Dorin
Tudoran

Discutând  despre  politicieni,  bani  şi  corupţie, prietenul meu M.W. îmi spune o glumă tip Radio Erevan. “Un ascultător ne întreabă: ce înseamnă AIDS? Răspundem: AIDS este acronimul pentru Additional Income Deposited in Switzerland.” Adică, venituri suplimentare (se înţelege, ilicite) depuse în bănci elveţiene.

Îl întreb: “Dar tu ştii ce înseamnă SIDA?” “Nu”, răspunde el zâmbind. “SIDA înseamnă Such Individuals Deserve Attention.” Adică, asemenea indivizi merită atenţie. [ citeste mai departe ]

“Comunismul  înseamnă  puterea  sovietică  plus  electrificarea întregii ţări”, proclamă Vladimir Ilici Lenin. Se înşală.

“Comunismul se află în conflict cu natura umană”, crede Ernest Renan. Are dreptate. Nu mă credeţi? Ascultaţi ce spune  rockistul Frank Zappa: “Comunismul nu ţine, fiindcă oamenilor le place să aibă.”

“Comunismul nu este dragoste. Comunismul este un ciocan pe care noi îl folosim ca să ne zdrobim inamicul”, tună Mao Tze-tung. E cinic, dar, în acelaşi timp, are dreptate. [ citeste mai departe ]

Mă  aflu  în  grădina unui  restaurant  bucureştean. Un prieten ţine morţiş să-mi prezinte un posibil investitor, om doldora de bani, gata să finanţeze un ziar “ca lumea”.  Ne cântărim reciproc pe sub ramele ochelarilor de soare. Spre finalul mesei, învârtind coniacul în paharul bulbucat, mă întreabă scurt “La cine scrii, domne?”
“La nimeni”, răspund. Răspunsul îl amuză. Mă amuză amuzamentul său. Deschide o mapă aşezată tacticos pe masă. “Păi, uite aici articolele dumitale din…”  “Oh”, spun, “vroiaţi să mă întrebaţi unde scriu. [ citeste mai departe ]

Coriolan     Decuseară     nu-şi      poate     crede    ochilor: de jur împrejur, numai realitate. Se freacă la ochi. Nimic. Realitate şi numai realitate. Insuportabilă, arţăgoasă – abţibild pe care saliva a făcut priză de piatră.

Face ochii roată. Nimic. I se pare că doarme. Se culcă, poate, poate se trezeşte. Nimic. I se pare că visează, se întoarce pe partea cealaltă. Nimic. Realitate peste tot. Deasă, ca şi ceaţa ce se aşterne uneori între crucea de pe Caraiman şi imensul termopan cinemascop al vilei sale de mic întreprinzător. [ citeste mai departe ]

Aşa cum acceptă că nu există incompatibilitate între geniu şi  lipsă de caracter, Jean-François Revel constată că există şi eroi lipsiţi de cap politic. Unul din personajele ce-l duc la această concluzie este Gilbert Renault. Cunoscut sub pseudonimul de război “Colonelul Rémy”, Renault a fost unul din oamenii “graţie cărora  Franţa a încetat să mai fie o ţară ocupată în 1944”. [ citeste mai departe ]

Examinându-şi trecutul politic (anii ‘40-’50), Revel mărturiseşte că rămâne pentru el o enigmă cum de a putut să stabilească o etanşietate atât de eficace între inclinaţiile sale de stânga şi “presiunea comunistă, atât de puternică pe atunci”. Când se hotărăşte să scrie despre misterul cu pricina este convins că a atins  nivelul de detaşare definit de Albert Thibaudet în a sa La Campagne avec Thucydide: “Singurul indiciu că ne stăpânim pasiunile este acela că vorbim despre ele fără pasiune. [ citeste mai departe ]

“Şi  pentru  a  încheia,   dragul  meu  Revel,  o întrebare: când veţi decide să nu mai fiţi un <intelectual de stânga>”?

Iată o abordare frontală venită din partea lui Emil Cioran, în 1960, după lectura lui Despre Proust, cartea lui Revel pe care Cioran mărturiseşte că a citit-o în tranşe mici, în fiecare seară, în timpul uneia din repetatele sale hălăduieli la ţară.

Revel a fost acuzat, nu o dată, de foştii săi prieteni de stânga de a fi trădat şi de a fi trecut de partea dreptei. [ citeste mai departe ]

La   26   de ani,  Jean-François Revel  hotărăşte să  lucreze  doi ani în Mexic, dar nu înainte de a petrece o săptămână la New York. Se îmbarcă pe Queen Elizabeth, plecând din Cherbourg spre metropola culturală americană. Planurile sale galante sunt parţial dejucate de urmările unui vărsat de vânt, aşa că primele zile le petrece mai mult în compania cărţilor decât în cea a tinerelor atrăgătoare aflate la bordul pachebotului britanic. [ citeste mai departe ]

Campaniile    de    reabilitare   a   poziţiilor   politice aberante îmbrăţişate de Sartre (personaj pentru care Revel a nutrit un dispreţ constant şi profund), i-au prilejuit autorului Tentaţiei totalitare comentarii dintre cele mai tranşante. [ citeste mai departe ]

Duminica  trecută  s-au  împlinit  cincizeci  de ani  de  când, în ediţia sa din 4 iunie 1956, The New York Times publica fragmente ale raportului secret prin care Hruşciov acuza cultul personalităţii şi crimele lui Stalin. În aceeaşi săptămână, la Londra, The Observer tipărea documentul in extenso. Sursa ce a pus la dispoziţia presei faimosul document s-a aflat în conducerea de vârf a Partidului Comunist Polonez. [ citeste mai departe ]