Dorin
Tudoran

Pe când era Prim Secretar al Partidului Socialist Francez, François Mitterand a fost întrebat de către un vechi militant: “Je peux te tutoyer?” Răspunsul a venit prompt şi sec: “Si vous voulez”. Episodul este povestit de Claude Aubry, autoarea volumului  Dites-moi tu! (Horay, 1999) şi mă duce cu gândul la democratizarea în forţă a relaţiilor între internauţi.

Eu, unul, am rămas constant la o practică însuşită în tinereţe de la un om care, ca vârstă, îmi putea fi tată.

Înt-o bună zi, pe terasă la Lido, mi-a spus cam aşa: [ citeste mai departe ]

Un cuib de lilieci ideologizați până la isterie cere să fie privit cu atenție. Îl privesc. Și văd că e vorba de niște  coji scuipate cândva de alții, după ce molfăiseră semințele.

Împroprietărit cu niscaiva birotică și permis la Internet, cuibul sună ca un stup locuit de trântori care se iau drept lucrătoare.

Lipsit de acces la concept, cuibul trimite în moarte clinică orice idee. Când țipă ”Teleologie”, vrea să spună, de fapt, “Teologie”.  Când se gândește la teologie, nu se gândește, de fapt, la nimc, fiindcă n-are cum. [ citeste mai departe ]

Numirea dlui Mihai Răzvan Ungureanu în  funcţia  de  premier şi polemicile declanşate de acestă hotărâre mă duc cu gândul înapoi la anul 2005. Era prima vizită în Statele Unite a noului preşedinte al României. Cu acel prilej, dl Traian Băsescu a invitat la un mic dejun, la Blair House, un grup de oameni cu care a dorit să stea de vorbă. Am avut onoarea de a mă afla printre cei invitaţi. [ citeste mai departe ]

Sâmbătă, 4 februarie, a fost declanşată ceea ce unii numesc acţiunea Liberate DC. Începută în ziua de 6 octombrie, 2011, Occupy DC a durat patru luni, iar obiectivele ei iniţiale au devenit din ce în ce mai confuze, căci mulţi dintre participanţii care au continuat să se alăture mişcării iniţiale au adus cu ei agende şi revendicări dintre cele mai diferite.

Unul dintre cele două cartiere generale s-a aflat în părculeţul McPherson pe care-l văd zilnic prin fereastra biroului meu. [ citeste mai departe ]

Preşedintele Traian Băsescu aruncă o mănuşă adversarilor săi politici. Neîngrijorat de cât de grea şi otrăvită ar putea fi, dl Crin Antonescu o ridică de la pământ cu grăbire. Odată început duelul, ca să nu-i spun păruiala nucleară (”va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte”), greu de ştiut cine va câştiga şi dacă victoria nu va fi cumva una à la Pyrrhus. [ citeste mai departe ]

Când candidează pentru o funcţie, oamenii  politici  (mai bine zis, oamenii politizaţi)  ne spun că o fac spre binele ţării.

Când renunţă la o funcţie, o fac (spun tot ei) pentru a petrece mai mult timp cu familia. Uneori spun şi invers: că o fac spre binele ţării.
Desen & Copyright © 2012 - DION

Se pare că ţara nu ţine  loc de familie, iar familia este chiar o parte rebel-centrifugă a ţării. [ citeste mai departe ]

S-a spus că există trei feluri de oameni: cei care fac lucrurile să se întâmple, cei care asistă la lucruri cum se întâmplă şi cei care se întreabă ce s-a întâmplat. Când este vorba de consolidarea spiritului cetăţenesc, nu se poate conta pe cei din ultimele două categorii. Doar cei ce aparţin primei categorii reuşesc să se ridice de la condiţia de locuitor – simplu număr într-un recensământ – la statutul de cetăţean.

Pentru mulţi, „democraţia participativă” pare un pleonasm. Ei consideră că democraţia implică, în mod automat, participarea. [ citeste mai departe ]

Eram copil şi extrem de mândru când bunica îmi dădeau o mână de aluat să o ajut. Îl întindeam cu făcăleţulul pe masă, apoi, cu diverse forme de metal, săpam în aluat forma prăjiturelelor ce urmau să ia drumul cuptorului: steluţe, inimioare, ouă, iepuraşi, cerbi, brazi, săniuţe – în funcţie de sărbătoarea pentru care ne pregăteam.

Uneori, turteam, rotunjeam sau alungeam acele tipare pentru a da prăjiturelelor o formă mai fistichie. Bunică trăgea cu coada ochiului la mine şi, din când în când, mă întreba ”Ce faci tu acolo?” ”O steluţă? [ citeste mai departe ]

“În ceea ce mă priveşte, sunt de meserie comandant de navă şi n-am ratat niciodată destinaţia. Nu o s-o ratez nici acum cu România. Vă mulţumesc!”

Traian Băsescu, 25 ianuarie 2012

TITANIC

- Francesco De Gregori -

La prima classe costa mille lire,
la seconda cento, la terza dolore e spavento.
E puzza di sudore dal boccaporto
e odore di mare morto. [ citeste mai departe ]

Prin fereastra biroului meu, privesc zilnic la unul dintre cele două cartiere generale ale mişcării Occupy DC, cel din  părculeţul McPherson, aflat la două străzi de Casa Albă - biroul şi reşedinţa preşedintelui american. Câteodată, chiar mă amestec printre protestatari, stau de vorbă cu ei şi încerc să înţeleg ce vor. Uşor nu este, dar e foarte instructiv. În funcţie de grupul cu care stai de vorbă, răspunsurile sunt diferite, începând chiar cu cel la întrebarea Cine sunteţi?

Împotriva cui şi de ce protestaţi? [ citeste mai departe ]