Aseară am avut ocazia s-a urmăresc gestul președintelui Băsescu din campania electorală din 2004 când se presupune că a lovit cu pumnul un copil. Nu sunt expert și nu pot emite verdicte vis a vis de veridicitatea imaginilor. Dar zâmbesc pentru că un asemenea gest este întors pe toate fețele în emisiunile de profil. Vă aduceți aminte de celebrele fraze ale lui Ion Crăciunescu “poziția nefirească a mâinii” sau “fanta de lumină”? Ele sunt cât se poate de potrivite și în bătălia electorală pe care o privim, mai implicați sau mai detașați. Oamenii din sport cred că pot comenta mult mai bine decât analiștii politici acest gen de faze pentru că le au deja în sânge.

Ceea ce se desprinde însă de aici este mizeria pe care trebuie o să suportăm în orice domeniu de activitate, iar sportul pare să reprezinte un model (din pacate se aleg doar părțile negative) pentru întreaga societate. De ce spun asta? Pentru că acești oameni preferă doar părțile de can-can, de beții, de arbitraje pentru a le transpune și în celelalte domenii și uită sau ignoră performanța. Despre cea din urmă se vorbește foarte puțin. Și atunci nu îmi rămâne decât să mă întreb, retoric binențeles, de ce politicienii nu vorbesc despre proiectele pe care le au pentru a scoate o țară din criză, despre ideile de guvernare viabile sau despre performanțele la care își propun să ajungă la capătul unui mandat de 5 ani? Singurul răspuns pe care eu unul îl găsesc este acela că proiectele nu există cu adevărat, nu au substanță și mai ales nu se pot susține. Și atunci politicienilor nu le rămâne decât să promită (asta nu costă nimic în campanile electorale), iar peste alți 5 ani vor solicita să își continue mandatul pentru că nu au avut suficient timp să le rezolve pe toate. Și uite cum minciuna și păcăleala se perpetuează, iar progresele societății sunt minime sau pe alocuri inexistente. Iar toate aceste interese meschine conduc către o campanie electorală mizerabilă și către un vot negativ. Fiecare tabără încearcă să îi convingă pe oameni că adversarul politic nu este o soluție pentru viitor. Iar discursurile cu moguli, protejați, sisteme ticăloșite sau baroni locali se încadrează perfect într-o campanie electorală murdară și fără scrupule. Aș prefera să fiu convins de proiectele politicienilor și să nu asist la discreditarea lor de către adversari. Totul o să revină la normal după 6 decembrie și niciun politician nu o să aibă nimic de suferit.

Asta nu înseamnă că nu trebuie să votăm! Indiferent de opțiune trebuie să ne exprimăm la urne. Și chiar aș lansa ideea ca votul să devină obligatoriu, cel puțin până ne vom obișnui cu rigorile democrației.

Blaturile sunt nocive. Nu la cele de tort mă refer… Rezultatele din Europa League sunt grăitoare. Doar Unirea ține steagul sus în Champions League și asta pentru că e un club organizat, corect, cu un președinte care stă departe de mașinațiuni și cu un antrenor care confirmă. Când câștigi facil în campionatul intern ai o imagine deformată a valorii. Iar Galata, Fener, Sparta și Anderlecht ne-au aplicat corecția cuvenită.

Și mai urâte sunt blaturile politice! Ceea ce trăiesc românii în aceste zile îți întoarce stomacul pe dos, iar greața asta durează de ceva timp. Ultimul exemplu: 3 oameni ai PSD-ului anunță susținerea lui Traian Băsescu. Iordănescu, Oprea și Onțanu. Greu de înțeles cum oameni cu doctrină de stânga intră în Parlament (nu e cazul domnului Onțanu) cu aceste convingeri și peste un an incep brusc să simtă de dreapta… Dar mă rog. E alegerea domniilor lor. Însă vine și răsplata. Toți sunt avansați în grad de președintele Băsescu, la o zi după ce au dezartat ideologic din PSD. Mai mult, Traian Băsescu spune azi că gestul nu este decât unul simbolic și de respect. Domnule președinte să fim serioși!!! Dați-mi voie să nu vă cred! Nu ne mai puteți păcăli la infinit. Chiar dacă simbolic acești oameni nu au nici un avantaj, pragmatic ați mai gasit 2 voturi PRO în Parlament pentru partidul care vă susține candidatura! Mai ales acum când propuneți un nou prim-ministru.

E revoltător ceea ce se petrece în politica românească. Eu unul sunt scârbit. Am totuși două întrebări: 1. Dacă oamenii ăștia nu anunțau susținerea domnului Băsescu mai erau avansați? 2. Dacă președintele Băsescu este sigur de victorie pe 6 decembrie de ce nu a mai așteptat până atunci? Era mult mai elegant și mai decent. Dar cine stie, poate nu mai este atât de sigur…

După cele 2 medalii de aur londoneze două publicații (coincidență sau nu, nu mă pricep la numerologie) au ținut să pună pe prima pagină titluri legate de viața extra-sportivă a lui Drăgulescu și de trecutul tumultuos al relațiilor lui. DE CE? Oare nu mai puteau aștepta câteva zile? Nu era mai importantă izbânda sportivă, decât mizeriile? Categoric sunt întrebări retorice, dar totodată realizăm cât de ușor ne putem distruge valorile.

Să fii Marian Drăgulescu, să iei două medialii de aur la Mondiale, să obții cea mai mare notă din concursul de sărituri, să inventezi piruete și elemente care să îți poarte numele nu sunt oare suficiente subiecte de primă pagină? Și acestea sunt fațetele frumoase ale vieții de sportiv. Ce sa mai vorbim de muncă, efort, sacrificii, riscuri, privațiuni? Dar ele pălesc în ochii unora atunci când vine vorba de scandal, iar eterna scuză este că doar așa se vinde ziarul… Fals și totodată dureros!

Marian Drăgulescu a intrat în galeria sportivilor uriași ai acestei țări și am convingerea că vom mai tremura la săriturile lui sau la cavalcada de salturi de la sol. Iar ochii ni se vor umezi din nou la intonarea imnului. Și știți când? La Jocurile Olimpice din 2012. Și știți unde? Tot la Londra!!! Mondialele de anul ăsta nu reprezintă decât încălzirea pentru Drăgulescu. Aștept o nouă reprezentație de gala, în aceeași sală, peste 2 ani și jumătate! RESPECT Marian Drăgulescu!

Pe orice buton al telecomenzii ai alege să apeși rezultatul este cam același: gâlceavă, acuze, scandal, mizerii… Politica ține capul de afiș: guverne dărâmate, o întreagă grădină zoologică greu digerabilă de diverși politicieni, acuze și invective și o campanie electorală care urmează să răscolească haznaua urât mirositoare. De cealaltă parte, fotbalul trăiește o dramă națională după eșecul din Serbia, în competițiile europene șchiopătăm mai ceva ca legendarul Garincha, iar întrecerea internă oferă foarte puțină calitate și mult prea multă polemică…

Partidele politice sunt ca echipele de club: se luptă pentru supremație, una falsă și mincinoasă, iar când vine vorba de performațe toată lumea găsește alți vinovați. Fiecare este intersat de propria ogradă și dacă privește în vecini este doar pentru a aștepta capotarea caprei… Oamenii politici se acuză reciproc de ruperea coaliției și de aruncarea țării în criză. Președinții de la fotbal țipă că sunt furați de arbitri. Alții îi tentează pe actorii din teren cu sume uriașe pentru “a trânti” meciurile în care evoluează, în beneficiul pariorilor. Iar omul de rând este obligat să privească aceste mizerii, că vorba aceea la politică și fotbal se pricepe toată lumea!

Se diferențiază cu ceva Băsescu, Boc, Geoană sau Elena Udrea de Copos, Becali, Borcea, Iancu sau Porumboiu? Răspunsul este simplu și eliptic: NU! Singura diferență este că, pentru moment, în fotbal nu avem … blonde!

Circul este total, iar performanțele economice și sportive inexistente. Cu asta ne lăudăm în 2009, la 20 de ani de la evenimentele decembriste. Fără autostrăzi, fără parcări, fără stadioane de fotbal sau săli de sport. Suntem sătui de promisiuni ne-onorate, de proiecte de management defectuoase, de fonduri risipite pentru “șușe” electorale. Iar cei implicați au tupeul să vorbească zilele acestea de bun simț!!! Cred că tocmai acest bun simț lipsește în politică și în fotbal și am convingerea că alegătorii și microbiștii s-au maturizat și îi vor sancționa așa cum se cuvine pe cei care vorbesc, dar nu fac nimic concert. NOI VREM RESPECT!