Am ramas la fel…

Nu stie ce e ai trist: faptul ca am ramas la fel sau faptul ca suntem contienti de asta, dar nu facem nimic pentru a imbunatati lucrurile!

…iar mai nou, de cand cu societatea informationala, s-a inmultit peste masura numarul celor care VORBESC (despre…) in loc sa FACA! ok, e un trend global, da’ parca e si mai periculos aici, unde sunt inca atatea de facut.

Bine ca mai sunt unii care observa
Dupa trendul actual ar terbui sa inghitim (de la in sec – pana la in continuu…)

Desi as avea multe de spus,
din considerente pe care unii de pe-aici le stiu si le-nteleg,
si pentru a nu cadea in pacatul unui subiectivism exagerat
(dar, zic eu, si justificat),
nu comentez!

P.S. Eu, nu! …

Elegant.
Eu pot spune ca aparatul s-a declansat singur…

@Alex Mazilu:

da, EU am observat.
dar nu se pune,
pentru ca eu sunt unguroaica! ;o)

trilulilu.ro/ov../

Start praying

@anamaria (6):

… ba se pune!

(Iar daca esti din Ardeal, iti zic:
si eu sunt Ardelean,
doar ca acum … A.)

@Alex Mazilu: Off-topic

Sper ca nu (te-)am deranjat (tu fiind “gazda”) prin

voxpublica.real../

comm. #8

“Am rămas la fel ? Reguli bine stabilite
Legea lui Aristotel,elite peste elite…

NUMEROLOGIE UNIVERSALĂ

Nu-mi e tot una cu zero,Pitagora în alegorii
Mulţi aidoma lui Nero,nu încerca a te îndoii,
Socotesc…o datorie,să rezolv ca o problemă
Justifică o teorie,bazată pe o teoremă !
“Una ţie…două mie !” Nu jumătăţi de măsură
Repetat îmi ies o mie,rotunjit la adunătură,
Desigur omul e biped,e’bidimensional’
E’paralelipiped’…e bigam,bilingual !
Iar gura este în’triunghi’ numără pînă la trei
De bani te-apucă un junghi,la trei păzeşte să îi iei,
Văd diferit dintr-un alt unghi,pe laturi ori diametru
În cercul lor fie’dreptunghi’cu ochii-n patru…de un metru !
Oamenii greu isoscel…sunt paralel şi vertical
Cinci degete nu sunt la fel,unu-i piramidal-orizontal,
Reciproc îşi ţin de’şase…Celebrii 7 Pitici
Au cei şapte ani de-ale lor.. case ?Fie Cei 7 Magnifici !
“Sunt în cerul al 7-lea “…dar piticul mai sincer
Faţă de Magnific…lulea,e în al 9-lea cer,
Toţi adun avantajele…se sustrag sarcinile
Declin rezultatele…împart devidentele !
Se înmulţesc,puşi la încercare,se ridică la…putere
Fac proba…cu adunare,infinite caractere,
…Şi-au ţinut făgăduiala,pentru a-şi scoate pîrleala
Şi…trăiesc pe socoteala…altora cu împărţeala…!

elicea, in albe spume, se invirte ca turbata.
vezi? salupa decoleaza, taie valul, beregata,
si cu prova ridicata, parc-o vad izbind, dur, malul.
sa se-nvete astia minte, sa nu mai biciuie ‘calul’!

@iSac New Tone:

Un ton nou, plin de un binevenit … tonus!

(“Dinamica” mintii-n … mal. Cu viteza. Imi place ideea!)

“Antiteze”

“N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
surâd numai acei care suspină,
de n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
n-ai jindui după un colţ de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Căci nu te-nalţi în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară
şi dacă-nvii în zâmbetul de azi
e c-ai murit în lacrima de-aseară”.

(Radu Gyr)

trilulilu.ro/Ga../

@Cosanzeana:

Superb! …

Oameni!

Veti invata vreodata,
ce greu,
si bine-i,
sa … traiti?

@Cosanzeana:

Am recitit.
(Reascultat).
Ramas.
Fara cuvinte …

@Alex Mazilu: @Cosanzeana:

“… ramas la fel …”

(Fara cuvinte …)

am cartea si am citit-o cu mare atentie. ce ai uitat sa spui este ca Dumitru Draghicescu este un necunoscut din cauza ca a fost marginalizat si chiar persecutat chiar in timpul vietii. inaintea lui au mai fost persecutati Eminescu si mai ales Caragiale…..

cred ca ACEASTA atitudine a societatii romanesti in general explica ce se intimpla astazi: cei cu adevarat valorosi si care ar putea scoate tara din criza sint necunoscuti, marginalizati,….

iar boala asta pare o trasatura foarte adinca de caracter a romanilor….de exemplu, presedintele Constantinescu a facut foarte multe lucruri bune pentru tara dar este perceput ca un presedinte slab care a facut rau. Stolojan a facut foarte mult rau tarii dar continua sa aiba o aura de prim-ministru bun….si nimeni si nimic nu vor putea schimba aceasta perceptie…..

@dorinteodor:

Ce zici, ma face doar sa-i zic lui

@Alex:

Ai drum deschis spre a ramane in … eternitate.
(E suficient sa reiei postarea asta la fiecare sfarsit de … secol!)

Nici fotografia, nici textul meu nu reusesc sa acopere o arie atat de vasta si o imaginatie atat de bogata ca a voastra
Citesc cu placere… aveti grija ca o sa va fur din comentarii )
Week end placut !

S-a tot spus, pe ici pe colo că am aderat, dar nu ne-am integrat în UE. Ce consider eu că reprezintă obstacolele principale în calea acestei integrări (cu scuzele de rigoare dacă mă voi lungi puţin).

La câteva luni după plecarea mea din ţară la începutul anilor ’90 m-am întors cu ajutoare pentru copii, profitând de faptul că reprezentanţii unui Ordin au fost de acord să transporte şi bunurile „mele” în mod gratuit, deşi destinaţia lor se afla la vreo 500 km distanţă de locul ales de mine. Autorităţile române insistaseră să am un buletin de analiză emis de un singur laborator agreat de ele pentru fiecare obiect adus, ceea ce ar fi însemnat, de fapt, renunţarea la acţiune (distrugerea obiectelor pentru a le putea analiza, fonduri suplimentare etc.). În acest răstimp, pe ecranele din străinătate rulau reportaje realizate despre copiii din Cighid… Sosiţi la destinaţie, după mulţi km şi nopţi nedormite, ne-am trezit cu directoarea instituţiei proptită în geamul apartamentului său de vis-a-vis şi strigându-ne de acolo, de sus, să ducem lucrurile înauntru. N-a oferit nimănui nici măcar un pahar de apă. Într-o altă localitate mare, la spitalul judeţean, reprezentanţii Ordinului au rămas şi fără pantofii din picioare, întorcându-se în… papuci de casă. De la şcoala unde predasem, ne-am întors cu liste de frigidere şi televizoare, iar din partea directorului cu dorinţa de „Adu-mi, mă, şi mie o maşină, că nu mai pot cu Dacia asta a mea. Ştii şi tu cum e cu rablele astea…”

Ce mi-au dovedit experienţele personale, la care se adaugă şi altele, pe care nu le mai evidenţiez, împreună cu ceea ce mi-e dat să văd şi să citesc?
Că obstacolele principale în calea integrării noastre în societăţile pe care le percepem ca fiind mai civilizate suntem noi înşine. Vanitoşi şi autosuficienţi, fugim mereu de responsabilitatea proprie. Suntem experţi în toate şi specialişti în nimic. Impulsivi, neîntrecuţi în înjurături şi puţin apţi pentru raţionament, adoptăm cu uşurinţă poziţii extremiste, suntem purtători de păreri despre orice, mitocani şi invidioşi. Ridicăm expresii de genul „să moară capra vecinului” la nivel de ideal ( apropo: nu mai ştiu pe unde am citit că „dacă înainte românii se mulţumeau să moară capra vecinului, acum ei nu au pace până când ea nu e şi futută”). Vina pentru toate nerealizările noastre personale o găsim repede în trecutul apropiat, în ceilalţi (fie că este vorba despre nişte biete abrevieri – PSD, PNL, PDL etc. – sau de reprezentanţii tembeli ale acestora), în ţigani, unguri, ardeleni, pensionari, moguli, sau în iernile care veşnic ne iau prin suprindere. La inundaţii îi lăsăm pe alţii să înlăture consecinţele, iar noi stăm la o distanţă rezonabilă cu braţele încrucişate, cu ţigara în colţul gurii şi le mai dăm şi indicaţii. Satisfacţiile materiale le obţinem cu predilecţie prin exploatarea unor conjuncturi, la noi natura fiind cu susul în jos, adică vrem întotdeauna mai întâi să culegem roadele, autosugestionându-ne că putem planta şi îngriji mai târziu, cândva. Pe alţii îi înlăturăm mai mult sau mai puţin discret de la licitaţii, preferându-i, din patriotism – nu-i aşa? – pe ai noştri şi, odată cu ei, ofertele lor triplu mai mari. Punem mâna (o altă expresie dragă nouă) gratuit pe utilajele investitorilor care au avut curajul să vină la noi, împingându-i în insolvenţă prin tertipuri iscusit ţesute, că la asta, totuşi, ne pricepem cât de cât.

Noi suntem într-o veşnică aşteptare. Interesată. Am vrut să intrăm în NATO, fiindcă, de fapt, aşteptam izbăvirea (materială, desigur) de la americani. Am vrut să intrăm în UE, crezând că de acolo vin doar bani şi bunăstare, fără să ne punem problema că ei aşteaptă şi ceva la schimb. Aşteptăm să vină rudele din străinătate, ca să vedem ce ne-au adus. Aşteptăm un alt preşedinte/guvern/primar, care să ne dea ceva. Aşteptăm să ne cureţe alţii zăpada din faţa casei.
Până la urmă, noi rămânem victimele propriilor noastre concepţii, nu fiindcă am fi incapabili de a ne scutura de gândirea conservatoare, ci fiindcă ea ne oferă soluţia cea mai puţin antrenantă.