Dragoș
Vasile

Maria Dinulescu e un exemplar destul de reuşit. O spun în sensul cel mai ştiinţific al cuvîntului, ca un specialist de la Animal Planet detaşat în Africa de Est, pentru a observa zebrele de stepă în sălbăticia care le pune în valoare crupa, greabănul, musculatura. Am avut plăcerea s-o studiez îndeaproape, în mediul ei natural, într-o aeronavă care survola jumătate din Europă spre Bucureşti. Am văzut-o zburdînd prin cîteva filme serioase şi adulmecînd un fursec la ziua lui Alex Leo Şerban.

Concluzia? Nu înţeleg. [ citeste mai departe ]

“Tî-cî-rî-tîm, pa-ra-ca-taca-tac, tu-rucu-tuc, pîrî-cî-tîrî-cî-tac!” În traducere liberă din Trilok Gurtu (care şi-a permis să vorbească şi în numele lui Jan Garbarek, de vreme ce acesta n-a scos o vorbă pe scenă), a fost o seară interesantă, peste aşteptări. Să vă spun de ce.

I. Saxofonistul

În primul rînd, pentru că mă aşteptam la enorm de multă spiritualitate. Din fericire, a predominat  muzica. [ citeste mai departe ]

În ziua primului tur de scrutin am fost, ca mulţi alţii, la concert (pentru că altfel nu se mai putea). Să-mi fie cu iertare, dragi cititori care aveţi o relaţie exclusiv tangenţială cu muzica jazz: Diana Krall a cîntat prost. Fără să gherlească, să ne-nţelegem. Dar flasc ca o meduză superbă, din Mediterana, plutind, autist, într-o apă enervant de calmă. Fără să se străduiască nici o secundă, fără interes, pasiune, smanes (nu c-ar avea de unde). Fără ambitus şi volum (e drept, încă un capitol la care nu a excelat niciodată). [ citeste mai departe ]

Teoretic, acesta este un text despre un nou serial de la AXN*. Practic, nu e, deşi cea mai mare parte a lui cu asta se ocupă. Pe undeva, e despre Traian Băsescu şi Alex Leo Şerban. Recunosc, însă, că-n alte părţi face vorbire despre Joseph Fiennes şi Horia Roman Patapievici. Mă rog, aţi înţeles ideea: citiţi-l neapărat!

Unu

Dacă ai afla, accidental şi fără nici un dubiu, ce-ţi rezervă viitorul, ce-ai face? Ce ţi-ar trece prin cap, omeneşte vorbind, dacă chiar ai şti? Să presupunem că nu te cheamă Carl Sagan. [ citeste mai departe ]

Cînd dai semne că intri în folclor ţi-ai atins obiectivul: eşti c-un picior în posteritate. Cazul lui Gheorghe Dinică e, în ciuda grelei pierderi, foarte fericit (atît cantitativ, cît şi calitativ). Contează mai puţin că Dinică a descins în folclorul urban în principal ca un imens boem, deşi prioritate ar fi trebuit să aibă enormul actor. Important e să nu uităm lecţia esenţială a maestrului: viaţa e scurtă; n-are rost să prindem 75 de ani plictisindu-ne.

I. Necrologul

Cînd moare un mare artist, televiziunile se bat furibund în necrologuri. [ citeste mai departe ]

Trăiesc o dramă de o fatală actualitate: sînt mai mulţi oamenii pe care aş vrea să-i văd morţi decît cei pe care vreau să-i văd la televizor. Ce fac în direcţia asta? Nimic. De ce? O să rîdeţi: n-am găsit campania potrivită. Iar revoluţie de unul singur nu se poate. Chestie de buget.

Realitatea TV vrea respect. Minunat! Eu, unul, vreau nişte bani, îmi trebuie urgent. Sincer, mi se pare o problemă la fel de importantă. Ştiu nişte oameni care vor neapărat să emigreze, să facă sex în trei cu două gemene, iar exemplele pot continua. [ citeste mai departe ]

În acest loc ar fi trebuit să zacă un amplu comentariu despre protestul de miercuri al fermierilor (care s-ar fi remarcat prin scurte consideraţii despre alte clase sociale: vînătorii, pescarii, politicienii). Ceva notabil s-a întîmplat. În ultimul moment, a intervenit ceva mai înspăimîntător decît politica românească şi nu se făcea să ratez acest moment rarissim. Da, am văzut Paranormal Activity, “one of the scariest movies of all time”. E aşa cum speram să fie: ceva mai bun decît The Blair Witch Project. [ citeste mai departe ]

Dacă i-ai povesti unui extraterestru că la noi, cînd vin alegerile prezidenţiale, unul dintre candidaţi recită la televizor un poem marinăresc, din creaţia proprie, iar altul cîntă Mă dusei să trec la Olt, ar zdrăngăni vesel din antenuţe şi ar trage o singură concluzie de bun simţ. Că pe planeta Romånia totul e rezolvat şi că jocul electoral are o singură miză: Ministerul Culturii. [ citeste mai departe ]