printr-o ordonanta de urgenta. E ilegal. Codul Fiscal e lege organica, se modifica prin lege, in parlament, si ce se voteaza se aplica dupa 6 luni de la votare.

2. OK, Guvernul e in pana de bani, a dat  celebra ordonanta  58/2010, care in esenta spune ca toate contributiile sociale se retin la sursa, adica de cel care te plateste pentru opera scrisa, compusa, desenata, pentru inventia care va salva/usura vieti (dreptul de proprietate intelectuala e mai extins decit scrisul la ziar, dar va las sa cititi codul fiscal).Aici guvernul a gindit logic.

3. Niste incompetenti care trebuie trimisi  la sapat spatii verzi, au elaborat celebrele Norme de aplicare, ceva care explica prostilor cum se aplica ordonanta sau legea.Si incepe nebunia .Normele spun  pe dos fata de ordonanta si te trimit la  trei cozi, cu 3 declaratii  si multe acte , plus alte 3 cozi la casierii, pentru ca in 20 de ani la noi institutiile publice nu au conturi la Trezorerie!  Nu poti sa virezi banii din banca, asa cum faci pentru telefon, de exemplu! S-a dovedit la somaj, unde au avut impertinenta sa afiseze    un cont fictiv. Iar daca ai avut inspiratie o data in viata ( cum a avut cel care a inventat roata, poate!)depui lunar   declaratii ca nu mai ai inspiratie! Lunar!

Nu e de neglijat ca normele au preciazat cum arata formularele chiar in ultima zi in care acestea urmau sa fie depuse. Mai exact, la 12:44 ))

4.In urma scandalului un ministru, al Muncii, nu cel de Finante, cum e legal, spune -,,nu va amendam”. Dar  nu spune ca penalitatile curg.

Recapitulez:

- Codul Fiscal este schimbat printr-o ordonanta a guvernului, ceea ce e anticonstitutional. Constitutia e mai tare decit ordonantele oricui.

- Ordonanata se bate cap in cap cu Normele ei de aplicare, iar  ordonanta e mai tare decit Normele. Prin urmare sintem intr-o ilegalitate perfecta.

Astept ca Statul sa intre in legalitate, sa devina stat de drept, nu unul bananier, si voi respecta legea. Nu pot sa accept o aberatie si o ilegalitate pentru ca as fi complice la subminarea statului de drept.

Astept ca Statul sa ma respecte, si sa nu ma puna sa  dau bani  ca sa intretin niste  analfabeti care scriu  norme prin care isi contrazic ministrii si  ne trimit pe noi la coada. Nu mai stau la coada de pe vremea lui Ceausescu!

Domnule Boc, daţi-i afară, nu stiu nici să citeasca si va fac de bafta! Ori poate vor sa va sape?!?

P.S. Pentru aceste rinduri nu sint platita, scriu pe gratis.

Nu am pretentia nici ca sint profet in tara mea, nici vreun politolog  care vede viitorul.  Ma gindesc numai ca pe Vadim si Becali nu o sa-i mai creada nimeni,   partidele parlamentare nu stau stralucit la capitolul incredere  (nici macar UDMR nu mai e ce a fost),  asa ca la viitoarele alegeri ar fi bine sa ne temem de cel care va invata lectia islandeza si va infiinta ,,Cel mai bun partid”.

O stire/reportaj  din Adevarul mi-a ridicat stomacul in git: Vanghelie si-a ingropat rudele in cavoul familiei Lahovari din cimitirul  Bellu. Batrinele ramasite ale generalului Lahovari ar fi imprastiate de mult, iar cavoul facut de arhitectul Ion Mincu, devastat.Ca Romania risca sa fie exclusa din Consiluil Europei tocmai pentru ca niste lacuste si-au facut cuibul in casele altora – boieresti sau nu – e o chestiune pe care politicienii o mai pot drege pe ultima suta de metri.   Asta daca nu le  pare rau ca sintem sub reguli UE si trebuie sa facem ceva  sa ne exmatriculeze.

Dar sa te instalezi si in cavouri?? S-a trecut peste orice rusine, peste orice masura, peste orice urma de umanitate, bun simt sau macar frica de Dumnezeu. Comunistii si-au facut propriile monumente, dar astia de azi  vor sa se insinueze  in locul istoriei! Dar mai bine  cititi ce scrie Adevarul, ca sa va indignati – daca! – singuri si cu spor (http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Bucuresti-_Vanghelie_si-a_bagat_mortii_in_cavoul_familiei_Lahovary_0_277172880.html)

Vanghelie nu e singurel in actiunea sa.  Costica Voicu, cel care sta dupa gratii si pe care  ,,Vanghelica” l-a vrut ministru de interne,  si-a facut si el cavou, evacuindu-l pe generalul doctor Ioan Nicolescu Argeşanu, erou din primul Razboi Mondial. Oasele adevaratului   erou,  la giunoi.  Pe linga distrugerea unor monumente istorice chestiile astea se numesc ,,profanare de morminte” si se lasa cu ceva ani de puscarie. Asa ca,  domnii  prourori si judecatori ar trebui sa treaca la lucru, pentru ca ,altfel, ar trebui sa umble cu gluga pe cap  sa nu-i mai vada lumea, daca  ,,eroii”   nostri sunt  Costica Voicu si  Marean Vanghelie cu neamurile.  Pentru ca salarii vor, proteste fac, dar treaba mai putintica.  ( despre ispravile lui Voicu prin Cimitul Bellu, gasiti la  http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Voicu_si-a_tras_cavou_peste_un_erou_0_260374530.html)

Pentru cei care vor circoti ca m-a platit Patriciu, ii anunt ca e o chestie de deontologie sa citezi sursele. Iar descoperirea nu e mea, ci a colegilor de la Adevarul. Asa ca  m-am hotarit sa imi ajut istoria cum pot.  De exemplu, raspindind  cit mai mult stirea, poate iese ceva. Va alaturati?

Dar la concediu nu se ajunge asa usor. Mai intii treci pe la coplata.   Adica platesti cosultatia.  Daca esti mai rau,  faci analize. Tot cu bani.   Daca ies prost de tot,  mai dai si la spital niste bani,   pentru ca ai asigurare de boala, nu?  Buuuun.  Apoi doctorul te trimite acasa sa stai cuminte la pat.  Maximum de concediu s-a redus de la 45 la 30 de zile. Dar  ai sansa ca sa te vezi, de 3 ori pe zi, de la 8-11, 12-17   si 18-20 cu sectoristul. De odihnit te odihnesti 2 ceasuri peste zi, ca de-aia esti bolnav.  In rest,  astepti sa dai raportul. Nici hotii nu se vad asa des cu politistul. Nu stiu cine se ocupa de hoti.   Politistii au treaba cu bolnavii.    Halal gindire!

Dar să revin la pensionarii  ,, nesimţiţi”. În 1990 românii au aflat că exista ceva care se cheamă şomaj (teoretic ştiau, iar unii, care erau trimişi căte 2 luni în concediu fără plată ştiau practic). Şi au mai aflat ceva – scria în ziar :,,nu angajăm persoane peste 45 de ani”. ( acum nu mai scrie, ţi se spune că eşti prea calificat).  I-a luat disperarea.    Daţi afară   dintr-o parte  şi  fără   speranţa de a fi angajaţi pentru că ,,săriseră” din  baremul de vîrstă,   s-au îndreptat spre ce au putut – pensionari pe caz de boală ( o pensie necăjită, dar sigură) şi pensionări anticipate   (jumătate de pensie, după cotizaţie).   An de an fabrică după fabrică a dat faliment şi mii de  ,,bătrîni de 45-50 de ani” au găsit această soluţie   să se salveze.

Nu spun că unii nu au fost chiulangii, că nu au preferat să căştige mai bine în Spania , cum zice preşedintele,  dar am observat că nimeni nu spune vărsta acestor oameni pensionaţi înainte de vreme, care sănt atăt de puţini încît un control sever poate îndrepta lucrurile.  Pănă să îndrepţi lucruri, tai  capul oricări pensionar şi verifici apoi   dacă a trişat sau nu.

Istoric vorbind, aceşti pensionari ,,ilegali” provin din politicile proaste de gestionare economică. Şi gestionarea economică  au făcut-o miniştri unor guverne, de la Roman la Boc.

Din cînd în cînd să ne amintim că aberaţiile le-am tolerat,  generat  şi votat.  Şi rareori am spus, NU.

PS De mirare,poate, dar sînt de acord cu dl. preşedinte: guvernul nu trebuie să demisioneze, iar alegerile anticipte ar fi o vreme pierdută.   Pentru cine, vom vedea. Zarurile sînt aruncte,oricum.

Sincer, as da 5 dolari ca sa stau o zi cu Bill Clinton  la taclale.   Clinton e absolvent şi doctor în drept la  Yale şi, lăsând la o parte picanteriile care le umblă de obicei unora prin creiere când îi aud numele, a preluat o ţară cu mare datorie externă  şi a lăsat-o cu un excedent bugetar la fel de mare ca deficitul  pe care l-a lasat Bush jr. tot în 8 ani.    Pe scurt, un preşedinte- premier cu şcoală, cu program, cu viziune, cu consilieri buni, cu miniştri  competenţi. Un om cu ceva minte i-ar citi cărţile şi ar învăţa ceva .

Şi acum mă întreb daca am putea aplica metoda ,,o zi cu ministrul sau consilierul, sau directorul  X” , conra 5 dolari, ca să nu luăm medicamentele de pe noptiera bunicii sau laptele din paharul copiilor?   Ca să nu punem  la iarnă o haină în plus?  Ei bine, cu cine  aţi   petrece o zi ca să scăpăm ţara de nişte datorii ?

În al doilea Război Mondial marile puteri europene ştiau ce urmează, dar aveau nevoie de un pretext pentru ca să intervină împotriva Germaniei.  Pretextul a fost Polonia. Cucerită,  decimată cu cinism de sovietici.  Nimeni nu i-a venit în ajutor, deşi îi aşteptau pe francezi, pe englezi, pe fraţii lor europeni. Au ştiut sau nu au ştiut despre Katyn ? Au ştiut ale cui erau gloanţele care i-au ucis pe polonezi? Acum stiu.

Dupa sfirsitul razboiului a urmat marea imparteala – EI si Noi. Vestul si Estul.

Ungurii nu s-au lasat calcati in picioatre.  Au crezut ca vor fi ajutati de aliatii lor europeni, care erau chiar dincolo de granita.  Zadarnic. Cehii nu s-au lasat. Nici polonezii. Invatasera lectia Ungariei, stiau ca sunt singuri in fata tancurilor rusesti, singuri in fata propriilor tradatori. Au initiat Carta 77.  Solidaritatea. Si intr-un final, au invins.

A cazut Zidul Berlinului si noii europeni au inceput sa bata la portile vechii Europe. Cam zdrentarosi, cu traistuta plina de vise si iluzii,  gata sa ierte si sa innoade traditia aliantelor. Una cite una au intrat in NATO, in Uniunea Europeana. Polonia mai incomoda decit orice alt stat din fostul bloc sovietic, mai demna si mai decisa sa nu se mai treaca peste ea.

Intilnirile de la Bruxelles cu Lech Kaczynsky erau un cosmar pentru ceilalti lideri. Polonia contesta, negocia, se opunea. Polonia vroia sa obtina pentru cetatenii sai conditii egale cu ale celorlalti europeni. O meritau. Platisera cu singe si nu au fost dispusi sa uite, nu au vrut sa faca nici o concesie.

Si iata, acum, polonezii isi vor trai din nou, aproape singuri, durerea de a fi pierdut aproape toata conducerea tarii. Liderii vest – europeni nu vor participa la funeraliile presedintelui Poloniei. E lipsit de importanta cum il considerau pe acesta, important este cum si cit respecta Polonia. Era normal ca presedintele american să nu poata ajunge la Varsovia, deoarece nu are unde ateriza. E normal si în cazul altor lideri, aflati la distante uriase, cum sunt Canada sau Japonia sa nu poata ajunge, in situtia in care aproape toate aeroporturile europene – cu exceptia Spaniei si Italiei, sunt inchise.

Era greu pentru Sarko sa mearga cu maşina? Era imposibil pentru Angela Merkel, care aterizase oricum, in Portugalia, sa ajunga cu masina? Nici unul dintre liderii Europei de Vest nu a facut ce au facut cei din Est – sa se urce in masina si sa fie alaturi de poporul polonez, cel pe care l-au tradat de atitea ori de-a lungul istoriei.

Presedintele Romaniei a aratat primul ca se poate – a plecat simbata cu elicopterul pina la granita si de acolo cu masina. Era greu pentru ceilalti sa faca un asemenea gest, sau singurii prieteni ai Poloniei ramin tot cei cu care au impartit lagarul comunist? Sintem din noi EI si NOI?

Se spune ca tarile nu au prieteni, ci interese. Citeodata ar trebui sa aiba si onoare.

Incredibila tragedie a Poloniei de astăzi mi-a reamintit de Solidaritatea si Lech Walensa, de muncitorii de la Gdansk care au spus cu voce tare ce  oribilă minciună este comunismul,  nu prea îndepărtată de cea hitleristă.  Polonezii îl cinstesc si astăzi pe tânărul preot Jerzy Popiełuszko, ucis în bătaie de securitatea poloneză, în 1984.  Popiełuszko  este un erou pentru tineri şi bătrâni, pentru cei care l-au ascultat vorbind şi pentru cei care nici nu se născuseră încă atunci.

Incredibila tragedie a Poloniei de astăzi mi-a reamintit de Leszek Balcerowicz,  arhitectul reformei economice  a Poloniei, după căderea comunismului,  cel care seară de seară le preda polonezilor , televizor, lecţii de economie capitalistă  şi le explica de unde pornesc şi unde trebuie să ajungă.  Datorită lui,   Polonia s-a descurcat fără banii de la FMI. Măsurile dure din primii ani l-au scos din politică, dar Polonia a devenit una dintre cele mai stabile economii din Europa Centrală.

Incredibila tragedie a Poloniei de astăzi  mi-a reamintit cum  Lech Wałęsa,   liderul legenar de la şantierele navale din  Gdańsk, ajuns preşedinte,  a închis şantierele, pentru că nu erau rentabile, în ciuda durerii pe care a simţit-o, în ciuda faptului că muncitorii care i-au fost alături l-au acuzat de trădare şi nu l-au mai votat. Wałęsa   a    preferat să nu mai fie reales preşedinte ,   decât să pericliteze viitorul Poloniei.

Incredibila tragedie a Poloniei de astăzi  mi-a reamintit că gemenii  Kaczyński   sunt fiii unui llider al rezistentei  poloneze si disident anticomunist,  că au fost membri ai sindicatului Solidaritatea  şi în conducerea acestuia.   Că  nu au făcut parte din nomenclatura comunistă , ca nu au cochetat cu ea şi nu au dat din coate ca să ajungă în rândurile ei. Părerile lor erau controversate, dar au urmat trei  mari principii, toate puse pe acelaşi plan  – preceptele catolice, ( nu contează dacă sîntem sau nu de acord cu ele, important e rezultatul),   respingerea comunismului şi demnitatea Poloniei.   Incomod   în cadrul Uniunii Europene,   incomod în interiorul NATO,   Lech Kaczyński   i-a obligat pe liderii europeni să ţină seama de opinia Poloniei,  să se întrebe care va fi reacţia Poloniei  la una sau la lta dintre iniţiativele lor şi să îşi construiască strategiile  în funcţie de Polonia.

Incredibila tragedie a Poloniei de astăzi  nu aş interpreta-o  ca o repetare a tragediei de la  Katyn, ci ca o ultimă victorie a gemenilor Kaczyński asupra comunismului:  au reuşit să convingă atotputernica Rusie să comemoreze masacrarea  a 22.000 de ofiţeri polonezi din ordinul lui  Stalin şi Beria, în situaţia în care Rusia nu  doar că    îşi asumă   greu greşelile trecutului, dar nu îşi comemorează   nici  proprii ofiţeri asasinaţi de acelaşi   Stalin.

PS

Şi, dacă nu sîntem în stare să facem nimic din cele de mai sus,   ar trebui ca,  indiferent cine este preşedinte,   Guvernul să mai taie din cheltuielile de la borduri şi tarafuri şi să cumpere un avion cumsecade pentru şeful statului. Urgent. Şi nu la mâna a doua, aşa cum am cumpărat fregate, MIG-uri şi avioane F16.

Am ascultat astăzi ,din nou, vocea lui George Şerban citind  Proclamaţia de la Timişoara. Parcă era scrisă ieri, pentru azi.

Pentru cei  care nu o ştiu şi au răbdare, o voi posta, cu tot repsectul  pentru George Şerban.  Spune mai multe şi mai bine decât mine.  Merită să nu uităm.

Proclamatia de la Timisoara

Vocea care a cântat manifestul Pieţei Universităţii  e uitată. Cristi Paţurcă, dat afară dintr-o casă naţionalizată ( fără să i se ofere una în schimb, aşa cum au primit nomenclaturiştii de toate culorile, dacă nu cumva mai stau acolo),  este bolav, în spital.  Cei  care fredonau împreună cu el Imnul Golanilor sunt actuali sau foşti parlamentari,  miniştri,  ,,voci ale  societăţii civile”,  conduc instituţii  şi ONG-uri,  unul a ajuns preşedinte ,  alţii consilieri prezidenţiali.  Sînt ,,aranjaţi”,  ca să zic aşa. Paţurcă nu a ştiut să se ,,învîrtă”.  Acum e singur şi bolnav. Poate a greşit drumul, poate a fost prea boem, dar niciodată nu îţi laşi prietenii la greu, oricăte greşeli ar face. Iar în 1990, cînd cînta din balconul  Pieţei Universităţii, avea o mulţime de prieteni. Nu vreau să fac o listă a ruşinii. Aş vrea ca aceia care au profitat de pe urma entuziasmului lui Paţurcă,  cei care au urcat în balconul Universităţii   şi de acolo ba în Dealul Mitropoliei, ba al Cotrocenilor, ba în fruntea ministerelor şi a  diverselor ONG-uri să facă ceva concret pentru a-l salva pe Cristi.  Chiar şi de sine însuşi.  Aşa ar fi omeneşte.  Aş vrea să văd cîţi din cei care umpleau Piaţa Universităţii  vor da din umeri şi câţi îi vor sări în ajutor.

Oriunde ar fi, românii habar nu au că ea există, aşa că Ştefan cel Mare poate sta liniştit la Pecs, un oraş unde oamenii au doar dileme estetice.

Personal nu am gustat reclamele în care apărea nea ceaşcă pentru că riscăm să transformăm ultimul dictator criminal al României într-un personaj simpatic, uman, care te face să te simţi bine. Şi numai bine nu m-am simţit 30 ani sub cizma lui. Visam cu ochii deschişi la ziua când nu o să fiu nevoită să aud laude deşănţate şi deşarte de ziua lui, a ei, de Anul Nou, de 23 August, la Congrese şi Plecare. Ziua fără Mult Iubitul şi Stimatul.  Yiua când nu o să-l mai văd la televizor.  Aşa că nu vreau să îl văd acum că îmi vinde telefoane, şepci sau Brifcor! Din punctul ăsta de vedere  da, bine că familia s-a gândit să îl păstreze pentru cărţile de istorie şi documentare.  Să şi-l  pună  la rană!

Dar nu e în regulă deloc, dar deloc   că au fost din nou vicleni şi + cu umila complicitate a celor de la OSIM – au pus stăpânire pe viaţa a zeci de oameni care au nefericirea să le fie …omonimi.  Nici că se amestecă în artă, dovadă că nu au înţeles nimic din ea. Şi culmea cinismului toate astea le face exact cel care era considerat  cel mai simpatic şi cu mai mult bun simţ din neam.  Se pare că sunt adevărate zicerile despre ce naşte din pisică şi cu aşchia care nu sare departe de trunchi.

Dar clonele coanei Efimiţa din Parlament – deputaţii PSD Tudor Ciuhodaru ,  Ileana Cristina Dumitrache,  Cristian-Sorin Dumitrescu,  Florin Iordache ,  Costică Macaleţi  şi Mugurel Surupăceanu -  de un’  să ştie?  Au văzut că aşa scrie pe nişte magazine care vând plante halucinogene şi au luat de bun! Că magazinele acelea  or fi  înfiinţate de  academicieni, nu de nişte mafioţi mai mici, care nu se bagă pe heroină!  Au crezut aşa de mult în ce scrie pe firme şi pe site-uri că au conceput articolul care completează legea privind combaterea traficului ilicit de droguri (legea 143/2000) aşa:  ” Comercializarea, vânzarea,  punerea în vânzare , distribuirea, livrarea produselor etnobotanice din plante,  extracte sau combinaţii de plante cu efect halucinogen sau euforic  este interzisă.”

Am controlat dacă sensul cuvîntului etnobotanic s-a schimbat între timp. Nu.  Se referă la studierea diverselor denumiri populare ale plantelor.  Adica de ce unii spun dalie şi alţii gherghina, de ce într-o zonă se  zice  brînduşă şi în alta nuşcea, de ce cartofi sau barabule.  Nici o legătură cu plantele halucinogene.  Cît despre  ,,plante  etnobotanice” e un pleonasm de toată frumuseţea.  Ca şi începutul formulării -comercializarea, vânzarea,  punerea în vânzare . Nu era mai limpede să spună că ,,vânzarea, distribuirea,  livrarea produselor din plante, sau a extratelor  sau combinaţiilor din plante cu efect halucinogen sau euforic  este interzisă.”? Nu,  Efimiţele se dau culte şi scriu  produse etnobotanice din plante.

De ce atita agitaţie pentru o expresie greşită ?! Pentru că peştele de la cap se împute şi aşa se strică  limba, bătînd în cuiele legii tîmpenii.  Aşa ne-a  procopsit un ministru cu  legea ,,deconcertatelor” în loc de instituţii descentralizate. Şi dacă nu ne oprim la timp, vom mai implementa nişte pleonasme şi calchieri din limbi străine    I-NU-TI-LE.   Mai grav, ce facem dacă   vînzătorii de vise vor scrie pe viitoarele lor magazine ,,plante cu efect calmant”? Cum se aplică legea cu interzicerea plantelor etnobotanice?  Dacă în tribunal vor demonstra că  sintagma nu se referă la ei?!

O să fie unii care să  spună  că mă leg de o chichiţă fără importanţă şi vreau să combat, cu viclenie, o iniţiativă bună. NU. Aş fi vrut ca articolul să fie simplu şi corect româneşte.

Vă rog,  domnule  prim-ministru, întrebaţi pe la Institutul de Lingvistică şi pe la Facultatea de Drept înainte de a trînti expresii ambigui şi pleonasme  în Monitorul Oficial.

Mulţi  au trecut în avocatură, alţii au intrat în politică sau au ajuns profesori pe la Drept şi la Academia de Poliţie. Adică ,,dau o mână de ajutor”.   Dar să îi chemi direct să ajute la anchete mi se pare un gest total neinspirat, ca să nu o zic pe aia dreaptă.

Apropos,  câţi procurori judecaţi pentru că au acţionat în afara codului  penal ceauşist ( unde nu scria să baţi, să ameninţi, să intimidezi, să minţi, să ucizi,să arestezi rudele) aţi văzut judecaţi? Eu nu ştiu nici unul, dar poate greşesc.

În ce o priveşte pe dna Kovesi şi apelul ei  către ,,foşti” mă întreb cum ar fi fost  să ceară germanii ceva expertiză de la fosţii nazişti?! Sau de la anchetatorii STASI?  Sărea societatea civilă în sus?!  Da,  pentru că  ei au.

Puţin spanac, o frunză de salată şi un măr, aşa,  de sănătate. E tot ce am putea mănca pentru ca să fim veseli, sănătoşi, voinici.

Sigur că ştiţi de ce am scris acestea toate. Sub noua taxă botezată pe ,,fast food ” (un fel de împinge tava pe repede-nainte şi care se referă mai mult la sacks-uri, şaorme şi burgeri – aceştia din urmă nişte părjoale fandosite) se ascunde de  fapt o taxa pe mîncare. Ce oare nu e gras, dacă  te îndopi ca un curcan?!?  O taxă pe salata de boeuf ? Pe merele în aluat? Pe miere? Pe supa cu tăieţei sau pe tartele cu marmeladă ?

Unii îşi mai  amintesc programul de alimentaţie raţională făcut de ministrul de tristă amintire Iulian Mincu. În România nu era nimic de mâncare, aşa că ne alimentam…. ştiinţific! Ce rău trebuie să-i pară   că nu s-a găndit la taxa pe afumătură. Iată, avem un nou ministru, frămăntat că săntem obezi  şi gata să taxeze orice ne face   graşi,  mai puţin VINUL (fără pastramă!) Genial. Nu s-a găndit la sport, la educaţia şcolară, s-a găndit să plătim viciul de-a savura un cataif cu frişcă! Putem să fim oricăt de graşi, dar să dăm banul.

Celor care mă vor contesta le recomand o săptămănă numai cu supă de varză dulce, mâncare de ţelină şi praz, dovlecei şi conopidă fierte ( fără unt, smăntănă , ou şi alte adaosuri sau aditivi, care să lege cumva mincarea!).

P.S. Documentarea parţială am făcut-o din Sanda Marin, o carte de bucate inutilă  acum, deoarece  ouăle, brănzeturile, smîntăna, untul, uleiul, afumăturile şi  ciocolata după care am tănjit în anii de înfometare ceauşişti vor fi prea scumpe să le cobor din raft. Şi toate astea vi le spune cineva care nu mănîncă nimic din cele de mai sus, nu calcă în fast-fooduri şi face gimnastică de trei ori pe săptămănă.

Dar prea sînt de tot domnii ăştia, care vor să scoată şi untul din noi!

Au urmat scandalul traficului  de arme şi al unei eventuale  apropieri de borcanul cu miere al ,,băieţilor deştepţi” din energie. Cum aici totul a rămas în ceaţă,  Mircea Băsescu a trecut la ceva mai concret – năşitul. Şi a acceptat invitaţia unui ins pe care l-a cunoscut în urmă cu o săptămână sau o lună – eroii poveştii se contrazic aici – de a-i bozeza nepoata. Bunicul cel fericit este un cap al lumii interlope din Olt, Sandu Anghel, zis şi Bercea Mondialu. Acesta a fost cercetat pentru evaziune fiscală şi bătăi între bande de interlopi, dar nu şi condamnat. În schimb, fiul lui Mondialul a fost implicat în tentativă de omor şi conducere fără permis.  Frumoasă familie, desigur că trebuia creştinat copilul,   să mai  alunge din păcate.

Naş al uni alt copl al clanului aflu că e şi Teodor Stolojan. Vorba românului : ,,spune-mi cu cine te însoţeşti…”  Dar numele de Stolojan nu are aceeaşi valoare de brand ca Băsescu. Pentru cîrcotaşi, nu îi fac vreo vină pre;edintelui. Îi fac o vină lui Mrcea Băsescu, pentru că nu se poartă la înălţimea şi demnitatea unei familii prezidenţiale. Hehe, care poliţai de provincie va îndrăzni  să îl mai cerceteze pe finul fratelui lui Băsescu? fie el şi Mircea!

Am citit ce scrie pe diverse bloguri şi am citit reacţia   PDListului    Cezar Preda  şi cred că la noi unii nu au înţeles  ce înseamnă să faci parte din  familia prezidenţială. Dacă acu’ 60 de ani Mafia stătea la masă la Casa Albă asta înseamnă că e bine să facem la fel, ne face nouă obrazul mai subţire, atitudinea mai bună?     Şi mai cred că  înainte de a intra la Cotroceni familia oricărui preşedinte ar trebui să înveţe ce înseamnă să ajungi dintr-o rudă orecare,   rudă cu şeful statului.  Eşti persoană publică.  Eşti fratele şefului statului.  Nu orice stat. Unul care se luptă să îşi spele ruşinea  împroşcată de unii ca  Gigi Boeru, Fraţii Cămătaru, Mailat, traficanţi de carne vie şi de droguri, cerşetori, cămătari, spărgători de case, hoţi de carduri.

Cînd eşti fratele preşedintelui  nu devii naşul oricui. Măcar aşa, ca să nu i se bată obrazul familiei, ca să poată da un exemplu şi să nu îi tai orice şansă.

Să vă trăiască finuţa, domnu Mircea şi îi dorim să sară cât mai departe de trunchi!

P.S. Botezul copilei în apa ,,sfinţită” cu bani şi tăcerea de până acum a Bisericii în faţa acestui sacrilegiu,  cred că  arătată clar cine  e Naşul! Dacă preşedintele nu are cum să îşi cuminţească fratele, ÎPS Daniel îl poate aduce pe calea cea bună pe preotul care a încălcat taina botezului?

Ultima fiică a lui  Gheorghe Brătianu nu a fost invitată.  Nici nepoata lui Gh.Brătianu, care locuieşte şi ea la Paris. Nici un alt Brătianu, chiar din ramuri colaterale.  L-aş fi  invitat pe nepotul lui Kogălniceanu şi neapărat pe urmaşii  lui Al.I. Cuza, care cred că umblă şi acum prin tribunale ca  să recapete Castelul de la Ruginoasa.  Nici Brătienii nu şi-au primit averea confiscată după  ce Gheorghe Brătianu  a fost ucis la Sighet.   Pentru că toate aceste nume sunt bune în cartea de istorie  nu şi atunci cînd devin numele unor persoane  vii,  fiinţe adevărate cărora ar trebui să li se facă dreptate din oficiu  după Marea Naţionalizare Comunistă.

Şi pentru că e 24 ianuarie să reamintim primăriei Bucureştilor şi Ministerului Culturii  de fostul hotelul Concordia, de pe strada   Smîrdan nr. 39,  în centrul vechi al Bucureştilor,  acum o ruină de care stă atârnată o plăcuţă.  În noaptea de 23-24 ianuarie 1859 într-un apartament din  fostul hotel Concordia, politicieni printre care Ion  Bratianu, C.A. Rosetti, fratii Golescu,  Gheorghe Bibescu,Barbu Stirbey  hotărau ca Al.I. Cuza să fie ales şi Domnitor al Ţării Româneşti, după ce fusese ales în Moldova.  Adică au  făcut o spectaculoasa  mişcare  care a permis Unirea Principatelor . Clădirea e  în ruină.

Nu-i mare lucru,  noi rămânem cu scenetele kitsch  care  îţi taie cheful de mândrie  naţională.

E drept că suntem o ţară plină de superstiţii, în care orăşenii nu ies din casă înainte să îşi asculte horoscopul,   sătenii cred în strigoi şi dezgroapă morţii ca să le înfigă ţăruşi în inimă,  iar prin biserici se practică exorcismul, deschisul ,,cărţii”  sau dezlegatul de vrăji.  De aici până la a sta să asculţi la televizor cum   preşedintele Senatului  şi stafful său justifică înfrângerea în alegeri  prin ,,atacuri energetice” e  drum lung.  Drumul de la glumă la ridicol.  Iar acum Mircea Geoană se umple de ridicol şi le ridică mingea la plasă celor care vor să îl  schimbe  de la şefia partidului. Cum Doamne iartă-mă să te prezinţi în lume cu  lideri  ( şi mă refer şi la Hrebenciuc, despre ale cărui talente de combinator vorbeau cu invidie şi duşmanii)   care  spun că li s-au făcut vrăji ???!    Nu îmi dau seama cum de nu realizează ridicolul  în care se cufundă cu fiecare declaraţie.   Până şi Vanghelie s-a prins şi a declarat  că dacă aşa se rezolvă problemele, o să îşi pună cravate violet.

Avea dreptate doamna Zoe Petre  ,, chiar dacă vede dimineaţa o pisică neagră, un politician  nu trebuie să o spună în public.”

Chestiunea nu-i de râsu’, ci de plânsu’.  Guvernul concediază oameni din sistemul public  după următoarele criterii, strâns legate de competenţă:  cei care nu au copii – afară,  soţul cu salariul mai mic – afară, cei care mai au 5 ani până la pensie – afară.  Numai criterii de competenţă, nu?! ,,Umane”,  da,   dar competenţa???   Şi uite aşa  mă întorc la Dan Bittman.  Domnia sa va fi plătit de la buget ca să îi spună ministrului de finanţe ce zice lumea? Pentru asta  e suficient să  deschizi ziarele, televizorul şi radioul. Pentru asta exisă nişte funţionari care fac revista presei. Pentru asta e suficient să te duci pe la Forţele de Muncă. Dar un om angajat?!  In fine, sigur că poţi întreba un prieten, dar fără bani,  fără funcţie şi fără titulatură. Am prieteni care sunt oameni politici. Şi tocmai pentru că suntem prieteni dacă ceva nu mi se pare OK le spun.  Şi putem discuta cinstit din diverse  motive:  nu mă interesează să îi  linguşesc pentru că nu iau bani şi nu am funcţii. Putem să nu fim de acord şi argumentăm, pentru că nu avem o relaţie şef-subaltern şi nu ţin să îmi păstrez postul, cel mult prietenul.  Şi încă ceva: aceste discuţii sunt abolut particulare şi  pe principiul  ,,amicus Plato, sed magis amica veritas”.

Aşa că, dincolo de glumă,  dl. Vlădescu  poate afla oricând de la Dan Bittman ce zice poporul ( care o fi poporul ăla pe care îl cunoaşte o vedetă ca dl. Bittman)  la o cafea ca între amici.  Dar nu prin crearea unui  nou post, când sunt daţi afară  incompetenţii ăia care nu sunt căsătoriţi, care nu au copii sau se apropie de pensie.

Timp de 2 ani am lucrat cu carte de muncă , nu mai are importanţă unde.  Mi s-a reţinut CAS-ul , şomajul, contribuţia la sănătate. Nici una ditre  taxe nu a fost virata,  aşa că m-am trezit cu banii luaţi şi fără drepturi. Răspunsul Inspectoratului Teritorial de Muncă: trebuia să vă verificaţi patronul!  Şi eu care credeam că plătesc impozite pentru ca EI  să verifice!?  Ce naivă, plăteam  doar salariile unor funcţionari care îmi băteau obrazul că sînt neglijentă şi nu îmi verific patronul. Inutil să spun că nu sînt singura în asemenea situaţie. Aşa că m-am decis să am grijă de mine: mi-am făcut asigurare la Casa de Pensii. Poate dl. ministru Şeitan a uitat, dar din 2005  există o lege prin care tot poporul, de la agricultori la casnice, se poate asigura pentru o pensie din asta, îngheţată de Guvern.

Mai mult, cam toţi cei care trăiesc din drepturi de autor au aflat că te poţi asigura şi la societăţi de asigurare, care îţi dau o pensie mai mare decât cea de la stat unde punctul de pensie  e stabilit de stat, anual prin lege. Adică după buget, azi mai mic, la Paştele Cailor,  mai mare.

Să vă mai spun ceva despre taxele pe drepturi de autor. Plata asigurărilor de sănătate este obligatorie. Numai că dacă ai şapte colaborări simultane plăteşti şapte contribuţii simultane, fără să ai vreun drept în plus. Plăteşti mai mult şi ai la fel cu toată lumea. Nimic.

De fapt, Guvernului puţin îi pasă ce pensie voi lua eu,   sau câţi vom mai ajunge la finiş  să luăm câţiva bănuţi amărâţi. Îi pasă că a promis ce nu avea,  deşi cârcotaşii scriau că e criză economică şi nu are de unde da pensii şi salarii şi cadouri şi Luna de pe cer.Aşa că Guvernului i s-a aprins becul: luăm de la inconştienţii de actori,  scriitori, traducători şi mai ales ziarişti. Şi dacă renunţă să mai scrie, cu atât mi bine. Nu o să mai fie nimeni care să spună că Împăratul e Gol.

Apropos, am o nedumerire – de ce  au încredere în noi numai când votăm  ( adică să decidem soarta unei ţări),  dar nu au încredere că ştim să avem grijă şi de viaţa noastră?

PS

Guvernul a renunţat  deocamdată. Articolul rămâne valabil şi pentru anul viitor.