Dorin
Tudoran

Copertă & Copyright 2012 – ION BARBU

Un cititor îmi semnalează că în toate volumele mele de poezii există și una bucată poem care nu îmi aparține. Iat-o:

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare. [ citeste mai departe ]

Le plac vorbele mari, dar, după ce le rostesc, se reped să le golească imediat de conținut. Nu de alta, dar să facă loc altor vorbe mari, că din vorbe mici e greu să-ți construiești un viitor politic, palat lângă București, vilișoară la mare, vilă la munte, relații pe axa Washington – Băicoi, bașca să-ți înregistrezi niște partide-alternativă ca să contracarezi cu ele emanciparea copilelor din flori ale Albei ca Zăpadă.

Nu se terminase bine o busculadă parlamentară și cuvântul magic a fost “Coabitare”. [ citeste mai departe ]

Natural, căderea Cabinetului Ungureanu continuă să fie resimțită în chip diferit: PD-Liștii și suporterii lor sunt din în ce ce mai frustrați;  adversarii politici ai partidului condus de dl Emil Boc și suporterii lor jubilează; oamenii săraci în patimi politice dar bogați în necazuri se întreabă cine, când și cum va putea  oferi României o cale spre liniște socială și prosperitate.

Manifestarea frustrărilor cunoaște forme apoplectice: [ citeste mai departe ]

După ce în anul 2000 dl Ion Iliescu a redevenit președinte al României, Speedy s-a repezit să se gudure pe lângă șeful statului. Așa s-a născut colaborarea cunoscută ca Marele Șoc.

După 2004, când dl Ion Iliescu a încetat să mai fie președintele României, Speedy s-a repezit să scrie, de unul singur, volumul al doilea al Marelui Șoc, subintitulat Iliescu e un porc. [ citeste mai departe ]

A. începuse un mini-serial pentru o revistă literară, ceva în stilul lui Alexandru Ivasiuc, despre tânărul Marx. Vroia să le dovedească ”troglodiților ăstora că nici marxism nu știu” și că fugeau ca dracu’ de tămâie de ”textele adevărat remarcabile ale tânărului Marx”.

Mă prinde pe picior greșit (adică îndrăgostit lulea) cu primul episod al mini-serialului, text, zicea A.,”cu bătaie lungă, băi ăsta mic.” Citesc și zic că-l recitesc peste noapte și a doua zi îi spun ce cred. [ citeste mai departe ]

Într-una din camerele proaspăt-înființatei reviste Amfiteatru, A. tocmai disputa un aprig meci de ”silică” (fotbalul jucat pe mese și birouri cu monede de metal neprețios pe care Fănuș Neagu le botezase ”cocoșei”) cu asistentul nostru de la facultate, Mircea Martin, când a fost somat să se prezinte în biroul Redactorului-șef, Ion (“Guță”) Băieșu.

Guță îi spune supărat lui A.: ”Ce dracu, bătrâne, te-am rugat să bagi în numărul ăsta și poezia băiatului de la Filozofie. Mă f-t ăia de la UASCR la cap să-l publicăm. [ citeste mai departe ]

Despre cel dintâi am scris în 2009 când agenți electorali ai taberelor angajate în cursa pentru Cotroceni epuizaseră tot arsenalul clasic și modern folosit în asemenea campanii. Îngrijorați că nu reușiseră să convingă electoratul să voteze pentru candidatul lor, nu s-au sfiit să apeleze la terorism electoral. Un asemenea mecanism nu este folosit pentru a convinge pe cei încă nehotărâți, ci pentru a le inocula o frică soră cu moartea.

Mașina de propgandă electorală înlocuiește prezentarea de programe și platforme electorale cu avertismente apocaliptice: [ citeste mai departe ]

Primăvara arabă continuă să rămână un subiect fierbine. Motivele care au dus la declanșarea mișcărilor incluse sub această definiție umbrelă sunt în general cunoscute. Ce nu se știe exact este când și cât de mult se vor schimba condițiile pe care atâția arabi au hotărât că nu doresc să le mai suporte.

Joi, 29 martie, trei universitari americani foarte cunoscuți – Donald L. [ citeste mai departe ]

Sătulă să vadă că democrația nu prinde rădăcini în Piața Universității din cauza frecvenței bastoanelor de cauciuc pe cocoașa de ciumpalac, pegra studenților bucureșteni s-a hotărât să introducă ilegal, în Turcia, semințele subversive  neconfiscate de botaniștii dlui fost ministru Traian Imaș. [ citeste mai departe ]

Nici dl Vladimir Tismăneanu nu doarme în aceste nopți chiar ca un prunc. Sunt sigur că de vină e păcătoasa astenie de primăvară, fiindcă nu cred că au început unii să tragă deja cearșaful de sub  șeful IICMER. Ar fi mult prea devreme, căci -vorbă istorică! – ”decidentul politic” este același, e bine mersi, decide cum găsește de cuviință, deci dl Tismăneanu n-are a se teme.

Preliminarii

Desen & [ citeste mai departe ]