Vreau să spun că oamenii care se complac în degustarea zilnică a unui rahat nu au dreptul moral sau igienic să-i acuze p-ăia care l-au produs, citind ziarul pe veceu. Iar dacă ai colaborat bine, mersi cu patronul în care tragi azi tunuri cu vidanja, înseamnă c-ai avut nişte motive întemeiate, care te descalifică la foc automat. Cornăţeanu spune că a fost urmărit, ascultat, ameninţat, că i-a fost pusă în pericol familia şi prietenii de către mafioţii cărora mogulul le datorează bani. Băi, asta e foarte nasol! Poate fi extrem de penal. Iar dacă e adevărat, iar Cornăţeanu n-a aflat toate chestiile astea direct din gura lui Patriciu, la 5 minute după anunţarea noii conduceri a grupului, înseamnă că la Adevărul Holding a fost Once Upon a Time in America de dimineaţa pînă seara.

Deci tre’ să fii complet diliman, perfect masochist sau 100% şantajabil ca să accepţi un asemenea tratament barbar la locul de muncă. În Evul Mediu nu aveai pe unde să scoţi cămaşa de zale în faţa seniorului, întrucît lanţul trofic feudal era bazat exclusiv pe relaţii de forţă. Dar acum, în era tehnologizată a mogulilor, poziţia socială a vasalilor cu carte de muncă s-a nuanţat. S-au inventat demisia, blogurile prietenilor, ţiganii din Ferentari cu foamea-n gît, poliţia, trusturile concurente, Clubul Român de Presă, avocaţii de la Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). S-au inventat chiar şi coaiele (mi-e greu să dau nume; tuturor ne e greu).

Mai poţi fii ceva, foarte românesc, dacă, repet, accepţi să activezi în condiţii atît de presante nervos şi atît de discutabile moralmente. Înainte de a fi curăţat de mafioţii din dulap sau securiştii din maşină, poţi să fii, pur şi simplu, mort după banii mogulului. Mercenarii exact cu asta se ocupă. Apoi, cînd, robinetul cu bani şi funcţii se închide după o şedinţă furtunoasă cu mogulul, leapădă banduliera cu carduri şi îmbracă uniforma de fiţe a deontologului curajos, care face dezvăluiri incendiare (sindromul Andrei Gheorghe, adică).

“Există multe lucruri care s-au oprit la mine în aceşti 3 ani şi jumătate, pentru că m-am străduit şi am reuşit în mare măsură să scot binele din complexa structură a acţionarului majoritar.” Fie numai pentru fraza asta şi Cornăţeanu merita un premiu CRP pentru presă satirică de investigaţii. “Adevărul nu e o fabrică de ţigări şi nici o pompă de petrol”, spunea Laurenţiu Ciocăzanu, aliatul lui Cornăţeanu în temerarul său demers, uitînd că atunci cînd s-a angajat nu şi-a negociat salariul cu patronul unei fabrici de bibelouri.

Şi are dreptate: nu e. E un suport de hîrtie pentru cărţi şi filme. E ziarul care, în campania electorală, şi-a făcut un titlu de glorie prin a nu aborda subiecte politice, deşi era clar din avion ce politică face. Şi care, în general, n-a mai publicat o anchetă ca lumea de pe vremea Muşatinilor. În schimb, a dezvăluit cîteva spoturi TV cu Cleopatra Stratan. Sigur o ştiţi: prietena lui Ghiţă. Ăsta e, care va să zică, “modelul occidental de la Ringier” (cuvintele lui Ciocăzanu), pe care ziarul lui Patriciu l-a urmat neabătut, în zilele astea de glorie ale insertului. Îmi pare rău s-o spun, întrucît îl frecventam zilnic, pe stil vechi: în aceste condiţii, îmi e absolut indiferent cine conduce Adevărul. Şi-mi e din ce în ce mai greu să-mi dau seama cine naiba îl citeşte.

Şi-atunci, mă veţi întreba, de ce dracu’ am mai scris acest text? Iată de ce. Pentru că – naiv cum mă ştiţi – aş fi vrut să văd la lucru şmecheri cu peniţă care fac urît la primul gest mafiot al mogulului. La prima abatere, nu la ultima. Oameni serioşi, care-şi dau demisia din scîrbă, nu necesitate. Azi, în cele cinci minute zilnice de luciditate pe care mi le mai permit nervii, mi-am dat seama, încă o dată, că aşa ceva nu mai există. Ziaristul complet vertical a murit. A făcut infarct cînd a văzut cum arată prima sută de mii de euro. Apoi a făcut burtă, vilă şi gipan în parcare, din banii de ţigări ai mogulului. Iar din cînd în cînd, de cîte ori vin vremuri de restrişte, face cîteva valuri de principiu, într-un pahar de Veuve Clicquot.

Dragoş Vasile

P.S. Şi da: e foarte posibil ca acuzele lui Cornăţeanu să fie justificate. DAR: corect e să ne lămurim cît de mînjit e Patriciu din altfel de hîrtii, pe care sînt sigur că fostul director de la Adevărul Holding le are, că doar n-o fi fost atît de fraier încît să plece cu mîna-n fund de la mogul. Ia să vedem, le şi publică?

După mizeria parţială de la Globurile de Aur, englezii au spălat ruşinea cu-n jet consistent de bun simţ. Duminică noaptea, la Gala Premiilor BAFTA (Oscarurile britanice, cum ar veni), The Hurt Locker a cîştigat şase premii din opt nominalizări (inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor şi cel mai bun scenariu original). Avatar a primit, în fine, doar ceea ce merită: premiile pentru efecte speciale şi design de producţie.

Am văzut despre ce e vorba la Oscarurile de anul ăsta (unul foarte slab, by the way) şi mi se pare clar: The Hurt Locker e cel mai bun film american produs în 2009. Mai precis, cel mai bun dintre cele 10 nominalizate la categoria “Best Motion Picture of the Year”. Asta nu înseamnă că Academia americană – aşa cum o ştim de cînd a votat, în masă, cu Rocky şi nu cu Taxi Driver – va ţine cont de ce s-a întîmplat la Royal Opera House din Londra. În definitiv, la Hollywood vorbesc în primul rînd banii şi mult după aia fostele neveste ale starurilor.

Dimpotrivă: n-am nici o îndoială că, în noaptea de 7 spre 8 martie, Avatar va defila la Kodak Theatre ca un tanc de asalt prin jungla din Pandora: călcînd totul în picioare (sper că inclusiv pe Steve Martin). N-o să scape nici măcar Up in the Air, pe care, într-o pauză publicitară, o să-l doboare un pterodactil Na’vi, scăpat din cuşcă. Să ne bucurăm, aşadar, cît încă mai avem timp: pe lîngă premiile mari, menţionate mai sus, The Hurt Locker le-a cîştigat şi pe cele pentru imagine, editare, sunet.

Surprinzător pentru cei 200 de fani ai regizoarei Lone Scherfig, drama britanică An Education (nominalizată la opt categorii, ca şi Avatar şi The Hurt Locker) a obţinut un singur premiu, pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal: Carey Mulligan. E foarte posibil să n-o ştiţi din Pride & Prejudice (Joe Wright, 2005) sau Public Enemies (Michael Mann, 2009). Nici eu n-am băgat-o de seamă. Oricum, Carey e la primul rol principal dintr-o carieră care s-a remarcat, pînă duminică seara, doar prin comparaţiile cu Audrey Hepburn – din raţiuni exclusive de look. Asta cînd e brunetă. Cînd e blondă, nu seamănă cu nimic bun.

“Este ciudat, într-adevăr ciudat, îngrozitor. Nu mă aşteptam cîtuşi de puţin, de aceea nu aveam habar ce o să spun. Am uitat de toată lumea, pînă şi de numele regizorului, ceea ce este oribil”, a declarat, post factum, Carey Mulligan. Corect, aşa e. Colin Firth, desemnat cel mai bun actor într-un rol principal, cel din A Single Man, şi-a găsit cuvintele ceva mai repede, fiind obişnuit cu reflectoarele-n ochi, după celelalte trei nominalizări la Premiile BAFTA (pentru Bridget Jones’s Diary, Pride and Prejudice şi Tumbledown). “Cred că foarte mult contează că oamenii sînt în jurul meu, ca la aniversarea unei zile de naştere”. Şi asta e corect, mai ales că băutura a fost gratis, din partea organizatorilor.

Despre Fish Tank (Andreea Arnold, 2009), cel mai bun film britanic la BAFTA, după ce a obţinut Premiul Juriului la Cannes, nu am decît decît cuvinte de laudă. Nu l-am văzut, dar abia aştept să-mi placă. Am citit sinopsisul şi cîteva cronici entuziaste. Mai rămîne Un prophète (Jacques Audiard, 2009), cel mai bun film într-o altă limbă decît engleza. Decizia juriului mi se pare bizară. E bun, să ne-nţelegem. {i, personal, sînt cel mai mare suporter al lui Audiard pe o rază de cel puţin 100 de metri pătraţi. Dar a concurat alături de The White Ribbon / Das weisse Band, cel mai bun Haneke de la Caché încoace (da, e o glumiţă pentru fani).

Mai are sens să ne-ntrebăm ce se va întîmpla la Oscaruri, unde ambele titluri sînt nominalizate la categoria “Best Foreign Language Film of the Year”? Nu, n-are. Să nu uităm esenţialul: concurează şi Ajami, filmul lui Yaron Shani şi Scandar Copti.

Despre Avatar, fără beep-uri

În final, ţin să lămuresc o chestiune (cu care am rămas dator, cel puţin pe www.catavencu.ro). Nu fac parte din trupele de elită, înarmate pînă-n dinţi cu neologisme şi ipocrizie, care susţin că Avatar e un film prost. Un căcat în şase reprize, cum a ţinut să se exprime colegul Andrei Manţog. Adică da, e foarte prost în comparaţie cu 2001: A Space Odyssey, Apocalypse Now, Kagemusha sau chiar Poliţist, adjectiv. Dar, fraţi români, Avatar nu-şi propune să fie nimic din toate acestea. Eu, unul, nu l-am auzit pe James Cameron declarînd, la CNN, că a cheltuit 300 de milioane de dolari ca să-şi plimbe curul şi bobinele pe la festivalurile de film europene.

Avatar este exact ce pare la prima vedere: o demonstraţie de forţă tehnologică. Una excepţională, punct. Este exact ceea ce-au făcut băieţii de la Crytek Frankfurt în 2007, cînd au lansat Crysis (un joc la fel de inconsistent la nivelul conţinutului): o platformă breathtaking, populată cu un milion de copaci fotorealişti şi nişte personaje de doi lei, care să demonstreze de ce este capabil motorul grafic CryEngine 2. Nu încerc să răspund aici la întrebarea dacă aşa vor arăta filmele viitorului (sper că nu). Dar cu tehnologia asta, la care a muncit din greu Cameron şi echipa lui de tocilari, e liber să croşeteze un alt regizor, mai artist, mai talentat, altceva. Care să-i placă, sper, şi lui Cristian Tudor Popescu.

Or, convingerea mea e că punem tunurile mari pe Avatar într-un atac critic disproporţionat şi muuult pe lîngă intenţia regizorului (despre care ştim prea bine că-i place să meşterească efecte speciale, nu poveşti nemuritoare). Problema reală e că Avatar a luat Globul de Aur pentru cel mai bun film. Asta, însă, nu mai e vina lui James Cameron, ci a juriului. {i-apoi, cui i se cere, cu atîta vehemenţă şi rahat, un scenariu consistent? Profunzime, personaje credibile, schepsis? Lui Cameron?! Am impresia că 90% dintre comentatori au uitat despre cine vorbim. Iar acel regizor nu e Martin Scorsese. E, dimpotrivă, ăla care a făcut Terminator (1 şi 2), Aliens, True Lies, The Abyss şi Titanic.

BAFTA 2010. Iată cele mai importante premii:

Cel mai bun film: The Hurt Locker
Cel mai bun regizor: Kathryn Bigelow (The Hurt Locker)
Cel mai bun film britanic: Fish Tank
Cel mai bun scenariu original: The Hurt Locker
Cel mai bun scenariu adaptat: Up in the Air
Cel mai bun actor: Colin Firth (A Single Man)
Cea mai bună actriţă: Carey Mulligan (An Education)
Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph Waltz (Inglourious Basterds)
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Mo’Nique (Precious: Based on the Novel Push by Sapphire)
Cel mai bun film în altă limbă decît engleza: Un prophète
Cea mai bună animaţie: Up
Cea mai bună coloană sonoră: Up
Cea mai bună imagine: The Hurt Locker
Cel mai bun debut: Duncan Jones (Moon)

Vlad Hogea are emisiune la Antena 2. Nu, n-am început bine. Vlad Hogea, vicepreşedinte PC (fost secretar executiv la PRM şi “vice” la PNG), autorul cărţii Naţionalistul, despre care Mircea Mihăieş spunea că e Mein Kampf în versiune românească, are emisiune la Antena 2. Nu v-am atras, ca un magnet ciudat, în formă de zvastică, atenţia?

Insist: e vorba despre Vlad Gabriel Hogea, avocatul diavolului de la Der Stürmer. Hogea, deci, care a recunoscut că a fost inspirat în ucigătorul său demers naţionalist de către criminalul de război nazist Julius Streicher, executat la Nürberg. Istoricul isteric, care n-a ezitat să afirme că „antichriştii evreo-khazari au încercat şă-şi înfrîngă complexul inferiorităţii lor spirituale printr-o animalizare completă a trăirilor afective”.

Hogea, politicianul pe cît de traseist, pe atît de anti-semit, xenofob şi perfect asortat cu balamucul, în descendenţa costumelor albe, de spital, ale lui Vadim (pe care acum, cînd prestează la mogulul ăsta spălat, grizonant, conservator, îl consideră “infrecventabil” şi “extremist”). Ideologul sălbatic, din prima linie a luptei împotriva Holocaustului, care observa mai demult că „marxismul bolşevic şi capitalismul sălbatic au fost născocite de aceiaşi rabini şi zarafi bărboşi care bolboroseau în neştire pe la întîlniri de taină, urzind noi şi noi protocoale de înrobire a «goymilor»“.

Cum spuneam, acest Vlad Hogea, recte neonazistul luminii, are o emisiune la Antena 2. Şi nu, aşa cum a intenţionat, printr-o umilă autosesizare, Parchetul de pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie, un mic dosar cu moţ penal. |n 2001, cînd a publicat corpul delict (cartea Naţionalistul, apărută sub auspiciile Academiei Romîne, girată fiind de Gheorghe Buzatu aka Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană) Hogea activa ca deputat PRM şi, ca tot omul, era blindat cu imunitate şi tupeu.

Deci l-a durut în basca lui cu tricolor că volumul incriminat  – în fapt, o antologie de umori şi dejecţii intelectuale, publicate în Romînia Mare, Naţionalistul, Politica şi Tricolorul , unde a fost redactor-şef – i-ar putea afecta cariera politică, pe termen lung. Inutil de precizat că, în lipsă de altceva, lucrarea lui Hogea a generat un protest public, semnat de nişte oameni normali la cap, pe nume Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Virgil Ierunca sau Monica Lovinescu. E inutil, pentru că lumea a uitat. Şi-o să mai uite o dată, începînd de mîine.

N-aţi ghicit. Emisiunea prezentată de Vlad Hogea nu e un cooking show cu evrei. Se numeşte, mai puţin senzaţional (deşi sesizez o trimitere finuţă la Mihaela Tatu şi “noul realism” al lui Cristi Puiu), Filmul sau viaţa. Şi despre asta şi e. Nişte oameni stau la o masă şi discută chestii de zi cu zi, vecine cu cinemateca. |ntrucît filmele chiar sînt viaţa mea şi mai ales pentru că, la sugestia operatorului meu favorit, Mişu Funkfish, am decis să revăd Lista lui Schindler, am devenit brusc atent.

“La ora actuală, deţin una dintre cele mai mari şi mai valoroase colecţii de filme care există în Romånia: cîteva mii de titluri, pe suport DVD, CD şi casete video”, a declarat Vlad Hogea, în exclusivitate pentru departamentul de PR al Antenei 2. Parcă-l aud, din off, pe Codrin Ştefănescu (alt traseist notoriu, cu vechi şi la fel de clinice antecedente peremiste) prezentîndu-ne, pe larg, colecţia lui de cărţi vechi. Despre care cineva de la Academia Caţavencu auzise că sînt aranjate frumos, în bibliotecă, pe culori.

Nu mă interesează emisiunea lui Hogea. Şi nu discut aici motivele pentru care Dan Voiculescu (artizanul acestei bizare apariţii în grila de programe a Antenei 2) a decis să-i dea lui Hogea o maşinuţă nouă, de spălat imaginea şi trecutul. M-au fascinat însă întotdeauna aspectele procedurale ale metamorfozelor kafkiene. Modul nostru, perfect romînesc, de întrebuinţare a istoriei. A ăleia mari, naţionale, din care nu reţinem nimic, cu excepţia exasperantelor tare genetice, pe care le perfecţionăm zilnic. Şi mai ales a istoriilor mici, personale, din care relevant pentru publicul larg e doar prezentul cosmetizat în laboratoare de PR sau direct la televizor.

Trebuie să recunosc, însă, că Hogea a avut bun simţ, pe undeva. A aşteptat 9 ani ca jegul peremist să se usuce, ca o mască exfoliantă, cu Aloe Vera, şi să cadă în uitare. Dar nu era nevoie. Altora le-au ieşit mult mai repede petele de pe CV şi bubele supurînde din capul opiniei publice. Unora le-au dispărut complet dosarele, alea penale sau cele de la Securitate, dosite adînc, în gropile comune ale istoriei. Cîtorva dintre ei (începînd cu marele poet omnivor Adrian Păunescu) le-a fost de-ajuns să se lase purificaţi în public, cu hîrtie igienică parfumată, de către peştii sanitari din familia nevertebrată a lui Tatulici.

Poate că, în particular, Vlad Hogea ăsta e un tip OK şi ştie cine e Elem Klimov. N-ar fi exclus să-i fi plăcut şi lui filmul lui Ari Folman Waltz with Bashir (deşi omul pare, dimpotrivă, un fan al expresionismului german). Dar chiar nu se găsea un tînăr credibil, cu meclă virilă, de star de cinema, care să vorbească, la Antena 2, despre Hollywood, Romînia şi, îndrăznesc să anticipez, umanismul în cinematografie şi în general? Chiar nu a dibuit pînă acum Dan Voiculescu (care s-a remarcat într-o comedie de succes, prin întroducerea conceptului de “moralitate în politică”) un alt colecţionar de DVD-uri în vasta magazie cu tineri a PC-ului? Poate că nu. Sau poate nici n-a căutat. Oricum, e greu să-i explici unui mogul cît e important e, în filme sau viaţă, casting-ul şi numele de pe afiş.

Post scriptum. Genul: comedy/romance

Ştiu că pe mulţi dintre cinefili îi lasă reci politica şi scenariile aferente. Lor le mai spun o dată, într-un acces de frivolitate, just for fun, cine este Vlad Gabriel Hogea, naţionalistul cu happy end. Este fostul iubit al Oanei Turcu, actualmente soţia lui Cristian Brancu. Interesant nu e amănuntul în sine (în definitiv, dragostea, ca şi viaţa politică, nu ţine cont de bibliografie). Notabil e altceva: Cristi Brancu realizează, zilnic, talk-show-ul de largă respiraţie mondenă Agentul Vip. Şi prezintă săptămînal, alături de nevastă-sa, emisiuneaConfidenţial. Ambele se difuzează la Antena 2.  

Credeam că Bobby Păunescu face filme*. Ba nu: speram. |n naivitatea mea, ca un cîine turbat, care nu mai vede cadrul panoramic din cauza spumelor de entuziasm, nădăjduiam că a şaptea artă va cîştiga un investitor (dacă nu chiar un regizor rezonabil de talentat). Iar străvechiul meşteşug al fraudei fără făptaş va pierde un băiat de bani gata, născut din neelucidatul Big Bang al Bancorexului.

Dar uite că Bobby nu vrea să fie Cristi Puiu. Vrea să fie, dimpotrivă, Rupert Murdoch**. Şi acum începe să-şi merite, oficial şi într-o logică rudimentară, cantitativă, infamul apelativ de mogul media. Dar la ce i-a trebuit să se complice, cînd putea să-şi trăiască liniştit viaţa şi să-şi consume capitalul de sexualitate care i-a mai rămas pe la Veneţia, Cannes sau Toronto? Se pot face filme bune cu bugete minimaliste – ne-a arătat Porumboiu cum. Presă de succes fără miliarde nu se mai poate – s-a văzut la Cotidianul. Da, Grupul B1 TV deţine acum, după deal-ul semnat cu Ringier, două televiziuni (B1 şi Vox News), două cotidiane (EVZ şi Gazeta de Sud) şi un săptămînal (Capital). Iar averea familiei Păunescu e estimată (recte supraevaluată) în Top 300 Capital la 900-950 de milioane de euro.

Numai că profit din publicaţiile quality nu mai scoate nici măcar Sârbu, care chiar ştie cum şi are şi el nişte zeci de milioane cu care se plimbă prin topuri. Sînt curios, aşadar, cum va rentabiliza celebrul Grup B1 TV (fără intervenţia divină a lui Murdoch însuşi) o matahală de ziar care are de de stins pierderi uriaşe. Şi un săptămînal supraponderal, care şi-a pierdut suflul după cursa de 100 de metri obstacole cu Săptămîna financiară. S-o luăm altfel: o să vină Băsescu cu bani de-acasă? Sau, puţin mai subtil, cu nişte reclame de la stat, procedeu infailibil, în care excelau, pe vremuri, Adevărul şi Ziua?

Rezultă că Evenimentul zilei, cel puţin, foloseşte la altceva, în ciuda declaraţiei neverosimil de optimiste a lui Bobby Păunescu: “Mi se pare o oportunitate, în condiţiile pieţei. România este mult sub nivelul cheltuielilor de publicitate pe cap de locuitor, comparativ cu ţările din jur.” (paginademedia.ro).

Aşa e. Dar România e sub mult sub orice nivel, indiferent de criteriu. Piaţa de publicitate (care, apropo, a scăzut în ianuarie 2010 cu 20%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut – iar asta numai pe TV; în print e măcel!) reflectă fidel economia de piaţă. Aia profund românească, din care s-au ridicat în ape limpezi, de suprafaţă, şi George, şi Viorel, şi alţi peşti mari, cu iahturi la scară. Reflectă precis politica de fiscalitate turbată a guvernului, despre care Radu Moraru, limbocerul băsescian, a emis memorabila frază “Stimaţi telespectatori, nu avem decît mesaje de susţinere a cabinetului Boc”. Deci e clar la ce foloseşte EVZ acum, că preşedintele şi-a luat mandatul la purtare.

Prefer să văd jumătatea plină a paharului de Chivas Regal: de aici înainte, Băsescu (şi, prin el, tot aliotmanul pedelist) are în portofoliu un mogul care începe să conteze. Un partener de nădejde, cu care să navigheze pe apele învolburate ale luptei anti-corupţie, strigînd către naţiune “Păăămînt, păăămînt!”, de cîte ori vede la orizont insuliţele de păr ale lui Voiculescu sau off-shor-urile exotice ale lui SOV. |mi pun, deci, cu speranţă, întrebarea: îşi va schimba Băsescu radical discursul despre mogulime, de vreme ce contextul a devenit periculos de transparent? Sau doar va opera, în fine, necesara distinţie antropologică între mogulul bun, care i-a sorbit fiecare cuvinţel în public, pe Calea Victoriei, şi ăia răi şi perverşi, care i-au suflat în cur lui Geoană?

Cert e că Bobby Păunescu e acum, mai mult ca oricînd, fiul tatălui său. Cîtă vreme gira emisiunea No comment by Monica Columbeanu nu conta. Dar azi mi-am adus aminte. De Bankcoop, Dac Air, General Consulting, de subminarea economiei naţionale, fals şi uz de fals, sustragere de la urmărirea penală şi alte detalii biografice, care rămîn în continuare nedecontate. De George Constantin Păunescu, care (scria Evenimentul zilei în 2006) popula odată acvariul public cu “rechinii care au devorat Bancorex”.

“Tata a greşit relaţia cu presa”, îl disculpa fiul rătăcitor pe la festivaluri de film, într-un recent interviu. Genială replică! Dar mergea la Porumboiu, care ştie cum funcţionează comedia. Nu în presa de azi, de un realism din ce în ce mai dramatic. Iată dovada: relaţia s-a reparat definitiv în iulie 2009, cînd preşedintele Băsescu a fost prezent, deşi nu-l obliga nimeni, nici măcar protocolul, la semnarea unui contract (cu mînuţa lui Bobby) între firma Păuneştilor SPET Shipping şi compania belgiană Eco Terres. Există poze pe agenţii.

Şi mai e clar ceva: aşa artist, cum îl ştim, Păunescu ăl mic e acum responsabil pentru destinul unui brand mult mai mare decît marca de tradiţie Monica Bârlădeanu. Sigur, e un ziar care pierde bani prin toţi porii. Dar unul care a marcat decisiv istoria presei de după ’89 , cu toate nuanţele de rigoare, de la ridicolul aviar din epoca Cristoiu la sublimul gesturilor disperate, cînd Vadim intra în turul doi. De la Mai sînt 51 zile pînă la concertul lui Michael Jackson la Cîntarea Americii. Or, ce s-a întîmplat la Cotidianul e de-ajuns. Sper că ne-am învăţat cu toţii lecţia, simpli moguli sau iluştri ziarişti. Fac pe această cale un apel pe adresa Elenei Udrea, în ideea de a pune deja deoparte nişte machete full page de firmă, din zestrea de PR a ministerului.

Deocamdată, schimbarea nu ne afectează, ca cititori. Evenimentul zilei va fi poziţionat tot acolo, în demograficele hardcore ale preşedintelui. Cătălin Tolontan (care a anunţat primul tranzacţia) opinează că Ion Cristoiu va fi noul redactor şef al EVZ. Nu e deloc exclus: după despărţirea cu năbădăi de laptopul lui Valentin Stan, găina lui Cristoiu a început să nască nişte pui vii, în format electronic, cu puf portocaliu la subraţ, chiombalii şi cu chelie, pregătind terenul pentru o istorică reconciliere cu Traian Băsescu.

Dragoş Vasile

P.S. Evident, există şi posibilitatea (pe cît de infimă, pe atît de tentantă) ca puiul tatei să-şi ia, periodic, zborul pe platouri, preţ de vreo şase luni pe an, ca să mai producă un film de autor, cu Bârlădeanca în rolul principal. Şi să-l lase la timonă pe Radu Moraru, partenerul său de grup. Nu m-am hotărît dacă vreau să mă gîndesc ce înseamnă asta. Am văzut o dezbatere pe varii teme economice, la Naşul, în care Florin Călinescu îi preda fiscalitatea aplicată lui Moraru, ceva între Jandarmii şi jandarmeriţele şi Cum să furi un milion. Am rîs puţin, apoi am adormit.

* Le amintesc celor care s-au luat cu politica şi au uitat de lucrurile cu adevărat importante: Bobby Păunescu a debutat onorabil, ca regizor, la Festivalul de Film de la Veneţia, cu Francesca. Şi că înainte de asta finanţase multi-premiatul film al lui Cristi Puiu Mortea domnului Lăzărescu.

** Reamintesc, de asemenea, că în 2004 News Corporation, o companie media fondată de Rupert Murdoch, a achiziţionat 12,5% din pachetul de acţiuni al postului B1 TV.

Cititi si: Un regizor rezonabil de talentat

E cel mai greu test de anduranţă şi demogogie pentru un lider politic. Iată de ce: atunci cînd depui efort fizic (şmotruind, lustruind, consumînd energie, arzînd calorii), în diferite regiuni ale creierului circulaţia sîngelui e mai mare cu o treime faţă de normal (cînd zaci pe canapea, adică, şi beleşti ochii la televizor). Numărul celulelor nervoase tinere din hipocamp creşte, ca şi cantitatea de endorfină pe care le secretă acestea. Cu alte cuvinte, în ciuda junghiului care se instalează rapid în zona lombară, starea ta generală e caracterizată de confort şi bună dispoziţie.

I. Cele mai frecvente 99 de pete

Se pune întrebarea: e în stare candidatul Mircea Geoană să-ţi strice endorfina? Să te indispună cu ceva nou, esenţial, convingător? E capabil Geoană să te lase cu gura căscată şi cu mopul în aer, explicînd, de pildă, cum îi va pune la respect pe baronii care i s-au urcat în cap fără să se şteargă pe picioare (feştelindu-i, deci, aura violetă), pentru că aşa le-a permis el în aprilie 2005, după ce a cîştigat preşedinţia partidului?

Repetaţi apoi experimentul, în aceleaşi condiţii de curăţenie asiduă, încercînd să auziţi ce spune candidatul Adrian Năstase. Noul Adrian Năstase, vreau să zic. Seniorul, analistul, eminenţa de un cenuşiu sobru, intelectual, liderul conciliant, constructiv şi tare-n gură ca pasta de dinţi, ale cărui aroganţe tradiţionale s-au topit ca prin farmec, sub presiunea momentului. Poate ieşi din boticul său senzual, de divă din Dorobanţi, vreun cuvînt nou şi meşteşugit, o frază miraculoasă ca un polimer de la Unilever, care să şteargă cu buretele cele mai frecvente 99 de pete de pe CV-ul său de premier?

II. Balul vienez

Eu, unul, am încercat să fiu atent. Joi seara, cînd Geoană şi Năstase au venit la Gâdea, iar eu am plecat în alt cartier. Am şters de praf ultimele DVD-uri, am dat cu Ajax Floral Fiesta prin cadă şi am înţeles, în fine, cum stă treaba la casele mai mari: nu ştiu care dintre cei doi lideri politici o să piardă alegerile din PSD, dar ştiu sigur cine o să le cîştige, din nou: Băsescu*.

Principalul partid de opoziţie nu va fi mai puternic cu nici unul dintre ei la cîrmă. Şi iată de ce: astea nu sînt alegeri. Nu e revoluţie şi nici reformă, nu e avanpremiera curăţeniei de Paşte. E un bal vienez. Un enorm eveniment de PR naţional şi caritate în folosul cert al barontocraţiei locale. Un show televizat în care toată vrea să valseze la sentiment cu Vanghelie. Şi nimeni nu îndrăzneşte să-l dea afară-n şuturi pe Radu Mazăre, care are obrăznicia să dea buzna în incinta partidului motorizat pînă-n dinţi, cu aere revoluţionare, de camuflaj, şi pălărie de hipster drogat.

În plus, jegul care se vede din avion, cînd survolezi vastul teritoriu PSD, nu este, pentru candidaţii la preşedinţia partidului, ceea ce pare şi chiar e, dacă citeşti ziarele serioase. O spune Geoană, o repetă imediat Năstase: problemele PSD-ului sînt de comunicare, nu de fond. “Poate n-am ştiut să explicăm mai bine“. “Au fost, desigur, şi erori, datorate comunicării defectuoase”. Deci nu e corupţie, e chestie de PR. Poate tocmai d-aia nu e justiţie, ci doar presă.

III. Încă o decepţie pe ordinea de zi

Altminteri, e foarte clar. Gâdea îl întreabă pe Geoană cine sînt tinerii pe care vrea să-i aducă în echipă, dacă va cîştiga alegerile. Geoană răspunde (îl aud din baie): el este un liant între generaţia seniorilor şi generaţia tînără. Atît! Gâdea îl întreabă pe Năstase de ce să-l creadă atunci cînd declară că nu mai vrea să candideze la preşedinţia ţării şi nici să ocupe alte funcţii executive. Năstase răspunde (îl aud şi nu-mi vine să cred): pentru că a fost deja acolo, sus, şi nu-l mai tentează!

Vestea şi mai proastă e că, zilele trecute, am încercat să-l ascult şi pe Cristian Diaconescu (pe care, naiv cum mă ştiţi, îl credeam singurul candidat capabil să reformeze partidul, în ciuda aparenţelor moi, cremoase, care trădau o acută lipsă de sînge în instalaţie). Am renunţat cînd am înţeles că prioritatea lui e o alianţă cu Mitrea. Stratul gros de praf de pe faţa buhăită a PSD-ului, dincolo de care n-a existat niciodată obraz, ci doar osînză de baron şi comisioane grase, e încremenit în proiect. Degeaba se agită Ponta, la televizor. De ce n-a candidat, dacă are cu ce? Doar pentru că n-are cu cine?

IV. Iliescu-apare, soarele răsare

Pe vremuri, cînd Ion Iliescu îşi dregea vocea la televizor, aspiratoarele tăceau. Şi numai la bănuiala că Bunicuţa şi-ar putea ridica, ameninţător, ochelarii, între două interjecţii de lemn, foşnetul lavetelor din bucătărie amuţea, înfricoşat. Chiar şi acum, cînd tupeul a devenit un must-have în show-biz şi politică, Iliescu e singurul care face deranj, spunînd nişte lucruri, arătînd cu degetul nişte oameni. Ridicînd vocea la tribuna partidului, lasă impresia că e singurul capabil să facă şi puţină curăţenie în PSD.

E perfect ridicol. Şi, în egală măsură, foarte trist pentru o huidumă de partid care intenţionează să se ia la trîntă cu Băsescu: Mister Muscolo cel adevărat e un comunist de 80 de ani, care-şi abia îşi mai tîrîie cinstea şi sărăcia în plen, la ocazii speciale. Şi nu m-am lămurit dacă e vina lui Geoană, a lui Năstase sau a lupilor tineri din PSD, care o să se umple de praf şi osteoporoză pînă o să-i vadă p-ăştia morţi şi îngropaţi.

Dragoş Vasile

* Sînt însă de acord cu Doru Buşcu: dacă preşedinte iese Năstase, media o să cîştige un adversar redutabil (Geoană, săracu’, a fost benign şi amuzant). O anumită parte a presei chiar o merită.

Iată ce mi-a răspuns Oreste, un pasionat al genului: “Dragul meu, sînt prea ignorant ca să-ţi dau o cheie universală de citit pluritatea lumilor, însă voi încerca să-ţi povestesc cum funcţionează lumea mea: sînt o persoană efemeră, descifrez lumea exterioară cu ajutorul simţurilor (văz, auz, pipăit, miros, gust) şi analizez informaţia cu ajutorul conştientului (frecvenţa cerebrală Beta). Sînt şi fiinţă eternă. Plonjez în universul interior beneficiind de alte simţuri, ceva mai subtile: intuiţie, imaginaţie, îmi folosesc aici dimensiunile inconştientului (frecvenţe cerebrale Teta şi Delta). Şi încă nu mă opresc aici. Sînt şi un mediator între persoana guvernată de ego şi fiinţa condusă de sine. Aici sînt în paradigma sufletului (frecvenţa cerebrală Alfa). Înţelegi?”

Înţeleg că omul nu e făcut numai dintr-o mînă lut şi un pumn de bani. Dar, oricîtă raţiune aş investi în acest subiect, îmi e imposibil să intuiesc care sînt frecvenţele cerebrale Teta ale lui Băsescu, atunci cînd vine în studio la extra-senzaţionalul Dan Diaconescu (pe care, în paranteză fie spus, preşedintele îl crede realmente genial). Cum funcţionează, ocazional, creierul lui Geoană la 220, frecvenţă Delta, cînd e băgat în priză de către Hrebenciuc. În fine, cît e imaginaţie şi inconştient din personajul principal al acestor zile friguroase, Aliodor Manolea, şi cît e univers egocentric, imobiliar.

Am evitat, pînă acum, să mă propunţ decisiv asupra flăcării violet, ca majoritatea experţilor în vorbe. Iată de ce: în adolescenţă, am fost admis la un curs de radiestezie. Am terminat primul stagiu. Am dat examen şi l-am luat. Pe drumul vieţii, radiaţiile electromagnetice s-au estompat, sub ţesuturile adipoase de alcool. Mărturisesc că n-am izbutit să dibuiesc, sub noroi şi aparenţe, cu ansa din dotare, un zăcămînt de petrol în Popeşti Leordeni. Sau o celulă cancerigenă prin vecini, pe care s-o strivesc ca pe-un gîndac cu energia tămăduitoare. Dar, după încercări succesive şi cîteva oscilaţii ezitante ale ansei, am identificat, prin pur demers energetic, locul de sub pat unde zăcea caseta aia cu Depeche Mode, pe care o dădusem de mult dispărută.

Înclin, deci, să cred că, totuşi, ceva există. Şi că “parapsoii” ca Oreste nu bat cîmpii fără un oarecare temei ştiinţific. Mi-am desfundat chakrele, aşadar, şi m-am documentat. Era chiar să iau în serios cartea lui Gary Lachman Politics and the Occult, pînă m-am izbit de afirmaţia “in 1960, aliens took an interest in US politics and backed a candidate for the presidency”.

Există, însă, şi autori care nu plonjează în penibil. Şi se pare că toţi preşedinţii din universul cunoscut (mai puţin dictatorii din Africa centrală, care au rămas fideli vracilor care aduc ploaia exact atunci cînd plouă) au la îndemînă, just in case, un consilier paranormal sau un personaj similar. Hitler şi Goebbels consultau un astrolog, cu harta Europei în faţă. Englezii angajseră şi ei unul, ca să contraatace aştrii inamici. În 2003, Associated Press publica un material consistent despre “vrăjitorul personal” al lui Saddam Hussein, care l-a informat în detaliu, pînă la un punct de cotitură, despre mişcările de trupe americane.

În campania din 2008, Obama a fost consiliat de un specialist N.P.L. (programare neuro-lingvistică, “varianta modernă a magiei, născută din psihanaliză şi studiile lui Jung”, introdusă de americani în curricula universitară). Datorită acestuia, Obama ar fi deprins, cică, exerciţiul discursului hipnotic, caracterizat de repetiţia unor sintagme care-au gîdilat în mod plăcut electoratul, ca o mantră, în urechea internă a subconştientului.

Aşadar, analiştii fenomenului pot dormi liniştiţi: nu sîntem originali (sau infinitezimal spectaculoşi) nici măcar în această paranormală privinţă. Discursul lui Băsescu nu a hipnotizat decît vreo şase sute de pensionari care căscau gura de foame, la OTV. Sîntem, ca de obicei, doar ceva mai ridicoli (a observat-o pînă şi Washington Post, un ziar care nu se joacă, în general, cu miştocărelile). Pentru că la noi nici măcar paranormalul nu funcţionează cum trebuie. Geoană a supravieţuit atacului şi nu şi-a dat demisia a doua zi după anunţarea rezultatului la prezidenţiale. Cînd o să-l văd pe Aliodor Manolea levitînd în studioul Realităţii, sub privirile dojenitoare ale lui Răzvan Dumitrescu, voi începe să cred că ceva se mişcă, în sfîrşit, în ţara asta.

Într-o economie viabilă din punct de vedere global, cosmic, într-o ţară energetic normală, acest subiect ar fi fost epuizat în trei zile. Prima – în care preşedintele Băsescu ar fi organizat o conferinţă de presă pe această temă, pentru a preîntîmpina valul de speculaţii neproductive. A doua – în care toţi tabloizii ar fi făcut mişto de preşedintele principalului partid de opoziţie, trucînd poze din X Files şi Dumb & Dumber. A treia – în care ar fi apărut, în fine, Paranormalul porno, iar Mircea Geoană (care nu e Oreste şi nici Pavel Coruţ) şi-ar fi cerut scuze public pentru că a făcut afirmaţii fără acoperire raţională.

Altminteri: la cum îl ştim pe iniţiatul rozaliu în magia neagră a PSD, credeţi că atunci cînd Hrebenciuc s-a înarmat cu o remarcă pitică despre cravata violet i-a scăpat la televizor vreun porumbel paranormal? Cînd i-a băgat în cap lui Geoană un atac energetic se aştepta ca prostănacul să-l ţină strîns, pentru uz intern? Trag linie după aceste săptămîni violete, iraţionale, dau mai tare flacăra albastră la aragaz şi trag o singură concluzie normală: n-am mai auzit nimic despre extrasenzorialul Nicolae Popa. Şi poate nu e cel mai bun exemplu.

Evident, din cauza acestor bîrîituri conexe mi-a fost imposibil să descifrez engleza aia cursivă, mustind de informaţii corecte şi glumele uneori bune ale lui Ricky Gervais (pe care nişte agarici cu diplomă se chinuiau să le traducă din off, după 30 de secunde de gîndire, timp în care se ducea dracului orice efect umoristic şi se bruia iremediabil şi poanta care urma!). Fac, deci, un apel disperat pe adresa cuiva (că Sassu deja nu mai contează): BĂI, M-AŢI SCOS DIN MINŢI!

Chiar nu se uită nimeni în ţara asta la TVR (mă refer, evident, la şefi)? Nu e nimeni, acolo sus, la etajele superioare din Pangratti, care, după cinşpe cafele, să verifice ce tîmpenii se întîmplă noaptea prin studiouri, cu banii ăia de emisie, în definitiv ai noştri?

Iertaţi-mi eventualele excese sau incongruenţe (e un text lung, scris pe repede-nainte, la nervi). Dar e incredibil cum TVR reuşeşte, an de an, să dea de pămînt cu toate transmisiunile în direct ale evenimentelor care contează pentru cinefili sau cinefagi. Cum izbuteşte performanţa perfectă de a aduce în studio, ca să comenteze marie evenimente cinematografice, oameni care fie nu ştiu exact despre ce e vorba (caz în care nu pricep de ce nu pun mîna pe imdb înainte – nu e nici o ruşine să te documentezi măcar, temeinic, dacă de altceva inteligent nu eşti în stare), fie ştiu, teoretic, dar scot mai multe păcănele pe minut ca o mitralieră nemţească din Inglourious Basterds.

Ce fel de actriţă e Drew Barrymore?

Duminică noaptea, în studioul din Pangratti de unde s-au emis cu seninătate tonele de platitudini şi enormităţi, au stat degeaba următorii: amfitrionul Bogdan Stănescu (realizatorul unor emisiuni DE MOD~) şi invitaţii săi, Adrian Oianu (critic vestimentar, repet, vestimentar) şi Manuela Cernat (prorector la UNATC). Unde era, de exemplu, Cristian Tabără, directorul Departamentului de Film din TVR? Presupun că, bine, mersi, sub plapumă, la căldurică. Că doar nu era fraier să muncească la trei noaptea, cînd la TVR se uită cinci demenţi care chiar ştiu cine e Michael Haneke.

Apropo: ştie cineva ce anume execută Cristian Tabără de banii ăia pe care-i ia în fiecare lună din Pangratti, în afară de o emisiune care n-are legătură cu cinematografia? Îmi poate spune cineva, un cititor, informator, oricine, cîte filme bune a achiziţionat Tabără, de cînd e la TVR, ca să dea la popor cultură sau măcar Oscaruri? La ce oră vine la serviciu şi, cu riscul că mă repet pe undeva, CE FACE? Rog seriozitate, chiar mă interesează.

Revenind: de la Bogdan Stănescu n-am pretenţii. L-am mai văzut în contexte similare şi ştiu că e genul de păpuşel abulic, care pune întrebări încuietoare, de genul “Ce fel de actriţă e Drew Barrymore, cum o putem caracteriza?”. Îi dau un sfat, ba nu, îl rog frumos, la modul isteric, dacă e cazul: nu mai face chestia asta! TOT GLOBUL ŞTIE CE FEL DE ACTRIŢĂ E DREW BARRYMORE! E ca şi cum i-ai lua interviu unui instalator şi l-ai întreba ce părere are despre apa caldă.

Şi-ncă ceva (un detaliu insignifiant, ştiu că nu interesează pe nimeni la etajele superioare): atunci cînd moderezi o astfel de transmisiune importantă poate ar fi cazul să ştii că ultimul premiu care se acordă la Globuri şi la Oscaruri e ăla pentru cel mai bun film. Repet: cel mai bun film, nimic altceva. E drept, însă, că atunci cînd ţii neapărat să ne povesteşti ce rochie naşpa are Julianna Margulies (de parcă Botezatu era ţintuit, ca o statuie a admiraţiei, în faţa televizorului, iar gaşca lui de manechini îi făcea galerie, cu valuri, lui Bogdan Stănescu), te ia moda de cap şi-ţi face mintea bigudiuri. Dar în cască? Nici în cască nu se mai aude nimic inteligent la TVR?

Opt săptămîni şi jumătate

Despre Adrian Oianu ştiam că se pricepe la haine şi poartă pălărie, ca jumătate de Bucureşti şi 80% din Bamboo. Bun, am înţeles: omul le are cu pălăriile. Păi atunci, zic, să-şi dea cu părerea despre pălării! Numai că, vedeţI dumneavoastră, duminică noaptea Oianu a scăpat din lesa de fetru şi s-a trezit, brusc, abordînd subiecte cinematografice. Despre Nine (Rob Marshall, 2009) a avut o sclipire cu totul personală şi a spus că e făcut “după un film italian, un clasic, un Fellini, Opt săptămîni şi jumătate.”

Întotdeauna mi-a părut rău să dezamăgesc un modist: nu, nu e. Filmul ăla clasic, din 1963, se cheamă 8 ½ şi se pronunţă, mult mai simplu, Opt şi jumătate (sau Otto e mezzo, dacă tot te bagi în seamă). ~la cu săptămînile se chema, dimpotrivă, 9 ½ (Adrian Lyne, 1986). {i, în afară de scena aia cu frigiderul, nu e chiar un clasic al genului. Cînd a venit vorba despre Up, Globul de Aur pentru cel mai bun film de animaţie, Oianu a mai avut o intervenţie finuţă. Ne-a informat că personajul principal e un bunic (nu, nu e) şi că Disney s-a reinventat, cu această ocazie. Minunat! Dar nu, nu s-a reinventat. Cel mult, a făcut-o Pixar.

Despre Mo’Nique (Best Performance by an Actress in a Suporting Role in a Motion Picture), Oianu a considerat că “e meritul lui Obama, care a deschis nişte uşi.” Serios? Adică pînă acum n-au mai jucat actori de culoare în filme? N-au mai luat premii? Sau e cazul să cred că Obama a dat telefoane tuturor ziariştilor străini acreditaţi la Hollywood şi a făcut un lobby dezlănţuit, ignorînd momentan problema retragerii din Irak? Iată genul de afirmaţie care are singurul merit de a umple cinci secunde de emisie. Vă imaginaţi cam ce s-a întîmplat în celelalte 2.000.

Creator cu o paletă extrem de largă

Ca de obicei, Manuela Cernat, a excelat, ca o doamnă, la capitolele “cultură cinematografică”, “artă europeană”, “creator cu o paletă extrem de largă” (Scorsese, fireşte) şi – asta mi-a plăcut mult, mai ales că era perfect valabilă şi anul trecut, şi acum doi ani – “Hollywood-ul se întoarce către poveşti de viaţă”. Sînt chestii, cum să zic, babane, de largă respiraţie, care sună bine la cinci dimineaţa, cînd, pe fondul oboselii, simţi nevoia să năzuieşti către profunzimi nebănuite. În plus, prezintă avantajul decisiv că merg oricînd şi oriunde, de la Globurile de Aur la vernisajul noului programul al Cinematecii.

Dar atunci cînd vine vorba despre detalii, doamna Cernat manifestă, plenar, nişte teverisme la fel de urechiste. Să recunoaştem, e mai greu să fii perfect la obiect, ca un specialist adevărat, fără aportul decisiv al epitetelor. Despre Avatar a spus că e unul dintre cele mai scumpe filme din istorie şi a costat “peste jumătate de miliard de dolari”. Accidental, e chiar cel mai scump (s-a scris şi în Click). Dar nu, n-a costat jumătate de miliard, ci doar 240 de milioane de dolari. Despre Kathryn Bigelow (The Hurt Locker) a menţionat, dezvăluindu-ne o chestie de culise, că s-a despărţit de curînd de James Cameron. Pardon! Nu, nu de curînd. Au divorţat fix în 1991. Un an de referinţă în istoria cinematografiei, sînt convins.

E drept, despre The White Ribbon Manuela Cernat a precizat că e “un film anti-comercial”, ceea ce este, orişicît, o afirmaţie. Din păcate, traducătoarea a stricat complet magia momentului. Deşi e greu de crezut că nu avea nişte hîrtii în faţă, despre filmul lui Haneke (Palm D’Or la Cannes, anul ăsta) o domnişoară cel mai probabil blondă ne-a informat, senin, din off, că “acţiunea se petrece înainte de Cel de-al Doilea Război Mondial, prevestind ororile Celui de-al Treilea Reich”.

Am dezamăgit întotdeauna femeile, deci nu mai contează: nu, nu se petrece. Se întîmplă, dimpotrivă, înainte de Primul Război Mondial şi (am văzut filmul) nu prevesteşte nimic nasol despre Hitler. Dar p-asta pot s-o înţeleg, că s-a făcut tîrziu: cînd te gîndeşti la Germania şi război, îţi vine-n minte, automat, Hitler. {tiţi cum? Fulgerător! Aşa cum nu poţi să-i eviţi pe evrei atunci cînd vorbeşti despre Hollywood.

Trei întrebări care nu suferă amînare

În final, vreau să mă-nţelegeţi şi pe mine, fără a mai da alte exemple. Căci, iată, orele sînt înaintate şi, după jumătate de pachet de ţigări, nervii s-au mai domolit. Am de gînd să-mi fac imediat alţii, aducîndu-mi aminte că Avatar a cîştigat Globul de Aur pentru cel mai bun film. Pînă atunci, cu-n calm relativ, aproape jurnalistic, am cîteva întrebări pe adresa unor persoane abilitate din Televiziunea Română:

1. Cînd veţi renunţa la prostul obicei de a-l pune pe Bogdan Stănescu să se facă de rîs moderînd chestii care, vizibil, îl depăşesc? Cui trebuie să îi explic, pe puncte, că dacă omul ştie cum se-mbracă Meryl Streep, nu e obligatoriu să fie la curent cu ce a purtat ea în The Deer Hunter şi, mai ales, de ce?

2. Cînd (în acest deceniu) veţi angaja nişte traducători ca lumea? Cît trebuie să dau şpagă şi unde? Cunosc cîţiva, absolut profi, care lucrează, zilnic, pentru nişte firme străine. Noaptea, la Globuri sau Oscaruri, ar putea face şi ei un ban cinstit, ştiţi dumneavoastră, de ţigări şi DVD-uri.

3. Ştiţi ceva, uitaţi de punctul 2. Cînd o să-nvăţaţi de la HBO să transmiteţi în direct, fără comentarii, fără traducere, fără nimic? Credeţi că americanii nu se descurcă singuri?

Fireşte, asta nu însemna că mafia italiană era mai puin mafie. Că  investea mai puţin sînge în asasinate, că îndesa sume mai mici în curul politicienilor corupţi. Nu. Familiile Gambino, Lucchese, Bonano, Genovese şi Colombo lucrau intens şi erau la fel de penale ca întotdeauna. Însemna, însă, că exerciţiul de seducţie reuşise. Şi că terenul (mă refer aici la prostimea consumatoare de pizza la pachet şi tabloide la cafeaua de dimineaă) era pregătit pentru naşterea superstarului John Gotti.

“I need a man who has powerful friends. I need a million dollars in cash.”

L-am văzut pe Mugurel Surupăceanu miercuri seara, la Realitatea TV. Deputatul PSD de Gorj avea şi el nişte idei. Dar fixe şi – mi-am dat seama din prim-planuri – lipsite de cea mai elementară profunzime. L-am înţeles imediat: vrea impozitarea suplimentară a averilor care depăşesc 500.000 de euro. Iar la calcularea averii să se ţină cont de întregul cuantum al familiei.

Întrucît, o ştim din presă şi de la Hollywood, mafioţii (mai ales ăia politici) au prostul obicei de a pune pe numele rudelor tot ceea ce atîrnă prea greu la cîntar, în acele caricaturi financiare denumite generic “declaraţii de avere”. Nu e un plan rău. Impozite similare se aplică în Franţa, Rusia, Elveia sau Ungaria şi, într-o formă extremă, de un radicalism înspăimîntător, în Suedia şi Danemarca. Dar e uimitor cum o idee aparent bună, emisă din gura unui actor fără talent, credibilitate şi look, poate suna chiar mai prost ca negaţia ei.

Proiectul acestui tînăr social-democrat de nădejde suferă, în afară de un populism atroce şi o mediatizare năucă, la fel de populistă, de încă ceva tipic românesc: e o frecţie frenetică la un picior de lemn. Din care pulimea care beleşte ochii la RTV nu trebuie să înţeleagă decît că Opoziţia lucrează la perete, pentru ea.

“My credit good enough to buy you out?”

Aşa o să-i taxăm pe chiaburi! Aşa o să întregim bugetul! Surupăceanu se gîndise la tot. Mai puţin la faptul că mafiotul deştept (pentru care, oricum, ăia 0,5% sînt banii de ţigări, curve şi DVD-uri) ştie că există, de exemplu, sfînta instituţie a offshore-ului. Şi o seamă de destinaţii turistice exotice, pe care prostimea plătitoare de impozite nu şi le permite şi nici nu ştie cum funcţionează.

În plus, mafiotul deştept are avocaţi care, la lumina blîndă a şemineului, îi citesc legile pe înelesul lui, înainte să apară-n Monitorul Oficial. Şi nişte angajaţi de nădejde, pe numele cărora poate pune la produs 20 de firme, în măruntaiele cărora poate îndesa, pe nemestecate, maşini, imobile, amante, şpăgi, catrafuse.

Pe mafiotul deştept, care a scăpat, din raiuni procedurale, de hăitaşii de la DNA sau, din motive oculte, de fantomele vreunei mari privatizări, îl doare-n bască de un paesano ca Surupăceanu. Şi asta pentru că disciplinatul soldat social-democrat n-a taxat la televizor (unde se dezbate enorm şi monstruos, fără o finalitate reală) nici unul din acele aspecte profunde ale societăţii româneşti, care-l definesc cu adevărat pe mafiot, politician sau nu.

De exemplu, procuratura care dă NUP în cazuri care reclamă, dimpotrivă, zdup (sau măcar puin şmotru la bucătărie, în cel al Elenei Udrea). Poliţia care se face că nu-i ajunge benzina de traversat strada după interlopi (altminteri, un sfert din municipiul Craiova ar fi înfundat puşcăria).

Sau vameşii ale căror plicuri urmează încă sinuosul circuit al şpăgii în natură, urcînd, ca semnalele indiene cu fum, pînă la un ministru sau doi (o recunoştea chiar Blaga, în vremea unui mandat anterior, la Interne). Ca să nu mai vorbim despre fiscul însuşi, care nu face faă sau, din contră, dacă-i lipeşti, ca la lăutari, o cărămidă de euro pe ochelari, se face că nu vede.

Aici, în economia subterană (care, după ultimele estimări, valorează cît trei împrumuturi la Fondul Monetar) sînt banii care o să ne scoată din foame şi oamenii care trebuie impozitaţi la sînge, cu aportul mascailor. Dintr-o astfel de mină de aur, mai fecundă ca depozitele de la Roşia Montana, americanii ar fi ştiut să scoată, pe lîngă arestări fulminante şi amenzi fiscale perfect descurajante, şi două-trei filme cu mafioţi, de un răsunător box office.

“Mike, I’m innocent. I swear on the kids!”

Surupăceanu mai pierdea ceva esenial din vederea lui îngustă ca un lat de puţă: ministrul Finanelor, Sebastian Vlădescu (pentru care un impozit nou e o încă propunere pe care n-o poate refuza) obişnuia să-şi mişte curul dolofan prin Dorobani, la bordul unui Maserati GranTurismo. Normal, nu era maşina lui. Era de la firmă, m-aţi îneles. În declaraţia de avere a lui Vlădescu erau parcate, regulamentar, un Fiat 500 şi un Aro. Avei idee cum arată un Fiat 500 şi cît de impracticabil e un astfel de portbagaj cînd te duci up town, ca să negociezi un comision?

E acelaşi Sebastian Vlădescu care, ca să dau un singur exemplu despre credibilitatea şi profesionalismul de calibru greu al personajului, la sfîrşitul anilor ’90 era un simplu asociat cu o mînă de securişti (dintre care unul cu antecedente la Canal), la o firmă care exporta Kalaşnikovuri în Africa. Aţi ghicit: în obiectul de activitate al firmei scria, securizat şi aseptic, “comerţ cu ridicata”. Iar acum face un ucigător trafic de taxe şi mai are încă multe pe ţeavă.

“That part is perfect for him. It’ll make him a big star.”

Sebastian Vlădescu mai e ceva: ministrul care, deşi e mai deştept decît Surupăceanu, a îneles acelaşi lucru, din filme şi presă: că imaginea reformei e incomparabil mai importantă, pentru spectatori, decît fondul ei. Zilele trecute, a distribuit, contre-emploi, în roluri semnificative, două vedete de real succes financiar, Andrei Gheorghe şi Dan Bittman, abătînd atenţia populaţiei de la adevăraţii actori ai ministerului şi taxele de dată recentă.

Nu mai contează că numirea lui Bittman, cel puţin, e la fel de năucitoare ca – să zicem – decizia de a-l pune pe Arnold Schwarzenegger, terminatorul teuton, să joace în locul lui de Niro, în Godfellas. Contează că pe moment am scăpat, iar Tudor Chirilă poate să-şi vadă-n continuare, liniştit, de blogul lui de filosofie aplicată.

N-am să fac, deci, deja clasica glumă cu “Ţi-am dat un ine-e-el şi-i iau TVA pe el”. Nu mi se pare deloc amuzantă. Tocmai pentru că ştiu că-n instituţia asta care-i face pînă şi pe băieţi să plîngă cîteodată, un minister cu faţă – iată – din ce în ce mai umană, nu se va schimbă nimic notabil, nici măcar în cheie minoră. Şi nici în guvern, deşi apropierea de OTV ar fi trebuit să-i insufle deja inerialului cabinet Boc o anumită doză de senzaţional şi neprevăzut. Vlădescu, Videanu, Udrea, Berceanu, Blaga lucrează intens. Şi sînt aceleaşi personaje pe care unii dintre noi le ştiu de la cinematecă.

Din păcate, terenul e pregătit, şi la noi, pentru orice. Iar dacă din distribuţia asta de serie B se va ridica, totuşi, un superstar la costum şi se va cocoa pe un vîrf de rating, asigurîndu-ne că ia cu japca bani de la bogai, ca să-i dea, prin lege, la săraci, staţi liniştiţi. S-a mai văzut chestia asta, şi în filme, şi în realitate. Iar realitatea ne-a învăţat că 80% din banii ăştia se vor pierde undeva pe lungul drum românesc al vorbei către faptă. Astfel încît va fi necesară o comisie parlamentară, care să-i caute fără succes, pînă la următoarele alegeri.

P.S. Îi mulţumesc lui Cătălin Prisăcariu pentru discuţia în care l-am antrenat joi seara.

Voi munci la negru, voi munci mai mult. Voi fuma la negru, mai puţin. Voi încerca să mănînc sănătos, la negru, de trei ori pe zi. În ultimă instanţă, voi trăi la negru, ca o fantomă de hîrtie în casele alea vechi şi înspăimîntătoare, cu ghişee, dosare şi bibliorafturi. Voi desfiinţa instituţia facturierului şi organul corectitudinii. Voi pîrjoli holdele, voi otrăvi fîntînile şi netul în calea cotropitorilor de la Ministerul Finanţelor. Îmi voi perpeli singur hamburgherii de vită pe grătar, în balcon, sfidînd gălbeaza Mioriţei şi asociaţia de pensionari. Stiu că e greu: îmi voi toca singur carnea.

Nu mai există soluţii civilizate, de compromis. Le-am epuizat, sărăcind. Voi face, în fine, ceea ce oricum era înscris, cu litere de aur, în codulul genetic al românului: voi fura statul. {i asta nu e tot: o s-o fac cu plăcere şi în mod repetat. O să-mi fie greu, la început, întrucît – o ştiu de la filosofi – cele mai dureroase deprinderi sînt cele de ordin economic. Dar măcar nu intenţionez să rivalizez cu cei mai hoţi dintre români: politicienii. Mă voi mulţumi cu puţin. Vreau doar să trăiesc bine. Probabil voi angaja, la negru, un specialist care să-mi îndrume paşii. În definitiv, românul s-a născut poet şi contabil.

Am să fac tot ce-mi stă în putinţă ca statul ăsta infestat cu paraziţi, care funcţionează cu cinism, la adîncime, ca o celulă cancerigenă pe un organ muribund, să nu mai încaseze nici un gologan din puţinul cîştigat de mine. {tiu, e cazul ideal, de o inaccesibilitate aproape cosmică. Si mai ştiu că sînt prea multe lucruri  de plătit pe lumea asta (curentul, apa caldă, viciile, simpla calitate de cetăţean) ca să pot năzui la perfecţiunea frustă a ţăranului ancestral, care nu dădea socoteală decît în faţa stelelor.

Dar acum, cît sînt încă tînăr, sînt dator să încerc. În afară de frumuseţea naturii, România m-a învăţat un lucru: de oriunde se poate fura ca-n codru. Haiducia n-a murit odată cu Toma Alimoş şi n-a înviat odată cu Parlamentul. A fost dintotdeauna acolo, cuibărită clandestin, româneşte, la căldurică, printre cromozomi şi patalamale.

Dacă-mi mai pasă ce se-ntîmplă cu bugetul, cu sănătatea, cu pensionarii, cu profesorii şi strategia guvernului pe termen mediu? Nu. Dacă mai vreau să îmi fac datoria de cetăţean, să pun umărul la permanenta, iluzoria reconstrucţie a ţării? Nu. Dacă am regrete ştiind că şi din cauza unora ca mine o să se-aleagă praful? Nici pomeneală.

Falimentul ăsta iminent, al statului parazitar, care produce taxe, nicidecum bunuri, nu mi se datorează mie. Cetăţeanului obişnuit, care şi-a plătit în neştire dările, făcîndu-şi, în mod repetat, datoria faţă de ţară. {i-n ce fel? Vegetînd, ca flora tradiţional românească din poezia înaintaşilor, la cozi interminabile, care costau la fel de mulţi bani. Cetăţeanului îmbuibat cu procente, care a înghiţit dimineaţa, la prînz şi seara impozite, TVA-uri şi colosalul tupeu al unor instituţii care funcţionau cu un singur scop: să-şi conserve fondul natural de incompetenţă şi p-ăla de salarii. Nu, mulţumesc. Falimentul ăsta tipic românesc li se datorează lor. Ca şi cohortele de infractori care or să-l preceadă.

După cinci ediţii colosale şi cam o sută de emisiuni dedicate campaniei, te-ai fi aşteptat să se lipească ceva, orice, măcar un micron de inteligenţă analitică, de telespectatorul mediu, ăla care dă măsura justă a sondajelor în democraţie.

Constat însă, uitîndu-mă (dintr-o vilă de elită, unde-mi petrec Sărbătorile) la topurile ultimei ediţii, că nimic din “codul de valori” al Realităţii TV nu s-a insinuat mişeleşte în fondul problemei, printre circumvoluţiunile telespectatorului obişnuit.

Unde domneşte aceeaşi confuzie tîmpă dintre axiologie şi popularitate, ca-n vremurile preistorice cînd abia se năştea diviziunea socială a muncii dintre vînători, pescari şi analişti (iar reporterii directorului de atunci, Ion Cristoiu, făceau primul direct scoţînd o cameră pe fereastră). S-a lipit, dimpotrivă, principalul produs al concurenţei: Mircea Badea – locul 1 la categoria “Jurnalişti”.

Să fim sinceri, domnilor specialişti: după cinci ani de monumentale dezbateri despre “modele”, “valori” şi alte chestii fine, dar la fel de grase şi abstracte ca Moş Crăciun, Realitatea TV nu a mişcat în direcţia bună nici un neuron românesc. Succesul campaniei (ăla care e, uitîndu-te, din avion, la audienţe) nu a fundamentat  nimic grandios, în afara aceluiaşi munte de prostie românească. Ieşiţi pe stradă sau în balcon şi-o să-l vedeţi şi voi, de departe: e mai înalt chiar decît Tatulici.

Prima concluzie intermediară: românii nu sînt mai inteligenţi pentru că la RTV se discută mult, la cel mai înalt nivel, despre performanţă şi notorietate – citez de pe realitatea.net: “Zece pentru România este cel mai amplu proiect de identificare şi de recunoaştere publică a elitelor”. Dacă prin “elite” Realitatea înţelege acel ghiveci public din care fac parte Cristian Ţânţăreanu, Bănel Nicoliţă, Irinel Columbeanu, Fuego sau Petrică Mîţu Stoian atunci nu, mulţumesc. Prefer oricînd “mediocritatea” unor televiziuni mainstream, care nu se prefac că schimbă lumea prin topuri, ci doar fac bani de pe urma ei.

Adevărul e că românii nu rezonează cu prezentul căruia RTV îi dedică, anual, serate scorţoase la Ateneu şi generoase spaţii de emisie. Ci, dimpotrivă, insistă să-şi aducă aminte de Jean “Ismail” Constantin, marele actor din Toate pînzele sus (Mircea Mureşan, 1976), care, în 2008-2009, a fost special guest star în telenovela de elităRegina.

Nu pun botul la exegezele lui Tudor Octavian. Din contră: li se pare că Adi Mutu merită locul 1 la categoria “Sportivi”, deşi gradul de absurd al acestei opţiuni e infinit mai mare decît audienţa TVR, cînd transmite Mondialele la care nu ne-am calificat. Într-un cuvînt, îi doare-n cur că la RTV se nasc paradigme pe bandă rulantă, ca puii vii într-o colonie de suricate care belesc ochii doar la prădătorii din tufişuri.

Mai grav, pentru o televiziune de ştiri, e că publicul larg care votează nu e nici măcar informat. Dacă-i întrebi, proştii de elită nu ştiu ce anume a făcut atît de notabil Alexandru Arşinel în 2009 (în afară de a exista şi a intra de cîteva ori în direct la RTV), ca să merite locul 2 la categoria “Actori”. Prin ce s-a remarcat cîştigătorul însuşi, Florin Piersic, cu excepţia comediei romantice Străini în noapte şi a două reclame, una la Nufărul, alta la Click (“Dragii mei, este ex-tra-or-di-nar!”). Cu ce i-a convins  Gigi Becali anul ăsta, cînd a ieşit pe poziţia a doua la categoria “Oameni de afaceri”, în afară de a pierde 11 locuri în Top 300 Capital şi un miliard le lei din avere.

Nu sînt tîmpit. Am înţeles exact despre ce e vorba: Zece pentru România e fila de indigo de sub talpa majoritară a ţării. Urmele sînt clare şi, ca de obicei, nu duc nicăieri. Ca demers pur sociologic, poate sta în picioare. Dar e la fel de binevenit ca o radiografie corectă pentru un bolnav incurabil. Plecînd de la premisa că sondajele sînt executate profesionist, atunci Zece pentru România reflectă România profundă. O face fidel şi necruţător. Mă uit şi mă îngrozesc. Practic, e cel mai depresiv program de televiziune din istoria modernă a Sărbătorilor.

A doua concluzie: orice student la sociologie ştie că discuţia despre elite nu e un demers democratic. Dacă vrei într-adevăr valoare şi modele, atunci alegi un juriu potrivit şi-l pui la muncă, nu la frecat menta prin talk-show-uri colaterale. Din prostimea sondată la cap de nişte institute consacrate n-o să iasă – oricum o dai şi exceptînd cazul extrem în care rescrii cu mîna ta hîrtiile – decît o enormă prostie. “Zece negri mititei / S-au jucat în rouă / Unul a căzut din ei / Şi-au rămas doar nouă”. Putem continua în acest sens, pînă nu mai rămîne nimic de valorificat.

Hotărîţi-vă, deci, domnule Tatulici, că bate la uşă ediţia a şasea. Vă plac paradigmele? Chemaţi-l pe Liiceanu (care ştie tot, de la Heidegger şi Hegel la L’Oreal şi BMW). Vreţi România? Încălcaţi-vă puţin principiile şi uitaţi-vă la Dansez pentru tine. Ştiu că intelectualii fini nu agreează genul. Dar pînă şi Sorin Ovidiu Vântu ar putea recunoaşte că, dacă nu o capodoperă demnă de Ateneul Român, măcar e o emisiune cinstită: îţi zice că e dans şi-ţi dă quick step, rumba sau foxtrot. Mă tem că dac-aţi fi produs-o dumneavoastră, domnule Tatulici, ne-aţi fi prezentat-o drept “Un balet al elitelor, un spectacol coregrafic de sunet, lumină şi idei”.

Articol preluat de pe catavencu.ro

Concluzia? Nu înţeleg. Uitaţi-vă cu atenţie la Poponeţ, cu-n obiectiv “wide” şi multă răbdare nejustificată. Ce vedeţi (presupunînd că e un cadru atît de strîns încît nu mai încape nici un pixel din maşină)? Masculul Alfa cu tricolor? Armăsarul alb care, datorită geneticii impecabile, nu mai are nevoie de un prinţ fercheş deasupra lui, pentru a impresiona păsăretul? Mă îndoiesc.

Studiile recente arată că Poponeţ e acelaşi hîrciog febril, cu blăniţa blondă, mirosind a feromoni de la Dior, care şi-a făcut culcuş în diplomatul cu euroi al tatălui său. Şi care s-a remarcat doar strecurîndu-se, în nopţile cu lună plină şi paparazzi, în vizuinile notorii ale Ginei Pistol, Roxanei de la Trident sau Annei Lesko. Şi asta pentru a se trata, prin celebritate erotică, de complexul bărbatului mai mic de statură decît acvariile cu adevăraţii prădători, piranha, din Rezervaţia Naturală de la Bamboo.

Cine mai e Poponeţ? Hamsterul de cafenea care a intrat zilele trecute, pentru prima oară-n viaţa lui, în Ateneul Român, şi asta pentru a se “giugiuli” (expresie de tabloid, îmi cer scuze), într-o lojă la vedere, cu Maria Dinulescu, cea mai bună actriţă în 2002, la CineMAiubit! Dragostea a încetat de mult să mă mai uimească. În plus, am renunţat să mai cred că-n ţara asta se va întîmpla vreodată ceva normal.

Dar asta e, totuşi, prea mult pentru cinefilii de ocazie sau ăia hardcore. Prea mult pentru publicul generalist, care au văzut destulă grădină zoologică la costum în campania electorală. Ce se-ntîmplă dacă Poponeţ începe să colecţioneze actriţe? Iar apoi se dă la poetese, amuşinează asistente universitare şi le face cuib în Gaia doctorandelor în ştiinţe politice? Practic, ce dracului ne facem în eventualitatea în care căpriţelor neştiutoare începe să le placă şi pun boticul umed la distracţie?

Şi ştiţi ce e mai grav? Ce declară acum Dinuleasca despre Poponeţ: “L-am descoperit discutînd. Îmi place, e un tip inteligent”. Ei bine, am auzit multe bazaconii în ultima vreme. Despre pixelul albastru, Piticul porno sau Emil Boc. Dar asta le întrece pe toate şi presupun c-o să facă carieră în mediile intelectuale mici şi mijlocii.

Or, ceea ce nu ştie Maria e că, în groapa cu lei şi hiene care se cască, ameninţător, din Dorobanţi pînă la Casa Presei, s-a stabilit de mult o regulă de trei simplă a comunicării între specii: nu se face să spui că Poponeţ e un tip inteligent, chiar dacă e. E ca şi cum ai zice despre Vanghelie că şi-a luat diploma de Bacalaureat, deşi ştim cu toţii că şi-a luat-o. Geoană, ţopăind ca un piţigoi turbat, dintr-un motiv care nu există, are acelaşi efect devastator.

Ca să rezum această poveste de dragoste corcită, care a năcit, zilele trecute, show-biz-ul românesc: îmi pare sincer rău. Mi-e teamă că abia acum am descoperit-o pe Maria Dinulescu. Aş fi preferat s-o mai caut puţin, prin rulota unui tînăr regizor de geniu.

I. Saxofonistul

În primul rînd, pentru că mă aşteptam la enorm de multă spiritualitate. Din fericire, a predominat  muzica.  Surprinzător, a fost ceva mai mult jazz miercuri seara, la Sala Palatului, decît “world music” – sintagmă generoasă ca o pălărie mexicană, sub care se ascund multe rebuturi “etno” şi nenumărate experimente dubioase. Şi care denotă, uneori, lipsa pură de inspiraţie sau (în unele cazuri obosite de atîta glorie antumă) autenticul sictir creativ. Garbarek ne avertiza, într-un recent interviu, care e opţiunea lui teoretică: “Pentru mine, jazz-ul începe cu Louis Armstrong şi mi se pare că se încheie undeva în anii 60-65”.

Într-adevăr, avem dovada clară, iginerească, a faptului că Jan Garbarek face, de vreo 30 de ani, altceva. Judecînd după prezenţa la marile concerte de gen, Bucureştiul nu are mai mult de 1.500 – 2.000 de ascultători autentici de jazz (sînt ăia care au venit, în păr, la Marsalis, Dee Dee Bridgewater şi chiar Truffaz). Ei bine, la Garbarek au fost vreo 3.500 de spectatori. 3.501, cu Peter Imre, înfipt adînc, în primele rînduri, ca un autentic ultras al acutelor de sopran! Evident, fanii au început să aplaude de la primele acorduri ale hitului Pygmy Lullaby. Nu e însă foarte clar de unde îl ştiau: de pe albumul Visible World al lui Garbarek sau de pe primul LP al trupei de enorm succes mondial Deep Forest (unde apare sub titulatura Sweet Lullaby). Remarc – pentru a nu leza nici o sensibilitate – că bucata e, la origine, un cîntec tradiţional african.

În perioada de aur a studenţiei mele, cînd casetele piratate de la Universitate (da, da, alea cu coperte alb-negru, trase pe genunchi la xerox) nu intrau sub incidenţa legii drepturilor de autor, găseai oricînd expuse cu evlavie pe tarabe, ca sfintele moaşte ale lui Krishna, vreo zece albume ale lui Garbarek din gama experimentelor spiritualiste care-l consacraseră definitiv în sufrageriile cu beţişoare parfumate. Chestii foarte la modă în unele medii studenţeşti, unde, dacă nu ascultaseşi Ragas and Sagas (1992, featuring Fateh Ali Khan) şi nu ştiai cine a scris Gitanjali, erai perfect degeaba.

Personal, îl preferam pe Garbarek ca sideman al muzicienilor de jazz pur şi simplu. Albumele lui Keith Jarret Belonging  şi Luminessence (ambele editate în 1974), unde norvegianul tenor face o figură frumoasă, mi se par şi azi piese de colecţie. Cînd l-am auzit prima oară pe Garbarek cîntînd, de capul lui, diverse indienisme, pakistanisme şi alte sonorităţi cu-n aer inedit, transcedental, îmbrăţişate entuziast de o Europă materialistă şi deja epuizată sonor, mi s-a părut un tip definitiv exotic.  Apoi, din ce în ce mai repetitiv (ca tehnică de interpretare şi zonă geografică din care-şi racola colaboratorii). În cele din urmă, recunosc, de-a dreptul exasperant.

Mă refer, în egală măsură, la sound-ul general (să fim serioşi: cîtă metafizică la saxofon poate să îndure un ateu obişnuit?) şi la timbrul sopranului său, marcă aproape înregistrată. De care s-a lipit, în timp, o etichetă deloc măgulitoare pentru adevăraţii virtuozi (“smooth jazz”), foarte populară însă printre fostele mele colege de facultate. Tonalitate care – să mă ierte fanii hardcore ai lui Garbarek – m-a făcut să trag concluzia că aşa ar fi sunat săracu’ Kenny G, dacă ar fi studiat jazzul în Şambala.

II. Concertul

În ceea ce mă priveşte, am înregistrat doar două excepţii de la stilistica discursului său tradiţional: Rosenfole (1989), un album dedicat sonorităţilor populare norvegiene, cu o excepţională vocalistă în prim plan (Agnes Buen Garnas); şi Making Music (1986), de care mă leagă definitiv nişte frumoase amintiri nocturne şi constatarea că mai e şi John McLaughlin pe-acolo! Concertul de miercuri, ultimul de pe afişul Festivalului Jazz Masters Bucureşti 2009, a avut acelaşi efect reconfortant şi revelator. Garbarek a venit la Bucureşti decis să confirme live deviza online a grupului său: “We make good music sounds better – at least, we try…” (www.garbarek.com).

Ei bine, Garbarek a încercat să mulţumească atît spiritul, cît mai ales ritmul. În mare, a reuşit. Playlist-ul (format din piese de pe ultimele albume şi cîteva compoziţii mai vechi) nu a excelat în teme meditativ-eterice şi a dat libertatea muzicienilor să croşeteze frumos, în registre alerte, mult mai pămîntene decît regulile obişnuite ale casei. Cele mai reuşite mi s-au părut acele secvenţe ritmice inspirate din (îmi place să cred) nişte dansuri norvegiene de beţie. Mă rog, puteau şi de nuntă. În fine, notabilă mi se pare strădania lui Garbarek de a demonta, măcar parţial, acuzele criticilor cei mai acizi: anume că, de cînd s-a luat cu melodia, a uitat complet de improvizaţie. La două-trei solo-uri (pe tenor, logic), preţ de cîteva intense, dar scurte pasaje de virtuozitate, Garbarek mi-a adus aminte de Michael Brecker. Ceea ce nu-i deloc puţin lucru, în ziua de azi.

În general, intervenţiile sale au fost discrete. I-a lăsat pe colegii de scenă să se remarce şi bine a făcut. Despre basistul Yuri Daniel n-am ce să zic, după ce i-am văzut, pe aceeaşi scenă, pe Christian McBride sau, mai recent, Robert Hurst. Poate data viitoare. Dar pianistul Rainer Brüninghaus mi s-a părut remarcabil, mai ales în dialogurile instrumentale cu Trilok Gurtu. Şi în solo-urile sale de o bezmeticeală perfect studiată, în care era în stare să plece, la fix, de la dixiland şi să ajungă, cînd trebuie, la free jazz, trecînd, cu lejeritate şi fără ostentaţie, prin cam tot ceea ce contează pentru o ureche contemporană cu Jarret sau Corea.

Pentru unii colegi de sală revelaţia a fost însă, de departe, percuţionistul Trilok Gurtu. “Cum, cîntă şi din gură?!”. Exact. Cîntă din gură, din diverse tobe indiene, varii tărtăcuţe, cutii, sticluţe sau sîmburi de mandarină, în lipsă de altceva. Iar dacă vrea el (şi miercuri a vrut), dintr-o găleată de tablă cum avea mamaie în bătătură, pe jumătate plină cu apă pentru orătănii. Sînt convins că, dacă, printr-o miraculoasă întorsătură de destin şi buget, l-aş invita în umila-mi bucătărie, ar fi în stare să scoale blocul în picioare numai dintr-o tigaie Tefal, castronul ăla galben, de salată, şi cele două pahare de Limoncelo cu care ne-am întors de pe Coasta Amalfitană. Pentru unii dintre noi, surpriza a fost, dimpotrivă, să-l vedem pe Trilok Gurtu bătînd într-un set clasic de tobe (şi asta mai bine de jumătate de concert). Ei bine, nu există reclamaţii.

În concluzie, nu regret că Manu Katché (percuţionistul principal al turneului) nu a fost disponibil pentru acest concert. Poate data viitoare. În fine, precizez celor care au deschis mai tîrziu ziarele şi jazz-ul, că nu e prima oară cînd Trilok Gurtu cîntă în România. A mai fost o dată, singur pe scenă (aceeaşi, a Palatului), cu o ocazie suficient de obscură pentru a o reaminti aici, unui public mult mai numeros decît electoratul în viaţă al PN}-cd. Anume: în 2004, la invitaţia candidatului la prezidenţiale Gheorghe Ciuhandu.

Şi azi, după o serie spectaculoasă de audiţii şi cinci ani cu Băsescu (care, e drept, mi-au afectat serios puterea de judecată), mă întreb ce sens a avut acel concert pentru cunoscători, din punct de vedere strict electoral. Cîte voturi i-a adus lui Ciuhandu acest gest nobil, dar incompatibil cu politica de masă. Cinci? Opt? Douăzeci (nădăjduind că şi Tudy Zaharescu a votat în consecinţă)?

III. Festivalul

Am mai spus-o anul trecut, în Cotidianul, cu ocazia primei ediţii a Festivalului Masters of Jazz de la Bucureşti. Îmi face plăcere să mă repet, constatînd că, anul acesta, line-up-ul a rămas la acelaşi nivel foarte ridicat. Cu ocazia acestor serii de concerte, Dan Popi îşi spală multe dintre păcatele lui muzicale cumulate la o casă de discuri (Cat Music / Media Services) care a editat, de-a lungul vremii, printre chestii oarecum benigne, exclusiv comerciale, o serie ucigătoare de mizerii. Mergînd pînă la manele pur şi simplu.

Vreau să cred că e ăsta e modul lui Popi de a-şi cere scuze pentru trecutul său întunecat. Sînt convins că, într-adevăr, asta e mutarea obligatorie şi mîntuitoare a mogului muzical care şi-a făcut plinul. Şi, în sfîrşit, îşi permite să piardă (momentan) bani cu gesturi eroice, care fundamentează, în timp, nişte gusturi onorabile în mentalul colectiv al urbei. Evident, felicitările mele merg şi către Bogdan Enache, care a reprezentat pentru aceste două ediţii ale festivalui ceea ce au fost esenţialele beţe ale lui Trilok Gurtu pentru secţia ritmică a întregii poveşti cu happy end.

O ultimă precizare: sper că cei cinci-şase cititori care au avut răbdarea să mă urmărească pînă aici au înţeles că textele astea urieşeşti, scrise din pasiune pură, pentru entuziaşti, demenţi, obsedaţi sau incorigibilii colecţionari de vorbe au un fel de sens. Şi că, în final, nu e vorba numai despre Garbarek sau Trilok Gurtu. Ci despre ăia 1.500 – 2.000 de oameni care vin la concert atunci cînd cîntă nişte meseriaşi pe care nu-i difuzează nimeni în media românească. Şi care anul trecut erau, poate, doar 1.200 – 1.700. Şi despre care cred cu tărie că, dacă nu dă faliment Sala Palatului şi ţara, anul viitor vor fi cu 300 mai mulţi.

Şi mai cred că, dacă nimic nu se opreşte prea devreme, aici, lucrurile vor merge mai departe, către firescul ăla excepţional, la care tindem de cînd am văzut cum funcţionează festivalurile şi toate celelalte la mama lor, în adevărata Europă. Din gură-n gură, prin viul grai care a favorizat întotdeauna muzica bună şi lucrurile aşişderea (sau, uite, cătinel, cătinel, din articol în articol). Pînă cînd sala aia înfricoşător de mare, neîncăpătoare doar la alde Chick Corea sau John McLaughlin, o să fie plină ochi tot timpul.

O să mă întrebaţi de ce dracului avem nevoie de atîta jazz în România. Vă răspund deja: nu e vorba numai de jazz. Era un exemplu despre cum gîndesc că se poate face (încerc o formulare civilizată) educaţie poporului ăstuia manelist, fără exerciţiul valorii. Cum se poate face împotriva aparenţelor nesimţite, a bugetelor nefericite şi chiar – foarte important – împotriva tuturor: printr-o necruţătoare repetiţie. Era exemplul ideal, recunosc.

P.S. Revin la beţele lui Trilok Gurtu. Eu, unul, n-am mai văzut aşa ceva. Dacă e pe recepţie vreun specialist în percuţie, care să fi fost suficient de bine plasat în sală ca să le vadă în detaliu, e rugat să-mi zică şi mie despre ce era vorba. Poate e important.

Mai grav e ce-a cîntat Diana Krall (o “figură iconică” a jazz-ului modern) şi cum: aşa numite “modern standards”, şlăgăroase pînă la identificarea cu foclorul, piese pe care le ştia toată lumea, inclusiv femeile de serviciu de la Sala Palatului. Sînt de acord: jazz-ul trebuie popularizat cumva, trebuie apucat, la început, din zonele lui moi şi accesibile (ca de exemplu Cole Porter, unul dintre compozitorii favoriţi ai Dianei). În plus, nu oricine are stomac pentru Marsalis sau Corea (ca să dau două exemple recent bifate, la Bucureşti). Nici măcar Mircea Geoană, care a stat în primele rînduri la excepţionalul Branford Marsalis Quartet (chiar aşa, domnule Geoană, ce-aţi înţeles din solo-urile de tobe al lui Justin Faulkner, în afară de faptul că era campanie şi trebuia să vă bazaţi şi pe voturile lui Florian Lungu şi Virgil Popescu?).

Există însă o limită a accesibilităţii, pe care ţi-o impune genul. O anumită decenţă a repertoriului, care ar trebui să funcţioneze fie chiar şi în cazul unei soliste recunoscute pentru vocea “caldă şi senzuală” şi influenţele pop, care i-au marcat, exasperant, cei 20 de ani de carieră. Numai că Diana Krall rămîne, definitiv, un fel de Café del Mar a muzicii jazz. {i nu se dezminte nici pe ultimul album (Quiet Nights, 2009), promovat la Bucureşti. Interpretările ei (over all: de la voce la aranjamente) depun eforturi colosale să nu se depărteze o măsură, un semiton de reţeta aia care nu dă greş prin simplitate, accesibilitate şi – ingredient esenţial – romantism. Trebuie să recunosc, însă, că n-am văzut lumînărele parfumate pe scenă. O eroare organizatorică, evident.

Firesc, Diana a optat la bis pentru The Boy from Ipanema, varianta ei la celebrissima melodie compusă în 1962 de Antonio Carlos Jobim în care era vorba, în limba care trebuie, despre o mult mai interesantă tipă din Brazilia (care a emigrat în America şi a făcut carieră, graţie lui Stan Getz, Astrud şi Joao Jilberto). Inutil de precizat: cine voia Jobim, ar fi trebuit să vină la concertul doamnei Eliane Elias (găzduit tot de Sala Palatului, în prima zi a Festivalului Jazz Masters 2009, la care au semnat condica vreo mie de speriaţi, plus încă 500 care primiseră invitaţii şi nu găsiseră nimic interesant de văzut la televizor).

Comparaţia nu e accidentală (şi nu întîmplător în defavoarea Dianei Krall): Eliane, născută în 1960, a fost prima divă a jazz-ului modern, în sensul cel mai senzual/sexual al cuvîntului (or, despre Diana Krall asta ştim înainte de orice: că e blondă, arată bine şi, culmea, se ocupă cu jazzul în loc să pozeze în revistele pentru intelectuali!). Pe lîngă faptul că a fost, totuşi, prima pe listă şi e la fel de blondă, Eliane Elias cîntă mai bine la pian. {i măcar se ocupă, cu onestitatea bibliotecarului şi pasiunea muzeografului, de conservarea unui gen muzical care a făcut istorie (bossa nova), în loc să preia melodii superbe de la Billy Joel sau Burt Bacharach.

Excepţia cît de cît notabilă a concertului s-a numit Rain Dogs (compoziţia lui Tom Waits) şi m-a trezit din moţăială. Nu, nu glumesc: aş fi putut adormi pe bune, visînd procente astronomice în dreptul lui Crin Antonescu, dacă, dincolo de pianul la care cînta nevasta lui Elvis Costello, n-ar fi fost nişte muzicieni de excepţie (care, evident, ar fi meritat o muzică mai bună): basistul Robert Hurst, chitaristul Anthony Wilson şi bateristul Karriem Riggins. Publicul de la Bucureşti a fost, evident, încîntat. La sfîrşit, mai toată lumea s-a ridicat în picioare, aplaudînd frenetic, aşa cum se întîmplă la noi cînd cineva, oricine, vine să cînte la Sala Palatului. Însuşi maestrul Dan Grigore a părut încîntat de rezultat, dar e de menţionat că aria lui de expertiză e mult mai sus, acolo unde începe Rahmaninov.

L-am văzut şi pe amicul Turcescu, amplasat strategic, central, în lojă. Iniţial, opţiunea lui (în calitate de jurnalist şi fost solist vocal) m-a uimit profund. Era zi de alegeri, iar pe scenă nu cînta, să ne-nţelegem, Dee Dee Bridgewater sau Dianne Reeves. La ora nouă, cînd diva jazz-ului, Diana Krall, zicea ceva neinteresant despre dragoste sub clar de lună, la Realitatea TV se afişau exit-poll-urile. A-nnebunit Turcescu, zic. Nu. Nu era nimic în neregulă cu el. Una la mînă: pentru că, la ora cînd am ajuns noi acasă, el era deja în direct (deci a beneficiat de serviciile elicopterului de la ştiri sau de o maşină mult mai performantă decît taximetristul nostru). {i doi: m-am gîndit mai bine – cînd ai de ales între Diana Krall şi discursul de la ora 21.00 al lui Mircea Geoană, e limpede ce-ai de făcut. O fi doamna Krall plicticoasă. Dar, pe lîngă asta, domnul Geoană e şi extrem de previzibil.

P.S. Nu ştiu dacă aţi observat: dă pe dinafară “punct ro”-ul de cronici extrem de entuziaste ale acestui concert. Chestie care-mi confirmă a mia oară convingerea că, exceptînd o mînă de oameni serioşi, netul e plin de afoni.

Unu

Dacă ai afla, accidental şi fără nici un dubiu, ce-ţi rezervă viitorul, ce-ai face? Ce ţi-ar trece prin cap, omeneşte vorbind, dacă chiar ai şti? Să presupunem că nu te cheamă Carl Sagan. Şi că – printr-un bizar fenomen global, care implică, probabil, nişte fizică cuantică şi mult determinism – mîine îţi pierzi brusc cunoştinţa, timp de 137 de secunde. Interval în care nu stai degeaba, zăcînd cu nasul spart în parbriz. Faci un consistent salt temporal, ca un cangur atomic dintr-un univers paralel: te vezi peste exact şase luni, într-un fragment de două minute şi 17 secunde din viitorul tău pe termen mediu. Trăit convingător, la persoana întîi, ca şi cum ai fi deja acolo.

Ce faci, aşadar, aflînd că peste şase luni te trezeşti lîngă o altă femeie, pe care n-o cunoşti şi care are are o poftă nebună să facă o ecografie 3D? Că eşti implicat într-un grav accident de maşină, care încă nu s-a întîmplat? Că-ţi schimbi nejustificat job-ul şi oraşul, îţi cumperi din senin cîine şi verighetă, că eşti fundamental nefericit? Ce te faci dacă – pentru a da un exemplu decisiv – cele 137 de secunde de salt temporal se soldează, în cazul tău particular, cu două minute şi 17 secunde de întuneric absolut? Ce înseamnă asta, cu exactitate ştiinţifică, necruţătoare, care nu îngăduie iluzii, poezie, speculaţii? Înseamnă numai şi numai că viitorul tău nu bate pînă acolo şi că, deci, tocmai ai aflat cît n-o să trăieşti?

Un tip inteligent sau pur şi simplu disperat ar emite imediat un set nou de întrebări filosofice de fugă, care vorbesc despre liberul arbitru şi, foarte probabil, găurile negre de tipul Kerr. Cum poţi să schimbi viitorul care deja s-a întîmplat? Ce trebuie să faci pînă atunci cu tine, cu mama ei de viaţă? Ce fluture ar trebui să calci urgent pe cap, ca să schimbi ireversibil istoria? Şi de unde dracu’ iei fluturi în noiembrie? Apoi, mai e o chestie: cît de departe poţi fugi de destinul ăla implacabil, în ciuda cîtorva secole de civilizaţie elenă şi a părinţilor, care te aşteaptă duminică la masă? În ce ţară, pe ce continent nebulos şi fantastic, unde poţi face exact ce vrei cu viitorul tău despre care nişte entuziaşti îţi repetau cîndva, demult, că e eminamente promiţător? Şi, extrem de important, pînă cînd fugi?

Doi

Ei bine, nu sînt un tip atît de interesant. Şi nu mi s-a întîmplat nimic notabil în luna asta de campanie electorală, care a decurs previzibil, ca o revoluţie într-o sală de bingo. Dimpotrivă: e tema unui spectaculos (în sensul în care obişnuia să fie spectaculoasă prima serie din Lost) serial de ficţiune pe care a început să-l difuzeze AXN România: FlashForward (2009), produs de HBO Entertainment şi ABC Studios. O dramă SF cu o premiză interesantă (firesc: scenariul e bazat pe romanul omonim al multipremiatului scriitor canadian Robert J. Sawyer).

Într-o bună zi, întreaga umanitate îşi pierde pentru puţin timp cunoştinţa, la exact aceeaşi oră. Evident, evenimentul se soldează cu vreo 20 de milioane de morţi, întrucît, logic, pe unii “blackout”-ul îi prinde pe autostradă, pe alţii – în apă şi, probabil, pe cei mai mulţi la muncă, unde, oricum, e foarte periculos să te duci din principiu! Din fericire, la ora catastroficului eveniment cuantic, în China era noapte. În caz contrar, am fi vorbit despre un genocid chiar mai mare decît Titanic, Independence Day şi ultimul Rambo la un loc. Ei bine, în cele 137 de secunde de colaps, umanitatea îşi vede, străfulgerînd, viitorul, aşa cum arată el peste şase luni. Consecinţele?

Dezamăgitoare pentru cinefili, acceptabile pentru cinefagi. Plecînd de la premiza că nimeni, nici măcar Patapievici, nu mai are azi timp de pierdut cu întrebările filosofice pe care le lansează uneori ştiinţele exacte (şi că, aparent, în America numai creatorii excepţionalului Mad Men mai au tupeul se se întrebe ce se-ntîmplă în capul unui personaj), producătorii serialului se concentrează asupra răspunsurilor. Alea pe care le caută, evident, FBI-ul. Şi pe care, ştim cu toţii din filme, nu-l interesează (ca pe unii, cei mai plicticoşi dintre noi) ce este omul. Îl interesează ce e criminalul şi cine este el.

Atunci cînd răspunde, totuşi, unor dileme fireşti ale omului zgîlţîit de o buclă temporală, FlashForward o face aspru, din topor, cam cum s-a descurcat Constantin Ninel Potîrcă în campanie, pe partea economică. Şi, fără excepţie, de cinci-şase ori pe episod, declinînd în neştire paradoxul, îngroşînd pînă la refuz explicaţia lui, ca să-ţi intre bine în cap despre ce e vorba. Am aflat, astfel, că în engleza de la Hollywwood există mai multe moduri de a spune că “Al Gough s-a sacrificat pentru a dovedi că putem schimba viitorul”. Şi că nici unul dintre ele nu beneficiază de o replică de bun simţ a vreunui personaj cu creierul pe deplin funcţional: “Ştiam din cărţi că se poate. Nu văd de ce Al a trebuit să fie atît de bou să se sinucidă pentru a demonstra încă o dată chestia asta!”. Dacă nivelul teoretic al discuţiei vă satisface, după două-trei dezbateri electorale (şi, la rigoare, nu văd de ce n-ar face-o) sau după zece ore de muncă în stilul capitalismului sălbatic, consacrat de Chaplin în Modern Times (1936), atunci da: vă recomand FlashForward.

Exploziile sînt superbe! Dacă mănînci un sandviş cu multe sosuri şi nu eşti foarte atent la acţiune, suspansul funcţionează impecabil. Iar dacă dai volumul suficient de tare, nu mai auzi cum scîrţîie scenariul. Joseph Fiennes (băiatul ăla din Shakespeare In Love, despre care am convingerea că, după două ore de filmare, face febră musculară la ridurile de pe frunte) depune eforturi supraomeneşti să ne convingă că e un fel de actor. În fine, deşi reţeta e consacrată definitiv de nişte case mai mari (din fericire, există trimiteri explicite la Lost, astfel încît serialul cultivă un aer de omagiu, nu furăciune), există cîteva idei interesante. Acum mă gîndesc, însă, că e posibil să fi văzut un stol de păsări căzînd secerat din cer (care îmi place să cred că simbolizează aplecarea fiinţei umane asupra efectelor 3D) şi în CSI New York.

Şi ceva

Să presupunem, în concluzie, că nu te cheamă Carl Sagan. Ci doar Ionescu, Vasilescu sau cutărescu. Că mîine îţi pierzi brusc cunoştinţa, cazi în cap şi-ţi vezi viitorul. Două minute şi ceva de viitor implacabil, suficiente să-ţi faci o idee, că d-aia eşti băiat deştept. În mai 2010, te trezeşti acasă la tine, lîngă o femeie pe care n-o recunoşti (mă rog, nu c-ar fi prima oară). În rest, totul e cumplit de familiar, cu unele circumstanţe agravante, ca în cazul pulovărelor proaste, care, după o vreme, încep să se scămoşeze. Acelaşi teanc de note de plată, dublat însă de un maldăr de resentimente de ordin teoretic, care dăunează grav ficatului; aceeaşi ţară ştiinţifico-fantastică, dar cu-n buget care nu mai permite efectele speciale; în fine, aceeaşi concluzie perfect dezarmantă că timpul tău a trecut degeaba, coborîtă însă mult, în stomac, acolo unde se simte frica şi se cuibăresc toate catastrofele.

Deschizi televizorul. La B1 vorbeşte preşedintele Băsescu, acuzîndu-i nervos pe moguli că au destabilizat matematica, fizica şi economia; descoperind, senin, al cincilea mod de a spune că vom trăi bine peste 15-20 de ani. Închizi ochii şi încerci să vizualizezi viitorul ăsta luminos, despre care vorbesc acei scriitori SF care n-au tupeu să inventeze extratereştri chitiţi să ne radă de pe faţa pămîntului. Ei bine, poate din cauza concentrării extreme sau, foarte posibil, datorită unei găuri de vierme în care intri laolaltă cu ţara, atunci se petrece cel mai bizar fenomen din analele mecanicii cuantice! Aflîndu-te, repet, în mai 2010, îţi pierzi din nou cunoştinţa şi execuţi un alt salt temporal, fulminant, de data asta peste 15-20 de ani! Acum, nu mai e nici o femeie lîngă tine, nu c-ar mai folosi la ceva. Sau poate că e (te avertizez, însă, că previziunile oamenilor de ştiinţă sînt sumbre). Oricum, n-ai avea cum s-o vezi. Pentru că e întuneric absolut.

19 noiembrie 2009

*FlashForward / Amintiri din viitor (Nick Gomez, David S. Goyer, Bobby Roth, Michael Rymer, 2009); cu: Joseph Fiennes, John Cho, Jack Davenport etc; sezonul 1 se difuzează la AXN sîmbăta, începînd cu ora 21:10.

P.S. Profit de prilej pentru a vă spune că tocmai am primit un mail de la Alex Leo Şerban, care începe cu “!hola, hombre! soy a buenos aires, que me gusta muchissimo ”. Vizionare plăcută.

I. Necrologul

Cînd moare un mare artist, televiziunile se bat furibund în necrologuri. Cel al Antenei 3 era deja scris pe 30 octombrie, ca să fie la îndemînă pe server şi, la o adică, să ia faţa concurenţei îndoliate cu minimum 30-40 de secunde. Tonul sobru, comemorativ, şi lexicul de doliu, împănat strategic cu sintagme colosale, dar general valabile, sugerează întregii naţiuni că ei, jurnaliştii de la centru, care ştiu să filmeze lacrima în detaliu, au înţeles exact despre ce e vorba. Şi au dimensiunea precisă, aproape matematică (în termeni de audienţă), a ireparabilei pierderi. Îmi pare rău s-o spun, mai ales în cazul lui Dinică: nu, n-o au.

Am văzut, în ample imagini de arhivă, un om căruia viaţa i-a dat 97 de titluri în filmografie şi 75 de ani de viaţă. Iar despre anii ăştia am putut afla, la cald, următoarele: că Dinică a fost un mare actor care a cîntat cu Nelu Ploieşteanu; îi plăcea muzica de pahar şi a jucat în telenovele. Lucruri perfect adevărate, monşer. Dar, dacă aş fi picat alaltăieri în cap din Lună sau Guineea-Bissau, n-aş fi înţeles din carcaletele omagial de ce omul ăsta mai degrabă tăcut, mucalit şi sarcastic a meritat un articol atît de onorant în New York Times (în care, să reţinem, se face vorbire despre rezistenţa lui la comunism şi comparaţia lor cu Robert de Niro).

“Am filmat şi nopţi, am filmat şi zile / Pentru tine, draga mea, ca să te simţi bine”… Refrenul (uşor modificat faţă de originalul lăutăresc, prea proletar pentru gusturile impecabil de boeme ale lui Dinică) a survolat ştirile în heavy rotation, ca o imponderabilă piatră de hotar în cariera artistului. Asta fără a se ţine cont o secundă de indicaţiile antume ale acestuia: fiind invitat cîndva să cînte o amărîtă de romanţă la Crizantema de Aur, Dinică i-a întrebat, contrariat, pe organizatori: “Băi, voi sînteţi nebuni?”.

Căci o ştia şi el, am aflat-o şi noi, fanii lui cu ureche muzicală: omul era actor, nu cantautor (ca şi Ştefan Iordache, la moartea căruia a defilat, pe sticlă, un cortegiu de cîntece de dragoste perfect inoportune; dar, e drept, mai uşor de fredonat decît replicile din Glissando). “Băieţi, voi n-aţi înţeles aluzia, eu doar mă distrez”, le spunea Dinică fanilor care-l încurajau să cînte. Cînd, toată lumea bună ştie, lui îi plăcea mai mult să asculte. În special la “Şarpele Roşu”.

II. Actorul

Era simplu: Dinică a fost, înainte de orice, un mare actor de teatru – “M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de cînd lumea”. Se vede treaba, însă, că nici un expert în omagii nu mai are imaginaţie şi buget ca să scotocească puţin prin arhiva TVR (unde există Take, Ianke şi Cadîr plus încă vreo 20 de titluri esenţiale). Apoi, a fost un remarcabil actor de film. Şi nu înţeleg de ce nici măcar omnipotentul YouTube (care, graţie documentariştilor din ziua de azi, a umplut pînă la refuz ştirile TV, inclusiv la moartea lui Michael Jackson), nu a mai funcţionat impecabil şi în acest caz. Care ne doare mai tare.

Recomand mai jos, tardiv şi călduros, un fragment cu o calitate vizuală decentă şi disponibil prin două click-uri timide, din filmul Prin cenuşa imperiului (Andrei Blaier, 1975). Care, ca să fim cinstiţi cu necrologul, a cîştigat un singur, dar important premiu la Festivalul de Film de la Karlovy Vary, în 1976: cel mai bun actor – Gheorghe Dinică.

E drept, omului i-a plăcut un anume tip de cinematografie (“eu am făcut înainte filme care aveau o calitate mai ridicată”). Şi nu agrea deloc minimalismul noii generaţii de cineaşti, pe care-l găsea imund, scabros şi-n general cam lipsit de sens şi de buget. Aici e, fireşte, mult de discutat la o ladă de vin, mai degrabă două. Discutabile sînt, din păcate, şi multe dintre opţiunile profesionale recente ale lui Gheorghe Dinică.

Producţii perfect inutile şi nici măcar vag comerciale, care nu-l meritau pe generic şi pe care îmi place să cred că nu le-a luat nici o clipită în serios (Faimosul paparazzo, Turnul din Pisa, Orient Express, Magnatul, ca să dau cîteva exemple triste şi extreme). E drept, însă, că nici de Niro nu mai excelează demult în capodopere (asta ca să optez pentru un eufemism c-o minimă aparenţă de solemnitate).

Ah, şi-ar mai fi cele două telenovele de mare audienţă, care au revigorat o legendă ce nu avea nevoie de încă o statuie la Buftea (pe care o ştia pe de rost, cărămidă cu cărămidă, începînd cu “Calu Bălan”). Şi în care – în ciuda enormului succes de public şi a binevenitului bonus financiar în vremuri de restrişte ale artei – susţin în continuare că n-avea ce să caute nici un monstru sacru al scenei româneşti. Nu din snobism, ci din principiu. Numai că Gigi Dinică era şi el om. Mergea la film sau prin magazine, i se făcea şi lui foame. Avea o nevastă, pe “doamna Gabi”, şi-i plăcea, să recunoaştem, viaţa.

“N-am mai văzut o poveste cu doi tipi care se iubesc”, le reproşa Dinică scenariştilor contemporani, generînd o uşoară confuzie. Tocmai el, marele actor specializat, încă de la începutul carierei, în monumentale roluri negative, întrucît era prea talentat ca să joace juni primi… Recunoştea că n-a avut timp să se căsătorească pînă la 62 de ani. Şi n-a avut nu pentru că n-a iubit temeinic, cum se cuvine, ca-n filmele alea vechi, în care sentimentul e sentiment, nu neorealism (“aveam viaţa mea, o relaţie, două, sau cîte aveam”).

Ci, pur şi simplu, pentru că încă de la bun început destinul i-a hărăzit o prea febrilă activitate nocturnă: “M-am născut în 1933, în ziua de Crăciun, dar nu era nimeni la Primărie. Toţi erau în chefuri şi m-au declarat în acte pe 1 ianuarie 1934.” Iar chefurile (pe care domnul Dinică le numea, cu delicateţe literară, “şuete”) l-au urmărit constant apoi, mai toată viaţa. Parcă pentru a recupera, în absolutul notelelor de plată, cele şase zile pe care actorul le pierduse-n scripte.

III. Omul

În ceea ce mă priveşte, îl voi omagia în felul meu pe marele actor Gheorghe Dinică. Mi-am propus să revăd Prin cenuşa imperiului, Cuibul de viespi, Filantropica şi, în cele din urmă, Revanşa. Punctul doi: am programat cîteva sticle de vin roşu, sec, în amintirea (vie) a maestrului. Le voi bea în compania unui vechi prieten, Aurel Mitran, un foarte bun cunoscător al fenomenului. N-o să plîngem de mila nimănui (nici a teatrului românesc, nici a cinematografiei sau industriei de telenovele de la Buftea). Pentru că nu ăsta e spiritul. Sarcasmul imperial al lui Dinică nu îngăduia patetismele mici şi mijlocii, iar de cele mari făcea mişto pînă dimineaţa.

Dimpotrivă: nădăjduim că ne vom îmbăta straşnic, vesel şi definitiv festiv, ca să ne aducem aminte că (parafrazînd puţin un mare specialist englez) alcoolul a primit mai multe de la Dinică decît Dinică de la alcool. Sperăm, pentru că miza e cu adevărat uriaşă, c-o să ne mai ţină o dată pînă tîrziu în noapte, ca-n vremurile de demult ale romantismului bachic. Cînd Dinică aştepta la masă răsăritul şi ţinea de mînă o tînără domnişoară cu palme reci şi umede, simţindu-se dator s-o gratuleze c-o invitaţie indecentă şi-un compliment esenţial: “Să vii te rog la vară, ca să-mi ţii mîna pe şpriţ”.

Ştiu: poveştile de pahar cu Dinică sînt chiar mai numeroase decît replicile lui memorabile din filme (iar ăsta nu e un defect al actorului; ci, dacă-mi permiteţi, un merit incontestabil al omului care excela prin talent şi experienţă). Pe multe le-am auzit în cîte două-trei variante populare, care circulă liber în natură, ca bancurile cu Radio Erevan. Pe unele le-am uitat de cînd a venit criza şi m-a scos cu forţa din cîrciumi. Aşa cum nu-mi mai aduc aminte exact ce se întîmplă exact pe la mijlocul Mioriţei sau ce anume avea de-mpărţit Manea slutul şi urîtul cu Toma Alimoş.

Într-un interviu acordat în noiembrie 2003 lui Marius Tucă (din care am citat, masiv, şi mai sus), Dinică explica mecanismul creativ al aşa-numitelor “vorbe de duh”, care au făcut istorie şI alcool în mediile culturale bucureştene: “A fost o perioadă cînd la întîniri, la un pahar de vin, veneau mulţi epigramişti şi le scoteau una după alta, erau sclipitori. Şi, într-o seară întreagă, trebuia să vii şi tu cu ceva, să faci faţă. Şi-atunci s-o fi exersat organismul.”. La întrebarea lui Tucă “Înjuraţi la beţie?”, Dinică a răspuns atunci la fel de spontan cum ar fi făcut-o mai demult, la “Doi Cocoşi”, dacă l-ar fi abordat un reporter extrem de matinal de la Săptămîna: “Mai înjur, dar fără patimă. E ca şi cum ai spune Bună ziua, îl bagi pe om în seamă”.

IV. Poveştile

Apropo: Dinică e ultimul client şi e deja dimineaţă. Chelnerul încearcă, în mod repetat, să-l convingă pe maestru să-i lase banii şi să plece. De fiecare dată cînd se înfăţişează cu nota la purtător, Dinică, privind prin el, îi adresează nişte cuvinte aspre, dar severe. O dată, de două ori, de trei ori. În cele din urmă, chelnerul se enervează şi explodează: “De ce mă-njuraţi, maestre?”. Dinică devine brusc atent, focusează şi, observînd că omul bate spre doi metri şi-a sărit demult de suta de kile, răspunde: “Poate din snobism?!”.

Seara, pe la nouă. Dinică coboară în “Peştera”, restaurantul lui preferat (care nu mai e demult pe hartă) de la Piaţa Rosetti. Înăuntru – omor, ca la revoluţie. Nici un scaun disponibil, nici un colţişor liber, unde să trînteşti o masă de urgenţă, adusă special pentru maestru, din bucătărie. Chelnerul se face mic şi precizează: “Astă seară chiar nu se poate, ştiţi, e ziua unui tovarăş important şi…”. La care Dinică se retrage cu demnitate, precizînd: “Deh, ţară mică, mese puţine”.

Dimineaţa, pe la 10. Dinică vine la Naţional, la repetiţii. E vioi şi prezentabil, ca de obicei, dar are mîna dreaptă bandajată-n grabă, pe genunchi. Logic, tinerele actriţe din trupă se strîng imediat ciorchine, în jurul său: “Vaaai, ce-aţi păţit, maestre?!”. Dinică face o grimasă de efect şi răspunde: “Ce să păţesc, ce să păţesc? Am plecat dimineaţă, ca orice om normal, din cîrciumă şi m-a călcat un tîmpit pe mînă”.

La masă cu Gheorghe Cozorici, Emanuel Petruţ şi Florin Pucă. Cozorici nu venise singur, cum făcea de obicei: îl adusese pe nepotă-su cu el, că n-avea momentan cu cine să-l lase. Toată lumea mănîncă şi bea într-o deplină tăcere, conform convenţiei nescrise că nu merită să pierzi anapoda timpul de băut vorbind. La un moment dat, Dinică îşi scoate batista ca să se şteargă pe frunte şi o scapă din greşeală sub masă. “Domnule, v-a scăpat batista”, intervine decisiv puştiul. Dinică zice “Mersi” şi, profitînd de o vizită la veceu a piticului, îi transmite scurt lui Cozorici: “Nu-l mai aduce p-ăsta micu’. E prea vorbăreţ”.

După o zi extrem de lungă, Dinică ajunge, în fine, acasă la mama lui, căreia îi promisese demult c-o vizitează. Stau la masă, vorbesc, mănîncă, beau (mai mult Dinică), iar vorbesc, iar mănîncă, iar beau. Într-un tîrziu, Dinică adoarme cu capul pe masă, epuizat. După juma’ de oră se trezeşte brusc, pe pilot automat, şi întreabă: “Aşa, deci cît e nota?”.

E din partea casei, maestre.

Dragoş Vasile

P.S. Îmi iau libertatea de a nu răspunde, de data asta, celor care mă vor acuza, inevitabil, că întinez memoria maestrului cu anecdote, alcooluri şi antren. Şi asta pentru că: 1. Patetismele fără fond nu mă interesează. 2. Oamenii care le formulează în comentarii, regretînd că Dinică nu mai joacă magistral în Aniela, nu mă interesează absolut deloc. 3. Poate o să vi se pară ciudat, dar chiar am scris destul.

Realitatea TV vrea respect. Minunat! Eu, unul, vreau nişte bani, îmi trebuie urgent. Sincer, mi se pare o problemă la fel de importantă. Ştiu nişte oameni care vor neapărat să emigreze, să facă sex în trei cu două gemene, iar exemplele pot continua. Dar, spre deosebire de contul din bancă sau apartamentul din Berlin, în aventurosul cartier Schöneberg, respectul nu e ceva palpabil, deci cuantificabil în matematica succesului (ca şi analiza politică, după cum au observat cei mai vigilenţi dintre noi). Or, în ciuda permanentei noastre frăsuieli în panteonul ideilor extrem de mari şi pure, România rămîne mai degrabă ţara lui Arghezi: cu toţii vrem să punem dracului mîna pe ceva concret şi să urlăm: ESTE!

Respectul ăla nu e nicăieri, în sens ontologic. Nu e în noi, pentru că sentimentul românesc al fiinţei e imun la bun simţ şi n-am ştiut să importăm vaccinul respectabilităţii. Nu e în instituţii, fiindcă nu s-a descoperit încă metoda de a teleporta Bundestagul în Casa Poporului. Nu e pe stradă, întrucît n-are unde să parcheze. |n fine, în istoria noastră de peste 2.000 de ani doar cîteva gesturi ample (începînd, spectaculos, cu sinuciderea lui Decebal şi terminînd, controversat, cu crima împotriva comunismului) sînt susceptibile de onorabilitate. Campania iniţiată de Realitatea TV vizează, carevasăzică, doar IDEEA de respect, presupunînd că ea se va cuibări în creierul românilor ca-ntr-un creuzet cald şi fertil, dînd apoi naştere unor pui vii cu un pronunţat caracter civic.

Ei bine, n-am timp să aştept întruparea acestei idei nobile într-o nouă generaţie de indivizi responsabili, civilizaţi, stimabili, şi a unei noi clase politice, mai curate ca poponeţul unui nou născut.  Am 35 de ani şi sînt un pachet de nervi. Personal, nu vreau respect peste 20 de ani. Vreau sînge! Şi-l vreau acum!

Chemaţi-mă la revoluţie şi vin. Daţi-mi o armă cumsecade şi trag. Făceţi-mă să cred că, suflecîndu-ne mînecile şi ieşind în stradă, ca americanii ăia obezi, pentru orice mizilic, putem schimba ceva azi, mîine (deşi pare, oricum, prea tîrziu). Şi asta fără să discutăm trei luni, la televizor, cu experţii, sau în sălile de conferinţe ticsite cu directori, despre strategia de acţiune, marketing, comunicare şi lipit stickere cu “Noi vrem respect” pe uşile de sticlă ale multinaţionalelor. Daţi-mi, vă rog frumos, un manifest adevărat, o bandulieră ţeapănă, o direcţie viabilă în care să-mi îndrept furia şi dezgustul. Ceva concret, bărbătesc, ca-n filme. De exemplu, hai să-i umplem de respect luni, la 12, la Guvern. Marţi dimineaţa la Parlament. Miercuri toată ziua la Cotroceni. Şi tot aşa, pînă se strînge o armată respectabilă de cetăţeni disperaţi. Nu vă mai gîndiţi la asigurarea medicală şi la consecinţele politice imediate: oricum, mai rău nu se poate.

Iar dacă nu scăpăm definitiv de ei (personal, cred că asta ar trebui să fie ideea), măcar să le punem morcovul la tîmplă, cum am învăţat uitîndu-ne la televizor, de la Tarantino. Să-i vedem cum le tremură ciolanele amintindu-şi de Ceauşescu, cum încep să miroasă a sudoare rece şi a pipi de şobolan prins cu focul prin miriştea uscată. Să-i zgîlţîim din temelii, să-i punem puţin cu spatele la zidul istoriei, arătîndu-le o magazie de principii plină cu muniţie de război. Aşa cum au făcut ungurii (pe care-i respect pentru asta), care erau să dea foc parlamentului cînd l-au auzit pe Ferenc Gyurcsany recunoscînd că i-a minţit ca să cîştige alegerile. Ceea ce politicienilor noştri le iese la fel de firesc ca expiraţia, iar pentru asta nu-i umple nimeni de sînge în sondaje.

Din experienţa mea livrescă de revoluţionar ştiu cum se procedează atunci cînd vrei cu adevărat respect. Ii calci pe gît pe nemernici, precum Conan Barbarul. Bagi spaima în răufăcători, ca Batman. Dai cu ticăloşii de pămînt, ca Old Shatterhand. Sau – cînd nimic altceva nu mai funcţionează – pleci, extrem de inspirat, din ţară. Ca Herta Müller.

Lucrez în presă, ştiu şi înţeleg: Realitatea TV vrea respect exact aşa cum vrea să fie preşedintele României Constantin Ninel Potîrcă, din Târgu Jiu: en passant şi fără şanse, ca exerciţiu de imagine (că intelectual nu se pune problema). Necazul e că nu prea poţi să te joci puţin cu ideea pură de respect atunci cînd îl laşi pe Adrian Păunescu să vorbească şi-i dai o căruţă de bani pentru asta. Aşa că, să mă iertaţi, dar respect vreau şi eu, cetăţeanul simplu şi nervos, care se uită la televizor. Şi ştiţi ceva? |ncepînd de ieri.

P.S. Am aflat că, recent, Paraziţii s-au alăturat campaniei iniţiate de Realitatea TV, compunînd o piesă intitulată, sugestiv, Noi vrem respect, care se remarcă printr-un videoclip şi un limbaj mainstream, groaznic de civilizat. Aştept varianta virală, cu cojones.

De la bun început vă avertizez: ignoraţi orice opinie azvîrlită pe net care începe cu un emoticon care vomită sau conţine expresii nule şi neavenite, precum “really really bad movie” sau “not bad for college kids”. Am observat că unii oameni (nu numai Băsescu) au prostul obicei de a crede despre ei înşişi că se pricep la orice: filme, fotbal, băutură şI femei (în apărarea mea, menţionez că am competenţe restrînse). Dacă aveţi dubii, consultaţi nişte critici de film ca lumea. De preferat, după vizionarea celor doar 86 de minute de bun simţ (veţi vedea, justificate de buget). Vă veţi lămuriţi atunci, în cunoştinţă de cauză, de ce funcţionarii de la Paramount au condiţionat lansarea filmului pe ecrane de atingerea unui prag de un milion de solicitări online. În cît timp s-a strîns milionul? S-o recunoaştem: în patru zile.

Ce se-ntîmplă? Katie şi Micah sînt doi tineri perfect obişnuiţi, ea studentă, el bărbat cu iniţiativă. E normal: în horror-ul american, banalitatea atrage întotdeauna excepţionalul (în caz contrar, fiind vorba despre o adevărată dramă). Locuiesc împreună într-o suburbie californiană, într-un căsoi tipic middle class, cu mobilă ieftină şi funcţională şi gresie care imită parchetul. Ei bine, ceva intră noaptea în casă (sau poate e deja acolo, pîndind mortal, dintr-o crăpătură în faianţă). Face zgomotele tipice unei canapele care păşeşte apăsat pe scări, ceea ce e evident alarmant, întrucît ştim cu toţii că, dacă nu e vorba de Walt Disney, mobila nu umblă de nebună prin casă.

Ocazional, trînteşte uşile nervos, ca o stafie la menopauză, şi umple cearşafurile cu aer rece, care-ţi face pielea de găină. Poate că descrierea sună inadecvat pentru un horror al cărui tagline – Don’t See It Alone – nu e doar o vorbă de dînşii inventată în laboratorul de marketing. Cert e că horror-ul în sine funcţionează perfect cu lumina stinsă, alimentîndu-se aproape exclusiv din lungi momente de inactivitate şi intensă anticipare. E ceea ce le iese cel mai bine artizanilor japonezi pe care mă aşteptam să-i frecventeze regizorul Oren Peli (care a mărturisit însă că favoritele lui de gen sînt The Exorcist, Rosemary’s Baby, The Sixth Sense, The Others). O tuşă care mi-a plăcut: finalmente, entitatea lasă nişte urme bizare în prafurile albe presărate strategic, pe hol, îndrăznesc să anticipez – imposibil de descifrat chiar şi pentru o expertă ca Amy Winehouse.

Evident, locatarii se trezesc adeseori din somn şi experimentează diverse grade de panică, nefiind foarte siguri dacă au de-a face cu o fantomă care dă iama prin frigider (ca-n Ghost Busters) sau un demon imobiliar devastator (ca ăla din Poltergeist). Din primul minut aflăm însă cum vrea Micah (pe numele lui de actor Micah Sloat) să rezolve, bărbăteşte, problema: cumpărînd o cameră video, cu care să surprindă în fapt excepţionalul eveniment paranormal. Demonul regizoral se instalează confortabil în mintea lui, ca o migrenă paranoică. Frica lui Katie (Katie Featherson, a cărei interpretare e doar convingătoare) devine un subiect senzaţional, de film documentar. {i confirmă ipoteza că, atunci cînd bărbaţii au o jucărie nouă, nu te mai înţelegi cu ei întrucît sînt ocupaţi să scoată cu ea punctajul maxim.

Ce filmează Micah, Katie (ocazional) sau camera singură, montată noaptea pe un trepied, în dormitor, e tot ceea ce vedem noi, spectatorii (şi, practic, nu vedem mare lucru). De unde şi cea mai facilă etichetă aplicată filmului (“Blair Witch wanna be”), favorizată, e drept, de mesajul cu care se deschide filmul: “The producers would like to thank the families of Micah S. & Katie F. and the Rancho Penasquitos Police Department for providing this footage”. Numai că reţeta e deja clasicizată şi a intrat, ca pozele alb-negru cu Charlie Chaplin, în domeniul public. Două exemple relativ recente: Cloverfield (Matt Reeves, 2008) şi Diary of the Dead (George Romero, 2007).

Cazul lui Paranormal Activity e însă perfect singular, dincolo de paralele şi diagonale (printre cele mai măgulitoare – cu The Exorcist). Bugetul filmului e ridicol, chiar şi pentru cinematografia românească (ale cărei horror-uri se regăsesc aproape exclusiv în opera lui Sergiu Nicolaescu): 11.000 de dolari! De două ori mai puţin decît The Blair Witch Project, care şi-a trecut în cont peste 240 de milioane de dolari, devenind cel mai profitabil film din istorie. Primul lung-metraj al israelianului emigrat în SUA Oren Peli (care i-a convins astfel pe producători să-i dea pe mînă o producţie cu buget adevărat şi lucrează acum la horror-ul SF Aria 51) vine însă tare din spate.

În weekendul trecut, Paranormal Activity a ocupat primul loc în box-office-ul american, cu încasări de 22 de milioane de dolari (atingînd un total de 67 de milioane, la doar două săptămîni de la premieră). {tiu: genul ăsta de eficienţă extremă, tipic americană, nu ne este accesibil. {i nu neapărat pentru că n-am fi în stare să învăţăm cum se pot face filme paranormale, cu 11.000 de dolari (sînt convins că talentaţii noştri regizori pot începe să exerseze în 2010, un an care se anunţă foarte potrivit pentru genul horror). Ci pentru că n-am învăţat încă să mergem cu milioanele la cinematograf, să le vedem.

Articol publicat pe catavencu.ro si VoxPublica

Practic, e foarte greu de explicat unui extraterestru obişnuit de ce, în ciuda audienţelor consistente de la Divertis, respectiv Măruţă, la noi poezia a murit întotdeauna de foame, iar muzica populară a trăit mereu periculos, din mizilicul de nuntă. Şi din ce motiv versul de inspiraţie marină, respectiv rîul, ramul şi graiul oltenenesc, sînt teme de caterincă şi divertisment, deşi candidaţii le iau atît de în serios, ca strategii electorale. E greu pentru că civilizaţiile superioare din univers (care au o relaţie specială cu Hollywoodul şi un precontract cu NASA) au observat deja prin satelit cum se procedează în divertismentul mare: venind la David Letterman în emisiune, Barack Obama a stat în banca lui şi a vorbit despre strategie. De cîntat, a cîntat formaţia lui Paul Shaffer.

Mai e ceva foarte dificil de explicat, asemeni României în sine. De ce încurajăm, prin naivitate, circărism şi mai ales pasivitate, obiceiul festiv al politicienilor de a-şi trage pe cap costume colorate din silicon, asemeni alien-ilor din Cocoon (Ron Howard, 1985), care se deghizau în oameni ca să nu creeze panică în rîndul populaţiei. De ce schimbarea lor la faţă e atît de drastică şi spectaculoasă (pe lîngă care Metamorfoza lui Kakfa pare un biet comunicat de presă de la PC), cînd ştim prea bine, de ani şi ani de zile, cu ce fel de specimene unilaterale avem de-a face în campaniile electorale. Răspunsul îl găsim, deloc paradoxal, în capodopera lui George Lucas, Imperiul contraatacă. “There is a great disturbance in the Force”, spunea la un moment dat |mpăratul. Iar realitatea deformată din teren o confirmă p-aia din Univers.

Un actor-jucător cu fizionomie şi filosofie de mesean chefliu şi recalcitrant, care tundea deunăzi, la Bucşoaia, o oaie simpatizantă, cu tenacitatea lui Gigi Becali şi dexteritatea cu care Hitler rădea de pe faţa Europei Polonia, îşi pune apoi lacrima de poet în colţul ochiului de pirat politic şi oftează elegiac, după o mamă răposată (şi care, în realitate, e bine mersi şi acum). Seamănă, totuşi, cu Traian Băsescu, preşedintele cu bundiţă de jder şi apucături prozaice, de hamal în portul Constanţa, care cînta în 2007 celebrul refren cu priză la public Le le, le, le, alături de Loredana. Un fost ambasador cu-n băţ de aur în fund, perfect credibil în costumul său de tehnocrat de salon, căsătorit cu o doamnă impecabilă (care ştie mai bine istoria Channel decît opera lui Coşbuc), pozează ulterior acrobatic, în rapsod popular, sugerînd că e la fel de aproape de talpa gliei ca de pantofii lui de 500 de euro. Şi numai lipsei de inspiraţie a lui Măruţă îi datorăm ratarea unui episod electoral cu Mircea Geoană căluşar, cel mai prostănac dintre căluşari, slalomînd printre cameramani cu băţul, ca la o probă olimpică de ski.

Dimpotrivă: cînd Elţîn ieşea noaptea în chiloţi, din Casa Albă, sau dirija, beat mort, o orchestră militară, nu încălca nici un consemn etic, de ordine interioară. Şi nici nu făcea pe nebunul pentru agenţiile de presă. Era exact ceea ce ce ne aşteptam cu toţii să fie: un politician din estul sălbatic al Europei, care face spectacol la beţie, pentru că aşa e scris în codul genetic al ursului sovietic, crescut cu vodcă şi faguri de icre negre. Băsescu nu e nici atît de imprudent şi nici atît de sincer. |n plus, populismul politic românesc a depăşit de mult epoca simplei propagande de partid sau a beţiei festiviste de idei. Şi a intrat într-o fază superioară, a demagogiei umaniste. Numai că “umanizarea” candidatului, burduşirea lui permanentă cu costume şi atitudini populare, se face asemeni Colectivizării: cu forţa şi împotriva omului simplu, de sub mască. Or, istoria ne arată că excesul, dacă nu e autentic şi asumat printr-un îndelung exerciţiu (ca în poezia mare, domnule Băsescu), sfîrşeşte prin a obosi iremediabil.

Cu alte ocazii electorale, un fost premier pe nume Adrian Năstase (un monument de snobism politic şi tupeu imperial, de colecţionar de artă) ţinea purcei în braţe, ca ultimul tehnician veterinar de la CAP, şi mînca la cantina soldaţilor, ca sergenţii cu origini sănătoase, din filmele lui Nicolaescu. |n pauza dintre două tablouri, cosea iarba de pe coclauri, în stilul consacrat mai tîrziu de un slujbaş irecuperabil, pe nume Emil Boc (la care Năstase s-a uitat întotdeauna de sus, deşi roboţelul pedelist coseşte incomparabil mai bine). |nsuşi Ion Iliescu, un fost preşedinte care părea în stare de orice, deşi nu avea nevoie de nimic, i-a şocat pe contemporani cîntînd într-un mic duet cu Aura Urziceanu, care întinase nobilele idealuri ale comunismului, plecînd în America, la o specializare în jazz.

Şi iată că-n America, unde Obama a cîştigat alegerile fără să scrie un roman şi fără să joace în ultimul film al lui Spike Lee, lucrurile stau acum altfel. Miercuri seara, după ce l-am ascultat pe Mircea Geoană cîntînd, recunosc, am simţit nevoia să văd ce face Madonna, la David Letterman în emisiune. Ei bine, a vorbit despre copii, cai, căsătorie şi, perfect banal, George W. Bush. Iar la sfîrşit a ieşit cu Letterman la restaurantul din colţ şi a mîncat o felie de pizza vegetariană. Sincer, nu eram obişnuit ca politica românească să fie cu mult mai spectaculoasă decît divertismentul american. Mi-e teamă să nu devină o obişnuinţă. Ştiu că, deocamdată, Crin Antonescu a chiulit, după bunu-i obicei, refuzînd chiar şi invitaţia lui Măruţă de a spune un amărît de banc cu Băsescu. Şi parcă nu l-am văzut încă pe Sorin Oprescu executînd un program electoral de conga cu Oana Cuzino, la Dansez pentru tine. Dar, sînt convins, cînd lupta electorală se va ascuţi, prefigurînd ieşirea din sufragerii la vot, Forţa se va dezlănţui şi va fi cu ei toţi. Sper din suflet ca, măcar de data asta, să se ajungă la o bătaie ca-n filme. Şi că, în ciuda crizei care falimentează ţara, mai există buget pentru cîteva săbii laser.

Text publicat pe catavencu.ro