Prin prezenta il invit respectuos pe dl comisar sef Vasile Viorel, care semneaza interceptarea care ma priveste [facsimil], pe data de 9.11 anul curent la manifestarea denumita RoNewMedia, prilej cu care va avea ocazia sa descopere diferenta  minora dintre o “retea sociala” si o “raceala sociala”.

Dl. comisar-sef va avea ocazia sa il vada acolo, pentru prima data in Romania, pe reprezentantul racelii sociale Facebook – o maladie tot mai raspandita in randurile tinerei generatii.

Mai declar, prin prezenta, ca sunt de acord sa fiu arestat, pe baza acestor dovezi irefutabile, pentru atentat la siguranta nationala, intrucat discutia cu inculpatul Vintu Ovidiu Sorin arata clar ca, in complicitate cu Petcu Valentin – cunoscut si sub numele conspirativ “ Zoso” – respectiv Voicu Bobby – poreclit “Bobby“, puneam la cale un plan malefic de raspandire prin Internet a virusului informatic AH1N1 in vederea declansarii unei epidemii de “raceala sociala” [sau chiar “rascoala sociala”, potrivit altor surse]. Pledez vinovat.

Cu stima,

D. Stanca

PS Initial, am incercat sa raspund serios. Imi pare rau. In fata absurdului, nu pot decat sa rad. Sunt de acord, insa, cu fiecare cuvant scris de Tolo, aici. Cu fiecare cuvant, repet.

In limitele mele de gazetar ratat [deghizat in "manager"] am avut o tentativa de a explica de ce acest experiment jurnalistic – deopotiva un concept si un model de business nou – e unic si frumos, intr-un text publicat in ianuarie, de MONEY EXPRESS [paragraful "Viitorul presei si ziarul quality 2.0"].

101 oameni au scris in acest an pe Vox 11.195 de texte. Acesta va fi al 11.196-lea. Cei 101 sunt completati de 460.024 de comentarii din partea co-autorilor acestui proiect, cititorii. Asta inseamna peste 30 de articole si peste 1.200 de comentarii pe zi, in medie!

151.397 de oameni [vizitatori unici, in limba webului] au venit, in medie, in fiecare luna pe VoxPublica, in acest prim an…

Insa, indiferent ce trafic va avea, din septembrie, VoxPublica are, pentru mine, un vizitator [unic, la propriu si la figurat] mai putin. Si asa va ramane, mereu. Citea aproape neincetat “ce-i nou pe Vox” si ma intreba des ce mai face Costi, Mihai, Fumi, Costin, Laura, Simona …. si aproape toti ceilalti. Ca si cum ii cunostea de mici, pe toti. Si ca si cum, toti, erau “prietenii mei din Bucuresti”. Intr-un fel, chiar sunt. Si le multumesc aici, tuturor, pentru asta.

Dar si pentru timp si nervii consumati, pentru gandurile si randurile pe care le vor aseza aici, si de acum inainte. Le multumesc atat prietenilor mei cunoscuti sau nu, cat si cititorilor care tin viu acest proiect, prin comentarii si idei care fac diferenta.

La multi ani, Popor Vox !

Despre asta voi vorbi [eu, cel putin], in aceasta seara de la ora 22, la Realitatea TV, intr-o editie speciala moderata de Liana Alexandru. Sugestiile voastre sunt bine-venite. Exemple de succes? Ce credeti ca ne reprezinta, ca tara? Brandul propus de Ministerul Turismului vi se pare ok? Daca nu cum credeti ca ar trebui sa arate? Multumesc [anticipat].

PS Puteti trimite pareri si pe TWITTER sau FACEBOOK.

Colegul Cristi Dorombach – alias Piticu.ro – pentru cine nu stie, project manager la REALITATEA.NET – a fost azi sursa pentru bomba de presa a zilei: Ministerul Turismului a platit bani buni pentru o identitate grafica furata de pe un site de logo-uri.

Dincolo de penibilul absolut al situatiei [care va fi subiect de bascalie in presa internationala, cu siguranta, si care intr-o tara normala ar duce instantaneu la demiterea ministrului responsabil], rezolvarea e simpla: exclusivitatea se poate cumpara, fie de la autorul logo-ului, fie de la site-ul care il comercializeaza [depinde cine e posesorul drepturilor de autor].

Iar firma care a cumparat frunzulita pentru a-si face un logo [alt subiect interesant: cine e firma cu pricina si ce parere are de publicitatea nesperata de care beneficiaza in Romania] poate fi platita sa si-l schimbe.

Provocarea jurnalistica a momentului este, in opinia mea, gasirea designerului care a pictat frunza Serios. Ce spune el si pentru cat ar fi dispus, acum, sa-si vanda “capodopera” in exclusivitate. UpDate: REALITATEA.NET l-a gasit pe designer.

Ok si, mai departe, cum o sa justifice THR-TNS gafa monumentala… Oricum, hai ca incepe bine. Noua identitate grafica de brand de tara va fi publicata peste tot

PS1 Chiar: ar fi fost smart, poate, daca era o miscare gandita, de guerrilla marketing. Maine sa apara Udrea si sa spuna: “Multumesc pentru atentie! Iata adevaratul brand. V-am avut la faza asta!”

PS2: Consultanta de la PS1 e gratis [managementul crizei se numeste ]. Iesiti cu varianta 2, maine, nu aveti tupeu!

PS3: Sa mai precizez ca fara Internet descoperirea de azi n-ar fi fost posibila? Nu mai precizez.

Dupa o campanie [logic] neconventionala, derulata pe site-ul EXISTI.ro, pe terasa La Motoare, incepe astazi ADfel.

E un eveniment care, un pic subiectiv fiind, imi place mult pentru ca pune pe primul plan fantezia si gandirea neconventionala [sau out-of-the box, cum se zice la mine, la Deva ].

Festivalul dedicat publicitatii neconventionale este organizat, in colaborare cu 24FUN, de colegii mei de la IQads [care, in frunte cu Marius Cristea, managing partner, au muncit pe branci pentru ca totul sa iasa bine].

Iata programul intamplarilor altfel, de la ADfel:

Luni: Seara de stand-up cu Teo, în Lăptărie, de la 21:00, oferită de Bergenbier

Marţi: O proiecţie de ilustraţii de benzi desenate “Imposibilul devine posibil”, oferită de Coca-Cola Zero

Miercuri: Ziua Culturală ADfel

Joi: Proiecţie Top 10 Grand Spoof şi anunţarea câştigătorului (de la 21:00)

Vineri: O sesiune de karaoke puţin mai ADfel, pusă la cale de Philips (de la 20:00)

Stand-up comedy cu trupa Aristocraţii, oferit de BCR (de la 21:00)

Proiecţie Top 10 Concurs de scurtmetraje cu final impus: “Da’ cu cine face (fac) ăsta (ăştia) banking?” şi anunţarea câştigătorului (de la 22:00)

Sâmbătă: Senzaţii tari româneşti, oferite de ROM (de la 21:00)

Duminică: Experienţa cinematografică Philips 21:9 (de la 21:00)

Mai multe detalii, pe www.ADfel.ro sau aici

UpDate: Iata si suplimentul special editat cu aceasta ocazie, impreuna cu 24FUN – un proiect cross-media online-print, cum mi-as dori cat mai multe

Incepand cu acest weekend, puteti viziona online, la calitate DVD, filme de top pe REALITATEA.NET. Este primul serviciu [daca ma insel, corectati-ma] care ofera in Romania, in mod legal si gratuit, o vizionare online la cele mai inalte standarde.

Modelul propus de F5 in parteneriat cu MediaDirect este un experiment diferit de servicii similare prin faptul ca vom rula cate un film de calitate pe perioade mai lungi, incercand prin acest model sa vedem in ce masura putem concura cu audientele pe care le au televiziunile generaliste pe acest tip de divertisment.

Monetizarea nu vine din pay-per-view [cum functioneaza, de exemplu, MUVIX - de care eu, unul, sunt foarte multumit] ci din sponsorship si publicitate. Cum spuneam, e un experiment – speram sa functioneze.

Primul film propus de sectiunea Filme REALITATEA.NET este thrillerul The Crow, devenit celebru pentru scena care i-a fost fatala lui Brandon Lee, actorul decedand la cateva ore dupa incidentul produs pe platourile de filmare.

Vizionare placuta si weekend frumos! CLICK AICI

Pentru cei care nu stiu A din SATI vine de la audienta Asta pentru ca e important traficul [T din SATI] dar si profilul. Iata cum arata site-urile de stiri din punct de vedere al profilului audientei. Si de ce proiectul VoxPublica.ro este, din punct de vedere demografic, fix opusul StirilorProTV.ro. Detalii, aici [textul pune accent pe profilul site-urilor F5, normal - ii invit si pe colegii din alte companii sa isi analizeze si publice si audienta, nu doar traficul].

Pana una, alta, va invit sa il cititi:

Am sa va relatez o mica poveste la care concluzia si-o va trage fiecare dupa cum ii e firea.

Scrie Octavian Augustus in memoriile sale, ca, in timpul bataliilor sale cu Marcus Antonius, in perioada celui de al doilea triumvirat, pornise la o batalie ce urma sa se dea pe linga Macedonia. In drum, fiecare dintre armate isi aduna trupele auxiliare din teritoriile pe care le aveau sub dominare.

Pontus Euxinus, geto-tracii la momentul respectiv, erau condusi de catre doi frati si erau loiali/vasali teritoriilor lui Octavian, deci ar fi trebuit sa il sustina pe Octavian. Erau recunoscuti ca fiind niste calareti redutabili in lupta. Cei doi frati au stat si au cugetat la urmatoarea treaba: “Noi trebuie sa mergem cu Octavian, dar favorit in lupta este Marcus Antonius (mare general, strateg). Deci cum scapam?”

Drept urmare, unul dintre frati – cu jumatate din calareti – s-a dus la Marcus Antonius si celalalt s-a dus cu Octavian, spunand amandoi ca celalt a tradat. Ideea principala era ca in timpul bataliei fiecare sa stea cat mai intr-o parte, calaretii sa si-i dea sub comanda altuia si, in functie de cine va castiga batalia, sa ceara, drept recompensa de razboi, sa fie crutat fratesu’.

Cam asta e povestea, pe scurt. Ma rog, nu e poveste, vorba vine, e treaba adevarata despre stramosii nostri, inca din cele mai vechi timpuri. Fiecare isi trage concluziile lui.

Unii vor spune ca a fost o stratagema fenomenala, urmand ca ambii frati sa supravietuiasca si sa se continue linia singelui.

Eu mi-am tras concluzia mea personala si care imi explica foarte multe dintre tradarile si slabiciunile acestui neam al nostru. Nu am avut coloana vertebrala niciodata, puterea de a sta drepti, de a ne asuma responsabilitati si de a raspunde sau castiga in urma acceptarii lor.

Tot timpul s-au cautat scapari, considerandu-i pe toti mai prosti ca noi, si mai ales faptul ca niciodata nu a contat “pulimea” (calaretii au fost trimisi sa se casapeasca unii pe altii). Tradarea ne e scrisa in ADN atat de adanc incat e greu de crezut ca ceva se va schimba. Si multe multe altele. Nu suntem in stare sa stam uniti si sa urmam un lider, un ideal.

Cred ca, la baza, nu suntem in stare sa identificam un ideal corect. Si, probabil, de aici si stilul de schimbare.

Apropo, Octavian a castigat si mai toti calaretii au fost casapiti iar cei doi frati s-au dus si ei. Octavian a ajuns sa fie cel mai mare om al istoriei, intemeietorul Imperiului Roman, desi toti sortii erau impotriva lui, si nimeni nu i-a dat nici o sansa.

Legatura cu spunerile tale de mai sus [Nota: e vorba de acest text] ar fi ca niciodata nu am reusit sa fim uniti si sa avem un ideal pt care sa luptam. De cind este acest popor, marile idealuri au venit de la altii.

Am fost cumparati, vanduti, inselati, sparti si iar legati dupa cum au vrut altii. Niciodata nu am vrut/avut un lider pe care sa il urmam si sa fim in stare sa il acceptam. Ne-am vandut/ucis liderii care au reusit sa se ridice dintre noi, pentru simplul motiv ca nu e mai destept ca mine: “Sa moara, da-l in gura ma-sii!”

Si acum se intimpla la fel, fiecare se gandeste ca lui nu i se intimpla, ca daca sta cuminte doamna diriginta il va premia.

Suntem invatati de mici ca sa nu ne jucam cu cei din ultima banca si, in principiu, cu cei care pun prea multe intrebari sau fac prea multa galagie. Sunt deranjanti si trecuti in ultima banca.

Nu imi dau seama cat de coerent am fost…

Este zi de salarii azi si m-am saturat sa explic si sa ma scuz ca nu sunt o jigodie si nici magician.

Si simt o URA in mine care ma transforma din ce in ce mai mult in neOM.

In Romania, presa este considerata la nivelul Consiliului Superior de Aparare a Tarii [!] o “o vulnerabilitate pentru securitatea naţională”.

Tot in Romania, daca un grup media face greseala de a fi critic cu Puterea [si/sau de a fi finantat de un inamic al Presedintelui] este supus unui razboi surd si unei presiuni fara precedent din partea organelor statului, sub falsul pretext al recuperarii unor taxe [ca si cum aici se ascunde adevarata evaziune, intr-o companie privata care a platit zeci de milioane de euro taxe la bugetul de stat, a infiintat mii de locuri de munca si, fireste, a platit legal mii de salarii si colaboratori].

Tot in Romania, dupa ce “si-a facut mana”, afland exact care au fost metodele legale de plata ale angajatilor si colaboratorilor in toate grupurile media din tara, Ministerul Finantelor da o lege care ii lasa presei trei alternative mari si late: obedienta absoluta [stiti cum e, daca trebuie, la nevoie, se gasesc solutii...], supravietuirea la limita [si, deci, jurnalisti prost platiti si demotivati] sau falimentul.

Tot in Romania, doua [poate cele mai importante] asociatii ale industriei, Clubul Roman de Presa si Patronatul Presei Romane emit, ca reactie tardiva, un comunicat anemic [si abia dupa ce toata industria a fost afectata, in ciuda semnalelor trase de niste prosti].

Un comunicat in care, in treacat, este recunoscut public un grav abuz [citez] “Guvernul încearcă deliberat să falimenteze industria mass-media, prin aplicarea unor măsuri păguboase, fără fundamentare economică, pentru a-şi regla conturi şi răfuieli cu unele entităţi media.“ [!!!]

Un fragment peste care toata media a trecut, fluierand relaxat, pe sistem “Hai c-am dat si stirea asta, bem si noi o bere dupa sase?”. Si care fragment – daca tot veni vorba – nu mi-e foarte clar cum ar trebui citit/tradus:

(a) “Suntem revoltati si ingrijorati [in ceasul al 12-lea] de ce li se intampla colegilor nostri de breasla”

sau

(b) “Domnu’ Presedinte, da’ de ce ne falimentati pe toti? De ce dati in toata lumea?! Rafuiti-va in continuare doar cu aia rai!”.

Si, in fine, tot in Romania, zilele astea toti managerii de presa [responsabili] fac nopti albe si-si rod unghiile pana in carne, cu excelul in fata ochilor, facand zeci de calcule si constatand cu disparare ca, dupa aparitia intempestiva [si, momentan, neinsotita si de norme de aplicare] a modificarilor la noul Cod Fiscal, costurile cu plata oamenilor [si asa tot mai putini si cu salarii taiate deja din cauza crizei] cresc pana la cer, cu 30 sau chiar 60% [c-asa-s legile pe la noi, clare...].

Ei, da, in Italia e greva pentru o lege care face mai complicata viata de jurnalist. Iar in Romania, pentru toate cele enumerate mai sus, nu se intampla nimic.

Se moare in liniste, si cam atat.

Se mai taie o “tura” din colaborari si salarii, oameni valorosi si inteligenti ajung la limita saraciei, media e tot mai slaba si mai dispusa la compromisuri care sa ii asigure existenta. Adevarul e ca, pe “praful” asta, cine [de la Putere] are nevoie de o media puternica? Acum, pe bune…

Deci, stimati colegi, dati [sau cititi, pasiv] in continuare, linistiti, stire dupa stire legata de cine ce salarii mai taie, cine ce inchide, cum acuza ANAF-ul pe X sau Y de “evaziune” [e fix "evaziunea" aia care va reduce acum, tuturor, veniturile. Sau, si mai "bine", va lasa fara job..].

Mergeti linistiti, ca o turma disciplinata, spre prapastie.

Fiti in continuare doar niste oi. Cu pix. Sau laptop [dupa caz].

PS Haideti, simpatici postaci de partid, ca e liber la comentarii! Injurati-l pe omul lui Vantu [evident, el mi-a dictat, la telefon, textul de mai sus]. Va astept, cu drag…

[Actualizare] Daca pe mine nu ma credeti, poate 100 de intelectuali, in frunte cu Mircea Cartarescu si Ana Blandiana sunt mai credibili.

De buna voie si siliti de criza [in general, si a presei tiparite, in particular], The Times si The Sunday Times au luat ieri decizia istorica de a-si trece si site-urile contra cost. Asta dupa ce, in prima faza, au limitat anumite articole care au ramas vizibile doar pentru userii inregistrati.

Lumea presei scrise urmareste, in general, de pe margine acest experiment, pe principiul “sa-i lasam pe ei sa-si rupa gatul primii”.

Rupert Murdoch, mega-mogulul care a impus aceasta decizie – care va fi aplicata si de alte site-uri “legate” de publicatii print, si-a expus in repetate randuri viziunea legata de acest subiect. Pe scurt, omul crede ca va castiga mai mult din banii (putini, de la fiecare) pe care cititorii ii vor plati pentru stirile online exclusive decat banii (teoretic, mai multi) adusi de un trafic consistent, de la advertiseri.

Dupa ce au impus zona de membership, ambele site-uri au cazut, ca trafic, la jumatate – acum introducerea unui “paywall” ii va duce, probabil, la maxim 10% din traficul pe care il aveau inainte. Vom vedea.

Urmarind cele doua site-uri, e evident ca mai ales The Times incearca practic o translatare a printului in online, incercare vizibila inca din layout (foto, mai jos). Poate o miscare interesanta (daca toata lumea ar avea iPad…).

In alta ordine de idei, urmarind platitudinile senzationale pe care le spun redactorii de la The Times in video-urile de prezentare ale noului sistem (oamenii astia, majoritatea trecuti bine de 40-45 de ani, vorbesc de parca ar fi descoperit Internetul ieri) am o strangere de inima, marturisesc. In plus: nu cred ca un singur grup media, fie el si News Corp, poate intoarce roata lumii.

Poate exista o sansa in cazul in care toate grupurile media din lume, mari si mici, ar fi facut aceasta miscare intr-o singura zi. Poate, atunci, ar fi fost o sansa. In plus, masura mi se pare mult prea radicala: practic, cele doua site-uri nu mai ofera nimic for free (decat pentru abonatii la print).

Daca as avea cu cine, as fi gata sa pun pariu ca in maxim doua luni va aparea si o zona gratuita in cele doua site-uri. Sau, cine stie, poate ca orgoliul va invinge ratiunea si vor ramane asa cum sunt.

Altfel, mi-ar placea sa ma insel si acest episod sa fie unul de succes, care sa schimbe paradigma consumului de continut original online.

Pe scurt, sa marcheze intrarea intr-o noua era. Nu sa consemneze doar inca o gafa in lungul sir de erori care au dus la criza acuta prin care trece presa tiparita, azi, peste tot in lume.

Dupa miezul noptii, o jumatate din public a obosit si s-a dus la culcare, fericit ca eroul e liber. Media pe toata ziua nu a fost nici ea de colea: 1,4%. Nu e rau deloc, zic. Asa cum nu a fost rau nici zilele trecute, conform Pagina de Media.

Ma gandesc ca ar prinde bine un parteneriat media F5-DNA, poate rezolvam sa ne aresteze si noua, periodic, cate un redactor de la VoxPublica, REALITATEA.NET sau MONEY.ro. Pentru 2-3 zile in puscarie, sa iti inmultesti audienta considerabil… merita, zic.

Parteneriatul ar putea functiona extrem de profitabil, pentru ambele parti. De exemplu, daca am stabili dinainte o zi in care sa fie saltat cineva – la nevoie, ma ofer, nu mi-ar strica o vacanta de 2-3 zile – am putea discuta dinainte proiecte speciale cu sponsori (audienta fiind garantata).

In plus, avand in vedere criza, ar merge chiar un deal de tip share-revenue: tot ce am castiga in plus ca bani din publicitate pe acest proiect special se poate imparti 50-50% cu DNA, bani buni la bugetul de stat.

Cu un drum, DNA ar putea sa isi schimbe numele in ceea ce tinde sa devina prin spectacolele gratuite pe care le ofera acum: Directia Nationala a Audientelor.

Astept, deci, cu interes, un telefon de la departamentul marketing al DNA, sa discutam detalii.

Multumesc anticipat!

PS Asta e important. Restul, sunt detalii.

Imbracat cu blugii lui “old fashion”, cu helanca neagra si “adidasii” deja clasici, Steve Jobs a prezentat noul iPhone 4. Pe scurt, un telefon care are, in sfarsit, toate elementele de bun-simt pe care ar fi trebuit sa le aiba din prima zi. Si momentul pe care l-am asteptat inainte de a lua in calcul sa imi iau si eu un iPhone

Altfel, mi se pare fascinant modul in care lucruri aparent banale (deja) gen abilitatea de a face un video-apel sunt prezentate ca fiind caracteristici “revolutionare”. Sau faptul ca e prezentat drept “un design complet nou” (?!).

Toate acestea fara a minimiza, desigur, locul si rolul major al iPhone in istoria recenta a comunicatiilor si noutatile tehnice cu adevarat interesante pe care le aduce noul device.

Tot la capitolul “funny stuff”, un episod amuzant a fost legat de problemele de conexiune la reteaua wireless care i-a dat batai de cap lui Steve Jobs in timpul prezentarii.

Iata ca, acum, ce spuneam atunci chiar se intampla si nimeni nu mai pare a fi foarte mirat. Chiar daca miscarea Daily Business are, probabil, mai degraba statut de experiment cu parfum de miscare PR, il felicit pe Val Voicu pentru curajul de a face asta.

Cine stie? Poate peste inca un an sau doi, proiectul se va dovedi a fi un model de business viabil.

UpDate: Din punct de vedere teoretic, inca din ianuarie, mi-a trecut si mie prin cap sa incerc o editie print, in cazul VoxPublica -  pentru a nu fi banuit ca “fur” idei, iata aici dovada scrisa si, mai jos, fragmentul relevant din articolul MONEY EXPRESS unde scriam “aberatia”.

“Deși acum poate părea o nebunie, VoxPublica ar putea deveni, pe o piață de advertising normală, primul ziar quality validat în prealabil de zeci de mii de cititori: dacă bugetele print își vor reveni, poate ar merita riscul publicării unei variante print VoxPublica, a doua zi, cu cele mai citite și validate opinii, cele mai deștepte comentarii ale cititorilor, cele mai pertinente analize și dezbateri.

VoxPublica ar putea să devină astfel un ziar quality 2.0. O publicație care ar schimba complet modelul clasic și care ar face pe deplin justificată afirmația contrară șablonului „ziarul nostru are și o pagină web“. Pentru că propoziția corectă ar fi, în acest caz, „site‑ul nostru are și un ziar“.

E doar un exemplu, un scenariu imposibil acum câțiva ani. Posibil azi, așa cum „mâine“ vor fi realizabile nebunii la care doar cei temerari au curajul să se gândească deja.”

Pentru mine, Andrei e primul “cel mai bun prieten” din viata mea. Colegul de clasa paralela din gimnaziu (el – arte plastice, eu – muzica), apoi colegul de banca din liceu. Cel care imi manca mereu “pachetelul de la mama” si nu recunostea asta. Niciodata.

Apoi, Andrei s-a transformat in colegul meu de trupa rock si, mai apoi, in prietenul indepartat, cu care m-am simtit mereu aproape. Si in inginerul care a renuntat la inginerie pentru arta. Si pentru credinta, in general. Nu doar in Dumnezeu.

Pe scurt, Andrei e prietenul meu din alta lume, o lume plina de detalii. E cel care, in timp ce eu tipam prin sedinte de buget, printe “pauer-pointuri” si “exceluri“, ma anunta prin sms ca a mai terminat de pictat o biserica, pe te-miri-unde. Sau ca are un vernisaj, la care nu ajungeam niciodata.

Drumurile noastre s-au despartit si vietile noastre sunt radical diferite. Cu toate astea, de fiecare data cand ne intalnim, e la fel: aceleasi glume, aceleasi prostii (singura diferenta majora e ca, acum, nu imi mai mananca sandwich-urile, ca n-am).

Lumea mea e formata, azi, din pixeli si bugete. Lumea lui, din culori si din detalii. Pe care va invit sa le descoperiti. Va multumesc.

sneak preview: viitorul sportvox.ro

Este vorba de SportVox, un blog colectiv pe teme sportive, pe care il lansam cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, in parteneriat cu Adidas. Si alti sponsori, cu care suntem in discutii.

VoxPublica a pornit, in primul rand, ca un experiment jurnalistic si newmedia, pe un concept nou – unde jurnalistii au libertate totala, niciun fel de “viza” pe textele lor, dar sunt platiti strict in functie de performantele de trafic.

E o idee care, cred eu, are cate ceva din ce ar putea fi o solutie a viitorului, pentru publishingul online. Mai multe aberatii pe tema asta gasiti intr-un articol pe care l-am scris pentru MONEY EXPRESS – la paragraful “Viitorul presei si ziarul quality 2.0″.

Dupa VoxPublica au urmat, sa nu uitam, Pandora’s si noul Standard.ro. Ambele, multumesc de intrebare, merg foarte ok.

Pe scurt, dragi colegi zvoneri, nu se inchide nicio VoxPublica. Din contra. Mai apar si “altele”. In plus, noutatea, la SportVox, este si ca e un proiect pre-sposorizat (in care nu veti gasi publicitate decat integrata in concept, nu “clasicele bannere”).

Cam atat. Ne mai auzim

PS Probabil ca zvonurile au fost generate de polemica usor exagerata a colegilor Mihai Gotiu si IT Morar, despre care nu am ce sa comentez. Subscriu insa la punctul de vedere exprimat de Costi Rogozanu, aici.

Ok. Pudibonzii pot ignora fragmentele explicite. Dincolo de cuvintele tari, noul single BUG Mafia – lansat exclusiv online, intr-un moment cum nu se poate mai potrivit – contine toate elementele care pot sa impinga in strada masele populare afectate de masurile dure adoptate de Guvern, in al 12-lea ceas post-electoral.

La doar doua zile de la lansarea de pe site-ul BUG Mafia, piesa are deja cateva “videoclipuri” facute de fani (un exemplu, mai sus) si sute de mii de vizualizari pe YouTube – semn ca nu putina lume se regaseste in revolta care rabufneste din textul patimas al compozitiei.

La asta se adauga prelucrarea dupa melodia lui Vali Sterian - si, implicit, paralela cu Piata Universitatii…

De urmarit, ca fenomen social (si) media, care va fi traseul creatiei pe care n-ar fi exclus s-o auzim, in curand, rasunand din boxe pe sub geamurile Palatului Cotroceni si/sau Victoria.

Iata versurile (am subliniat fragmentele care contin elemente emotionale, cu potential de instigare la revolta sociala: cuvinte directe si rime simple in care, cred eu, se va regasi o buna parte din public):

“Viaţa-i un cadou frumos şi unu de căcat,

De căcat să trăieşti în România de fapt…

Nu că e ceaţă, praf, e un sistem bolnav,

Într-o ţară frumoasă pe care-o fac pilaf…

Târfe ordinare cu un singur scop,

Să ne sece pe toţi ca ei să fie-n top,

Nu contează cine moare, dacă moare, cum trăieşte,

Că oamenii se-aruncă de pe blocuri orbeşte,

Că oamenii-şi dau foc pentru că nu au de mâncare,

Că se moare în spitale de atâta nepăsare,

Că se spânzură copiii de dor pentru părinţi

Plecaţi afară, unii cu multă şcoală,

Că n-au mai suportat bătaia de joc,

Politică pe băţ cu Pic şi Poc…

În morţii voştri de hoţi cu pretenţii de lorzi,

Genocid cu altă faţă, să vă văd pe toţi morţi! Acum!

Mai bine beau oţet, mă jur,

Decât s-ascult ziarişti cum îi ling pe ăştia-n cur,

Decât s-ascult cum au pus-o ei de-un blat…

O parte din presă încă presează doar căcat…

Cum că se face, cum că se drege,

Cum că pe ei nimeni nu îi mai inţelege…

Ar trebui ca cineva să îi alerge

Şi să îi mângâie pe spate cu ciomege…

E vina mea c-am aşteptat atâţia ani… “Poate s-o schimba ceva…”

N-am realizat că am duşmani p-aici,

Stai aşa că o s-ascut şi eu lama de la brici…

Mi-a zis un frate să tac, să fiu atent

C-o să trimită garda să mă ducă la ciment,

Dar ţip cât pot de tare pan-o să cad în cavou

Bag pula-n lume şi apoi v-o fac cadou!

Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, caii şi flintele haiducilor…

Sunt aici, la mine sub tricou,

Răsună-n mintea mea zi de zi ca un ecou…

Să sufăr eu pentru voi?!… O zic din nou…

Bag pula-n lume şi v-o fac cadou!

Ridicaţi drapelu’ sus, sus, să se vadă…

Scrieţi pe el “România e de pradă!”

Că merg oamenii cu capu’ plecat pe stradă,

Apăsaţi de o viaţă de corvoadă…

Bravadă în mass-media, guvernu’ face media,

Trăim bine, să mor eu, asta-i concluzia…

Europeni… Da’ pentru cine nu ştia,

Europenii, pe le noi, au spor de lumea-a-treia…

Înţelegi care-i ideea? Ăştia ne fac,

La fel de sigur cum mi se spune Caddillac…

Ne vând ca sclavi, după cum le e pe plac,

Ştii că degeaba strig eu, dacă alţii tac…

Un drogat ameninţă cu acu’ infectat,

Dar un doctor este cel care te-nţeapă cu el de fapt…

E ca dracu, plouă cu căcat,

Ai grijă cât respiri, să nu fii impozitat…

Acum! leşinaţi în drum!

Justiţia dreaptă se strâmbă oricum,

Că e oarbă şi nu vede când şi cum aplică lege,

Noi suntem proşti, nu ştim, nu-nţelegem…

Dacă-nţelegem ce? La modu ăsta e!

Scapă cine trebuie da’ curge cu pedepse,

Vin gaborii-n maşini pe care scrie aşa…: ’

‘Siguranţă şi încredere”, aaahhaaaaa..

Cum să ai încredere? Ce siguranţă frăţioare?

Când gaborii se uită-n timp ce unu-şi ia topoare…

Când gaborii drogaţi vând droguri la drogaţi…

America de Sud suntem, toţi traficanţi,

Ţara lu’ Papură Vodă, omu’ integru…

Să v-ajungă boala noastră, n-o să ne-mbrăcăm în negru

Continuaţi lipitori, sugeţi tot, miştooo…

Preparăm bombele şi vi le dăm cadoo…

Doamnelor şi domnilor, vă doresc

Să muriţi cu toţii-n chinuri, că aşa ar fi firesc…

Ce-aţi făcut?… Mi-aţi amanetat copilu’, deşi încă nu-i născut, tre’ s-aducă bani cu kilu’…

Aş vrea să zboare sticle incendiare, să sparg-asurzitor geamuri guvernamentale

Că aţi lăsat bătrâni fără alinare si aţi adus profesorii în prag de disperare…

Toată lumea e în prag de disperare si copiii voştri cheltuiesc banii noştri-n soare…

Nesimţire mare… Zic pe faţă, părinţii mei n-au strâns atât, deşi-au muncit o viaţă…

Ar trebui să vă sechestrăm, În plină stradă să vă dezbrăcăm,

Să defilaţi în pielea goală pentru un popor falit,

Să purtaţi peste organe declaraţiile de venit…

Revoluţia-i o tânără fată acum,

Are 20 de ani şi-a apucat-o pe un drum…

Guvernu’ a promis că o ajută, dar vrea întâi s-o fută,

Însă revoluţia nu e curvă…

În schimb, politica e şi e versată,

Poate să-ţi fută viaţa toată, dintr-o dată,

Că nu e justiţie adevărată,

Este doar o marionetă dirijată…

Suntem ascultaţi, deformat informaţi,

Cenzuraţi, jefuiţi, batjocoriţi…

Suntem împinşi la groapă sistematic şi prin sistem,

Până cineva o să ridice pumnu ferm…

Că suntem încă vii şi vrem s-avem copii

Şi pentru ei suntem în stare să vă scoatem ochii…

Şi dacă asta-i lumea oferită pe platou

Eu-mi bag pula-n ea de lume şi v-o fac cadou…

Mult, mult respect pentru Vali Sterian… piesele lui sunt la fel de relevante şi acum…

Ar trebui să cadă cerul pe noi că am devenit în timp doar nişte oi.

Pumnu’ strâns!”

Datele vorbesc de la sine: criza, suprapusa pe schimbarile de consum de presa tiparita, colapsul sistemului de distributie, taierea de pe lista de cumparaturi de zi cu zi a ziarelor si revistelor, la care s-a adaugat agresiunea puternica exercitata de investitiile masive ale Adevarul Holding in print publishing, au avut consecinte incredibile.

Astfel, conform Pagina de Media, cifra de afaceri a trustului Ringier a scăzut în 2009, in Romania, cu 47.5 milione de lei (cca 11,3 milioane de euro) faţă de 2008 (171.8 milioane de lei/ cca 41 milioane de euro), iar pierderea s-a situat in 2009 la 57,6 milioane de lei (13,7 milioane de euro), fata de un profit de 13 milioane de lei (cca 3.1 milioane de euro) in 2008.

Ca fost manager (si) de print, imi dau seama ca, in conditiile in care piata de advertising in ziare si reviste a scazut anul trecut cu pana la 50%, iar anul acesta se vorbeste de un minus suplimentar de 25-30%, adica o scadere over all de pana la 80% in numai doi ani, niciun manager – fie el si inzestrat cu aptitudini de magician – nu ar fi reusit sa aduca profit.

Poate David Coperfield ca CEO, si David Blaine ca COO (sau, mai bine, CFO), ar fi reusit sa faca, impreuna, performanta….

In conditiile date, ma intreb (retoric, si putin nostalgic) de ce se mai risca inca investitii in zona print, prin lansari si relansari?

Ce perspective de revenire are – daca va mai avea vreodata aceasta piata – si cum, prin ce minune vor reusi sa supravietuiasca ziarele si revistele in Romania, in urmatorii 3 ani?

Singura sansa ramane, teoretic, valorificarea brandului, in alte medii – asa cum spuneam, in iunie anul trecut, aici – dar, sigur, dupa razboi multi viteji se arata (ma includ aici, din start).

Daca aceasta tranzitie mai este sau nu posibila si care e cea mai buna cale spre reusita, ramane inca un mister.

E cert, insa, ca jurnalismul real, profund, fie el serios sau chiar tabloid, ori specializat (sport, business) se face, inca, si ar trebui sa se faca si in viitor, dupa principiile fundamentate de functionare din redactiile ziarelor tiparite.

Problema e, insa, ca piata de print publishing cade prea brusc, si nu e compensata de cresterea de investitii in publicitatea online, care ar putea, teoretic, avand in vedere ca se bazeaza eminamente pe scris, sa absoarba multe talente din redactiile ziarelor tiparite.

E un proces cu consecinte foarte grave pentru industria media: ma tem ca, in goana catre stiri “ieftine”, la minut (specifica atat tv-ului, cat si online-ului), rolul social fundamental al presei (informarea completa, corecta si cat mai profunda) se va atenua tot mai mult, iar succesul produselor media ale viitorului va fi adus de ambalaj, nu de substanta.

Pe scurt, apune o era. Si e pacat. Parerea mea…

PS Pentru comentarii, fiind un subiect ceva mai specializat, va invit pe blogul meu (cu multumiri pentru intelegere).

Primit initial cu multe rezerve, dupa o analiza mai atenta, randul scepticilor incepe sa fie depasit sensibil de al entuziastilor care vad inceputul sfarsitului erei PC-ului, asa cum il stim astazi.

Din noianul de analize, opinii si controverse legate de iPad si, mai ales, de consecintele lansarii acestuia, dar si ale clonelor sale (unele, poate, mai reusite?), mi-a atras atentia un cover story din revista WIRED: “How the Tablet will Change the World”.

Va recomand, evident, varianta integrala in limba engleza, dar am selectat si tradus un fragment care mi se pare relevant:

<< Chiar dacă iPad arata ca un iPhone construit pentru uriasii locuitori ai planetei Pandora, consecinta aparitiei sale va fi micsorarea laptop-urilor si a smartphone-urilor de azi.

Da, iPad-ul este construit pentru lectura, jocuri si pentru consumul de media. Dar reprezinta, de asemenea, si o regandire totala a modului modul in care folosim computerele, azi.

Nu mai avem fisiere si foldere, tastaturi fizice si mouse-uri. In schimb, iPad capteaza atentia, are o super-conectivitate si raspunsuri multitouch in timp record.

Are aplicatii originale, descarcabile de pe o singura sursa, care simplifica achizitia, si e sigur. In plus, prin cipul A4, viata bateriei  se prelungeste cu pana la 10 ore.

Nimic nou sub soare? WIRED aseaza iPad-ul in evolutia logica a unui concept "inventat" cu mii de ani in urma...

iPad este prima intruchipare a unei categorii cu totul noi, una care, spera Steve Jobs, va scrie necrologul paradigmei calculatorului, asa cum il stim azi, chiar daca e un concept la care si Apple a contribuit.

In curand, n-ar fi exclus sa ne folosim laptopurile doar pentru sincronizarea iPad-urilor.

Adevarul este ca modul in care folosim computerele este demodat.

Interfata grafica, care a devenit parte integranta a existentei noastre zilnice, a fost realizata in anii ’60 – ’70, chiar inainte ca IBM sa intre in business-ul cu PC-uri.

Multe din softurile pe care le folosim astazi isi au originile in epoca pre-Internet, cand aparatele functionau de o mie de ori mai incet si aplicatiile erau vandute in cutii, pentru sute de dolari.

Cu iPad, Apple doreste sa devina centrul erei post PC.

Ca sa reuseasca, va trebui sa ii invinga pe ceilalti puternici ai zilei, care vor acelasi lucru: sa defineasca si sa domine viitorul >>.

>> Pentru comentarii si opinii pe acest subiect, va invit pe dStanca.ro

Secventa din clip: Paula Seling tine in mana un iPad al viitorului, deschis pe adevarul.ro

In ciuda trendului global si a opiniilor ferme ale analistilor care vad mixul media al viitorului in televiziune si online, Dinu Patriciu, proprietarul si presedintele Adevarul Holding a facut o declaratie surprinzatoare intr-un interviu acordat lui Petrisor Obae, pentru Pagina de Media.

Astfel, pariul lui Dinu Patriciu pare a fi combinaţia print-online, în condiţiile în care, spune el:  “Aşa cum o ştim acum, televiziunea este o tehnologie care va dispărea”. Si adauga: “Nu intenţionez să cumpăr niciun canal de televiziune”.

Un detaliu interesant, pe care nu l-am vazut semnalat pana acum:

Doar azi am reusit sa vad clipul piesei “Playing with fire“, care va reprezenta Romania la Eurovision, clip produs de Adevarul si TVR - detalii, aici.

Pe langa un product-placement “clasic” (foto), la inceputul clipului Paula Seling tine in mana un soi de iPad al viitorului, care reprezinta, probabil, viziunea lui Dinu Patriciu privind viitorul media.

Posibil, daca se combina declaratiile facute acum cu alte luari de pozitie, mai vechi, in care (in ciuda scepticismului declarat al fostului manager, Razvan Corneteanu, privind viabilitatea ca model de business a Internetului), Dinu Patriciu lasa sa se inteleaga ca va investi, si in online, sume considerabile.

Daca adaugam la toate aceste semnale si reprosul public facut de proprietarul Adevarul Holding in privinta investitiilor prea timide in online facute de fostul management, putem deduce, logic, ca vor urma vremuri interesante si pentru new media.

Ce-i drept, daca din suta de milioane de euro pe care Patriciu spune ca a investit-o in print pana acum s-ar fi orientat macar 15% in online, probabil ca altfel aratau lucrurile acum pe piata de Internet din Romania…

Ei, dar pana la viitoarele decizii strategice ale noului management, ramane de vazut cand, daca si cu cine va reusi Adevarul Holding, si in online, revolutia pe care a provocat-o deja, prin investitii masive, in piata de print.

PS Dincolo de speculatii si deductii logice, daca tot e weekend, iata si videoclipul cu pricina:

Corneteanu (stanga) si Patriciu (dreapta) : o despartire urata (Foto: paginademedia.ro)

Nu ma reped sa analizez episodul acum – daca mi se va parea ca exista in acest scandal vreun aspect relevant pentru piata media, voi scrie dupa ce lucrurile se vor fi linistit si toate acuzatiile vor fi puse pe masa, de ambele parti.

Nu pot sa nu remarc insa, la cald, un aspect care mi se pare foarte grav prin implicatiile sale posibile.

In doua randuri, in scrisoarea catre angajati, scrisa in mod clar in graba, si sub imperiul emotiei (dovada fiind neimplinirile gramaticale), Corneteanu face trimitere la un episod ciudat, relatat la vremea aceea pe scurt doar de Reporter Virtual.

E vorba de furtul a doua jeep-uri Lexus, folosite (sau detinute, nu e clar) de fostul director general Adevarul Holding, la interval de doar 24 de ore. Acum, Corneteanu pune aceste episoade in vina indirecta a lui Dinu Patriciu!

Iata citatele relevante:

“Am fost urmarit, ascultat, amenintat, furat masini, pus in pericol familia si prietenii de mafioti carora acesta (nota: Dinu Patriciu) le datoreaza bani”

“Socoteala e simpla, daca mie care am facut atatea pentru aceasta companie care e construita (impreuna cu multi oameni valorosi) dar dupa chipul si asemanarea mea, dupa ce mi-a pus viata in pericol cu mafiotii lui, dupa ce a ajuns datorita muncii noastre regele neincoronat al presei scrise cu performante care nu au mai fost realizate in ultimii 20 de ani a fost in stare sa-mi faca asa ceva, sa ma arunce efectiv afara din companie ca pe un gunoi, nu il va opri nimic pe el si robotzeii lui sa faca la fel sau mai rau altora.”

Daca un manager de top din media romaneasca ajunge sa scrie astfel de lucruri, acuzandu-si patronul (nu oarecare, vorbim de Dinu Patriciu, cotat drept cel mai bogat om de afaceri roman) de faptul ca are datorii catre “mafioti” care, pentru intimidare, confisca masinile oamenilor de incredere, ameninta cu moartea and so on… e clar! Nu traim in tara potrivita.

Cred ca atat Razvan Corneteanu cat si Dinu Patriciu datoreaza explicatii publice, pe acest subiect. Vorbim de o posibila vulnerabilitate majora a celui care, sa nu uitam, detine azi (datorita banilor lui, dar a muncii celor pe care i-a angajat) cea mai importanta structura de presa scrisa din Romania.

Altfel spus, e o chestiune de interes public.

PS Scandalul de la Adevarul ia nuante care il califica deja drept posibila farsa de 1 aprilie. In ciuda aparentelor se pare, totusi, ca nu e.

>>UpDate Video 2: Azi, si Realitatea TV a abordat subiectul semnalat pe acest blog, iata discutia care s-a purtat in studio. Nu s-au lamurit lucrurile acolo, e si cam greu in cateva minute de emisie, dar un lucru bun, zic eu, este ca problema a fost adusa in discutie publica si sper ca se va clarifica, in cele din urma.

Nu am timp, din pacate, sa intru in detalii. Spun doar ca o idee buna, executata prost, poate afecta grav principiile functionarii corecte a pietei de it si internet din Romania. E vorba de proiectul eRomania.

>>UpDate Video 1: Un interviu care merita urmarit pana la capat, cu Andrei Savulescu director IT la Ministerul Comunicatiilor, via Antena1.ro (multumiri @gigi pentru link)

Inteles prea putin si dezbatut superficial, eRomania e un proiect in care se pot cheltui aiurea, atentie, aproape 500 de milioane de euro, bani publici, in urmatorii ani! Minim 280 de milioane…

Sau, la fel de bine, poate fi o initiativa care sa duca la modernizarea reala a Romaniei. E genul de subiect cu implicatii tehnice, “plictisitoare”, de care presa si publicul se satura repede. Dar care are o miza uriasa.

Imi fac (minima) datorie de a le semnala colegilor jurnalisti ca trebuie sa aiba rabdarea sa intre in acest subiect, sa il inteleaga si mai cred, cu tarie, ca e de datoria Guvernului si a Ministerului Comunicatiilor sa organizeze o dezbatere publica, deschisa, pe acest subiect – unde sa invite oameni care se pricep si care pot contribui la investirea corecta si coerenta a sumelor uriase care se pun pe tapet.

Un text competent pe acest subiect am gasit pe blogul lui Bogdan Manolea si o scrisoare deschisa care sper sa ajunga, in forma finala, acolo unde trebuie – puteti citi aici.

Mai departe, ii las pe colegii din presa, care citesc acest blog, sa propuna in sedintele de redactie acest subiect si sa mearga “pe fir”, pentru a avea certitudinea ca suma uriasa de care se vorbeste nu va fi aruncata pe geam si nu va ajunge in buzunarele (si asa prea pline) ale “baietilor destepti din IT&C”.

Astept reactii si, in orice varianta, voi reveni asupra acestui subiect.

foto: arhiva personala

Pustiul din imagine, pe nume Andrey Ternovskiy, are 17 ani si a sarit, de pe bicicleta, direct in bratele investitorilor care ii ofera bani frumosi pentru “o prostie” care a ajuns la 30 de milioane de vizitatori pe zi, cu o rata de crestere de circa 1 milion la fiecare 24 de ore: ChatRoulette

Cifrele sunt ametitoare si, in ciuda numarului impresionant de perversi care-si arata “jucaria” la camera pe “ruleta ruseasca” tip videochat, business-ul pare noul fenomen al online-ului mondial. Care are, deja, imitatori – chiar si in Romania – vezi cams.ro (deocamdata, un site mort).

foto: ny times

Desi e un pusti care a inceput sa cocheteze cu programarea la 11 ani si care a “nimerit” peste idee intamplator, dezvoltand sistemul pentru prietenii lui, Ternovskiy pare bine sfatuit.

Nu se grabeste sa “sara” la prima oferta, asa cum a spus, intr-un interviu pentru New York Times. El pare a urma “calapodul” celorlalte mari idei din ultimii ani, Facebook sau Twitter: prima data “ideea”, apoi un trafic urias, si abia la final modelul de business…

Amuzant: in interviu, el spune ca nici macar nu poate incasa banii de la Google AdSense, pentru ca nu are, inca, varsta legala!

>>> CLICK AICI pentru continuare, VIDEO si comentarii – va astept pe dStanca.ro

Colegii mei actioneaza in calitate de traineri si consultanti – sarcina F5 fiind ceva mai simpla, dupa ce, acum cateva luni – dupa cum anuntam la momentul respectiv – s-a alaturat proiectului si portalul de stiri UNIMEDIA, cel mai important produs online de limba romana din Republica Moldova.

Spun, fara modestie, ca “oamenii F5” au un rol important acolo, Alin Romascan fiind fost producator general web tv si, acum, seful proiectului de la Chisinau iar Costin Ilie – coordonator VoxPublica - ocupandu-se de integrarea tv-online, din punct de vedere jurnalistic.

Detalii, vor urma. Pana atunci, un film de prezentare – fragmentele in rusa par haioase, in Romania, dar sunt firesti si necesare dincolo de Prut.

Glumind (sau nu?:)), puteti vedea ca studioul de la Chisinau va fi chiar mai tare decat cel al Realitatii TV

foto: time

Astfel, se pot gasi sinergii si scaderi de costuri si se poate gandi o strategie coerenta de trecere spre mediul digital. Miscarea Axel Springer – Ringier (din care, in mod suspect, lipseste Ringier Romania), e cat se poate de logica.

Privind spre Romania, grupurile mari de print, cu ziare si reviste in portofoliu, au ramas usor de numarat: PubliMedia, Ringier, Adevarul Holding si Intact. Ce variante au?

Ramas “orfan” de produsele quality si business (Evenimentul Zilei si Capital), si exclus (momentan?) din marea nunta cu Axel Springer, Ringier Romania - inca un grup serios, cu un tabloid puternic si reviste care conteaza – pare fata cea mai sexy, numai buna de maritat. In plus, e mult mai dispusa acum sa renunte la virginitate, avand in vedere ca are mici probleme financiare…

In opinia (am subliniat: opinia) mea, lipsa Ringier Romania din vestea maritisului germano-elvetian e un semnal ca, in culise, inca au loc discutii (nefinalizate) privind vanzarea partii romanesti a grupului fondat la Zurich.

Cine ar putea fi clientul?

Cea mai posibila si probabila destinatie este Adevarul Holding.

Din cel putin doua motive:

1. Dinu Patriciu pare sa fi ramas singurul investitor media autohton care inca mai crede in print

2. Romanul a mai facut afaceri cu Michael Ringier (a cumparat tabloidul Blick, din Ucraina)

Pana mai ieri, scenariul parea imposibil: nu cata vreme e Razvan Corneteanu acolo! Ei, bine, se pare ca nu va mai fi - din punctul meu de vedere, stirea (si surpriza) anului, in media romaneasca, pana la ora asta – felicitari lui Lovin.

Revenind: portofoliul ramas la Ringier dupa vanzarea partiala catre Bobby Paunescu si cel construit de Corneteanu la Adevarul sunt perfect compatibile acum –  astfel, inlaturarea lui Razvan poate avea, iata, si o explicatie logica vizibila, in numele unui scop mai “nobil”.

In peisaj mai raman doi playeri: Intact si PubliMedia. Dintre cele doua companii, cea din urma e, de asemenea, foarte compatibila atat cu Adevarul Holding, cat si cu Ringier - din punct de vedere al portofoliului, cel putin.

Iar o miscare cu adevarat spectaculoasa ar fi o consolidare-mamut: Ringier, Adevarul plus PubliMedia! Asta, doar asa, pentru frumusetea rationamentului… dar stiti cum e: uneori, lucrurile devin adevarate

Nu stiu de ce, desi fuziuni Intact - Publimedia sau Intact - Adevarul sau Intact - Ringier ar face sens, teoretic, nu-mi vine sa bag grupul lui Voiculescu in nicio combinatie.

Nici chiar in joaca speculatiilor pure si a “flotarilor logice”, fara valoare (jurnalistica).

Nu am vazut toate filmele inscrise la cursa pentru Oscar. Dar le-am vazut pe ambele din cursa pentru podium: Avatar si The Hurt Locker. Primul, la cinema – fireste -, al doilea aseara, la ProTV (din pacate, am ratat DVD-ul distribuit joia trecuta cu Gazeta Sporturilor, dar cred ca se mai poate gasi).

Victoria lui The Hurt Locker versus Avatar mi se pare nedreapta. Sau, daca nu nedreapta, prea categorica.

Primul nu e altceva decat un film propagandistic. Eroul american neinfricat, care are o misiune nobila in Irak, salveaza vieti si e dependent de taiat firele bombelor… ok, give me a break!

Din punctul asta de vedere, intre The Hurt Locker si filmele comuniste cu povesti eroice despre canalul Dunare-Marea Neagra nu e absolut nicio diferenta.

Si alea faceau la fel: luau partea “frumoasa” si luminoasa, uitand de cati oameni au murit aiurea, ignorand detinutii politici care erau exterminati prin munca… si alte “detalii”.

Pe de alta parte, paradoxal, Avatar e deopotriva prost (la capitolul scenariu) dar fantastic (la propriu si la figurat). Si, cel putin, a scris o fila noua in istoria cinematografiei si a urcat la un nivel greu de atins tot ce inseamna efect special, film SF si fantezie. In plus, mai are un merit cu totul special, care ar fi trebuit rasplatit: eficienta.

Readuce masiv publicul in cinematografe (nu are niciun farmec pe DVD sau vazut pe net)! Si azi e greu sa gasesti, in Bucuresti, un bilet la Avatar, daca vrei sa il vezi in IMAX.

Filmul castigator a fost deja dat pe DVD, nu e prin cinematografe, a fost deja difuzat si la TV. Ofera o experienta similara, indiferent cum si unde il vezi. Deci, zic eu, Avatar ar fi meritat (mult) mai mult.

Sunt de acord cu Costi: victoria The Hurt Locker e victoria snobilor. As adauga eu, si a propagandei americane.

In afara catorva filmari foarte bune, filmul are un singur moment de senzatie, la capitolul dialog – unicul moment credibil din film, cand eroul principal vorbeste cu un coleg, in masina, despre frica de moarte.

Si o singura gluma buna (cea cu verigheta, tinuta la un loc cu alte “suveniruri” care “aproape” l-au omorat pe marele erou).

In schimb, abunda in momente penibile (de exemplu, omul nostru, beat fiind, isi pune casca de protectie de care e indragostit, sa poata dormi) si un final absolut penibil (intoarcerea eroului pe campul de batalie, dupa ce-si lasa acasa nevasta si copilul, plictisit de banalitatea vietii de familie si cumparaturile din supermarket). Bleah!

PS Publicitatea TV traditionala, pe o televiziune comerciala, sucks big time! M-am chinuit (la propriu) sa vad The Hurt Locker, aseara, la ProTV. A inceput la 22:35 si s-a terminat la 01:15, cu nenumarate pauze publicitare!

Cand ai la dispozitie (sau vei avea) multe alte mijloace de a vedea un film, vei alege varianta fara publicitate. E doar o chestiune de timp pana cand acest lucru se va intampla, si in Romania. Televiziunea liniara, cu control si interactivitate zero din partea publicului, are zilele numarate.

Ok, exagerez putin. Nu zilele, anii

[Later UpDate] Intre timp, Antena3.ro s-a “curatat” de “pornosaguri”, din fericire. In schimb, maestrul din spatele ideii s-a mutat la B1.ro, unde gasim aceleasi “stiri” senzationale gen “Exclusiv! O secretara se masturbeaza intr-o cladire de birouri!” luate de pe site-urile pe care, probabil, respectivul coleg le si consuma in pauza de masa. De remarcat pasiunea speciala pentru materialele cu “studente bete”. Exemplul 1. Exemplul 2… si or mai fi :):)

Antena3.ro a gasit, se pare, solutia de a-si mentine un trafic decent dupa cresterea din noiembrie-decembrie, cand – datorita alegerilor prezidentiale – a reusit sa mai urce in clasamentul site-urilor de Stiri Generale din SATI, unde a ajuns pe locul 7 (in ianuarie).

Noile surse de “stiri” sunt, mai nou, site-urile pentru adulti. Cum se face o stire “tare”? Simplu! Se ia un fisier de pe un site porno si se scrie o “stire”, povestind pe scurt (si cat mai vag) despre ce e vorba – in general, e bine sa se lase impresia ca e o stire din Romania.

Vreti cateva exemple edificatoare de porno breaking news – acest gen jurnalistic inovativ aplicat, mai nou, de mai multe site-uri “serioase”?

A fost filmata in timp ce se masturba in fata calculatorului sau S-a masturbat la solar, dar a fost surprinsa de camerele video.

Pentru pasionati, recomand etichetele “striptease” (http://www.antena3.ro/etichete/striptease/) sau – pentru cei care nu se multumesc cu chestii soft, tag-ul “masturbare” (http://www.antena3.ro/etichete/masturbare/).

Alaturi de aceste stiri generale, de ultima ora si mare interes, zburda reclame la RBS, Renault, Alianz, Praktiker, Dacia, Chevrolet etc.

Le recomand calduros agentiilor si clientilor care nu au o problema cu chestiunea de mai sus site-uri precum livejasmin.com, redtube.com sau tube8.com, care sunt mai cinstite in pozitionarea lor si, in plus, chiar au un trafic consistent din Romania…

sursa tabel: www.paginademedia.ro

Sa le luam pe rand:

1. Tabloide

Practic, Click! umileste Libertatea, intr-un singur an inversand, efectiv, cifrele (vezi zonele marcate cu rosu si albastru). Asta dupa ce, sa nu uitam, cei de la Click! - fostul Averea – au plecat in bloc si apoi au copiat, fara pic de jena, pagina cu pagina, conceptul si layoutul tabloidului Ringier.

Dar cine sa mai tina cont de asta? Performanta de tiraj e performanta, lumea uita repede si, ce-i drept, fara munca si multi bani nu era posibil ca, azi, Click! sa fie ziarul numarul 1 in Romania.

In lupta tabloidelor, Cancan - ziarul facut de Radu Budeanu dupa ce i-a vandut Averea, actualul Click!, lui Patriciu – ramane undeva “intre vagoane”, in ciuda unui tiraj decent (77 de mii de exemplare pe zi… e ceva).

Totusi, ca “independent” Cancan are, cred, sanse destul de mici sa devina un business cu adevarat profitabil si, in viitorul nu foarte indepartat, ma astept sa asistam la o alianta strategica sau chiar la o vanzare a ziarului.

2. Ziare quality

Si mai spectaculoasa mi se pare, insa, evolutia Adevarul care ajunge, intr-un singur an, de la 61.4000 la 135.500 de exemplare vandute adica, atentie, aproape cat suma tuturor tirajelor celorlalte ziare declarate quality de pe piata!

Jurnalul National, Romania Libera si Evenimentul zilei, la un loc, abia ajung sa adune tirajul Adevarul. Doar daca “se ajuta” si de tirajul minuscul al Gandului (care a fost depasit chiar si de colegul de trust, Ziarul Financiar), toata floarea cea vestita a presei quality din Romania invinge, timid, Adevarul.

Dar, sa nu uitam: Adevarul mai editeaza si N (sunt circa 30, cred) editii locale, “de seara”, care puse la socoteala duc la un tiraj total ametitor (cifrele nu sunt inca pe site-ul BRAT, multe fiind in curs de auditare).

Plus Adevarul de Duminica – care vinde spre 40.000 de exemplare – si jocul s-a cam incheiat.

3. Cum s-a ajuns aici?

Orgoliul nemasurat si capacitatea de munca sustinuta a lui Razvan Corneteanu - care a plecat incarcat de ura de la Ringier, cu gandul de a-si face tandari compania care l-a tinut, mereu, in esalonul doi (un proiect care, se pare, i-a reusit cel putin partial – o spun cifrele si recenta vanzare Ev Zilei si Capital) – s-a intalnit cu ambitia si buzunarele foarte adanci ale lui Dinu Patriciu.

Rezultatul? Ucigator: se vede in tabel.

Desi nu am o relatie grozava cu Razvan (remember?) trebuie sa recunosc – ca fost muncitor in print publishing – ca lucrurile pe care le-a cladit la Adevarul Holding sunt remarcabile.

Ok, cu niste costuri la care nu vreau sa ma gandesc. Dar cu un posibil sens. Despre asta, mai jos.

4. What’s next?

Chiar daca piata de advertising print scade, si scade dramatic – probabil se va ajunge la un minus, anul acesta versus 2008, de pana la 70% – banii alocati printului nu vor disparea in totalitate. Atunci, logic, liderii (sau liderul?:) )vor lua partea leului.

Din acest motiv, cresterea isterica a Adevarul Holding s-ar putea sa “duca” undeva. In plus, chiar daca online-ul musca tot mai mult din cota printului, pachetele de produse complexe (ziar plus carti si alte cele) pot tine “sus” si un produs print, niste ani.

Traditionalistii vor spune, poate: “Ok, da, dar Adevarul e un ziar moale. Ce dezvaluiri tari a facut? Ce subiecte notabile a publicat? Cati ministri a schimbat?”. Raspuns corect: nu conteaza! Ba, mai mult, s-ar putea sa fie un avantaj iar publicitarii sa fie perfect multumiti cu un ziar “cuminte” dar care “rupe” in tiraj si audienta. Asftel, reclamele nu risca sa se asocieze cu nimic “riscant”.

Trist pentru jurnalistii pur-sange, dar adevarat: marketingul si distributia, plus un ambalaj frumos, fac 75% din succesul (sau esecul) unui ziar, azi.

Privind in piata si spre celelalte titluri, vad un viitor foarte dificil pentru toata zona de quality – avand in vedere ca, teoretic, o campanie print pe ziare “de calitate” se poate desfasura, deja, aproape exclusiv pe mediile Adevarul Holding.

Ziarele de sport, indiferent de trustul care le va edita in viitor, au lupta si piata lor – aici o observatie ar fi ca desi Gazeta Sporturilor are un content substantial si o promovare mai agresiva decat ProSport, diferenta in avantajul primului mi se pare nedrept de mica (deh, forta brandului cladit, paradoxal, tot de echipa Gazetei…).

In ceea ce priveste presa de business, tronul regelui ZF pare de neclintit (mai ales dupa inchiderea usor pripita a Business Standard, singurul care avea sanse, cred eu, sa ii ameninte suprematia).

Aici sunt de asteptat si rezultatele Financiarul care a adoptat o strategie asemanatoare Click! – Libertatea (de la nume, pana la layout) insa cu deosebirea esentiala ca publicul de business e ceva mai greu de pacalit decat cel de tabloid. Teoretic. Practic, vom vedea.

In contextul dat, o miscare strategica posibila (pe planseta) si logica (oarecum) ar putea fi achizitia ProSport si Ziarul Financiar de catre Dinu Patriciu, prin prisma faptului ca printul nu mai e o miza pentru Adrian Sarbu iar cele doua titluri ar conferi rotunjime portofoliului de presa cotidiana cladit, cu multi bani, mult orgoliu si foarte multa munca, la Adevarul Holding.

(E doar un exercitiu de imaginatie, nu o stire).

AdPrint-ul realizat de Next Advertising pentru Salvati Delta conduce (momentan) la categoria Print

La fel ca in ultimii cinci ani, la BestAds, comunitatea pasionatilor de publicitate IQads realizeaza topul reclamelor romanesti, corespunzator celor 5 categorii ale festivalului: Spot TV, Coloana sonora, Spot radio, Print si Campanie.

Toate cele 45 de nominalizari din competitie sunt creatii originale, produse de agentii de publicitate romanesti, adresate consumatorilor locali si difuzate in premiera in 2009.

In acest moment, in cadrul fiecarei categorii BestAds 6 exista cate un potential castigator care se detaseaza destul de clar de restul competitorilor. O lupta mai stransa se duce insa intre productiile aflate pe locurile imediat urmatoare.

Astfel, la Spot TV, conduce Alergatorii, reclama Dorna produsa de McCann Erickson, cu 21% din voturile exprimate in categorie.  Urmeaza spotul Hagi, realizat de Propaganda pentru BRD, cu 11%, iar pe locul 3 se afla la egalitate 3 reclame, fiecare cu cate 10% din preferintele publicului: Cosmote cu Genistul (de la Ogilvy), Romtelecom cu Thriller Movie (de la Graffiti BBDO) si Salvati Delta cu spotul Nu amesteca lucrurile (de la Next Advertising).

La categoria Coloana sonora a unui spot TV, conduce reclama Metro Love, realizata de Publicis pentru Orange (27%), cu melodia lui Jason Mraz – “I’m Yours”. Urmeaza Alergatorii de la Dorna (18%), cu melodia “Navras”, a lui Juno Reactor, de pe coloana sonora Matrix, si din nou Orange, cu spotul Sledge (Gabriella Cilmi – “Warm This Winter”), cu 12% din voturile categoriei.

In cadrul categoriei Print, lupta pentru popularitate este stransa. Next Advertising conduce cu doua lucrari realizate pentru Salvati Delta: Fara plastic ar fi fantastic (21%) si Bathroom (18%). Pe locul 3 se afla la egalitate printul Iepuras, realizat de Scala JWT pentru Greenpeace, si Oglinda, realizat de AdVenture pentru Asociatia Batranete Frumoasa, ambele cu 11%.

Cea mai clara situatie e la categoria Spot radio, unde Radio Guerrilla conduce cu Badaranul de cinematorgraf (realizat de Propaganda) cu 41%. Pe locul 2 e spotul Puya, realizat de McCann-Erickson pentru Vodafone (19%), iar pe locul 3, spotul Soferul, realizat pentru Fundatia SMURD, de Scala JWT (12%).

La categoria Campanie, cea mai votata e “Antimitocanie” realizata de Propaganda pentru Radio Guerrilla (32%). Urmeaza “Oameni mari” realizata de Propaganda pentru BRD (16%) si “Tineri” realizata de McCann-Erickson pentru Vodafone (12%)

Situatia live a voturilor poate fi urmarita pe site-ul festivalului, BestAds.ro.

Festivalul de publicitate BestAds este organizat de IQads – cel mai cunoscut produs media dedicat industriei de comunicare din Romania, cu o audienta medie de peste 150.000 de vizitatori unici lunar. Alaturi de SMARK – comunitatea profesionistilor in marketing, IQads este inclus in portofoliul Blue Idea si parte din F5 Realitatea-Catavencu. Spatiile publicitare sunt administrate de regia de vanzari online F5 X-Media.

[UpDate Exclusiv]: Emisiunea lui Liviu Mihaiu de la Radio Guerrilla - despre scandalul de la Academia Catavencu: Asta la Revista Mesei, nene! – 4 martie

click pentru a mari

Si – subiectiv – mai ales pentru ca, in 2 ani, catavencu.ro s-a transformat dintr-un site in care erau aruncate niste pdf-uri cu pagini de ziar intr-un site viu, cu texte faine, zi de zi. Si asta s-a vazut, in trafic, care s-a dublat de la an la an. Daca vrei sa cresti de la 100.000 de unci (acum 2 ani), la 400.000 de unici lunar (acum) trebuie sa muncesti. Putin.

E meritul echipei de project management, webdevelopment si marketing de la F5 si al multora dintre cei care, acum, au decis sa plece intr-o aventura cu final neprevizibil.

Academia Catavencu si catavencu.ro merg mai departe.

PS Ii multumesc, in special, lui Beni Goace – ex-redactor sef catavencu.ro. Dar si lui Doru Buscu, fara de care nu ar fi fost posibila schimbarea mentalitatii si atitudinii fata de online a unei redactii care a respirat hartie aproape 20 de ani.

Iata cateva exemple:  muiere, sotie, nevasta, fusta, femeie de serviciu, servitoare, femeie (de strada), persoana de sex feminin care si-a pierdut fecioria, prostituata.

Sa cautam si sinonime pentru “barbat”? Primul e… om! Urmeaza, altele, ceva mai “modeste”: brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, voinic, harnic, activ, care muncește mult și cu folos, harnic, laborios, vrednic, înzestrat cu forță fizică, persoană plină de energie și de fermitate, om în toată firea.

Si, desigur, cu voia dummneavoastra, ultimul sinonim pe lista: viril

Viril versus prostituata. Tare!

Desconsiderarea femeii (adesea, inconstienta) se gaseste in tot si in toate. E o mostenire genetica de care, se pare, ne e greu sa scapam.

Exista si in politica, si in business, si in media sau publicitate.

Apropo: nu de putine ori m-am intalnit, in ultimele saptamani, in discutiile despre bugetele de advertising pe anul 2010, de intrebarea-tip: “Dar la site-uri de femei, cum stati?”.

Adica se presupune, din start, ca femeile nu citesc site-uri de business sau news – unde, intamplator, stam cel mai bine ca audienta?

Se pare ca nu. Un site “de femei” trebuie sa vorbeasca doar despre pantofiori, fustite, cremute si rujuri. Eventual, si despre detergenti, aspiratoare si masini de spalat.

Si, desigur, despre SEX. Cat mai multe articole de mare trafic, gen: “Cum sa ii faci un sex oral de nota 10” sau “Binefacerile spermei, un lichid plin de vitamine” ori, in cel mai bun caz, “Cum sa dai jos burtica si sa-l aduci inapoi in pat!“.

Din toate aceste motive (si din multe altele), astazi – de 1 martie -, am lansat proiectul Pandora’s.

Un blog colectiv, un site inteligent unde veti gasi, non-stop, dezbateri, opinii si lupte de idei “la feminin”.

De azi inainte, zeci de femei spectaculoase isi vor etala, pe www.pandoras.ro, adevarata frumuste. Fara pic de pudoare.

Murdoch, cu un zambet "iliescian" (foto: hkham)

Pentru conglomeratul media creat de Rupert Murdoch, operatiunile de la sud de Dunare erau doar un mic stegulet infipt pe harta lumii. Asa cum este si Romania (aici “steguletul” e chiar minuscul) unde, prin News Romania Inc., News Corp. detine doar 12,5% din B1 TV. Plus compania News Outdoor.

Ce va urma? Cum va afecta strategia lui Murdoch piata media din Romania?

Si ce subiecte interesante ar putea aborda, la o cina amicala, un fost si un viitor mogul: Adrian Sarbu si Bobby Paunescu?

>> Va invit sa cititi continuarea pe blogul meu, dStanca.ro

Pe scurt, zicea DD, cu un mesaj simplu, “e vorba sa luam banii de la bogati si sa ii dam la saraci“. Iar doamna cu viziuni l-a sfatuit pe “domnul Cojocaru” sa “aiba mare grija“.

Mi-a intrat pe o ureche, mi-a iesit pe alta, cu un zambet provocat de imaginea unui Iancu Jianu-Diaconescu de secol XXI. Ei, dar acum cateva minute primesc un mail nesolicitat (spam), de la un anume “Sorin Vecu”, cu proiectul texului de lege.

Vi-l ofer, mai jos, cu siguranta ca exista in zona cititori mai rabdatori si mai destepti decat mine care sa comenteze competent pe marginea ideii (sau a noii campanii de marketing a Televiziunii Poporului).

LEGEA COJOCARU

privind despăgubirea cetăţenilor României, pentru capitalul trecut, prin Legea 15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului român

(Proiect)

Art. 1. – În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanţelor Publice va efectua o emisiune de obligaţiuni prin care se va angaja să restituie cetăţenilor României capitalul trecut în patrimoniul societăţilor comerciale şi regiilor autonome create prin aplicarea prevederilor Legii 15/1990.

Art. 2. – Valoarea nominală a unei obligaţiuni este de 1.000 (una mie) euro.

Art. 3. – Fiecare cetăţean major al României este îndreptăţit să primească un număr de 20 obligaţiuni, fiecare obligaţiune având o valoare nominală de 1.000 euro, respectiv un total de 20.000 euro.

Art. 4. – Termenul limită de răscumpărare a obligaţiunilor emise în baza prevederilor prezentei legi este de 10 de ani de la data emiterii lor.

Art. 5. – Obligaţiunile emise în baza prezentei legi nu pot fi înstrăinate. Ele pot fi lăsate moştenire, în conformitate cu prevederile legale în vigoare

Art. 6. – Dobânda la obligaţiunile ce fac obiectul prezentei legi este de 0,5 la sută pe an şi se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care sunt emise obligaţiunile, urmând să fi plătită odată cu răscumpărarea obligaţiunilor.

Art. 7. – Răscumpărarea obligaţiunilor şi plata dobânzilor aferente se vor face din Fondul Naţional pentru Despăgubiri şi Investiţii care va avea ca surse: sumele încasate de statul român din vânzarea acţiunilor şi activelor aflate în proprietatea sa; dividendele şi profiturile încasate de statul român pentru capitalurile aflate în proprietatea sa; impozitul progresiv pe avere; impozitul pe averile dobândite în mod illicit; alte surse stabilite prin lege.

Art. 8. – Impozitul progresiv pe avere şi impozitul pe averile dobândite în mod ilicit vor face obiectul unor legi speciale.

Art. 9. – Obligaţiunile emise în baza prezentei legi vor fi răscumpărate începând cu anul următor emiterii lor, prin concursuri de proiecte, sumele băneşti corespunzătoare fiind utilizate pentru finanţarea de proiecte de investiţii propuse de persoanele fizice autorizate şi de societăţile comerciale care îi vor avea ca acţionari, sau asociaţi, pe deţinătorii de obligaţiuni, printr-o metodologie similară cu cele utilizate pentru finanţările nerambursabile acordate de Uniunea Europeană.

Asta dupa ce in iunie anul trecut – dupa cum semnalam aici – si Basescu vorbea despre Google, in sedinta de Guvern.

“Imi cer scuze dar abia acum mi-am dat seama. Esti un bou. Si toti colaboratorii pe care ii convingi tu sa nu plece. Daca publica si n-au argumente inteligente cu care sa trosneasca peste bot onlainistii nesimtiti ca mine, mai bine sa plece. Si mai potolitiva cu observatiile gramaticale sau daca nu, cereti un test online de gramatica cu 10 intrebari in loc de cacaptcherul vostru”

Recunosc, mi-a placut in mod special acest (ultim, la ora asta) comentariu postat cu mult curaj (si asumarea identitatii de un cititor care a semnat cu numele “Onlainist Frustrat”) la textul meu legat de provocarea VoxPublica prin care incercam o discutie civilizata despre agresivitatea unora dintre cei care citesc acest site.

Dincolo de comicul voluntar al exprimarii “Imi cer scuze dar abia acum mi-am dat seama. Esti un bou” – aici am ras, sincer, mi s-a parut o exprimare haioasa – si, mai ales, de comicul fabulos, involuntar din reprosul “mai potolitiva (sic!) cu observatiile gramaticale”, avem de-a face cu un exemplu tipic de cititor pe care mi l-as dori la discutia pe care incercam sa o provocam.

Ar fi un experiment de comunicare interesant, pe care ne vom stradui, totusi, sa il facem.

Iata cum stam: cateva zeci de oameni au spus, declarativ, la comentarii, ca sunt gata sa ii “infrunte”, ochi in ochi, pe cei pe care ii injura pe VoxPublica.

Incurajati de aceasta rata semnificativa de succes, le-am trimis tuturor e-mailuri, sa stabilim chestiunile organizatorice.

Surpriza (?) : pana acum nu a raspuns nimeni (asta in cazul fericit in care adresele de mail erau valide).

Mai mult, nimeni nu a trimis inca niciun e-mail la adresa vox@voxpublica.ro unde colegii mei care incearca sa organizeze intalnirea ii invita pe cititori sa le scrie, daca vor sa participe.

Nu renuntam, inca. Dar, pana acum, simpaticul meu cititor, care se auto-declara, ironic, “Onlainist Frustrat“, pare sa aiba dreptate.

Deci, imi cer scuze, dar abia acum mi-am dat seama. Sunt un bou (care inca mai spera ca in spatele pseudonimelor, insultelor si injuraturilor scuipate din varful tastelor exista, totusi, oameni cu idei, argumente, curaj si un dram de demnitate).

(a) ca el, cu blogul lui, are trafic mai mare si ca noi tinem traficul “secret” din acest motiv

(b) ca l-am pacalit pe Vantu cu acest proiect, ca sa ii mai papam niste bani

Pentru o noapte calma si linistea lui Badea, iata cum stau lucrurile.

>> UpDate: Reactia lui Mircea Badea , aici.

(a) Traficul VoxPublica nu este deloc secret. Se poate vedea in SATI (UpDate: Nu se vede pe site-ul sati.ro, ci in aplicatia Heatmap, disponibila tuturor membrilor SATI, Vox fiind parte din portalul REALITATEA.NET).

Desi nu se compara traficul masurat de doua sisteme diferite, totusi, pentru ca nu am nimic de ascuns, iata cum stam, in ultimele 3 luni:

Se poate vedea ca VoxPublica sta mai bine (pe alocuri, mult mai bine) atat la vizitatori unici, cat si la afisari. E corect insa ca Mircea Badea e singur si ca in Vox sunt cateva zeci de colaboratori.

Deci aroganta colegului de la Antena 3 e justificata iar felicitarile pentru traficul pe care il aduna, meritate. Fara ironie.

(b) Legat de ingrijorarea pentru banii lui Vantu, avand in vedere ca VoxPublica e detinut, inventat si editat de F5, pravalia de care ma ocup, ma simt dator sa ii explic lui Badea ca poate fi linistit: nu costa niciun leu.

Cei care scriu sunt platiti proportional cu traficul pe care il genereaza si numai in functie de sumele incasate din publicitate. Pentru alte dileme, sunt aici. Maine.

Pana atunci, o noapte linistita…

Oamenii astia au nume, chip si argumente reale sau sunt doar niste “onlainisti” frustrati, care se ascund, in anonimat, in spatele unor avataruri?

Sunt doar “niste unii” care se simt importanti cand se iau la tranta de idei cu oameni pe care ii vad la televizor (sau nu), ori sunt niste persoane ok, fundamental vorbind, in stare sa aduca niste argumente solide, intr-o discutie in viata reala?

Daca nu ar fi trist, ar fi haios: pana si cand scriu pe VoxPublica despre iPhone se gasesc unii sa injure si sa ma ia cu “Omul lui Vantu” in sus si in jos Dar nu despre mine e vorba in propozitie; eu scriu rar. Am alte treburi.

Printre ele si de a pastra colaboratorii valorosi in VoxPublica, in ciuda valului de violente verbale la care sunt supusi, gratuit. Si, poate si mai important, de a-i proteja pe cititorii care comenteaza civilizat si pertinent si care, adesea, sunt supusi, la randu lor, unor replici deplasate.

Imi doresc sa pastram VoxPublica, asa cum a inceput: un spatiu absolut liber si nereglementat (doar auto-reglementat), in care ideile se expun uneori dur, transant, dar nu dincolo de o limita care se numeste, in popor, bun-simt.

In concluzie, sunt foarte curios daca avem vreo sansa de izbanda cu acest experiment. Pe scurt, ii provocam pe cei mai duri comentatori la o dezbatere live, fata in fata, cu nume, prenume si argumente. Pe text. Filmam tot si vedem ce iese.

Avem vreo sansa, oare? Ce credeti? Detalii, aici.

PS NERECOMANDAT MINORILOR! Titlul initial era “Dilema zilei: oare avatarurile au coaie?“.

Le cer scuze, oricum, celor mai sensibili pentru titlul usor tabloidal, dar scopul (nobil) scuza mijloacele (comerciale) prin care incerc sa atrag atentia asupra unei probleme din ce in ce mai serioase: stabilirea unor reguli de bun simt (si) in comunicarea online.

Cel putin aici.

Text si video intr-o exclusivitate MONEY.ro, pentru care ii felicit pe colegii mei.

Prezentarea lui Steve Jobs in varianta “oficiala”, aici.

Si prezentarea video comerciala lansata de Apple pe YouTube:

Tocmai am vazut, pe MUVIX, “Nothing but the Truth“. Un film bun de revazut, in timp de criza a presei serioase, cu investigatii profunde si oneste.

Il recomand atat jurnalistilor si managerilor de presa orbiti de povara lui “a vinde” si “a avea“, cat si patronilor de media tentati sa se piarda, uneori, pe drumul dintre idealuri, interese si profit.

>> UpDate: Costi Rogozanu si Mihai Gotiu duc mai departe ideea din textul de mai jos.

Nu e o capodopera. E un film simplu, dar care vorbeste clar si frumos despre cum se face o investigatie adevarata (care costa timp, bani, nervi si care poate avea consecinte grave). E un film care arata cum un subiect de presa, oricat de grav, “arde” in doar cateva zile.

E vorba, mai ales, despre un jurnalist onest si dedicat, care isi poate rata viata personala pentru un principiu. Care, uneori, e mai presus de orice.

In cazul dat, refuzul de a dezvalui sursa unei informatii, fapt care o duce pe eroina filmului in detentie, si o face sa isi compromita cariera. Si sa isi piarda familia, care nu o intelege.

Filmul nu exceleaza prin dialog, insa cateva replici avocat – jurnalist (in care avocatul incearca sa isi determine clienta sa divulge, totusi, sursa anchetei sale) mi se par demne de retinut, pentru valoarea lor simbolica.

“- Un om poate trai exemplar. Poate face donatii, poate face nenumarate fapte caritabile. Insa, in general, statistic vorbind, numarul celor care vor veni la inmormantarea lui depinde, in general, de conditiile meteo…

– Asa. Si? Nu cred ca inteleg…

– Vremurile s-au schimbat, Rachel. Imi pare rau. Dar asta e adevarul. Pe vremuri, ar fi fost o lupta mult mai usoara. Publicul te-ar fi considerat o eroina… Dar, nu si acum. Undeva, pe drum, presa s-a transformat din cavalerul alb in dragonul negru. Vrei sa stii de ce niciun ziar din tara, inclusiv ziarul la care ai scris si unde ai publicat ancheta, nu mai scriu nimic despre tine?

– Nu. Explica-mi tu…

– Pentru ca ai fost o stire de 48 de ore. Cazul tau nu mai vinde. Si nu mai face rating“

E un film trist dar, in egala masura, foarte frumos. Pentru ca vorbeste despre idealurile si principiile fundamentale ale unei meserii care, sub presiunea crizei financiare (si morale), risca sa se transforme in altceva.

E bine, din cand in cand, sa ne amintim cum trebuie sa fie, de fapt.

Din motive care imi scapa, desi documentul are o importanta majora, acesta nu a fost mediatizat asa cum se cuvine.

Avand in vedere ca toti oamenii de buna credinta din mass-media sunt, periodic, indignati de diverse contracte cu statul incheiate, pe sub mana, de diversi stanesti si chiriaci, e de datoria noastra (a celor care inca ne pretindem oameni de media onesti) sa popularizam acest document, care – dincolo de inevitabilul limbaj de lemn – cuprinde mai multe principii sanatoase, pe baza carora ar trebui sa actioneze toti functionarii publici care au bani pe mana.

Bani cu care, uneori, nu e cumparata publicitatea de care are nevoie un proiect public, ci linistea unor demnitari (mari sau mici) care aproba “niste” cheltuieli.

Cele opt structuri care au colaborat pentru acest document sunt Fundaţia Freedom House, Biroul Român de Audit al Tirajelor, Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, Autoritea Naţionala pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, European Project Consulting, Asociaţia Române pentru Măsurarea Audienţelor, Asociaţiei pentru Radio Audienţă si IAB România.

Asadar, vorbim de un un ghid fundamentat si credibil, care trebuie incadrat la categoria “Citeste si da mai departe!”.

Astfel, poate se va mai limita putin (nu sunt atat de naiv incat sa cred ca se va eradica…) fenomenul cheltuirii banilor publici aiurea, pe prietenii, ochi frumosi, dosare din sertar sau alte “criterii” din zona gri a publicitatii.

Iata documentul, integral:

desen: the economist

Coincidenta a facut sa citesc azi, imediat dupa aceea, analiza MONEY.ro semnata de Sabrina Raileanu, tot pe aceasta tema, dar si articolul foarte bun al aceleiasi autoare, legat de experimentele de a taxa continutul online.

Fur putin si duc mai departe ideea ca industria media e singura care se si auto-penalizeaza (presa scrie si despre coruptia in presa, si despre derapajele deontologice din presa, si despre propria sa “moarte”), si o duc pe un alt teritoriu.

Constat, astfel, satisfactia auto-distructiva – pentru noi, ca industrie – cu care se publica in ultimele zile stiri discutabile despre blocari si deblocari de conturi, urmate de mici reglari (tot de conturi). La fel de discutabile. Sau mai clar documentate - in esenta, toate spun acelasi lucru. Adaugati la asta N alte “stiri pe surse” despre concedieri, restructurari etc…

Dincolo de bucuria prosteasca legata de faptul ca X sau Y “de la concurenta” are probleme, “stirile” de genul acesta fac un rau iremediabil industriei media, in general. De ce?

Pentru ca duc, in efect de domino, la efecte incontrolabile.

1. Scad increderea in actul jurnalistic (in subliminal, se presupune ca o companie media cu probleme e mult mai dispusa la compromisuri profesionale, de dragul unor incasari suplimentare; la fel, si jurnalistii prost platiti sau amentintati cu somajul, pot fi mai flexibili la diverse “interventii”).

2. Genereaza o reactie in lant, cu presiune majora pe cash-flow (toti furnizorii, in momentul in care aud ca una dintre firmele care fac parte dintr-un grup are conturile blocate de ANAF, fac eforturi sa isi aduca facturile restante la zi – adesea, nejustificat; fapt care se traduce in mai putini bani in conturi).

Consecinta? Intr-un (nou) an de criza, “furtunile” despre presa, generate si mentinute tot de presa, vor grabi un proces dureros, si vor duce la marirea articifiala a numarului victimelor (oameni pusi pe drumuri si produse media inchise).

Cu consecintele de rigoare pentru mentinerea “sanatatii” sociale la care presa (cu toate “bubele” ei), contribuie, in mod esential.

PS Nu pot sa inchei fara sa remarc un text din acelasi “ciclu” suicidal, semnat de Petre Barbu, in Adevarul. Articol care, daca nu ar fi avut derapaje notabile, ar fi fost citibil. Asa, insa, s-a transformat intr-un text atacabil, pe buna dreptate.

Colega, ai dreptate cand spui ca multe ziare nu au reusit sa faca schimbarea la timp. Si ca au fost victimele propriei ingamfari. Dar, de aici, pana la afirmatia usor iresponsabila “Nu este o tragedie că se închid ziare, că mulţi jurnalişti rămân pe drumuri şi că unii şomeri din presă, înglodaţi în datorii se vor sinucide“, e o cale lunga. Foooarte lunga. Nu intru in alte detalii…

Nu exista imagini oficiale, insa pe net circula deja inregistrari care par a prezenta produsul (mai sus, o aplicatie comerciala care pare a rula pe iSlate, pusa in circulatie de un “anonim”).

Pe scurt, e vorba de transferul in digital a valorii si beneficiului din print (and more), intr-un format cat mai prietenos.

Astfel, vechea teorie conform careia hartia e doar un suport, nu un scop in sine, mai ales pentru publisherii traditionali, ar putea sa prinda viata.

Vorbim nu doar de un nou posibil suport, ci si de un model de business care sta in spate. Asa cum iPod i-a facut pe oameni sa cumpere din iTunes muzica sau iPhone sa cumpere din AppStore noi aplicatii care sa faca telefonul mai complex, mai distractiv.

Va functiona modelul si in relatia cu publisherii? Dar cu marile retele tv? Ramane de vazut.

Pana atunci, e un proiect de urmarit. Lansarea oficiala e in doar cateva zile (in 27 ianuarie).

Dupa cum puteti vedea, aici.

Nu se poate vedea insa, public, cine e cel care va lansa in curand acest proiect online ambitios, care va concura, probabil, cu mult asteptatul Dumnezeu.ro – inregistrat  inca de acum 7 ani de agentia GMP, condusa de Felix Tataru, omul care a lucrat mult si bine (fara nicio ironie) pentru Traian Basescu.

Acum, nu stiu: ori Felix Tataru asteapta ca Basescu sa evolueze spectaculos de la stadiul actual, de Zeus, la o etapa superioara, ori se gandeste sa faca un business bun, cand Cel de Sus va dori sa-si lanseze un blog de limba romana

Vom vedea. Caci necunoscute sunt caile…

UpDate1: Alin Zainescu spune ca firma care a inregistrat FlacaraViolet.ro este Isis M3 din Campina. Si daca au facut-o doar din motive de PR, tot e ceva…

UpDate2: MONEY.ro a vorbit cu reprezentatii firmei ISIS, care zic ca vor lansa site-ul “in curand”. Detalii, aici.

Să începem cu un șablon inevitabil: în ultimul deceniu, tehnologia a schimbat totul, de la industrii la viața de zi cu zi, știință sau medicină.

Evident, impactul a fost major și în media: vechile ziare se citesc azi mai ales online, CD‑ul și DVD‑ul trag să moară din pricina răspândirii modelelor de business care permit cumpărarea muzicii și filmelor direct în format digital, cinematograful a fost nevoit să investească masiv în digitalizare și efecte 3D, pentru a diminua efectul vizionării legale (sau nu) a producțiilor cinematografice online, radioul digital (care nu mai depinde de licențe de emisie în eter) e tot mai răspândit.

Viteza transformărilor a prins multe din vechile modele pe picior greșit. Iar criza economică a grăbit procesul reașezării pieței. După un deceniu de demență tehnologică, nimeni nu are curajul să spună ce se va întâmpla în următorii 10 ani. Totusi, sa incercam…

Cititi integral textul publicat in cea mai recenta editie a revistei MONEY EXPRESS pe platforma standard.ro

Dincolo de spoiala si de bla-bla urile inevitabile in orice comunicare PR facuta in numele unei companii, cam asta a fost. O spun cifrele.

Iar in spatele cifrelor, stau oamenii care au muncit pentru asta. Carora le multumesc frumos si public si aici pentru ca, in ciuda greutatilor de anul trecut, in ciuda salariilor taiate, au reusit se ne faca sa spunem, cu un tupeu enervant, dar justificat: suntem numarul unu.

Am facut si greseli in 2009, au fost produse in care am investit, prin F5, fara a obtine rezultatele dorite. Si asta nu doar din cauza crizei. Insa, despre acelea, voi scrie altadata. Acum, dati-mi voie sa ma bucur putin, pentru succesul colegilor mei.

Va multumesc pentru intelegere

Cifre clare (cu bla-bla-ul de rigoare, deh), puteti vedea aici.

Puteti vedea inregistrarea mai sus si articolele REALITATEA.NET pe tema asta aici si aici.

Ce nu am apucat sa spun in emisiune este care e topul retelelor sociale in Romania, in acest moment.

Vedeta anului, cel putin din punct de vedere al vizibilitatii, a fost reteaua hi5.com a bulversat clasamentele, ajungand in luna noiembrie la peste 4,3 milioane de vizitatori unici.

Pentru Topul Retelelor Sociale din .Ro, comentarii si alte date, va invit pe blogul meu, dStanca.ro

Presedintele a ras cu lacrimi, a ascultat si a spus bancuri, a facut aluzii despre cum isi insela sotia pe cand umbla cate 9 luni pe mare (“Cand acostam in cate un port, vizitam muzeele” – ha, ha ha!), s-a simtit excelent alaturi de pitipoancele din studio (apreciind ca “toate sunt frumoase” si ca, in ciuda varstei si a operatiei de hernie “inca mai poate“), a vorbit despre manele, despre programele de divertisment de la Antena 2 si, la “si altele”, despre criza economica si concedierile din sistemul educational.

Ma rog, detalii…

Apoi Presedintele Romaniei, asistat de fetitele din studio, a girat o tragere la sorti (!!!) pentru o companie care vinde bauturi alcoolice. Si a promis ca va merge la OTV lunar.

UpDate Neverosimil: A fost chiar mai jenant decat crezusem initial (am adormit, inainte de Marea Extragere – si nu am apucat sa in vad pe Presedinte in calitate de animator, apasand personal butonul pentru a stabili castigatorul! – foto cu momentul-cheie, aici).

Detalii, pe Pagina de Media: Traian Basescu, agent de promovare pentru OTV si Murfatlar

Recunosc, am ras. Mi s-a parut un show de televiziune bun. Apoi, spre dimineata, m-am trezit, precum cetateanul turmentat, intrebandu-ma: pe ce alt mare lider politic sau presedinte de tara “serioasa”, l-as vedea facand acelasi lucru?

Obama? Putin? Poate Berlusconi ori Sarkozy?

Din punct de vedere marketing politic, Basescu s-a comportat aseara ireprosabil (din nou): s-a pliat perfect pe targetul OTV. Acolo sunt, de altfel, si cei care fac diferenta, la vot.

Din punct de vedere al logicii si al bunului-simt e greu de inghitit ideea, scena, totul!

Dar sa ne mai indignam, oare, sau mai bine sa ne bucuram ca avem un presedinte non-conformist, “din popor, pentru popor, ca poporul“?

Traian Basescu este Presedintele Romaniei. Si aceasta este Romania reala.

La multi ani!

PS Nu va grabiti cu injuraturile. Cred ca Basescu a castigat pe merit alegerile. Si ca este mai bun ca Geoana. Ceea ce e cu atat mai trist Dar asta e, deja, alta poveste…