 | Banalitatea ipocrizieivezi toate articolele de Alin Ionescu16 Nov 2009 la 21:31 149 comentarii 1614 vizualizari. |
Acesta este un text despre banalitatea răului şi caracterul excepţional al binelui. Despre fantomele comunismului, anticomunismului şi amestecul lor în gurile oamenilor, în interesele şi-n ipocriziile lor. Despre spiritul ideologiilor şi trupurile lor, despre intelectualii publici şi iluziile lor, despre condamnarea ideilor sau a faptelor oamenilor, dar şi despre multe altele. Cine va avea răbdarea să-l citească e binevenit. Cine nu, e binevenit de asemenea. Cititi-l totusi cu atentie!
1
Mi se pare foarte nedrept că un om precum Marius Oprea a ajuns să fie asimilat, ca să nu zic altfel, de către – hai s-o numesc tabăra anticomunistă – cu un proscris. Omul acesta a devenit consilier al lui Tăriceanu, bun, dar totuşi, pînă mai ieri, Tăriceanu era un om onorabil, nu? Poate azi nu e şi, în fond, nici nu mă interesează. Dacă vreun tribunal legal constituit de pe lumea asta îl va judeca şi condamna n-o să ies în stradă să protestez. Revenind la Marius Oprea, cred că el este unul dintre cei mai fervenţi luptători cu foştii comunişti sadea şi cu rămăşiţele umane ale fostei Securităţi. E un istoric onest al comunismului românesc, implicat şi serios, poate cel mai serios. Pînă mai ieri, oamenii care astăzi îl stigmatizează discret, cumva prin delegaţie, îl admirau sincer şi-l vorbeau de bine. Ce s-a întîmplat cu Marius Oprea de a devenit dintr-o dată persona non grata pentru anticomuniştii cei mai vocali?
2
Cîndva, l-am întîlnit pe Marius Oprea, am stat cîteva minute de vorbă, eram grăbiţi amîndoi, mi-a arătat mîinile, erau o spuză albă, descuamate, zdrenţuite. Îl ustura îngrozitor şi i-am recomadat o cremă dermatologică bună, de care ştiam. Luase o ciupercă dintr-o arhivă. Ei, bine, omul ăsta ale cărui cărţi au pus primul raft al istoriei comunismului în România, care a înghiţit acarieni, aceşti stăpîni indiferenţi ai crimelor arhivate, cît nimeni din ţara asta, acum e împins discret căre un zid invizibil de căre cei care deţin monopolul discursului anticomunist. Cine sînt ei?
3
Aici e de discutat, fiindcă avem de-a face cu două categorii mari: pe de-o parte sînt anticomuniştii sinceri, respectabili, oameni cu crez, pe care-i admir şi din categoria cărora cred că face parte şi Marius Oprea; pe de alta, anticomuniştii oportunişti, lichelele, pătaţii de sînge, impostorii aflaţi în cîrdăşie şi complicităţi inacceptabile, capabili să mimeze circumstanţial orice discurs, ieri comunist, azi anticomunist, mîine cine ştie care. Ce le e comun antocomuniştilor sinceri şi celor mincinoşi? Îşi afirmă toţi anticomunismul cu o voce fermă şi sonoră. Andrei Cornea şi Elena Udrea sînt, paradoxal, în aceeaşi tabără a anticomunismului vocal şi explicit. Radu Filipescu e, în logica asta, la fel de anticomunist precum Radu Berceanu sau Ioan Olteanu, domnul acela mustăcios care se lăuda că mănîncă broaşte. Printr-o ciudată încrucişare a speciilor, intelectualii de dreapta respectabili sînt azi indiscernabil asimilaţi cu politicieni sadea, oameni în gura cărora anticomunismul sună la fel de autentic precum o arie de operă ieşind din gura unei broaşte.
4
În fond, azi, acum, nu mai există persoană publică în România care să nu se declare anticomunistă. De la Iliescu la Băsescu, trecînd prin Adrian Năstase şi Elena Udrea, toţi politicienii români sînt anticomunişti. E straniu cel puţin că nimănui nu i se pare suspect lucrul acesta şi că nimeni nu caută să se întrebe serios nici ce înseamnă a fi anticomunist, nici care sînt criteriile după care poţi deosebi un anticomunist onest de unul cinic sau interesat, nici măcar dacă e bine sau e rău, justificabil sau nu, să fii anticomunist. Sîntem o ţară de anticomunişti la fel cum ieri eram una de comunişti. Cum, la fel, sîntem o ţară de creştini, în mijlocul căreia Iliescu se închină iar Geoană mimează fără pic de credibilitate închinatul la moaşte, la acele moaşte în faţa cărora electoratul său se înghesuie pentru a dobîndi, prin atingerea lor, energia necesară pentru a se cotonogi la sarmalale oferite drept bonus. Mi-e milă de oamenii aceia, dar nu cred că sînt într-atît de înfometaţi încît să iasă de la o slujbă creştinească ca sa se ia la omor pe două sarmale. Cum, la fel, Băsescu vorbeşte despre modernizarea României de dimineaţa pînă seara, dar îşi începe mandatul prezidenţial urcînd Dealul Patriarhiei, pentru a săruta mîna Patriahului Daniel, ceea ce mi se pare mai mult decît inadmisibil pentru preşedintele unui stat laic, dar aberant de contradictoriu pentru un apostol declarat al modernizării.
5
E halucinant că nimeni nu pare să fie dispus să observe cu minimă atenţie aceste mimetisme ipocrite ale discursurilor publice şi să vadă că o dna precum Elena Udrea exprimă tot atîta anticomunism cît creştinism ortodox exprimă Geoană sau că Băsescu vorbeşte modernitate şi fumează feudalism. Oamenii aceştia demonetizează valorile pe care le afirmă cu o nonşalanţă cinică, amestecă în gură vorbele cum le pică mai bine, să le iasă socoteala, azi sînt ortodocşi, mîine agnostici, acum închinători la moaşte, peste cinci minute socialişti europeni, acum se arată preşedinţi de stat modern iar apoi, precum mîrţoaga din poveste care gusta jăratec, se scutură de pielea modernă şi se făcea armăsar creştin, se duc să pupe mîna unei căpetenii ecleziale în cel mai feudal mod cu putinţă. Nu spun toate astea ca şi cum ar fi rău să fii ceva sau altceva, creştin ortodox, catolic sau protestant, agnostic sau socialist. Nu, nici vorbă, fiecare om e ceea ce vrea să fie! Ceea ce îndrăznesc să observ e ceva de un bun simţ strigător la cer: anume că genul ăsta de convertiri la minut, pozatul public în posturi ideatice aberant de contradictorii la intervale ameţitor de scurte e un indiciu că oamenii aceştia nu cred o iotă din ce afirmă. E de bun simţ că nu-ţi poţi schimba convingerile ca pe nişte haine de paradă decît doar dacă ele reprezintă pentru tine doar haine de paradă; sau de ieşit în lumea bună, de mers în fabrică, printre muncitori, de dus la biserică, printre enoriaşi, etc. Privită astfel, România vocilor politice, ba chiar aş îndrăzni să spun şi a altor voci publice, e o ţară în care se face turism industrial pe drumul Damascului. Oamenilor le cad solzii de pe ochi cît ai clipi şi ba îi vezi că sînt creştini, ba s-au făcut toţi atei, pe la prînz se-nchină la moaşte apoi, la siestă, îi vezi că devin agnostici, pe după amiază se bat cu pumii în pieptul anticomunist asta după ce de dimineaţă făcuseră bani buni din slugărnicie la foştii comunişti, pe seară ies înţoliţi în cluburi, ca nişte burgheji plini de ifose, după ce vizitaseră fabricile cu fesuri în cap şi haine de croială maoistă, îngrijoraţi de soarta proletarilor. Deja, ceea ce mă intrigă nu e de ce sînt ei aşa, ci de ce nimeni nu pare să observe şi, mai mult, nu se arata extrem de jignit intelectual din pricina asta.
6
Răspunsul e simplu şi aparent jignitor la adresa a ceea ce îndeobşte, şi fără pic de discernămînt sociologic, politicienii, intelectuali publici, jurnaliştii, şi chiar cetăţenii înşişi numesc “poporul român”. Iar el, răspunsul, e acesta: de sute de ani, boierii pămînteni i-au linguşit ba pe fanarioţi, ba pe vodă, ba pe principele străin, ba pe ruşi, ba pe turci, mai precis pe cei la care înţelegeau că se află, circumstanţial, puterea. I-au flatat de i-au smintit, le-au cîntat osanale, s-au făcut că cred în tot ce cred ei, că sînt înnebuniţi după gusturile lor, le-au dat dreptate în tot, s-au îmbrăcat ca ei, au mîncat ca ei, au dansat ca ei. Azi, în democraţie, în campaniile electorale mai abitir, boierii au simţit că puterea lor circumstanţială se află în mînile a ceea ce numesc “poporul”. Şi în consecinţă îl linguşesc, îi cîntă-n strună, se arată îndatoritori faţă de el, îi flatează de-a valma gusturile, credinţele, obiceiurile, datinile, etc. De ce se duc politienii la moaşte şi tund oi? Fiindcă au observat ca mulţimilor relevante electoral le place să-i vadă în astfel de posturi, că vor să-i admire în costume populare, că sînt ca ele, că fac shopping în supermarket ca ele, cu listuţe scrise citeţ de soţii, de-aia! Iar cel care a dus la limita greţoşeniei flatarea prostimii autoîncîntare, care s-a bătut pe burtă cu boborul, care s-a dus să întingă mici cu scobitoate în muştar cu masele largi populare, care s-a făcut rrom cu rromii la Costeşti, care s-a făcut intelectual cu intelectualii în anticomunism, creştin cu creştinii prin biserici şi tinichigiu cu tinichigii, acela e cel mai parşiv boier român actual. A linguşit tot ce se putea linguşi, cînd interesele i-au cerut-o. În realitate, în sufletul lor, boierii linguşitori îi dispreţuiesc pe cei de la care îşi extrag puterea, privilegiile, averile. Da, stimaţi cetăţeni, sînteţi nişte fraieri vanitoşi, care sînteţi manipulati ordinar prin linguşeală! Niciun politician care vă linguşeşte şi vă dă dreptate nu crede o iotă din ce vă spune! Aceşti boieri vă dau dreptate fiindcă ştiu că asta vă place, vă face să fiţi încîntaţi de voi, să vă credeţi adevăraţii posesori ai puterii, ai dreptăţii, ai adevărului, vi se taie picioarele de plăcere cînd auziţi din gura lor că sînteţi sursa puterii lor, sultanii şi ţarii legitimităţii lor. Vreţi anticomunism? Poftiţi anticomunism! Vreţi salarii! Păi, ce, mă doare gura să vă dau? Vreţi să ieftinească Petrom benzina, băncile să ieftinească creditele, curentul să fie gratis? Acum mă duc să le zic la băieţii deştepţi, ăia din cauza cărora suferiţi! Ce nu fac eu pentru voi, mînca-i-ar tata de alegători! Păi, doar “domnitorul meu e poporul român”, că vă iubesc ca pe copiii mei. Ei bine, dragi alegători, puterea, dreptatea şi adevărul pe care li le daţi lor de bună voie, fiindcă sînt ale voastre, iată pofta ce-o poftesc. Seducţia şi stăpînirea prin linguşire e adevărata artă a puterii celor mai cinici dintre boierii valahi. Votaţi-i, aşadar, pe cei care vă flatează cel mai puţin convingerile şi credinţele şi care aveţi impresia că vă exprimă cel mai adecvat interesele personale de ordin social şi economic în următorii ani! Votaţi-i pe aceia care nu vă flatează simultan şi pe voi şi pe cei cei cu care nu vă simţiţi apropiaţi! Pe aceia care se pozează cel mai puţin în mulţimi în care nu v-aţi amesteca niciodată dacă vi s-ar ivi ocazia! Cu care v-ar plăcea să staţi de vorbă în mod privat! Cu aceia despre care nu credeţi că vă bat pe umăr amical doar ca să vă ia votul, cu aceia care se bat pe burtă cu dvs, doar ca să vă cîştige amiciţia electorală! Aceia sînt cei care oferă cît de cît o şansă de a vă reprezenta interesele. Felul în care un cetăţean dintr-o democraţie liberală trebuie să-şi calculeze votul trebuie să se bazeze, de preferinţă, pe interesele lui personale şi directe, nu pe antipatiile lui, nu pe credinţele lui religioase, nu pe opiniile lui despre literatură sau mai ştiu ce, nu pe dorinţa de răzbunare pe o anume categorie de cetăţeni. Fireşte, calculul votului la care are dreptul poate să se bazeze pe absolut orice, dar în opinia mea un vot raţional se bazează pe interesul pragmatic al fiecărui cetăţean, nu pe emoţiile colective de care e mai mult sau mai puţin absorbit şi care sînt create în laboratoarele de marketing politic tocmai pentru a-l face pe cetăţeanul fraier să-şi falsifice de bunăvoie votul la care are dreptul.
7
România e nu atît o ţară de hoţi, cum se spune adesea pe nedrept, cît mai degrabă o ţară în care domneşte de multe secole o ciudată şi aproape generalizată stare de ipocrizie colectivă. De dedublaţi care urăsc în mintea lor pe cel pe care-l laudă cu gura. Şi cînd zic asta, nu mă refer doar la politicieni, ci la milioane de cetăţeni onorabili, la sute de mii de clone anonime ale celor mai urîţi dintre boierii pămînteni: politicienii. Fiindcă românii simpli sînt asemeni polticienilor lor. Cei dispuşi să accepte minciuna sînt mincinoşii. Cei care-i înjură pe popi casele lor, supăraţi pe taxele de botez şi înmormîntare, sînt aceiaşi enoriaşi care, întîlnindu-i pe preoţi, le spun cu falsă smerenie “Săru’mîna părinte”. Ei fac parte din acelaşi popor care asculta Europa liberă în privat iar în public cînta osanale, acelaşi popor plin de curaj în intimitate, dar incapabil de dezidenţă publică, un popor învăţat să-l suduiască pe vodă cînd nu riscă nimic şi să facă temenele în faţa lui, dacă poate să ciupească de la el o strîngere de mînă, o poză cu telefonul mobil sau o promisiune că se va uita pe o petiţie, un popor de laşi onomastici şi de curajoşi anonimi.
8
Ei bine, urma cea mai adîncă pe care a lăsat-o nu atît socialismul naţionalist autohton, ci secole întregi de supunere şi căciuleală faţă de tot soiul de dictatori, domni şi voievozi, turci şi ruşi, moldoveni şi valahi deopotrivă, a fost ipocrizia transformată în banalitate. Dublul limbaj nu e deloc un produs al ceauşismului tîrziu, ci un combustibil psihosocial folosit în egală măsură de dejism şi exploatat la maxim de ceauşism; el a fost şi este încă o adaptare la mediul schimbător al acestor locuri, la meteorologia istorică pe care oamenii de pe-aici au îndurat-o şi care i-a împins încetul cu încetul, aşa cum se depune praful pînă devine cernoziom, spre dispoziţia constantă a unui soi de negoţ între o inimă speriată şi un creier feroce. Strateg desăvîrşit al artei supravieţuiriii trupului prin vînzarea sufletului, moldo-valahul mai ales, dar apoi, printr-o parţială contaminare, şi ardeleanul, a ales să trăiască într-un fel de schizofrenie mîntuitoare, în intervalul căldicel al unui spirit vinovat, autoironic uneori la modul maladiv, dar ratînd de fiecare dată şi crima şi sinuciderea, reuşind să armonizeze după ureche, lăutăreşte cumva, printr-un soi de conştiinţă improvizată a istoriei, o demnitate falsă şi un eroism butaforic. Ne-am mîndrit mereu cu arta de a fi descurcăreţi; de fapt sîntem maeştri ai disimulării, meşteşugari desăvîrşiţi ai înjuratului pe la spate şi ai lăudatului făţiş, genii ale linguşelii, artişti supremi ai insinuării, rapsozii ipocriziei. Vanitoşi din principiu, ne expunem umilinţele doar circumstanţial şi dacă simţim mireasma unui ce profit. Oscilăm frenetic între şoapta susurată în ureche şi vocalizarea de la tribună a idealului patriotic. Sîntem cu toţii atît de bine antrenaţi în ipocrizie încît am ajuns să ne facem că nu ne-o mai observăm unii altora. Doar străinii mai observă, jenaţi uneori, că merg printre români ca printre milioane de împăraţi, toţi îmbrăcaţi în hainele lor cele noi şi făcîndu-se reciproc că nu se observă. Uneori, în momente speciale, cu miză mare, românii se strîng mai abitir în grupuri şi, arătîndu-i cu degetul pe cei din celelalte grupuri adverse, spun: vai, cîtă indecentă, să umbli aşa, gol, pe stradă, în plină zi! Ăsta-i exhibiţionism, curat, monşer! Ascultă, ce-ţi spun! Şi ce corp dizgraţios are domnul acela, vai!
9
Fireşte, e inutil să mai adaug, cititorii acestui text se exclud din peisajul antropologic pe care tocmai l-am evocat. E normal, doar n-am ajuns să ne descriem între noi! Ce naiba, sîntem oameni serioşi iar dumneavostră, cei care citiţi acest text, nu vă îndoiţi nici o secundă că sînteţi cei mai oneşti şi corecţi oameni care au avut ocazia să mă citească! V-aţi înşela inutil, zău aşa! Şi, la urma urmei, v-o garantează autorul în persoană, precizînd clar, iată, că rîndurile de mai sus nu se referă la dumneavostră, cei care tocmai citiţi acest text, ci doar la autorul însuşi şi la cei care încă nu l-au citit. Pe cei care îl vor citi mai tîrziu, voi avea grijă să-i exclud din rîndul ipocriţilor la următoarele reeditări astfel încît, dacă toată naţiunea română va fi citit într-o bună zi acest text, atunci ea în întregul lui, cu excepţia autorului acestui text, va deveni o naţiune onestă. În plus, aşa cum încercat să nuanţez, nici acei romåni ipocriţi, alţii decît dumneavostră, n-au nici o vină de a fi ajuns în halul acesta: la ce condiţii istorice, geopolitice şi aşa mai departe am avut, credeţi-mă pe cuvînt, nici nemţii nu ieşeau mai breji.
10
În fond şi la urma urmei, important e că am supravieţuit, iată sîntem aici, şi scriem istoria Europei. Dacă muream eroic cu toţii, cine ar mai fi avut apoi ocazia să-i celebreze pe bravii noştri eroi, să-i condamne simbolic pe cei care i-au ucis, să se ocupe de redactarea istoriei noastre milenare, încărcată de demnitate şi curaj? Aud? Adevăratul erou naţional, dragi români, e pînă la urmă laşul, fiindcă laşul are curajul să-şi plece capul şi să linguşească, laşul are forţa interioară a umilinţei de sine şi asta doar pentru a supravieţui creştineşte, pentru a-şi păstra credinţa strămoşească şi a scrie istoria celor bravi, a sfinţilor, a martirilor, a mucenicilor acestui neam; a acelor eroi pe care, chiar dacă i-a ucis uneori cu laşitate, trădîndu-i fără scrupule, i-a ucis tocmai spre mîntuirea lor, ca pe apostoli, dar şi pentru ca mai apoi, prin jerta lor, să ne putem mîntui cu toţii, fiii şi fiicele acestui neam. Vă spun, dragi cititori români, în adîncul sulfetului său, laşul preferă umilinţa creştinească, suferinţa ascunsă şi crîncenă a vinei de a nu fi urmat calea cea grea, vină ce-i va roade sufletul ca un vierme şi-i va aduce chinuitoare mustrări etice, alungîndu-i somnul şi liniştea inimii. Comparativ cu eroul care moare şi gata, scapă de griji, ce mare lucru?, laşul preferă să se umilească pentru a trăi apoi mai dureros, măcinat de chinuri de conştiinţă, ruinat interior, sfîşiat etic; laşul, adevăratul erou al acestor locuri, se fereşte strategic de tortura exterioară, preferînd-o pe cea interioară, mai dureroasă, mai lentă, mai aprigă. Păi, vedeţi!
11
Dar să revenim la anticomunism şi la Marius Oprea. Azi în România, pare că Dumnezeu a încurcat toate doctrinele politice speriat fiind probabil că un posibil guvern de uniune naţională s-ar apuca de lucru la un turnuleţ ideologic, care să atingă cerul patriei, altfel atît de înnourat. Privită, aşadar, cu un ochi limpede, ca de vultur plictisit, România de azi pare o rezervaţie antropologică neprotejată de nimeni în care domneşte o confuzie inimaginabilă a discursurilor publice (cam ca cel din paragraful anterior:), o confuzie în care, în timp ce toată lumea îşi declară apartenenţa la aceleaşi idealuri, idei şi principii, se produc conştient, programat şi manipulatoriu roiuri de metadiscursuri, fiecare dintre aceste supradiscursivităţi avînd rolul de a demonstra că, de fapt, discursul primar, cel anticomunist, este mai degrabă monopolul unei anumite grupări decît al celeilalte.
11+
E o luptă surdă pe monopolul unui discurs în care, de altfel, prea puţini mai cred, dar despre care şi mai puţini au curajul să spună că nu prea mai crede nimeni. Insist să recitiţi fraza dinainte. Mersi.
12
E o situaţie uşor paradoxală în aparenţă, dar destul de des întîlnită în România dublelor limbaje răsucite şi înnodate în formă de şiret, peste care trebuie să te apleci meticulos pentru a le deznoda. Fiindcă, cei mai puţin iniţiaţi în tainele încurcării limbajelelor, trebuie să ştie că acestea se înnoadă uneori între ele (sau chiar în sine adesea) mai ceva ca nodurile marinăreşti sau ca ghemul de gută la care piguleşte pescarul pe malul bălţii. Îţi trebuie răbdare să-l descîlceşti, să desfaci fiecare fir şi să inversezi fiecare buclă asta dacă nu te apucă depresia şi aplici metoda sigură, periculoasă însă pentru înţelegere, a descîlcirii nodului gordian cu briceagul. Dar, presupunînd că avem puţintică răbdare, putem observa că în timp ce toţi se declară anticomunişti, fiecare în parte produce cîte-un discurs în care vrea să dovedească că e mai anticomunist decît celălalt. E un concurs de-a “cine e mai anticomunist” la fel cum, în epoca de aşezare a comunismului în România, concursul era “cine e mai comunist”, bătălia dîndu-se între gruparea Dej şi gruparea Pauker. În final, tot Stalin a decis cine e mai comunist dintre comuniştii români. A fost o decizie pe cît de ciudată, pe atît de devastatoare şi marcantă pentru cursul istoriei româneşti (şi nu numai) în sensul că dacă Stalin n-ar fi avut momentul lui de paranoia împotriva evreilor ce voiau să construiască o societate mai bună şi mai dreaptă, vieţile unor Petre Roman, Vladimir Tismăneanu şi alţii ar fi fost poate diferite. Şi poate şi vieţile noastre.
13
Dar să lăsăm comunismul şi să revenim la anticomunism. Ceea ce nu sesizăm în cazul lui e că a devenit un soi de antiideologie cu accente ideologizante, că ipocrizia produsă şi încurajată de el e generalizată şi că anticomuniştii sinceri au fost preluaţi ca vectori de imagine de către cei nesinceri şi puşi să fluture în vînt, ca nişte drapele pe steagurile luptei politice. De fiecare dată cînd au un plan, politicienii cinici au în plan şi atragerea pentru cauză a unor intelectuali publici a căror voce trebuie să confere legitimitate planului lor. Marius Oprea şi Gabriel Liiceanu sînt pentru mine egali în onestitatea anticomunismului lor, asta deşi eu nu sînt anticomunist în sensul în care sînt cei doi (voi preciza mai jos în ce sens). Tăriceanu şi Băsescu sînt însă cei care i-au fîlfîit prin aer, în faţa mulţimilor mai mult sau mai puţin isterizate şi, într-un anume fel, naive şi manipulate. E o regulă simplă şi de fiecare dată ea produce, mai devreme sau mai tîrziu, deziluzii în rîndul intelectulilor. Cărtărescu a abjurat deja public de Băsescu. În opinia mea, dl Liiceanu o va face curînd. Sau poate nu chiar atît de curînd, dar de făcut o va face.
14
M-am uitat cu mare atenţie zilele trecute pe www.basescu-live.ro şi am remarcat o scenă de o tristeţe înfiorătoare, scenă pe care n-a remarcat-o nici unul dintre cei care au fost acolo prezenţi cu trupul. V-o recomand! Uneori, vorba unui amic compozitor, “micile diferenţe fac marile deosebiri”. Toată lumea s-a dus la acea întîlnire, dar nimeni nu s-a uitat cu atenţie la scenele conexe, la mimica celor prezenţi, la gesturile lor. Aşadar, la finalul întîlnirii, în timp ce dl Băsescu se afla în holul GDS, înconjurat de emuli, cameramani şi reporteri, care voiau să-i smulgă declaraţii, zîmbete şi strîngeri de mîini, dl Liiceanu încerca să iasă din ambuteiajul uman; fusese prins ca-ntr-o menghină între doi cameramani şi, ca orice om politicos, a încercat cîteva momente să-şi desprindă trupul încet, fără mişcări bruşte, printr-o mişcare de alunecare, ca atunci cînd tragi uşor, tandru chiar, dopul înţepenit în gîtul unei sticle de vin. Apoi, vizibil iritat de situaţia jenantă, dar şi de faptul că părea să nu poată ieşi din strînsoare, probabil observase şi că e prins în cadru, s-a smuls pur şi simplu din cleştele trupesc al celor doi cameramani, care au continuat să-l filmeze imperturbabil pe preşedinte, şi a ieşit din mulţime. I-am zărit cîteva secunde chipul înainte de ieşi din cadru şi am văzut în ochii domniei sale că a înţeles. Că, deşi trist, s-a eliberat de vrajă. Că dezamăgirea şi deziluzia au depăşit cu mult amăgirea şi iluzia. Că şi-a amintit de Noica şi de vorba acestuia cu “istoria care face pipi”. Şi că, probabil, îi va fi jenă (sau încearcă alt sentiment) să o spună curînd sau public, aşa cum le-a fost greu pînă tîrziu multor intelectuali interbelici să-şi dezvăluie iluziile şi amăgirile. Şi chiar dacă domnia sa n-o va face, eu voi continua să-l admir. Din punctul meu de vedere e neesenţial dacă o va face sau nu. E esenţial însă din punctul de vedere al domniei sale, dar asta e deja o problemă de conştiinţă individuală în care pudoarea mă obligă să nu intru. Mie mi-e de ajuns că domnia sa a înţeles, din raportarea preşedintelui la “parabola mlaştinei politice” folosită de dl Liiceanu, că nu poţi pretinde să rămîi curat, bagîndu-te în mocirlă. Chiar dacă dl Băsescu l-a asigurat că după aceea te poţi spăla de noroi, că mizeria nu-ţi intră în sînge, dl Liiceanu a înţeles atunci, ca şi Noica mai demult, că odată intrat în mlaştină, respirîndu-i miasmele, nu mai poţi deosebi aerul curat de duhoare, că simţul olfacţiei ţi se deformează, se obişnuieşte cu mirosul fetid şi că, de fapt, nu noroiul e problema. În plus, dl Liiceanu a înţeles atunci că “intratul în mlaştină” nu e o opţiune eroică şi că odată ce ai trecut de un anumit prag, te afunzi încet, ireversibil, te amesteci cu mlaştina, te contopeşti cu fiinţa ei aş spune, şi gura care mai rămîne un timp la suprafaţă strigînd nu mai e demnă de crezare iar mîna întinsă se scufundă încet. Iar eu l-am văzut plecînd pe dl Liiceanu fără să-i mai întindă mîna celui care-i promisese că a intrat în mlaştină pentru a o asana. Or mlaştina nu se asanează intrînd în ea, ci stînd pe margine.
15
O să vă ofer un exemplu interesant, simptomatic pentru o anumită tipologie umană şi despre o manifestare tipică a conştiinţei ideologice. Domnul la care fac referire se autointitulează Kaiser Souze, bănuiesc că după numele celebrului persoanj din The Usual Suspects al lui Bryan Singer. Domnia sa îmi citează integral pe blogul său un text pe care pare să-l aprecieze. Îl postează deşi n-a cerut niciodată îngăduinţa/acordul nici mie, nici revistei în care l-am publicat. Îl postează deşi eu am muncit să-l scriu iar dînsul doar l-a copiat cu două mişcări de mouse. Bun, hai să zicem că Internetul e spaţiul libertăţii, inclusiv al celei de a fura şi de a zice c-ai găsit pe stradă. Nu-s de acord, dar deocamdată n-am ce face. Totuşi, acest domn Kaiser Souze face un lucru interesant: recunoaşte că articolul e bun (”unul dintre cele mai frumoase texte scrise vreodată despre Monica Lovinescu”), era scris la moartea acesteia, dar că autorul, adică eu, e demn de dispreţ, ocazie cu care îi administrează o jignire cu rol curativ. De ce era demn de dispreţ autorul? Păi, fiindcă revista în care KS citise textul şi din care-l preluase fără acord, aparţinea dlui Vîntu. Să observăm acum paradoxul absolut al lectorului ideologizat şi suspicios: lectorul acesta e de acord cu un text, ba chiar atît de mult încît îl laudă în cuvinte frumoase, dar simultan nu poate accepta că textul acela frumos, pe care îl furase practic, era scris de un autor urît moraliceşte, şi asta din pricină că era plătit să scrie texte de un om pe care cititorul îl considera un hoţ. A afirma concomitent valoarea unui text pe care-l furi, dar şi nonvaloarea unui autor din pricina celui care-l plăteşte să scrie acel text e o manifestare limită a conştiinţei ideologice. Fără să stea pe gînduri, conştiinţa ideologică, a lui KS în acest caz, a preferat să acorde certificatul de nevinovăţie textului concomitent cu administrarea unei drastice prezumţii de vinovăţie autorului. Între puritatea conştiinţei sale şi impuritatea conştiinţei autorului, KS a ales fără ezitări, preferînd să unifice, într-o supremă acrobaţie logică şi etică, inocenţa lectorului suspicios cu vinovăţia autorului maculat, preferînd să selecteze din toate motivele scrierii unui text doar pe acela al plăţii autorului său şi considerînd că acel motiv e decisiv în administrarea de către lector a sancţiunii etice. E halucinant, dar, vorba proverbului cazon, decît să moară patronul meu spiritual, mai bine să moară patronul dvs material! Decît să mă consider pe mine însumi vinovat de naivitate, nu mai bine te declar pe dumneata vinovat de colaboraţionism? Cînd decide cine e rău şi cine e bun, conştiinţa ideologică nu are prea multe variante: ori sînt de vină eu/ai noştri – ceea ce e inacceptabil, ori tu/ai voştri – ceea ce de preferat.
16
Marea problemă a oricărei conştiinţe etice e să scape de vină; conştiinţa ideologică e forma de manifestare a conştiinţei etice care nu crede în iertare şi care, prin urmare, nu poate asuma vina, fiind obligată automat să o distribuie, să o arunce, să scape de ea. Iar de aruncat o aruncă şi ea, nefericita (căci, da, conştiinţa ideologică e nefericită) pe cine i se indică de la tribună: burgheji, proletari, evrei, unguri, ţigani, biciclişti, securişti, tonomate, moguli sau ochelarişti, alcoolici, de regulă altcineva/altceva/ceilalţi, ăia care nu sîntem noi, care nu-s ai noştri, ca ai noştri, dintre ai noştri, care n-au ideile noastre, banii noştri, părerile noastre, la limita individului, oricine altcineva/altceva (obiect sau idee) care nu sînt eu însumi sau care nu-mi aparţine mie însumi. De ce vrea conştiinţa ideologică să “dea vina” ca într-un nesfîrşit şi megasofisticat “joc de-a leapşa”? Care e motivul mic şi anost al acestui imens şi aparent nesfîrşit sistem de învinovăţiri individuale şi colective? Păi, lipsa de voinţa în a accepta vina, de a crede că eu-l meu e mai prejos decît eu-l tău, nevoinţa umilinţei, adică, cel mai pe scurt şi la obiect mîndria, vanitatea, orgoliul, ziceţi-i cum doriţi, acest bozon Higgs al conştiinţei vinovate, ca să nu zic “the devil particle of human soul”. E simplu şi eficient de multe mii de ani, dar asta e altă discuţie.
17
Să revenim puţin la această atitudine a dlui KS, care preferă să trăiască în contradicţii, decît să abjure. Să maculeze conştiinţa autorului, păstrînd puritatea textului şi asta tocmai într-un efort disperat şi ultim de a nu-şi supune analizei, şi unui serios test de coerenţă, arhitectura propriilor principii, arhitectură care-i conservă ura contra duşmanului de clasă, rasă, idei, principii, credinţe, etc.
Marele talent malefic al geniilor ideologice, al maeştrilor manipulării maselor, este de a adulmeca miresmele sufletelor adunate şi dornice de ură/iubire, a sufletelor care caută să scape de vină sau să o identifice în alţii. E aici un talent de a simţi dintr-o ochire liniile de forţă ale emoţiilor colective şi de a le canaliza căre ţintele lor, de regulă duşmani. Geniile acestea au instinctul perfect al învrăjbirii, simt freamătul mulţimilor şi le cristalizează sufletele în nişte compuşi moleculari complicaţi, pe care-i aruncă ca pe nişte substanţe în retorta propriilor interese. Cad pradă acestui tip de molecularizare într-un suflet colectiv şi intelectuali oneşti, şi femei singure, şi oameni neîmpliniţi social, şi lumpen şi genii, şi oameni cumsecade, toţi vrînd, separat şi împreună, mai mult sau mai puţin, să “dea vina”. La această moleculă uriaşă se lipesc prin catene pragmatice oportunişti şi cinici. Orice principe machiavelic, ca să zic aşa, îşi descoperă şi-şi rafinează tehnologia manipulării sentimentelor colective. Principii machiavelici nu cred în nimic şi tocmai de aceea pot simula cu uşurinţă credinţa în orice.
În paranteză fie spus, poate părea paradoxal că popoarele creştine, autodeclarat creştine, sînt cele mai puţin interesate de iertarea duşmanilor şi cele mai dispuse să găsească vinovaţi, fie în rîndul semenilor lor, fie al ideilor lor. Înainte să moară, Mircea Vulcănescu spunea “Să nu ne răzbunaţi!”, dar se pare că astăzi cei mai importanţi şi pragmatici adepţi ai anticomunismlui nici nu ştiu măcar cine e Mircea Vulcănescu, darmite să mai ştie şi ce-a zis înainte să moară. Ei de-abia au reuşit să se prefacă că ştiu cine e Cărtărescu.
18
Tot efortul meu de 20 de ani de auto-dezintoxicare ideologică m-a învăţat că nu contează cine sînt actorii, ci în ce constă scenariul şi regia. Iar scenariul portocaliadei din ultimii ani seamănă izbitor, structural vorbind, cu cel al mineriadelor. Sînt lucrături de marketing politic, manipulări sociopsiholgice complexe. Babele feseniste care stăteau pe margine şi le indicau falşilor mineri cine-s studenţii care trebuie loviţi, mai scăpînd şi ele cîte-o poşetă în scăfîrlia vreunui ochelarist bărbos, sînt acum postacii. Pţa Universităţii e acum pe Internet. Iar unii sînt loviţi pentru că sînt nişte trecători care strigă “Nu mai daţi, oameni buni! Ce, aţi înnebunit?!” şi care se aleg cu blesteme din gura babelor feseniste. Fireşte, nu toţi adepţii lui Băsescu sînt postaci furibunzi şi nici toţi blogerii agitatori nu-s la fel de violenţi precum cei care le indicau minerilor cine-s studenţii; cum nu toţi adepţii principilor machiavelici nu sînt la fel de fanatici şi nu toţi agitatorii lor de mase sînt la fel de antrenanţi. Unii sînt oameni cumsecade, manipulatori manipulaţi, incapabili însă să-şi detecteze iluziile, dar care manifestă o sinceră dorinţă de răzbunare pe duşmani personali şi o răpîndesc în mase sub pretextul principiilor. Urmaşii fanatici ai adepţilor lui Iliescu sînt postacii agresivi ai lui Băsescu. Degeabă strigăm “Fără violenţă!” de limbaj, bineînţeles, ei continuă să împartă ironii ameninţătoare, vorbe de intimidare, etichetări nenuanţate, insinuări, să decreteze vinovăţii clamînd concomitent şi contradictoriu o justiţie independentă, democraţi în principii, totalitari şi ideolgici în a-şi judeca preopinenţii, respectînd în aparenţă dreptul celuilat de a crede altceva, dar explicînd totodată pe fond credinţa celuilalt în termenii resentimentari şi ideologici ai interesului retrograd. Ei cred sincer, dezinteresat şi spre binele ţării, ceilalţi sînt ipocriţi, au motive pecuniare să creadă ceea ce cred şi, mai mult, o fac în detrimentul cauzei naţionale. La limită, cu mare indulgenţă, sînt doar fraieri.
19
Însă, conştiinţa democratică nu poate afirma concomitent egala îndreptăţire a opiniilor politice şi superioritatea uneia dintre ele. În plus, conştiinţa democratică nu se poate aplica decît în zona opiniilor/părerilor, fie ele politice, economice, etc.. Niciodată în zona credinţelor, fie ele religioase sau de altă natură. Cum bine spunea un domn deştept: “Nu poţi negocia între credinţe, ci doar între interese”. Politica e, aşadar, spaţiul public dedicat prin excelenţă conflictelor de interese iar politica democratică e spaţiul în care interesele oricui sînt principial legitime. Tocmai de aceea ecumenismul religios, intracreştin sau în relaţia cu Islamul, e o inepţie. Nu pot accepta, creştin fiind, că musulmanul poate avea dreptate decît dacă nu-i mai dau dreptate Dumnezeului meu. Asta nu înseamnă nici să-l ucid pe musulman, nici să nu stau la masă cu el, nici să nu-i dau apă dacă i-e sete sau pîine dacă i-e foame (poate chiar să-l îndrăgesc ca om), ci doar să-i spun că atîta timp cît eu cred ceea ce cred, nu pot crede că ceea ce crede el. E simplu. În politică e invers. Mîine, dacă opinia ta o să fie majoritară, voi accepta să mă supun ei. Fireşte, eu cred că în materie de politică în genere, trebuie să avem doar opinii şi păreri legate de un partid sau om politic anume, niciodată credinţe de tip religios, niciodată cunoaştere de tip ştiinţific. Adică să ne asumăm opinii politice failibiliste, nu să credem că în politică ceva e bine sau rău, nici măcar să credem că ştim cum e bine sau rău. Una e să preferi, alta e să crezi, alta e să ştii. Cînd în politică avem “credinţe” şi “ştiinţe” în loc de “preferinţe” – şi aici e cazul fanaticilor portocalii sau al foştilor fanatici iliescieni/vadimieni – deja vorbim de ideologii, adică ne raportăm la politică într-o manieră religioasă sau ştiinţifică şi încurcăm borcanele într-un mod foarte periculos. Cum spunea Alain Besacon despre săracul Lenin: “Lenin nu ştia că crede, Lenin credea că ştie”. Or, în politica democratică nici un cetăţean luat în parte nu are dreptul să creadă că ştie cum e mai bine pentru toţi ceilalţi. El poate doar să spună că opinia sa despre binele comun e aia sau ailaltă. Doar contabilizarea opiniilor egal îndreptăţite şi legal exprimate prin vot poate duce la o opinie majoritară care legitimează, circumstanţial, adică între intervalele electorale, o decizie sau alta, care se aplică la nivel colectiv. Dar despre decizia aia nu putem spune nici că ştim că e bună sau rea, nici că credem că e bună sau rea. E folositoare mai degrabă unora şi mai puţin folositoare altora. Atîta tot. Asta e regula în democraţii. Şi despre regula asta nu se poate spune că e cea mai bună, ci doar cea mai puţin rea. Ea reduce la minim posibilitatea tiraniilor, dar mai ales a războiului civil cald prin reglementarea unui permament, dar paşnic război civil rece, în care există o stare de armistiţiu social, continuă şi strict reglementată, dar şi insule de neutralitate, formate din cetăţeni abstinenţi politic, cărora li se acceptă dreptul de a sta în cetate fără să voteze, cu condiţia să respecte legile şi să-şi plătescă impozitele. Teoretic e simplu, practic e puţin mai complicat, mai ales în democraţiile tinere şi neconsolidate, unde unii forţează adeseori la limită armistiţiul în interesul lor.
20
Conflictul numit “ideologic” are o caracteristică interesantă: nu acceptă neutralităţi. Logica ideologică nu admite că cineva, oricine, ar putea să nu facă parte dintr-o tabără anume. Independenţa e de neconceput pentru liderul ideologic, dar şi pentru adeptul său. Mai mult, e inacceptabilă! Dacă cineva deschide gura şi se încăpăţînează să-şi afirme independenţa sau măcar intenţia de a o dobîndi, dorinţa de a se epura de pasiuni politice şi de a avea doar opţiuni politice, atunci agenţii şi fanaticii se vor repezi asupră-i şi-i vor devoala rapid, printr-un discurs mîrşav şi persuasiv al suspiciunii, adevarăta sa identitate ideologică: ha, ipocritule, de fapt eşti de-al ălorlalţi, lup îmbrăcat în oaie ce eşti, vor striga ei. Demascarea independenţilor şi chiar a deviaţioniştilor e manifestarea pură a spiritului ideologic. Neutralitatea e de neconceput pentru conştiinţa ideologică. Ea nu admite principial nici armistiţiul, nici neutralitatea. Logica din care se hrăneşte e logica războiului. Fără război, fără luptă, fără transformarea tuturor în soldaţi ai unei tabere sau a alteia, ea şi-ar tăia craca de sub picioare. De aceea liderul ideologic inventează şi întreţine conflicte; ştie că fără conflict ar dispărea, s-ar evapora ca un djin ieşind dintr-o sticlă, pierzîndu-se în văzduh. Conflictul alimentează cauza. Epurările succesive (rotaţia cadrelor) din partidele comuniste ajunse la putere aveau acest dublu rol strategic: întărirea cauzei şi consolidarea puterii la vîrful ierarhiei. Concedierile exemplare şi rotirea cadrelor din corporaţii au acelaşi rol. Sînt tehnici de menţinere a consolidare a puterii la vîrf şi de întărire a crezului la bază, şeful cel mare dîndu-le celor mici iluzia că şefii lor de la mijlocul ierarhiei sînt pedepsiţi. Cei mici se simt răzbunaţi şi cred şi mai abitir în şeful cel mare. De aceea la moartea lui Stalin oamenii simpli plîngeau. De aici lait motivul că “Ceauşescu nu ştia ce fac ăştia de pe la judeţ”. Asta ca să înţelegeţi şi de ce în marile companii simplii angajaţi nu-l urăsc pe CEO, ci pe cei din middle management.
21
Marea iluzie a intelectualilor de dreapta, iluzie care i-a făcut să dorescă şi să accepte să devină vectori de imagine în slujba djinului portocaliu de azi, vine din faptul că ura lor faţă de conţinutul ideologiei comuniste i-a făcut incapabili să distingă între forma generică a unei ideologii, structura şi formele ei de manifestare, şi conţinutul ei circumstanţial, care a fost comunismul. Cei ce cred că ideologiile sînt o colecţie de fantome care trebuie omorîte şi condamnate una cîte una, nu înţeleg că, de fapt, atunci cînd vorbim de ideologii vorbim de un singur spirit, care se încarnează în fel şi fel de trupuri politice, înţelegînd aici politica în sens larg, politică de cadre, adică politică a organizaţiilor în genere. Spiritul ideologiei e pur şi cinic, lipsit de orice determinare ideatică concretă, dar apt să ia orice determinare, capabil să iasă într-o clipă din trupul criminalului pentru a intra în cel al urmaşului victimei lui.
22
Orbirea intelectualului public faţă de spiritul ideologic e, cred eu, marea înfrîngere a spiritului lucid în toată perioada modernă şi vine din versatilitatea inimaginabilă, greu şi doar meticulos observabilă a acestui spirit malefic. Iluzia dlui Liiceanu e structural identică cu cea a lui Noica. Tinzi, firesc, omeneşte, natural, să crezi că trupul în care a intrat un sipirit rău al timpului tău e forma “materială” a acelui spirit de care trebuie să te fereşti, pe care trebuie s-o izolezi, s-o condamni, s-o identifici permanent. În realitate, spiritul ideologic “migrează” imediat ce a fost identificat şi izolat şi “se mută”, asemeni unui virus complex şi parşiv în chiar mintea celui ce a vrut să-l distrugă. Dar, cine crede că lumea e făcută din spirite care circulă prin trupuri şi nu din trupuri care iau cu ele prin moarte sufletele dinlăuntrul lor, acela va înţelege mai bine ce vreau spun. Da, trupul ideologic al comunismului a murit, dar spiritul său ideologic continuă să trăiască şi el s-a cuibărit, aparent paradoxal, chiar în trupul anticomunimului. Ştiu, poate părea straniu, dar cred că, într-un plan mai amplu, conştiinţa umană are tendinţa naturală de a fi ideologică tot aşa cum, dacă-mi permiteţi, raţiunea kantiană tinde să-şi iasă din limitele sale iar florile lăsate la lumină să înflorească.
23
Şi mai cred că în orice tip de conflict imaginabil între oameni, cei care se vor încăpăţîna să stea între fronturi nu vor avea viaţă uşoară şi nu vor fi lăudaţi pentru efortul lor de luciditate, pentru apelul la ritualizarea conflictului în termeni bazati pe codul onoarei şi pe argumentul rezonabilităţii acţiunilor, a respectării armistitiilor, a tratatelor privind drepturile prizonierilor. Luptele cavaleresti s-au dus de mult! Azi, aici, vorbim de terorism, de guerilla de marketing politic şi comercial, de dezinformare, vorbim de o tehnologie a razboiului civil al opiniilor. Sintem deja în plina industrializare a ideilor, fie ele politice, literare sau filosofice. Lumea în care am crescut şi m-am maturizat e pe moarte. Urmează epoca maselor manipulate de Internet, a industriei iluziilor, o epocă în care cei mulţi, care încă mai cred în oameni providenţiali sînt victimele cele mai facile ale celor care ştiu că ei nu există, dar care şi-au făcut o meserie din a-i face pe cei care cred că nu trebuie să înceteze să creadă. Vedetele, fie ele politice, culturale, muzicale sau de cinema se fac în laboratoare. E vremea antropologiei industriale, a buticului de creaţie ideologică, a trend-seterului conceput să-ţi fie ghid într-ale modei, a charismei prefabricate. Politica e un uriaş hipermarket în care eşti invitat să-ţi cheltuieşti votul. Măcar cheltuieşte-l pe ce-ţi trebuie cu adevărat!
24
De ce s-a întîmplat această nenorocire a manipulării discursului anticomunist în România după ‘90, cu o recrudescenţă, ultimă sper, după 2004, atunci cînd Traian Băsescu a scos puternic în vînt flamura anticomunistă? Motivul e mai complicat, presupune multe nuanţe şi merită discutat separat. În esenţă, e vorba de faptul că în loc să rămînă în zona discursului istoric propriu-zis şi etic al societăţii civile, discursul anticomunist a fost preluat în sfera celui politic, ambalat electoral şi manipulat ca atare. Ca să aibă motive să facă un produs politic, politicienii trebuie să ştie în primul rînd ce v-ar plăcea să auziţi spunîndu-vă. Ambiguitatea care s-a manifestat constant pînă în anul 2000, între temele anticomuniste ale societăţii civile, plăpînde oricum, şi cele ale discursului politic al partidelor apropiate unor grupări ale societăţii civile, a făcut ca discursul anticomunist să devină tocmai bun de preluat ca temă de campanie şi mesaj electoral de către politicieni precum Constantinescu şi mai apoi Băsescu. Eşecul lui Emil Constantinescu se explică prin această dublă ipostază a conştiinţei sale anticomuniste, care avea simultan elemente de crez, dar şi de ipocrizie politică şi calcul electoral. Constantinescu era în acelaşi timp un anticomunist sincer şi unul extrem de ipocrit. El a fost, păstrînd limitele fireşte, şi analizînd identitatea structurală a unor situaţii politice contrare, inversate aş zice, în condiţia unui Gorbaciov al anticomunismului românesc. Băsescu, în schimb, animal politic de reacţie rapidă, ghepard cu detentă şi sprint, a simţit momentul şi s-a ipostaziat frenetic şi programat în postura unui Elţîn al anticomunismului românesc, reuşind să preia discursul lui Constantinescu, să-l cureţe politiceşte de orice idealism al crezului, să-l epureze dacă vreţi de orice tentaţie şi slăbiciune personală datorată idealului societăţii civile, şi să ducă la perfecţiune manipularea poltică a temei anticomuniste. Băsescu nu e un Putin, aşa cum vor să-l facă să pară adversarii săi, ci un Elţîn al anticomunismlui. Similarităţile cu tandreţea faţă de fiică şi faţă de o anume plăcere a vieţii sînt doar întîmplătoare la cei doi. La fel, Constaninescu a fost un Gorbaciov al lui, iar Iliescu un Gorbaciov postum, ca să zic aşa, al comunismului românesc. Practic, ce e interesant în toată povestea asta e că toate figurile prezidenţiale de după ‘90, au fost clone sau contra-clone ale unor tipologii politice ex-sovietice. Ce urmează? Aş prefera unul care să nu fie un Putin al anticomunismlui.
25
Marea greşeală a intelectualilor publici este de a fi contribuit naiv în punerea la dispoziţia politicului, a lui Constantinescu, dar mai ales a lui Băsescu, a temei anticomuniste. Sînt convins că tentaţia a fost mare şi iluziile greu de stăpînit (pe alocuri au existat şi interese private), dar cred totodată că puterea şi misiunea unor intelectuali publici e să-şi poată reprima tentaţiile de revanşă istorică şi iluzia că politicul va prelua vreodată un discurs etic altfel decît într-o maniera ipocrită, pragmatică şi electorală. Nu daţi pe mîna politicienilor idealurile voastre! Asta ar trebui să fie lozinca intelectualilor publici. Orice ideal etic şi de regenerare morală a unei comunităţi, odată căzut în mîna politicienilor, va fi distrus prin decredibilizare, demonetizare, propagandă şi manipulare. Acesta este motivul cel mai puternic pentru care nu-l voi vota pe Traian Băsescu: mi-a terfelit şi manipulat idealul unei minime purificări etice în postcomunism cu cinismul unui politician de pradă. Şi-a bătut joc politic de clipele în care am crezut într-o minimă lustraţie.
26
Nu mă încălzeşte condamnarea comunismului atîta timp cît cei care au ucis oameni în comunism au pensii grase, vile şi cîini pe care-i plimbă liniştiţi prin tîrg şi a căror hrană costă mai mult decît pensia de urmaş a victimelor stăpînilor lor. Mi se părea mai etic să i se fi tăiat pensia generalui Pleşiţă, decît să vină un fost comunist şi să citească nişte hîrtii de la o tribună. Apropo, nu vreţi să-mi condamnaţi şi mie ideile la modul simbolic, timp în care să-mi dea statul o alocaţie de 3000 de euro lunar? Deşi parcă văd că o să mi le condamnaţi pe gratis, nu ca lui Pleşiţă. Şi apropo, am avut eu o presimţire cum că Pleşiţă chiar a fost distrus etic de suferinţa pe care i-a produs-o condamnarea comunismului de către Băsescu; mult mai distrus decît dacă statul i-ar fi tăiat pensia.:))
27
Dar să revin încă o dată la Marius Oprea. Personal, am făcut eforturi uriaşe de a separa grîul anticomunismului onest de neghina populisto-oportunistă, de a desface binele de rău în tot acest fluid uriaş al zonei portocalii, care a reuşit magistral în ultimii ani, din punct de vedere al manipulării, să monopolizeze, printr-un metadiscurs agresiv, tema anticomunistă. Am luptat, dar am obosit. Nu pot accepta că mi-am aruncat ochii de pomană pe istoria manipulării intelectualilor occidentali de către maşina de propagandă stalinistă, nu pot accepta că m-am gîndit degeaba la destinul şi ideile lui Willy Münzenberg, că am meditat la tehnicile lui Dzerjinsky şi, mai ales, la operaţiunile de propagandă ale lui Gibarti despre “creşterea iepurilor”. Lucrurile astea seamănă teribil. Sigur, mizele şi cadrul democratic dintr-o mică ţară est europeană postcomunistă nu le dau nici amploarea, nici fineţea lucrăturilor lui Gibarti, dar de semănat seamănă mult prea izbitor. Intelectualii antifascişti de stînga au fost manipulaţi în anii 1930 în Europa cam ca şi cei anticomunişti de dreapta în anii 2000 în România. Ce nu înţeleg unii oameni inteligenţi e că cei răi nu sînt proşti deloc, ba chiar sînt mai inteligenţi decît ei. Că sînt mult mai inteligenţi nu contează foarte mult. Ceea ce contează cu adevărat e că sînt cinici, iar arta supremă a cinicului e a te face să crezi că şi el crede acelaşi lucru; simulîndu-ţi limbajul el îţi deturnează ideile. Aş spune, parafrazîndu-l cumva pe Denis de Rougemont: cînd diavolul îţi dă dreptate înseamnă că te înşeli undeva.
27+
Dar se va sfîrşi omenirea şi iluzia că binele vine din inteligenţă şi răul din prostie tot nu se va stinge! Minciuna gnostică, iluzia că facerea de bine vine din cunoaşterea binelui e, poate, drama supremă a umanităţii. O să vă repet totuşi în zadar: binele n-are nici o legătătură cu înţelepciunea şi nici răul cu prostia.
28
Dar, riscînd acum să mă omorîţi cu pietre, vin şi plusez: comunismul ideologic n-are nici o legătură directă cu crima. Şi de pedepsit trebuie pedepsit cel care face crima. Ideile n-au nici o legătură cu faptul că oamenii ucid în numele lor. Dacă ar fi aşa, nu ar exista idee pe lumea asta care să nu fie condamnabilă oficial! Nu poţi condamna cuţitul fiindcă cineva a ucis cu el cum tot aşa nu poţi excomunica din Biserica Catolică pana cu care Luther a scris cele 95 de teze. Cu atît mai mult, nu poţi condamna, nici măcar simbolic, arma crimei, atîta timp cît criminalul umblă pe străzi, în libertate, şi rîde jovial, ba chiar – şi aici cinismul e absolut – se arată a fi de acord cu condamnarea armei cu care el a ucis. Ce par să nu observe oamenii – şi e explicabil şi asta, fără să fie însă justificabil dintr-un punct de vedere etic şi creştin – e că de avantajele crimelor lor beneficiază criminalii înşişi, dar că, în cazul în care sînt prinşi, dau vina pe ideologie şi vor să fie condamnată ea. Iluzia e supremă atunci cînd urmaşii victimelor ajung să-i creadă pe călăi şi să accepte să condamne un simplu cuvînt, “comunism”, pedepsind ritual şi inutil satîrul simbolic, dar lăsîndu-le călăilor beneficiiile materiale ale crimelor lor. Cine crede că unui criminal în serie îi pasă de reputaţia sa se înşeală amarnic. Îi pasă doar să nu fie prins de autorităţi şi recunoscut de următoarele victime. Iar dacă a fost identificat, nimic mai simplu: îşi schimbă identitatea şi înscenează un accident în care incendiază un atotuturism în care a avut grijă să pună cadavrul ultimei victime. Am văzut cu toţii în filmele americane scena asta, dar cînd a fost vorba de ideologia comunistă am vrut să vedem în condamnarea de la Parlament, cu Băsescu citind solemn sentinţa, cu scena balconului cu dl Patapievici indignat şi Vadim urlînd, nu o butaforie de prost gust, ci o revansă istorică în care priveam cadavrul simbolic al comunismului arzînd în maşina incendiată. Vai, cîtă naivitate!
29
Cît despre comunismul ăla de care vorbim cu toţii şi în numele căruia cîteva sute de mii de oameni din lumea asta au ucis milioane de semeni de-ai lor, ei bine ăla nu s-a făcut cu cărţile lui Marx şi Engels, ci cu armele dezvoltate de o Europă modernă, cu tehnicile de tortură puse la punct uneori chiar de cei ucişi, cu tehnicile de manipulare dezvoltate de Dzerjinsky şi Gibari, care sînt indivizi şi nu idei. Oamenii ucid, torturează şi mint, nu ideile în care, dacă veţi avea răgazul să meditaţi o clipă, mai degrabă acţionează decît cred. Ideile sînt ca şi cuţitele de bucătărie: poţi ucide cu ele sau găti o cină superbă pentru cineva drag. Adevăraţii şi marii criminali, adevăratele unelte ale răului, sînt indivizi precum Gibarti, Stalin, Nicolschi, Beria sau Pleşiţă, cel pe care, în timp ce comunismul era condamnat, l-am văzut plimbîndu-şi dogul pe malul Dîmboviţei, destins, cu mîinile la spate, fără aparenţa vreunei suferinţe sau a vreunei mustrări de conştiinţă. Iar uneltele astea n-au mamă, n-au tată, n-au ideologie, nu cred în nimic, nici în soarta proletarului, nici în dialectica hegeliană, nici în raiul pe pămînt. Şi nici în cel din ceruri. Sînt oarbe, crude, suple şi eficiente în a păcăli şi lega conştiinţele luminate şi cinstite, prin legăturile fine ale vanităţii, mai abitir decît poate spinteca o sabie de samurai. Tehnicile folosite de Stalin pentru a-şi asigura puterea absolută în PCUS n-au nici o legătură cu marxismul; ele sînt legile de fier ale oricărei oligarhii, duse la perfecţiune, şlefuite astfel încît să ucidă fără milă în interesul strict al celui ce le mînuieşte din vîrful piramidei ierarhice, şi care le mînuieşte cu acelaşi cinism cu care mînuieşte şi ideile “în numele” cărora ucide. Fiindcă, aşa cum a înţeles Michels, în oligarhiile odată solidificate piramidal, ideologia devine un simplu pretext, o simplă prelată trasă peste secretele puterii, un limbaj de lemn sau de metal, cinic, artificial şi profund ipocrit al dominaţiei. Tehnicile acelea sînt folosite şi azi eficient, despuiate parşiv de mantia ideilor comuniste, sub care se vede trupul bine antrenat al cinismului, şi folosite îndulcit, la scară mică, democratică, în jocuri intestine de partid, oriunde în lumea democratică, în ierarhia superioară a marilor corporaţii, la vîrful oricărei forme de manifestare a puterii. Ţinute acolo, nu mă deranjează. Mă simt cît de cît în siguranţă. Însă ce e trist e că în România, ele au fost scoase un timp în afara partidului sau a corporaţiei, lăsate să meargă pe stradă, să stea de vorbă cu oamenii, să bată la uşile înţelepţilor zilei, să ucidă oameni pe vremea lui Iliescu şi idealuri pe cea a lui Băsescu. Iar intelectualii publici s-au dovedit slabi şi neputincioşi, ca noi toţi. Neputincioşi în faţa iluziei, a vanităţilor, a resentimentelor, a nevoii de revanşă.
30 – Post Scriptum
Aşa se face că cineva a pus într-un blender uriaş caractere adevărate şi interese meschine, onestităţi şi complicităţi voalate, entuziasm naiv şi puroi uman, oameni respectabili şi lichele; apoi, acel om a apăsat pe buton şi i-a transformat într-o pastă omogenă, indiscernabilă, un compost bine tasat, vîscos ca o băutură energizantă de mere paradisiace. Ce a fost acel om? Un comunist fireşte, dar unul convertit, care pe un fals drum al Damascului a înţeles că e profitabil să-şi scoată de pe ochi solzii comunismului. Fusese vreodată comunist? Nici vorbă. Nu fusese niciodată nimic şi tocmai de aceea era pregătit să poată fi orice. Aşa sînt toţi oamenii puternici ai lumii. Azi sînt atît de convinşi de un lucru tocmai fiindcă mîine pot fi la fel de bine convinşi şi de contrariul lui.
Vă daţi seama în ce situaţie aberanţă ne aflăm? Marius Oprea e ţinta anticomuniştilor. Da, Marius Oprea e urît de anticomunişti. Cel care s-a bătut să scoată din ascundere fiinţa comunismului a devenit, iată, nefiinţa lui. De ce? Fiindcă a trecut de partea duşmanilor politici actuali ai anticomuniştilor? OK, să zicem că aşa e, dar să ne întrebăm cine sînt aceştia. Nu cumva foştii fraţi anticomunişti de ieri, dar care azi s-au transformat/au fost transformaţi în duşmani politici? Ieri erau cu noi, azi sînt contra noastră, deci li se anulează certificatul de buni anticomunişti şi primesc, odată cu noua lor calitate de duşmani politici de circumstanţă şi toate stigmatele pe care anticomuniştii le administrează contra comuniştilor. Ooo, foarte bine o să spuneţi! Meritau asta, fiindcă s-au aliat cu comuniştii şi n-au mai fost anticomunişti pur sînge, aşa cum erau cînd erau aliaţi cu anticomuniştii autentici! Merită să păţească ce păţesc fiindcă au trădat cauza anticomunismului. OK, zic eu, dar şi voi, anticomuniştii, aţi trădat cauza anticomunismului, cînd v-aţi aliat cu comuniştii, anul trecut. Voi n-aţi mai trădat cauza atunci? Nu, zic ei, fiindcă noi ne-am aliat cu comuniştii spre binele ţării. Aaaa, zic eu, înţeleg! Deci voi, anticomuniştii adevăraaaaţi îi pedepsiţi pe anticomuniştii faaalşi, arătînd că sînt de fapt comunişti, adică anticomunişti mascaţi, lupi travestiţi în oi, fiindcă s-au aliat cu comuniştii adevăraţi, dar spre răul ţării, nu ca voi, spre binele ei. Ai înţeles bine, zic anticomuniştii adevăraţi. Da, zic eu, dragi anticomunişti adevăraţi, să-i notăm cu AA, că ne e şi nouă mai uşor, dar dacă mîine o să vă aliaţi din nou cu aceşti anticomunişti falşi (AF) în detrimentul adevăraţilor comunişti (AC), cu care voi v-aţi aliat ieri spre binele ţării, ce-o să se întîmple?
31 Post post scriptum
Să notăm relaţia 1, în care anticomuniştii adevăraţi se aliază cu adevăraţii comunişti spre binele ţării, cu AA+AC=BŢ ca s-o deosebim de relaţia 2, în care anticomuniştii falşi se aliază cu comuniştii adevăraţi, dar spre răul ţării: AF+AC=RŢ, unde BŢ şi RŢ reprezintă binele, respectiv răul ţării. Păi, simplu, zic anticomuniştii adevăraţi (AA): dacă va fi aşa cum sugerezi, şi de ce n-ar fi? – doar sîntem oameni politici nu sfinţi, asta înseamnă că: noi rămînem AA – adică anticomunişti adevăraţi, iar AF devin şi ei AA, ca şi noi, în timp ce AC rămîn tot AC. Ecuaţia AA+AC=BŢ o ştergem din memorie, ecuaţia AF+AC=RŢ o păstrăm pentru şantaj şi demonstrăm că e adevărată ecuaţia AA+AA(foşti FA)=BŢ. Aha, zic, pînă aici am înţeles, ce nu înţeleg e de ce nu există nicăieri, ca termen măcar, CF, adică comuniştii falşi. Avem anticomunişti adevăraţi, (adică voi, PDL-ul), avem anticomunişti falşi/apostaţi (PNL) şi avem adevăraţii comunişti (PSD-ul). Şi mai avem, fireşte, binele şi răul ţării, care se decide în funcţie de cei cu care vă aliaţi voi la un moment dat. Bun, pînă aici am înţeles! Ce nu înţeleg, şi spun asta, aşa, de amorul conversaţiei, e unde sînt falşii comunişti? Din ăştia de ce nu avem în schemă? Ee, acum să vă văd!
sfirsit
Mihai Goţiu azi la 12:01 |
Mircea Sandu: Acum... o să vedem asta cu băut din iaz...
Dragoș Năstase: Nu... e un pahar de [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 16 Feb la 11:11 |
Numărul deceselor în urma hipotermiei este tot mai mare. Autoritățile iau măsuri, Raed Arafat [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 16 Feb la 11:07 |
Geamurile fumurii se lasă ireal de încet în jos. Albul zăpezii îmi lovește retina. Îmi [ citeste mai departe ]
Tudor Darie 16 Feb la 01:43 |
Aveam șase ani când am auzit o teorie frumoasă despre tineri. Cel care mi-a spus-o nu era un [ citeste mai departe ]
Marius Cosmeanu 15 Feb la 22:15 |
Într-un audiovizual în care ayatolah e Dan Diaconescu iar precursor, mai bretelatul său [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 15 Feb la 20:56 |
E şi-n Caţavencii.ro
Fiindcă tot sîntem în criză de prezidenţiabili n-ar fi momentul să [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 15 Feb la 17:05 |
Asocierea dintre Federația Română de Fotbal și Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a fost [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 15 Feb la 15:35 |
Se pare că presa a atins limita: fundul lui Boc. Facebookul a ars în flăcări deontologice şi [ citeste mai departe ]
Daniel Oanta 15 Feb la 14:36 |
Coaliţia la guvernare susţine tratatul fiscal european, deşi părerile privind tratatul privind [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 15 Feb la 13:29 |
Vezi şi Caţavencii.ro
Dacă nu s-a dus cu Ponta în America, fiindcă nu ştie engleza, Crin [ citeste mai departe ]
Lucian Isar 15 Feb la 12:45 |
Noul guvern promoveaza si un nou program de guvernare. Acest program are 3 mari componente : 1) [ citeste mai departe ]
riscograma.ro 15 Feb la 11:22 |
Mihai Răzvan Ungureanu: "Militarii îngheaţă la deszăpeziri, locuitorii stau la căldură. [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 15 Feb la 09:05 |
Marți (ieri), în jurul orei 18.00, un prieten mi-a semnalat un articol publicat de [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 15 Feb la 05:12 |
Celor 300 de candidați tineri şi cu studii în străinătate care aspiră la funcția de consilier [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 14 Feb la 23:21 |
... de fiece data cand cred ca mai jos nu se poate cobori, ceva se incapataneaza sa ma convinga de [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 14 Feb la 23:15 |
Dacă întreaga masă a lui Stamate reuşea să se sprijine pe calcule şi probabilităţi, iată [ citeste mai departe ]
Tudor Darie 14 Feb la 23:14 |
În ultimele zile, ortacii lui Voronin se plâng pe site-ul grenada.md că poliția a inițiat o [ citeste mai departe ]
Mihai Eminescu 14 Feb la 22:02 |
Iunie 1882
Îngerul meu blond,
Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă [ citeste mai departe ]
Daniel Oanta 14 Feb la 13:59 |
În anul de graţie 2009, când un cumul de factori externi si interni au forţat Romania să [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 14 Feb la 13:10 |
Zahar Prilepin, un scriitor rus de care v-am mai povestit aici, spunea zilele trecute pe BBC despre [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 14 Feb la 10:36 |
Pe când era Prim Secretar al Partidului Socialist Francez, François Mitterand a fost întrebat de [ citeste mai departe ]
Dan Duca 14 Feb la 10:06 |
"Asta este o ţară care a făcut vedete din toate pipiţele şi nu-şi respectă veteranii de [ citeste mai departe ]
Cristian Cojanu 14 Feb la 09:19 |
Din 40.000 de bucureșteni anunțați pe facebook au fost numărați la Protestul [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 14 Feb la 00:41 |
… si nu, asta nu are nimic de-a face cu ecologia. Are de-a face cu politica. Mai exact, cu [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 13 Feb la 18:57 |
E şi-n Caţavencii.ro
Acum vreo cîţiva ani, cînd se bătea în apariţii la inundaţii cu pe [ citeste mai departe ]
Lucian Isar 13 Feb la 18:55 |
Economia Romaniei opereaza intr-o lume aflata in flux in care diferentele si nuantele conteaza. [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 13 Feb la 16:38 |
Update. Nu rezist. Am auzit declarația lui MIrcea Toader (PDL): unul [ citeste mai departe ]
Bogdan Ciuclaru 13 Feb la 16:21 |
Transmitem alb-negru! De dragul contrastului. De alb se ocupa iarna. De negru...lopetile.
Primul [ citeste mai departe ]
Ionel Blănculescu 13 Feb la 14:02 |
Am cumpanit mult daca sa public pozitia mea referitor la, de ce falimentul Greciei ar putea sa [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 13 Feb la 07:18 |
Că Victor Ponta își asumă un discurs de învingător anticipat nu ar trebui să deranjeze prea [ citeste mai departe ]
| 1mergem ,mergem inainte domnul sandu presedinte.... chiar de ninge ori de ploua i se rupe ...tot in doua... | ||
| 2@No more ACTA for me, thank you! | Pagina lui Dragos Stanca. Ia uite ce i-a raspuns @Goth lui Radu Neagu. @Goth Beeton! Esti mare!... | ||
Bogdan TM la ACTA a devenit un caz patologic de isterie în masă| 3@araders: nu basescu se pronunta in legatura cu proiectul de la Rosia Montana, el doar a vorbit. De pronuntat se pronunta cei de la Ministerul Mediului, de fapt de la o comisie de specialitate de la Minister,... | ||
| 4hahahaha s-a mai demonstrat odata ca banul cumpara totul in tara asta , cum i-a cumparat si pe aia din RM , aia de vindeau copacii azi si maine ii scoteau si-i plantau mai la vale si-i vindeau iar a doua... | ||
| 5Buni, foarte buni. Felicitari! Sunt f. mirat ca nu a devenit viral. Sunteti buni, sunteti buni, la lopata si carbuni :)... | ||
| 6In plus Mircea Sandu isi vede de ce are el de oferit si nu a aprobat niciuna din aberatiile tip radem Rosia si Bucium etc. si a ignorat toate replicile in genul asta, continuand pe ideile sale. Iar dialogul... | ||
| Mihai Goţiu 26177 citiri |
| Costi Rogozanu 11887 citiri |
| Cristian Teodorescu 9877 citiri |
| Ciprian Domnişoru 8916 citiri |
| Remus Cernea 5553 citiri |
| Alin Fumurescu 4383 citiri |
| Cristian Bândea 3951 citiri |
| Constantin Creţan 3789 citiri |
| Dorin Tudoran 3771 citiri |
| Dan Duca 3760 citiri |
| Mihai Goţiu 8 postari |
| Cristian Teodorescu 4 postari |
| Costi Rogozanu 4 postari |
| Lucian Isar 3 postari |
| Ciprian Domnişoru 2 postari |
| Dorin Tudoran 2 postari |
| Cristian Cojanu 2 postari |
| Alin Fumurescu 2 postari |
| Constantin Creţan 2 postari |
| Daniel Oanta 2 postari |
| Mihai Goţiu 117503 citiri |
| Costi Rogozanu 62446 citiri |
| Cristian Teodorescu 50768 citiri |
| Alin Fumurescu 32245 citiri |
| Remus Cernea 22529 citiri |
| Ciprian Domnişoru 19444 citiri |
| Iulian Leca 18657 citiri |
| Dorin Tudoran 17691 citiri |
| Viorel Dobran 17128 citiri |
| Cristian Bândea 13966 citiri |
| Mihai Goţiu 42 postari |
| Cristian Teodorescu 27 postari |
| Costi Rogozanu 27 postari |
| Dorin Tudoran 17 postari |
| Constantin Creţan 11 postari |
| Alin Fumurescu 11 postari |
| Iulian Leca 10 postari |
| Viorel Dobran 10 postari |
| Ciprian Domnişoru 7 postari |
| Cristian Bândea 7 postari |
© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
brustureanu la
Norbi la
mitru la
dan la
Elena la
@ A I
Buna si, dupa cum vad, consistenta revenire, mestere! Nu stiam unde ati disparut in ultimele zile. Voi reciti si aici textul, sa vad ca au intervenit ceva modificari fata de versunea pe care o stiam. Acum, cred ca incercati rabdarea cititorului de blog, ma refer la dimensiunea postarii, chiar mai ceva decit mine! Spor!
2009-11-16 21:37:48 | Raporteaza
Il ciresc miine coane Alecu,acum seara ceva mai usor inainte de culcare
2009-11-16 21:38:20 | Raporteaza
Haide domne, cine-i crede?
Exista doar lupta pt putere. Unii s-o castige, altii sa n-o piarda. Asta-i alfa si omega politichiei. Toata frumusetea e atunci cand e castigata usor si pierduta demn, ca vesnicia-i nu-i decat in ceruri.
Iar intre cele doua momente nu-i decat vietuirea nostra. Pentru noi, doar pt noi, cea mai importanta faza…
2009-11-16 21:51:18 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
e un text mai lung, recunosc, dar vorba lui Creanga:) n-am avut timp sa scriu scurt. cit despre cititorul de blog, are pe la colegi ce citi, in caz ca nu suporta sa citeasca astfel de texte. spor si dvs!
2009-11-16 21:53:58 | Raporteaza
Aline,
intai si intai, bine ai revenit, ca iti duceam dorul!
incep cu sfarsitul, ca n-am reusit sa citesc textul integral: cred ca extremele adevaratii anticomunisti si falsii comunisti de fapt nu exista! Sunt entitati pure, care se hranesc cu ambrozie si beau nectar, ascultand muzica astrelor, iar in poluarea din Romanika au conditii propri de viata, pur si simplu!
asadar raman categoriile intermediare: falsii anticomunisti si adevaratii comunisti. Acestia din urma sunt pe cale de disparitie biologica, deci raman “in luminile rampei” doar falsii anticomunisti. ASTIA SUNT, ai nostii ca brazii!
in concluzie,sa ne tina Dumnezeu rabdatori, sa mai asteptam “un pic” pana ce d-l Liiceanu et comp. sunt dispusi sa isi asume pacatele, sa-si tunda pletele si sa imbrace rasa….
astazi, cu spionii, s-a folosit mult termenul “debrifare”. dezipocrizare exista???
2009-11-16 22:08:48 | Raporteaza
uffff!!! lung text! l-am citit din 2 in 2! miine pe lumina citit mai cu atentie !
2009-11-16 22:09:11 | Raporteaza
erata: conditii improprii, of course.
2009-11-16 22:11:12 | Raporteaza
Aveti,încă o dată, toata admiratia mea sinceră, d-le Ionescu. Presupun ca titlul este o aluzie la “Banality of evil”. Cam lung textul pentru un blog, relativi putini vor avea rabdarea să-l citească pana la capăt. I-ar sta mai bine în Dilema Veche ŞI in Academia Caţavencu (nu că aici ar sta rau, să nu ma intelegeti gresit). După “Băsescu,capul lui Vadim si cadavrul doctorului Flaubert”, acesta este cel de-al doilea articol al dvs care va fi fwd. la toata lista de adrese din casuta mea de mail.
2009-11-16 22:24:42 | Raporteaza
@Emil
mersi. si mai mersi si pt “…cadavrul doctorului Flaubert”. spor!
2009-11-16 22:27:58 | Raporteaza
@ A I
Corect, au de unde alege, sint peste 50 de bloguri pe platforma, dar ar fi pacat sa o faca excluzindu-l pe acesta! Eu ramin la parerea buna, si la micile observatii de asemenea, de la prima lectura. N-am reusit insa sa-mi dau seama daca au aparut modificari, oricum din cele fundamentale n-au aparut. Cred ca elenick a prins ceva din esenta textul, iar observatiile ei nu sint char desarte! Bun termen dezipocrizare, dar nu cred sa aiba curs la noi, aici, unde-s codri verzi de brad…
Cind ai vreme, treci alaturi, la dl. Ionescu/Ionesco la o cafeluta!
2009-11-16 22:28:34 | Raporteaza
Ma doare capu, ma credeti sau nu da l-am citit tat, tat de la cap la coada.
Cum zicea cineva cartile bune sunt acelea care ai impresia ca le-ai putea si tu scrie.
Desi textu ie lung totusi ie incomplet:
1. Anticomunistii se feresc ca de draqu sa se declare capitalisti. O dau cotita ca-s de dreapta si ca lupta impotriva mogulilor sau a imbogatitilor. Poate oare exista o societate capitalista fara capitalisti? Nu cumva termenu de “capitalist” e considerat prea dur si-i sperie pa mujici?
2. Toti “anticomunistii” de opereta promit ca prin actiunile lor poporu va trai mai bine. Nonsens, intro societate capitalista rolu statului e minimal si deci nu pot promite asa ceva ca nu sunt iei in masura.
2009-11-16 22:30:46 | Raporteaza
elenick, nu-s de parere ca adevaratii comunisti sunt pe cale de disparitie, din contra as zice, pe masura ce se uita trecutu apar din ce in ce mai multi, chiar si-n Germania partidu Links are vro 15%.
Multi sunt comunisti fara sa-si dea seama. Imi amintesc ca atunci cind s-a prabusit Cotidianu, nea Morar l-a injurat pa Nistorescu ca l-a dat afara pa Patrascoiu spunind ca nu respecta democratie? I-am raspuns atunci ca in o firma NU EXISTA democratie.
2009-11-16 22:37:07 | Raporteaza
Liviu Antonesei
sint niste modificari pe ici pe colo. e incomplet fiindca a trebuit totusi sa ma opresc la 50 000 de semne:) o sa continui in partea a doua, cindva. vin la cafelutza imediat, mersi:))
neamtule
in primul rind mersi pt efort
2.unii da, altii nu. nu exista capitalism fara capitalisti, dar exista capitalsti fara capitalism si aia erau fostii stabi.
3. nu in orice capitalism statul e minimal. vezi contrele dintre laburisti si conservatori in GB anii 80, unii privatizau, veneau ailalti si nationalizau la loc. sau la americani cu New Dealu. capitalismul face cind asa, cind invers, cind minimalizeaza statul, cind il maximizeaza.
ca omu, cind are mult mai da si de pomana, cind are putin, se zgirceste si la malai. e capitalsit si asa, si asa. comunism e doar cind nationalizezei tot si e nasol, cum si cind privatizezi tot e nasol: vezi rata accidentelor de tren in Anglia, unde s-a privatizat CFRu lor si in Franta, unde e de stat si e boierie. Sfatul meu e sa nu mergi ci trenu in Anglia!:)) in trenurile locale e chiar jegos
2009-11-16 22:47:23 | Raporteaza
nea Aline io nu vorbesc de spritz ci de vin pur..
ADEVARATU capitalism ie ala de care zic io, restu ie ca-n Germania “Soziale Marktwirtschaft”. Atentie nu zic ca asta ar fi rau da vorbesc de tendinte, de puritate, de fete mari.
P.S te avertizez ca ma pricep la trenuri si la avioane cel putin la fel de bine cit te pricepi matale la invirtit vorbe.
2009-11-16 23:01:00 | Raporteaza
e adevarat, e destul de profund pentru ora tarzie.
totusi am avut rabdarea sa-l citesc in intregime. si nu-mi pare rau. de asemenea, in incercarea de a-mi da seama ce anume v-a determinat sa scrieti acest text, am facut un pic de documentare pe net. asa am dat peste epitetele pe care i le-a atribuit ion iliescu domnului oprea. incredibil.
cand cautam pe net, am dat si peste un articol din ‘le figaro’ (de fapt, fragmente din articol postate pe realitatea.net), articol referitor la atitudinea anticomunista luata de diverse persoane in romania, una dintre acestea fiind a d-lui marius oprea. (corecta, de altfel.)
interesanta mi se pare si pozitia luata de fostul procuror dan voinea: “un ceausescu viu ar fi ajuns azi senator”.
2009-11-16 23:05:25 | Raporteaza
Nuanţez un pic, prima lectura a fost la modul devorare, a doua a fost mai aşezată. Împartaşesc acelaşi respect profund pentru Marius Oprea (nuş ce am de îmi tot vine în minte Gabriel Oprea,Doamne iarta-ma) şi m-am infiorat cand am citit acel interviu cu domnia sa, interviu in care vorbea despre cei executaţi de Securitate, îngropaţi pe aiurea, descoperiţi şi deshumaţi datorită cercetărilor domniei sale. Şi despre indolenţa Ministerului Internelor în cazurile respective, acelaşi minister care cheltuise în trecutul apropiat peste 1 miliard de lei vechi, pentru a o căuta pe Elodia.
Iahve, Dumnezeul creştin şi cel islamic sunt Unul, cel puţin după canoanele islamice.
Subscriu fără rezerve la absolut toate celelalte idei. Închei, pe Realitatea tocmai perorează în direct pe tema Hayssam şi mă bruiază caţiva exponenţi de seamă ai faunei atat de exact descrisă: onorabilul domn Boureanu, suava doamnă Udrea (cata siguranţă! câtă elocinţă! ce înseamnă studiile doctorale în Ştiinţe Militare), fratele întru ideologii al domnului Băsescu, l-am numit aici pe Cozmin Guşă, precum şi doamna Norica, cea care mie unul îmi evocă, în calitate de pasionat amator de istoria patriei,pe Ana Pauker. Sper să nu fie interpretată această formulare ca un misoginism sau o aluzie la anumite trasturi fizice, este vorba strict de atitudinea exhibată în spaţiul public.
2009-11-16 23:14:49 | Raporteaza
nea Aline cred ca-i incurcat-o, ai bagat testu asta kilometric in speranta ca nu ti-l citeste mai nimeni. Te-ai inselat amarnic, sa te vad cum scoti camasa cu kilometrii de prostari. Cred ca trebe sa-o stergi miine.
P.S Am auzit deja trompetele, suna mobilizare generala, ie drept ca iei citesc mai incet si asteapta aprobari!
2009-11-16 23:25:33 | Raporteaza
@emil
1. Iavhe si Alah nu sint una si aceeasi persoana; asa cred eu.
2. Nu va uitati dvs la teveu! Pe bune. va pierdeti vremea:)
2009-11-16 23:27:02 | Raporteaza
@ Alin Ionescu
Da, intre timp am verificat pe exemplarul anterior, am vazut ca nu e tot aici, n-am observat modificarile, dar nici n-am umblat cu lupa.
Stau de vreo doua saptamini fara cablu si e atit de bine ca ma tem ca mai las sa treaca o luna, doua, asa. nebunia e ca nu ma simt mai putin informat, ba din contra!
2009-11-16 23:35:54 | Raporteaza
…chapeau! (nu-s de acord cu toate, dar asta nu schimba nimic admiratia).
2009-11-16 23:37:22 | Raporteaza
Aaaoleooo, păi aici e de sapă, fraţilor!
Nu se face ziuă şi-s aci!
Până atunci o mică-mică întrebare la chestia asta:
”Iavhe si Alah nu sint una si aceeasi persoana…”
Nu??? Cum nu??? De ce nu???
Păi nu de la Ismael din Vechiul Testament pretinde Mohammed că vin ai lui??? Păi nu de-aceea spune el că trebuie să pună lege-n neamul lui, să nu-i rămână seminţia în afara ”oamenilor Cărţii”???
Ba io zâc chiar mai mult: că între Iahvele din Vechiul, Dumnezeul din Noul şi Allahul din Coran NU există nicio diferenţă! Diferenţe sunt între modurile noastre percepţie mai degrabă…
Sub rezerva că Dacă_nu_nu…
2009-11-16 23:39:42 | Raporteaza
si eu citesc al naibii de incet (chiar fara aprobare, pa cuvant!). Mai am trei randuri si termin paragrafu doi. Revin dupa al zecelea, cu critici justificate, desigur. Dupa alegeri. Astea de acum.
2009-11-16 23:42:55 | Raporteaza
Io chiar ma gindesc sa-mi iau miine conced ca n-as vrea sa lipsesc atunci cind va-ncepe sa curga singe…
2009-11-16 23:47:26 | Raporteaza
LA
Mi se pare corect
AF
chapeau aussi monsieur
vom vorbi, cu siguranta, mai ales ca de la textul dvs in care devoalati delicat secvente din trecut am ramas cu sentimentul ca, intrucitva si oarecum, am mers la un moment dat pe aceleasi carari. Acum, iata, padurea s-a rarit pret de citeva clipe. intre noi se facu luminis, si ne-am putut face cu mina. E frumos ca s-a intimplat asta
2009-11-16 23:48:09 | Raporteaza
respectos va rog: nu mai pomeniti de Iahveh. Elohim is the real thing!
2009-11-16 23:52:02 | Raporteaza
daca nu cine stie
ar trebui sa discutam mult si fata catre fata, zau asa. Eu am spus ce cred. Da, Ismael e fiul lui Agar si al lui Avram, dar Alah nu e aceeasi persoana cu Dumnezeul lui Avram.
2009-11-16 23:55:51 | Raporteaza
…are the real thing… ok…
pentru a evita comentariile rautaciste: Elohim care daca sunt apai este si gata! Jos cu ceilalti Dumnezeu!
2009-11-16 23:58:58 | Raporteaza
Acuma, aici e o dicuţie lungăăăăăăăăăăăăăă, lungă, lungă. Sigur că discutăm, de ce nu. Deşi nici ce-a scris… Altprost, mai sus, nu e de neglijat!!!
(Văd că deja suntem trei… alţi!).
2009-11-16 23:59:32 | Raporteaza
@altprost
acelasi prost va roaga la rindu-i sa nu intram in discutii teologice. Sincer, nu e locul lor aici. Si nu e “thing” e “person”. Am tacut.
2009-11-17 00:00:00 | Raporteaza
Ba ma zapaciti de cap, cine mai sunt si astia Iahveh, Elohim, Agar, Avram? Tot anticomunisti sau portocali ca nu-i totuna?
Ramineti la subiect nu-ncepeti sa bateti cimpii ca si asa m-ati obosit al draq, ma duc sa beau ceva ca-mi plezneste capu de concentrare.
2009-11-17 00:02:30 | Raporteaza
tac si eu, rushinat… Pentru moment. De fapt, incercam sa preintampin varsarea de sange stropind cu sos de chili. Uneori functioneaza.
2009-11-17 00:03:56 | Raporteaza
EVRIBADI
are dreptate neamtu. ma duc sa beau si eu ceva:) sa raminem la subject!:))
2009-11-17 00:04:36 | Raporteaza
Chiar! Ce-are prefectura cu dictatura lu Sylla???
Mă duc să-mi beau şi io siropu… Dac-ajută unu din ăia de mai sus, scap cumva de gripă.
Daca_nu_nu!
2009-11-17 00:08:08 | Raporteaza
Unde pot regăsi tabloul pe care l-aţi descris la 18?
2009-11-17 00:08:58 | Raporteaza
ferm
ar fi nepoliticos si lipsit de onoare din partea mea sa vi-l indic explicit. dar, cu putina intelepciune, il puteti recunoaste singur. succes!
2009-11-17 00:17:43 | Raporteaza
BA BINE CA NU
IDEILE UCID CEL MAI TARE
IDEILE pe stil nou (IDEEN , Idees, Ideas) sunt gaselnitza sec 18 la sfarsit sec 19 inceput.
INCEPUTUL SFARSITULUI (cam cu si dupa Hegel):
Moses Hess, Marx, Nietzsche, Trotski/Lenin, Mussolini, Hitler, Sartre, Mao – totzi dementzii, nihilistii si monstruosii.
Apoi marii libertarieni, socieatatea deschisa, laba si coitul multe, vesele sau triste…
Ce mi-a placut cel mai mult in ultima vreme:
“Îmi place (fără excepții) muzica de la origini până la Haydn. De la Haydn încoace, rândurile se răresc simțitor.
”
Harry Tavitian
aici:
voxpublica.real../
Si mai cred ca RO e alcatuita din ticalosi mitocani + ticalosi cu staif + niste amaratzi
2009-11-17 00:21:33 | Raporteaza
@Neamţu Ţiganu – ai spus: “Am auzit deja trompetele, suna mobilizare generala, ie drept ca iei citesc mai incet si asteapta aprobari!” Te contrazic amical, s-o fi dat adunarea generală, dar la calibrul textului ăsta, cred că majoritatea vor uita peste 10 randuri ce au citit mai înainte. După maxim 3 capitole, vor renunţa. Iar comentariile făcute vor fi bâte in baltă.
2009-11-17 00:26:15 | Raporteaza
Nu înţeleg de ce aţi fi nepoliticos sau lipsit de onoare. Ştiţi ce am să fac? Iau primele trei bloguri politice wordpress şi mă uit să văd cam care e raportul de înjurături. Nu cred că va dura mai mult de jumătate de oră.
2009-11-17 00:26:48 | Raporteaza
NimFil
vai, ce rau poti fi:)) eee, aici, iata, ne despartim de-a dreptul, draga prietene. Eu nu cred ca ideile ucid, ci oamenii. Ca se folosesc de idei ca s-o faca, asta nu le invinovateste pe ele, ci pe oameni.
2009-11-17 00:28:55 | Raporteaza
fem
sincer, nu cred ca e cazul. mai bine va ocupati timpul cu ceva folositor. zau, asa! oricum, nu asta e sensul major al textului.
2009-11-17 00:31:12 | Raporteaza
Domnu fem!, te rog io sa numeri injuraturile pe tot trimestru, da ai grija sa nu-ti dea cu virgula!
2009-11-17 00:45:01 | Raporteaza
@Alin I
fiecare cu ideile dunmisle
asta e; end of story;
Eschatologie
Recomand mereu Tarkovsky:
Nostalgia si mai ales Sacrificiul (Offert)
si repet: muzica europena pana la Haydn inclusiv
( nu vorbesc nimic de jazz 1990 – 1950 care salveaza intrucatva rusinea secolului XX)
2009-11-17 00:49:40 | Raporteaza
Nim Fil
intre oameni normali, cind ideile se despart, ramine admiratia. pe a mea o aveti.
2009-11-17 00:56:13 | Raporteaza
Eu cred că e cazul. Fiindcă în ultima lună am citit Constituţia libertăţii de Hayek şi Sociologia religie de Weber şi cu toate acestea mi-o iau mereu în freză ca postac portocaliu. Sînt, adică, cel mult un om de bună credinţă dar uşor de manipulat.
Am făcut mica cercetare. Primele trei bloguri politice de pe trafic.ro sînt codroşu.ro, mirceabadea.ro şi ciutacu.ro.
Pe codroşu.ro trendul e clar anti-băsescu. Băsescu e asociat cu Ceauşescu şi pe prima pagină sînt fotografii cu ţigani de la mitingurile lui Băsescu. Primul comentariu peste care am dat a fost ăsta:
“ella
November 16th, 2009 la 17:15
asa domni se pot gasi numai la pd-l. ar trebui bagati la inchisoare. jos basescu”
Are rost să mă refer la următoarele două? Încercaţi să rezistaţi mai mult de jumătate de oră pe blogul lui ciutacu cu comentarii pro-băsescu, oricît de timide, şi vă dau o bere.
Oameni pe care-i stimez (de ex. Fumurescu sau Antonesei fiindcă tot sîntem aici) sînt anti-Băsescu. Nu simt nevoia acută de a-mi explica de ce ei, după părerea mea, greşesc. Nu sîntem într-un sec al Raţiunii, doar domnul CTP – şi el stimat de mine, totuşi – poate crede că societatea şi politica se pretează la o raţiune de tip matematic, în care drumul de la premise la concluzie e pur logic.
Din punctul meu de vedere, mi se pare ridicol că sînt nevoit să precizez că vorbesc doar în numele meu şi nu reprezint nici un alt portocaliu, e o diferenţă de un pas între a spune că susţinătorii lui Băsescu sînt ţigani, alcoolici şi drogaţi sau a spune că raţiunea acestora e viciată.
Spuneţi că nu acesta e sensul major al textului. Tot ce se poate. Însă mie nu-mi recunoaşteţi competenţa de a discuta alt sens în afară de acesta. Pentru că în cîteva rînduri spuneţi despre cei care au ideile mele că sînt incapabili să privească lucrurile raţional.
2009-11-17 00:58:30 | Raporteaza
Io v-am spus, nu ideile ucid, nici oamenii de dragul de-a ucide, ci lupta pt putere presupune uneori existenta pretextului teoretic care sa-ti dea dreptul de-a ucide. Si, daca tot ati pomenit niste dumnezei daca n-o fi unul si acelasi, si cu ei tot asa. In numele lor inca se ucide, dar de fapt pt putere. De unde concluzia: ipocrizia omului e natura lui secundara, cea primara fiind sociala. Cum sa nu fie si banala?
Culmea e ca la noi tocmai intelectualii, nu si dispretuitul bobor, inca mai au impresia ca lupta se da intre comunisti/ism si anticomunisti/ism. Se pare ca traiesc inca in lumea basmelor, cu buni si rai luptandu-se aprig. De luptat, e lupta mare, dar pt altceva…
2009-11-17 01:01:53 | Raporteaza
@Alin I
Merci pentru apreciere
Reciproca o fi mai curand adevarata.
Eu chiar n-am ce merita; nici nu scriu, nici nu fac nimic; aproape nici nu mai gandesc;
mai injur la politruci fara prea multa patima; vor crapa oricum
2009-11-17 01:04:13 | Raporteaza
domnule Nimicuri,
incercati si Sex Pistols (nu salveaza nimic – in afara Reginei, desigur – doar demasca aceeasi rusine).
2009-11-17 01:06:53 | Raporteaza
@altprost
am incercat cu
Sex Pistols dar mult mai mult cu PIL Public Image Ltd .
mai bun.
sau mai bine cu Stranglers
si cel mai bine cu Talking Heads
acum nu prea mai incerc
2009-11-17 01:13:26 | Raporteaza
domn fem!
ai promis ca numeri injuraturile si ce-ai facut? Sa-ti fie rusine.
Te felicit ca citesti carti asa groase.
Nea Alin a vorbit de ipocrizie si nu i-a scos din ecuatie p-ailalti ci i-a inclus. Totusi portocalii au perfectionat sistemu si i-a dat ca exemplu.
2009-11-17 01:17:02 | Raporteaza
fem
o sa incerc sa va raspund punctual si coerent. cit post si eu, ca e cam tirziu:)
1. eu nu v-am perceput nici ca postac, nici ca portocaliu, nici ca vernil, nici ca nimic. eu v-am perceput ca un om curios, onest si inteligent. 2. respect optiunea dvs politica
3. un n-am intrat nici pe blogul lui ciutacu, ci pe al altcuiva, da sint convins ca aveti dreptate. e oribil acolo.
4. postacii portocalii sint aceia care, orice ar face si zice dl TB considera ca e bine facut si bine zis. sint cei care cred si afirma in cuvinte urite ca eu, scriind critic despre TB, o fac nesincer si interesat; ba chiar m-au jignit. e adevarat ca cu ei m-am confruntat aici, in subsolul postarilor mele si recunosc ca asta mi-ar fi putut deforma perspectiva.
5. eu prefer sa discutam rezonabil, nu sa ne lasam in voia pasiunilor politice.
6. da, opinia mea e ca electoratul portocaliu are un nucleu dur, care uneori frizeaza fanatismul.
7. am avut aici si postaci de alte culori, pe care i-am ignorat sau ironizat. e celebra postarea unei dne, katrina, fana Antonescu. care m-a “injurat” fara sa inteleaga ca era un text ironic la adresa lui basescu. Rosii nu prea m-au vizitat;))
8. Da, politica nu se preteaza la o intelegere matematica, a spus-o Aristotel primul:) va recomand Etica nicomahica.
9. va recunosc si competenta, si onestitatea. de-aia, iata, comunicam si cred ca o facem cit de cit omeneste.
10. Nu cunosc motivele exacte pentru care dvs votati cu Basescu. Daca insa votati cu el fiindca a condamnat comunismul, vrea modernizarea Romaniie, lupta contra mogulilor si a grupurilor de interese nelegitime, eu consider ca va inselati. Daca votati insa considerind ca din proiectul sau politic dvs ca persoana privata veti avea de cistigat in mod legal avantaje, consider ca optati corect. Asta e tot:))
A, ba nu, mai e si
11. neamtu are dreptate:))
2009-11-17 01:18:42 | Raporteaza
ok, scuze. Am votat si eu cu Stranglers, acum as stampila pe Byrne si compania, dar e bun si asta nou. Haydn, nu? Pare in regula.
2009-11-17 01:18:50 | Raporteaza
bine, am mai citit cateva randuri, in diagonala, desigur, si as zice asa (la subiect? fac eforturi ce ma depasesc lejer, dupa cum veti vedea): nu stiu daca ma intereseaza atat aderentza intelectualilor la varii ideologii cat resorturile ce pot face un studios pasionat si onest sa nu mai fie multumit cu micile sau mai marile sale “descoperiri”, cu paradisiacele dialoguri amicale intre cel mult 6 urechi, cu betzivaneala augusta a contorsionarii ideilor “pure”, a violarii gratuit-benevole a preacinstitelor sisteme ori concepte, pe scurt cu acea intensitate ludica a trairii culturale care, precum virtutea, isi este siesi rasplata (zambete aici, va rog), si sa se lanseze pe piatza ca vanzator – uneori si catre sine – de iluzii (intotdeauna otravite) generatoare de realitati prea adesea indiferent-opresive.
Stiu ca bat campii – incerc si pe scurt: ce gargaune bezmetic, insurubat sub scalpul unui sa zicem Socrate, il poate deraia intr-atat incat sa-si faca un tzel in vai-atat-de-scurta-sa-viatza din a spori sau descreste procentele in sondaje ale unui neam de-al lui Pericle – sau altul?
Refuz din start replici mizere de genul: fraiere, s-au inventat mertzanele, vilele, Chato Lafitul 1787. Ma refer la ganditorii materialmente onesti, mizerabili doar in plan spiritual.
2009-11-17 01:27:59 | Raporteaza
@Alin I
I-ati explicat frumos, cu dulceatza domnului @fem!
Eu nu votez cu TB pt ca nici Marius Oprea nu voteaza dar mai ales
nu votez cu TB ca mi-a dat MegaTzeapa personal
2009-11-17 01:31:15 | Raporteaza
@altprost
<Stiu ca bat campii – incerc si pe scurt: ce gargaune bezmetic, insurubat sub scalpul unui sa zicem Socrate, il poate deraia intr-atat incat sa-si faca un tzel in vai-atat-de-scurta-sa-viatza din a spori sau descreste procentele in sondaje ale unui neam de-al lui Pericle – sau altul?
SPLENDIDA INTREBARE
RASPUNS:
Il face
Foamea de bani
+ daca e prost rau:
Superbia (vorbeste direct cu Sefu Statului)
da cred totusi ca banu’
2009-11-17 01:36:33 | Raporteaza
altprost
am zimbit tare. de 3 ori. misto post, fraiere:)))
2009-11-17 01:38:11 | Raporteaza
Domnilor Nimic,
nu va contrazic, dimpotriva. Personal inclin sa cred ca foamea de bani e oarecum mai scuzabila (veniala se spune?) decat uzul excesiv al oglinzii.
2009-11-17 01:42:46 | Raporteaza
Mi se pare improbabil ca Aristotel să fi fost primul care a spus-o. Raţiunea e un concept ceva mai recent. Dacă-mi amintesc bine, metoda urmată de el a fost cea a descompuneri lucrurilor complexe în lucruri simple.
Cîte ceva despre ipocrizie. E detestabilă într-adevăr. Dar e oare răul cel mai mare? În politică, unui Hitler sincer, parcă i-aş prefera un Clinton ipocrit. De fapt, cît de importantă este sinceritatea unui om politic? Am văzut ce mult a avut C.V. Tudor de pierdut cînd şi-a angajat consilieri evrei. Mi se pare că, sincer sau nesincer, un politician pentru a rămîne în prim plan trebuie să rămînă, de voie de nevoie, fidel viziunii pe care a promovat-o.
Aşadar, în privinţa lui Băsescu nu mă întreb dacă e sincer sau nu, ci în ce măsură faptele sale ca preşedinte (şi nu cele, corecte sau penale, săvîrşite ca persoană publică). Ca să n-o mai lungesc, cred că atunci cînd a condamnat comunismul a făcut bine, cred că dacă legile şi procedurile promovate de Monica Macovei ar fi fost adoptate politicienii (inclusiv Băsescu) ar fi putut fi anchetaţi mai uşor, cred că Constituţia e rău croită şi o schimbare a ei ar fi bine-venită, fie în sensul unei Republici parlamentare, fie în sensul unei Republici prezidenţiale. Crin Antonescu ce spune? Că reforma Parlamaentului nu se poate face prin simpla reducere a bugetului acestuia şi a numărului de parlamentari. Soluţia? Reducerea numărului de parlamentari. O fi sincer, însă contradictoriu după gustul meu.
2009-11-17 01:44:31 | Raporteaza
domnule Alin,
sa zicem ca ati fost suficient de provocator in seara asta. Ceea ce se vede din toate comentariile.
2009-11-17 01:46:10 | Raporteaza
Aşadar, în privinţa lui Băsescu nu mă întreb dacă e sincer sau nu, ci în ce măsură faptele sale ca preşedinte (şi nu cele private, corecte sau penale) sînt consistente cu o viziune pe care o cred bună.
2009-11-17 01:47:43 | Raporteaza
@fem!
BANALITATEA IPOCRIZIEI
Scurt asa, ca sa nu mergem spre beschinele metafizice.
Daca TB ar fi condamnat comunismul onest, un pic mai tare si apasat (in traditzia eroului legendar Terente)->
mi-ar fi retrocedat pe Legea 10 niste terenuri de cateva megaeuro; el sau slugoii de mai tarziu: Adriean sau Razvan M sau chiar Ionutz P; actiune de mare dreptate si justetze ar fi fost.
Si acum beam impreuna (ca in Unterground ul final al lui Kusturica) -> ‘Chato Lafitul 1787′, cum bine recomanda
preadesteptul @altprost.
N-a fost sa fie
El s-a jucat de-a comunismul cu putza n tzarana si a dat tzarana asta de megaterenuri intravilane, de sute si mii de hectare lui: Costanda, Romalo/Cocoru, Stanciulescu, Tantzi-Dumitrescu etc etc
Asa ca-i dau si eu tzeapa la vot…
Uite alt caz concret din cele 20000:
ziua.ro/display../
2009-11-17 02:04:39 | Raporteaza
Despre Marius Oprea nu Băsescu a spus că este cretin, obraznic şi iresponsabil, ci Campionul Compromisului, cel care nu a ordonat tancurilor să lichideze Piaţa Universităţii, Ion Iliescu. Şi a făcut-o cu toată sinceritatea. Fără pic de ipocrizie.
2009-11-17 02:06:03 | Raporteaza
Domnule Alin Ionescu,
Este foarte interesant textul dumneavoastra si aveti multa dreptate ca epoca asta nu este anticomunista, dupa cum nici cea care era atunci nu se putea numi comunista. Au numit-o asa conducatorii de atunci si oamenii au acceptat. Astia de acum o numesc anticomunista si lumea accepta din nou. De fapt, in lipsa de alt termen, e un nume si asta, fara a avea o legatura cu continutul. Altfel cum sa-i spunem ? Eu foloseam canva «postcomunism », dar ce importanta mai are, tot un cosmar este.
Nu am avut niciodata impresia ca Udrea, Geoana, Berceanu si multi altii sunt sau se declara anticomunisti sau ca au vreo asemanare cu anticomunistii adevarati.. Daca au spus-o, urechile mele au oprit sunetul acela sa mearga mai departe, fiindca nu au crezut nici ele
Ma nedumereste faptul ca vi se pare ca « nimeni nu pare să observe şi, mai mult, nu se arate extrem de jignit intelectual din pricina asta « Toata lumea observa dar ce sa mai faca ?. Poate ca oamenii au inteles ca nu se mai poate face mai nimic, ca ipocrizia de a se numi anticomunisti nu mai are important ape langa celelalte rele care ni s-au facut..Nici dumneavoastra nu intrezariti o cale, doar observati si deplangeti.
Despre Marius Oprea chiar doream sa discut odata, fiindca am niste remuscari. Parerea mea despre el a oscilat cu o amplitudine mai mare decat la orice alta persoana publica .
Prima impresie a fost extraordinara. Era in timpul guvernarii Iliescu – Nastase. Am vazut in el un om haituit de un regim din ce in ce mai totalitar, un martir. M-a impresionat mult. Cand s-a schimbat regimul si a venit la putere Alianta DA, mi-a aparut un cu totul alt Marius Oprea. Imi parea un om dubios, ma bantuia o inexplicabila convingere (fara sa fi avut vreo baza, informatie, venita pur si simplu din eter) ca este un pic impostor si ca relatia lui cu securitatea nu fusese chiar atat impecabila. Cand a devenit si inalt functionar, mi-a devenit antipatic la culme.
Acum am revenit la sentimente mai bune, am remuscari, imi dau seama ca nu are importanta daca este sau nu puritatea intruchipata, ca tenacitatea lui merita tot respectul. Relatarea despre mainile imbolnavite de la arhive, imi accentueaza remuscarile.
Si imi pare rau ca am gandit urat despre un om dedicat unei cauze, ceeace se intalneste atat de rar. ..
2009-11-17 02:23:44 | Raporteaza
Bun,purtator de multiple provocari text. Poate un pic prolix, un pic contradictoriu, un pic eclectic.
- Un castel! tipa strainul…
Glumeam. Dar ceea ce doream sa spun este ca Marius Oprea merita cel putin un castel de cuvinte, daca tara asta pe cuprinsul careia acum sapa dupa diversi cetateni care au fost din greseala asasinati ca anticomunisti necalificati, nu i-a putut asigura o casa pentru el si familia lui. El a inteles ca “procesul comunismului” incepe cu procesul primului tortionar, asa cum orice crima impotriva umanitatii incepe cu asasinarea unui prim individ.Doream, de fapt, sa spun ca ipocrizia nu e de loc banala, dupa cum exemplaritatea nu e nici ea in exces.
Nici semnalarea acestor dezechilibre nu va fi niciodata in exces.
2009-11-17 02:24:43 | Raporteaza
neamtu,#12,
cand spuneam comunisti adevarati ma refeream la ai nostri, de aici din baatura. ai vostri din Jermania sunt niste ‘mutanti” , invatati cu traiul bun si cu capul plin de lecturi proaste.
In schimb ai dreptate cu acei comunisti msacati (uneori in anticomunisti, daca se poate imagina asa o creatura!!!), care vor sa traiasca pe spinarea cuiva -statul, patronul, oricine – care este OBLIGAT SA LE DEA, indiferent de performanta, de calitatea/vandabilitatea produsului/nimicului pe care il ofera.
Exemplul cu nea Morar si nea Patrascoiu, este de asemenea elocvent si la obiect!
2009-11-17 08:27:43 | Raporteaza
val,
nu-ti mai sonda memoria si constiinta ca sa gasesti o explicatie inexplicabila pentru oroarea pe care ti-a produs-o Marius Oprea in ultimii ani. Iti amintesc eu : a iesit Baselu impotriva lui si l-a deconspirat in piatat publica drept vandut lui Tariceanu si oligarhilor, deci proscris a scris pe el!
Si ce sa faci si tu, daca toti din jur dadeau cu pietre ai dat si tu!
hai fii sincera, este una dintre calitatile pe care ti le apreciam pe blog…
2009-11-17 08:40:21 | Raporteaza
@ Alin Ionescu – scuze ca revin atat de tarziu – diferente de fus orar si alte helea… Fac si eu cu mana din luminis – care luminis ar fi devalurirea ascunsului ca ascuns, ar fi zis Heidegger, ca tot e tarziu in noapte:) Cele bune. Sper sa apucam sa bem vreodata o bere…
2009-11-17 08:57:53 | Raporteaza
Un text care ma ajuta personal in definirea identitatii mele politice si nu numai. In incercarea de a-mi explica propria atitudinea in fata spectacolului politic am intrevazut in unele momente cate ceva din ideile expuse aici, inecate insa intr-o mare de confuzii.
Mecanismul politic descris in #22 explica formidabil esenta raului politic din istoria secolului trecut pana azi. Sa imi fie iertata trivialitatea comparatiei dar imaginea plastica a fenomenului seamana cu ce am vazut in drama Twin Peaks. Asteptam de mult sa citesc asa ceva, multumesc. Pentru a-mi usura accesul viitor la acest text am incercat sa surprind structura acestuia:
1-5) De la discursul demagogic ordinar la demagogia politica ca arta si mod de viata
6) Instructiuni de folosire a trusei de trezire individuala din transa manipularii colective
7) Profilul romanului pare ideal pentru exprimarea democratica in intimitatea cabinei de vot. Este asa?
8,9) Antropologie si umor
10) Conditia din totdeauna a cronicarului de esenta crestin ortodoxa
11-14) Politica romaneasca si intelectualii
15,18) Duplicitatea impusa de asumarea neconditionata a constiintei ideologice
19) Opinia politica si democratia
20) Logica ideologica si inducerea conflictului
21,22) Intelectualul si politica
23) Marketingul politic
24) Tiparul liderului providential communist/anticomunist
25) Rolul si manipularea intelectualului public
26) Ridicolul condamnarii formale a comunismului
27, 27+) Tehnica si originea manipularii intelectualilor
28) Radacinile adanci ale raului si confuzia dintre cauza ideologica, efectul social si beneficiarul cinic.
29) Adevaratii criminali si tehnicile de manipulare universale
30,31) Pentru cei care inca nu au inteles nimic dar iubesc aritmetica electorala
2009-11-17 09:24:28 | Raporteaza
@elenick
Te rog sa ma crezi ca nu. Sigur nu! Cartea a venit mai tarziu. Cred ca am un al nu stiu catalea simt care imi da niste certitudini de care nu pot scapa. Ca si cum datele pe care le strang pe caile obisnuite sunt prelucrate atat de rapid, incat apuc sa constientizez etapele rationamentului.
Asta e, si cred ca se intampla tuturor.
Dupa aceea ne cautam argumentele.
2009-11-17 09:28:08 | Raporteaza
@elenick
Daca tot spui ca m-ai studiat, ar trebui sa o fi facut temeinic. Ai fi inteles ca eu nu ma aliniez ca sa dau cu pietre. Sa spun si eu despre tine ca mi-ai insultat din cauza ca nu m-am aliniat in sirul in care esti tu?
2009-11-17 09:35:57 | Raporteaza
se zice ca ce e mult nu-i bun.
Nu si in cazul asta.
Fain material.
Dure si bune caracterizari.
Romanii, dupa parerea mea, nu sunt nici comunisti nici anticomunisti. Cum n-au fost nici pro nici contra turcilor.
Sunt niste bieti oportunisti care tot incearca sa isi salveze pielea fara a intrea in belea.Din cauza asta stau prost cu coloana vertebrala. Au un fel de scolioza…
Daca maine ar veni martienii peste noi, veti vedea cum majoritatea romanilor vor deveni brusc filo martieni.
Oricum, sincere felicitari.
2009-11-17 09:36:38 | Raporteaza
val,
1. am lucruri cu adevarat importante de studiat.
2. ai ingrosat randurile gastii care da cu pietre in nenumarate ocazii si cu nenumarate persoane. Eu cred ca ai facut-o “din spirit de gasca” si nu din “al n”-lea simt care ti-a dat nus’ ce certitudini ireversibile (aici ne deosebim flagrant, eu la certitudini ajung tarziu, greu sau deloc, dupa ce procesez un ocean de fapte, vorbe, impresii… )
3.insultele mele au fos mai mult rabufniri(RARE)ca m-am inselat in privinta ta, scuze – nu e cazul sa mai dezvoltam subiectul.
4. Postul acesta minunat al lui Alin este despre ESENTA ipocriziei: lipsa noastra de atitudine si actiunile “la plezneala” atunci cand detectam ipocrizia crasa sunt generatorul unui alt val de ipocrizie, de data asta e crucea noastra proprie, cu care fiecare face ce vrea!
nu ne mai putem vaicari “eu ce pot sa fac?” sau sa cerem “solutii” de la altii pentru ca generam un al treilea val de ipocrizie…
si uite-asa “ipocrizia salveaza Romania!” sau o ineaca!!!!
2009-11-17 10:40:13 | Raporteaza
Capitolul 10 trebuie discutat ii intregime; propozitzie cu propozitzie
Vezi Brueghel:
acolo socurile vesele normale, de ‘nebeligerantza ‘ si crapelnitza extrema sunt qale unor vfetzemonstruoase;
numai Brueghell sata trist de o parte, in coltzisor.
N mai vorbim de maiestrii Bosch, Cranach Old, Altdorfer, Rembrandt.
Conditzia originara este cea de lasch, e conditia umana –> tine de pacatul originar
e ‘pacataosenia’ despre care vorbea mai incoace Kierkegaard in Conceptul de Frica (Angoasa).
(Nu mai cobor la Augustin al Hipponei, Grigore de Nazianz, Isaac Sirul – ca multor cititori nu le convine, din pacate, din nefericire)
Acuma pragmatic -> astilalti ce au facut(ceilalti ‘europeni’(?),nordatlantici mai vechi)?
Au ajuns la o anestezie afectiva si spirituala stationara; criza (inca) in forma de L.
Asta e apoteoza :
Imitatio XXX+
Imitatio Wall Street
+ Imitatio WallMart
Vorba unei prietene operate in Londra ( ‘ niste medici foarte reci, o umanitate pierduta dar o contabilitate superprecisa la cash)
Vorba unui coleg de afacere despre colegii de lucru – in situ, temporar, din Franta (‘mai neplacutzi ca mutantzii’)
Vorba uni amic din NY privind la tv din europa, din vacanta,la multimea concitadinilor din 2000 de New Year: ‘tocmai fetzele happy pe care n-as mai vrea sa le mai vad’
2009-11-17 11:23:36 | Raporteaza
Capitolul 10 trebuie discutat in intregime, propozitzie cu propozitzie
Vezi Brueghel:
acolo jocurile/serbarile tzaranesti vesele, normale, de ‘nebeligerantza ‘ si crapelnitza extrema, sunt ale unor fiintze cu fetze monstruoase;
numai Brueghel sta trist de o parte, in coltzisor.
Nu mai vorbim de maestrii Bosch, Cranach Old, Altdorfer, Rembrandt.
Conditzia originara este cea de lasch, e conditia umana –> tine de pacatul originar
e ‘pacataosenia’ despre care vorbea mai incoace Kierkegaard in Conceptul de Frica (Angoasa).
(Nu mai cobor la Augustin al Hipponei, Grigore de Nazianz, Isaac Sirul – ca multor cititori nu le convine, din pacate, din nefericire)
2009-11-17 11:27:29 | Raporteaza
Ionescule, m-ai turtit! Să vină un Escu şi să articuleze o viziune a vizuinii, şi-ncă deseori apoftegmatic – e peste poate! Cum tot aşa-i revelaţia că, pînă acum 30 de minte, nu eram exclus dintre cei care, mişunam dimpreună cu ei, potrivit textului. Halal să-ţ’ fie!
People, textul acesta agrăieşte despre comoditatea şi conformitatea întru neadevărul malign – minciuna interesată. Căci există şi neadevăruri benigne – cum a fost acela că Pămîntul stă pe spatele a 4 elefanţi, care stau – fiecare – pe cîte o – broască ţestoasă, pe care-o apucă aşa mîncărimi cîteodată, de se cutremură tot Pămîntul.
Textul acesta nu este capătul ci-nceputul unei discuţii – nesfîrşite, sper – despre văzutele şi nevăzutele, doar închipuitele, noastre idei despre propria noastră viaţă.
Da, ideile nu sînt nici bune, nici rele – nu sînt etic încadrabile. Faptele sînt. Dar trebuie definită “ideea”, pentru a nu ajunge în situaţia de a socoti idee, gîndul unuia de a nimici toată suflarea omenească. Caz în care, ideea e în spatele gîndului – una despre dreapta pedeapsă dăruită, în sfîrşit, omenirii.
Încă-o vorbă şi trec la loc: critica oranjismului românesc este întîmplătoare (circumstanţială) căci orice viziune trebuie musai aplicată unei vizuini – de preferinţă, celei curente – mesajul fiind penetrant pentru primul rînd de cititori, contemporanii autorului. Peste o vreme, între portocalii şi şi fenicieni mare diferenţă de percepţie n-a mai fi, asta-i soarta poporelor dispărute. Numai textul va rămîne, şi va fi atribuit unui escu – anonim din mileniul III. Căci fiecare mileniu – încă de pe la-nceputuri – îşi are anonimii săi, iar cînd nu-i are – îi anonimizează pe cei meritînd a fi astfel înnobilaţi, cum pe Homer, Shakespeare – chiar.
2009-11-17 11:37:39 | Raporteaza
Enul
Ma bucur ca te-a ajutat si sper sa te mai ajute inca. Tare sinteza;))
Inima rea
Alin catre Inima rea: sanatate!:))
2009-11-17 12:11:25 | Raporteaza
Nu am maestria verbului sa adaug ceva valabil la discutie, dar ies din ‘invizibilitate’ sa declar ca ma aflu intre cei care au citit de la inceput pana la sfarsit articolul, si cu multa placere.
Sa mai vina.
2009-11-17 12:26:14 | Raporteaza
@elenick
Nu ai dreptate, pot demonstra, dar nu are rost.
Simte-te bine!
2009-11-17 12:31:57 | Raporteaza
Pentru inceput, dat fiind ca sunt in mare criza de timp cu treaba pe ziua de azi, nu vreau decat sa comentez putin asta:
“Privită astfel, România vocilor politice, ba chiar aş îndrăzni să spun şi a altor voci publice, e o ţară în care se face turism industrial pe drumul Damascului. Oamenilor le cad solzii de pe ochi cît şi clipi şi ba îi vezi că sînt creştini, ba s-au făcut toţi atei, pe la prînz se-nchină la moaşte apoi, la siestă, îi vezi că devin agnostici, pe după amiază se bat cu pumii în pieptul anticomunist asta după ce de dimineaţă făcuseră bani buni din slugărnicie la foştii comunişti, pe seară ies înţoliţi în cluburi, ca nişte burgheji plini de ifose, după ce vizitaseră fabricile cu fesuri în cap şi haine de croială maoistă, îngrijoraţi de soarta proletarilor. Deja, ceea ce mă intrigă nu e de ce sînt ei aşa, ci de ce nimeni nu pare să observe şi, mai mult, nu se arate extrem de jignit intelectual din pricina asta.”
Alin,
am cateva observatii la textul tau:
- Din punctul de vedere al gestului institutional, cel care conteaza si care poate avea efecte la scara macro, Condamnarea Comunismului inseamna un act oficial al statului roman, adoptat de Parlamentul Romaniei, cu toate/impotriva a tuturor oracaielilor de acolo. Faptul ca, pentru acest demers extrem de important la scara istorica, initiatorul si realizatorul a fost Traian Basescu (cu sau fara Elena Udrea, pe care nu uiti s-o mentionezi la doua-trei randuri
), ne poate face sa mai punem la indoiala intentia presedintelui de a-si asuma un asemenea gest RISCANT pentru el?
In fine, ar fi de intrebat de asemenea, de ce pana la Traian Basescu NIMENI nu a considerat oportun un asemenea gest. De ce – pana la actualul presedinte – nici un presedinte, sofist sau nu, nu a trimis CNSAS-ului 2,000,000 de dosare (DOUA MILIOANE)? Acestea SUNT FAPTE.
Din punctul de vedere a gestului institutional, poate ca nu e suficient – cata vreme nu avem in cloaca romaneasca si efecte ori verdicte ale justitiei. Dar este infinit de mult fata de cat am avt pana in decembrie 2006.
Oare DE CE in raport cu Condamnarea Comunismului s-a produs o asemenea sciziune rapida intre intelectualii romani? Ce anume apara fiecare parte in aceasta “polemica” (ce se sfarseste, iata, in adevarate razboaie media)?
Si, daca ideile nu sunt vinovate pentru crimele oamenilor, CUM A FOST POSIBIL ca, sprijinit pe o ideologie care il alunga definitiv si irevocabil pe Dumnezeu, bolsevismul sa fi lichidat in Romania sute de mii de oameni – multi dintre ei intelectuali,, si sa metamorfozeze dramatic vietile a atator milioane? “Ideile” de care spui nu salasluiesc in creier? Creierul nu este al oamenilor? De ce tocmai anumite idei ale anumitor primesc selectia finala la scara mondiala?
Si: apropo – ai apucat sa studiezi la scoala Marx si Englez si documentele PCR?
Crezi ca SISTEMUL perpetuat azi in subterane mai mult sau mai putin vizibile, va renunta in a ne inocula ideea ca el, acelasi, ne controleaza?
De ce am facut raportarea la acel pasaj pe care l-am citat?
Pentru ca Romania nu are numai oameni politici. Iar acestia, cei fara functii politice, poarta cu sine o memorie personala, apoi sunt parte a uneia colective si, de asemenea, poarta cu sine germenii unui inteles istoric de transmis. Pe acestia UNDE II INCLUZI? Conform carei tesaturi apreciative poti afirma despre cineva ca este sincer anticomunist sau nu?
Pe mine personal, ma uluieste usurinta si superficialitatea cu care uneori oamenii bine intentionati reusesc sa expedieze in derizoriu, cu aerul unor extrem de complicate fineturi, chestiuni clare pentru decenta fiintei umane. In afara celor direct interesati de perpetuarea unui anumit tip de relatii intrastatale si a celor care nu poarta in memorie anii de cosmar de dinainte de 89 din motive de varsta, ma intreb ce fel de model uman cultiva anumiti intelectuali atunci cand se revolta impotriva gesticii institutionale de condamnare a unei epoci care a sters cu viata parintilor lor pe jos (fie ei chiar si parinti spirituali).
Cat despre cei care nu au trait decat eventual cativa ani ai copilariei in acea epoca sinistra, si care astazi considera inutil, din varful buzelor, emfatic, alaturi de fosti ideologi ai acelui timp, actul condamnarii comunismlui, eu le-as arata obrazul gros, obraznicia de neinchipuit, in tara libera in care ei azi au dreptul de a se stramba “critic”.
Inca ceva, Alin: Lucrurile in care multi dintre noi credem cu putere ca fiind necesare Romaniei se pare ca trebuie castigate inca prin lupta. Eu nu pot sa nu constat ca intregul tau text loveste numai intr-o parte a scenei politice, a portoclaliilor, cu aerul ca din locul in care te afli (ideologic?, curatat de ciuma manipularii?), cel mai de condamnat ar fi ei. I-ai uitat pe drum pe toti ceilalti, intr-o tara pe care o doresti condusa ca un supermarket.
Cat despre pasajul:
“Iar scenariul portocaliadei din ultimii ani seamănă izbitor, structural vorbind, cu cel a mineriadelor. Sînt lucrături de marketing politic, manipulări sociopsiholgice complexe. Babele feseniste care stăteau pe margine şi le indicau falşilor mineri cine-s studenţii care trebuie loviţi, mai scăpînd şi ele cîte-o poşetă în scăfîrlia vreunui ochelatist bărbos, sînt acum postacii. Pţa Universităţii e acum pe Internet. Iar unii sînt loviţi pentru că sînt nişte trecători care strigă “Nu mai daţi, oameni buni! Ce, aţi înnebunit?!” şi care se aleg cu blesteme din gura babelor feseniste. Fireşte, nu toţi adepţii lui Băsescu sînt postaci furibunzi şi nici toţi blogerii agitatori nu-s la fel de violenţi precumc ei care le indicau minerilor cine-s studenţii; cum nu toţi adepţii principilor machiavelici nu sînt la fel de fanatici şi nu toţi agitatorii lor de mase sînt la fel de antrenanţi. Unii sînt oameni cumsecade, manipulatori manipulaţi, incapabili însă să-şi detecteze iluziile, dar care manifestă o sinceră dorinţă de răzbunare pe duşmani personali şi o răpîndesc în mase sub pretextul principiilor. Urmaşii fanatici ai adepţilor lui Iliescu sînt postacii agresivi ai lui Băsescu. Degeabă strigăm “Fără violenţă!” de limbaj, bineînţeles, ei continuă să împartă ironii ameninţătoare, vorbe de intimidare, etichetări nenuanţate, insinuări, să decreteze vinovăţii clamînd concomitent şi contradictoriu o justiţie independentă, democraţi în principii, totalitari şi ideolgici în a-şi judeca preopinenţii, respectînd în aparenţă dreptul celuilat de a crede altceva, dar explicînd totodată pe fond credinţa celuillalt în termenii resentimentari şi ideolgici ai interesului retrograd. Ei cred sincer, dezinteresat şi spre binele ţării, ceilalţi sînt ipocriţi, au motive pecuniare să creadă ceea ce cred şi, mai mult, o fac în detrimentul cauzei naţionale. La limită, cu mare indulgenţă, sînt doar fraieri.”
Acest pasaj este o mizerie. Dar stii de ce, Alin Ionescu? Pentru ca eu am fost in Piata Universitatii. Tot astfel, am scapat ca organizator din niste mitinguri la Ploiesti in care am fost la un pas de moarte.
Pe mine m-ai include probabil, in cel mai fericit caz, la: “Unii sînt oameni cumsecade, manipulatori manipulaţi, incapabili însă să-şi detecteze iluziile, dar care manifestă o sinceră dorinţă de răzbunare pe duşmani personali şi o răpîndesc în mase sub pretextul principiilor.”
Sau la :”ei continuă să împartă ironii ameninţătoare, vorbe de intimidare, etichetări nenuanţate, insinuări, să decreteze vinovăţii clamînd concomitent şi contradictoriu o justiţie independentă, democraţi în principii, totalitari şi ideolgici în a-şi judeca preopinenţii, respectînd în aparenţă dreptul celuilat de a crede altceva, dar explicînd totodată pe fond credinţa celuillalt în termenii resentimentari şi ideolgici ai interesului retrograd. ”
Ca sa zic asa, orice le este permis tuturor celorlalti, dar nu le este permis “portocaliilor” – termen generic extrem de nuantat al unei persoane de-manipulate, Alin Ionescu.
Si, evident, nici nu se numeste “proces de intentie antiportocaliu” ceea ce faci tu. Jenant.
Dar ce avem voie pe lumea asta, noi astia care il sustinem pe Basescu, mai Alin Ionescu?
2009-11-17 12:41:18 | Raporteaza
@Alin I
Cica in Ro a crescut depresia cu 40% si este cea mai corupata tzara din EU – Radio Romania Muzical acum cateva minute
(clash ul intre moguli si anti-moguli i-a imbuibat pe amandoi; a fost o ciocnire semielastica din care ambele tabere au iesit mai osanzoase)
Nu ne mai trebuie nuantze.
Aici ar trebui o Hammerphilosophie sau mai bine cu Sledge Hammer.
- oranjgutanii sunt actualmente specia cea mai lacoma; au vazut ca se face rapid trecerea de la zeci de mii , la zeci de milioane, de la gumari la magazinele londonze
(pupilul gratrangiu mega-economic, multiminsiterial, stellvertreterul de la primarie, cu babaroasele de montecarlo -> ca model al grosolaniei)
- roschii au croncicitaea capatuirii si controlului;
ei sunt probabil pe o sinusoida; halesc mult de tot
- cu galbenii poti vorbi 2-3 minute, apoi se retrag la ‘deliberari’ in loja dumnealor; grupul lor ; treaba lor; halesc si ei
- natzionalistii si neoconii de pripas: intre erezie, apostazie si dementza
- bezmeticiii de stanga, la mica ciuguleala, ca puiutzii naturisti; poate pica si o bere, o gagiuca…
2009-11-17 13:16:07 | Raporteaza
@nicole
Si totusi:
Trecerea de la Coposu (si Ratiu) la TB e ORIBILA
(Ca judecata teoretica de reine Vernunft,
ca judecata practica – de etica, morala, moravuri – cu sau fara postulate grele
si chiar si ca Urteilskraft, judecata de gust)
PROBLEMA E CA oranjgutanii SUNT ACUM LA MANSA.
SI DOMNUL ALIN SPUNE FOARTE CORECT CE SPUNE.
CACI EI FAC JOCURILE ACUM
ei sunt la mansa, la carma, la manivela, la volan, la teleconferinta cu pumnuin masa, la srisiests2si1/2.
Adica e un bouillon securistic lacom si care -> mananca mult, cum corect zicea un ‘domn ziarist’ ascultat din chilotzi; La GRANDE BOUFEE – halescx singuri , si nici macar nu mai impart;
erau hiene pipernicite si acum se cred lei de Atlas)
Ei fac si un cadou frumos de sarbatori;
un an cu bilantz mizerabil…
Nu stiu daca ati fi pastrat puritatea ideologica daca
v-ar fi praduit direct oranjgutanii
(si rosii si multi galbeni, ca fac schimb intre ei la nivel aproape molecular)
2009-11-17 13:36:19 | Raporteaza
Nicole
waw, dar ce te-ai suparat! Nu stiam ca esti asa suparacioasa, ca daca stiam, nu mai scriam:))
mi-e teama ca raspunsurile la toata avalansa ta de intrebari se afla in text, asa ca o sa te rog sa-l recitesti. dar cu atentie.
Si eu am fost in Pta Universitatii, si tu, si Nica Leon, si Dan Iosif, si inca multe mii de persoane. Asta nu e un criteriu al intelegerii adevarului. Ba chiar dimpotriva, devine pare-se un obstacol in intelegerea lui.
Ti-am mai spus de citeva ori: ai o retorica plina de sofisme. Cind ma intrebi: “ce avem voie noi astia care il sustinem pe TB” introduci pe dedesubt ATENTIE, presupozitia cum ca EU, ALIN IONESCU, sint cel care v-as da voie.Doamne fereste, aveti voie orice Nicole, ORICE! E GRESIT SA LASI IMPRESIA CA “VOI” FACETI CEVA FIINDCA VA LAS EU. E gresit si chiar intentionat gresit as spune.
Obiectiile “standard” pe care le aduci la chestia cu condamnarea comunismului ma fac sa cred ca ori n-ai citit textul cu atentie, ori l-ai citit fara sa te apleci cit de cit asupra argumentelor. Nicole, pe bune, tu chiar ai inteles cu adevarat ce a vrut Marx sa spuna? Si esti convinsa ca stii cu adevarat la ce te referi cind spui “comunism”? Si daca da, ce intelegi ma rog in afara de retorica asta obosita cu “condamnarea simbolica”? in raport cu care te rog sa nu ma judeci la pachet cu Iliescu. E jenat pt tine, zau. Faci exact precum Kaiser Souze la care fac referire in text.
PS si da, considera ca esti o robespieritza plina de iluzii care-ti folosesc, asa cum ii folosesc oricarui om iluziile.
)
Spor la treaba si o zi minunata!
2009-11-17 13:51:19 | Raporteaza
“Si esti convinsa ca stii cu adevarat la ce te referi cind spui “comunism”?”
Nu credeam ca se poate ajunge cu tupeul pana aici.
DA, ALIN IONESCU, STIU BINE CE INSEAMNA COMUNISM. Dar tu stii, naibii, ce cuvinte folosesti cand le folosesti? Ce, naiba, te mai apuci de scris daca tot folosesti locurile geometrice mai ceva ca-n matematica si ca-n SF?
Cat despre motivele pentru care Dan Iosif s-a aflat in 13-15 iunie in Piata Universitatii, cu siguranta ca erau diametral diferite de ale mele. Ca de altfel, motivele pentru care eu stiu bine ce e comunismul in vreme ce tu te joci de-a retorica lui.
Gata, nu mai am ce vorbi cu tine, pana cand nu te trezesti din plutire. In vreme ce tu plutesti asa, ca pe un nor (20 de ani?), niste baieti mai hotarati ne traseaza istoria pe alti 20. Despre ce naibii vorbesti tu aici, cand te gasesti sa vorbesti?
Cat despre Marx… Si dinescu sustine ca a avut baut un vin cu el…
2009-11-17 14:03:05 | Raporteaza
@Alin I
robesperianism, teroare, iacobinism sa fie, da sa’l stim si noi ; si mai ales: SA IASA SI BANU!
Am si eu cateva zile bune de piatza U; nu m-am aflat in 21-22 noaptea (motive de arsta, boala de iarna si altele; Paza buna) dar am amici pe langa care au siroit gloantzele : de la Dales 21/12 orele 16, pana noaptea, cu transport muribunzi la Coltzea…
(multzi dintre ei au stat mai mult in afara RO, dupa 1991)
++
cele mai importante adunari (istoriceste vorbind) au fost totusi:
- vizita ‘milionara’ a Regelui 1992
( ca atat au fost pe Strasse)
- mitingul de doliu pentru Domnul Corneliu Coposu
(1995 nov)
2009-11-17 14:03:19 | Raporteaza
@nicole
nu se zice SF, se zice si-fi
astaca sa-ti bati joc d adversar, de la inaltziea jiltzului imparatesc
2009-11-17 14:05:43 | Raporteaza
Nicole
Vorbeam de Dan Iosif in Pta Universitatii in decembrie 89.
Dar desprre Florin Iaru care a ajuns in decembrie 89 la Jilava, si care a fost in toate Pietele Universitatii, si a votat cu Tb in 2004, si azi e anti TB tot asa crezi, ca a avut alte interese?
Si da-mi voie sa cred ca nu stii ce inseamna comunism. ai impresia ca stii, Nicole.
Chestia cu “tupeul” ma doare:)
Nu ma supar daca tu crezi nu mai avem ce sa vorbim. Eu sint trezit de mult. deci…adio
2009-11-17 14:12:58 | Raporteaza
@nicole
Dan Iosif a fost in 21/12/1989 la baricada
A fost la cotramanifestatia din 28 (noaptea) si 2 a zi – 29.01.1990, dupa extraordinarul miting din 28/01/2009 al forzelor democratice si istorice (‘cel cu sula’n coasta’)
(Unde era domnul TB, domnii Berceanu, Videanu, Blaga, Sulfina sau Casuneanu, Umbrarescu, Cocos?)
In 13-141 1990 mai activi au fost: Camarasescu, Miron M etc
Am amici (si chiar eu) care ’s-au tirat’ rapid dupa teroarea iulie 1990.
era nasol de tot…
O BETZIE CU MARX ( ca si ‘n-avem oi dar avem ursi!’ – MOARTEA CITESTE ZIARUL ->inseamna cu totul altceva decat
marxism/leninism; politrucie;
e chiar ceva dizidentza acolo….
2009-11-17 14:16:46 | Raporteaza
@nicole
@Alin I
scuze
Dan Iosif a fost in 21/12/1989 la baricada
A fost la cotramanifestatia din 28 (noaptea) si 2 a zi – 29.01.1990, dupa extraordinarul miting din 28/01/2009 al forzelor democratice si istorice (’cel cu sula’n coasta’)
(Unde era domnul TB, domnii Berceanu, Videanu, Blaga, Sulfina sau Casuneanu, Umbrarescu, Cocos?)
In 13-141 1990 mai activi au fost: Camarasescu, Miron M etc
Am amici (si chiar eu) care ’s-au tirat’ rapid dupa teroarea iulie 1990.
era nasol de tot…
O BETZIE CU MARX ( ca si ‘n-avem oi dar avem ursi!’ – MOARTEA CITESTE ZIARUL
->inseamna cu totul altceva decat
marxism/leninism; politrucie;
e chiar ceva dizidentza acolo….
2009-11-17 14:19:12 | Raporteaza
tot nicole
“Ca de altfel, motivele pentru care eu stiu bine ce e comunismul in vreme ce tu te joci de-a retorica lui.” – tare argumemt. m-ai doborit:))
“Dar tu stii, naibii, ce cuvinte folosesti cand le folosesti? Ce, naiba, te mai apuci de scris daca tot folosesti locurile geometrice mai ceva ca-n matematica si ca-n SF?” – alt argument imbatabil. recunosc.
De ce naiba ma mai apuc de scris? iete fiindca-mi permite Constitutia:)) Tu de ce te mai apuci de citit, daca te enervezi in halul asta?;))
2009-11-17 14:19:22 | Raporteaza
@Alin Ionescu
Tot e bine, ca nu uitam evenimente, drame, tragedii, istorii recente si chiar date/cronologii.
Asa s-au praduit arhivele, istoriile recente;
asa si au permis neo-bolschevicii astia transformatzi in anticomunisti de matase sa mistifice, sa praduiasca tot: documente/arhive, terernuri intravilane si extravilane, fabrici vechi (dinainte de 1940).
Intreaba-i pe Negoitza L si TB (ca au fost primari ai sect 3 su PMB)despre istoria sect 3 (cel cu oameni: 300000 and more).
Habar n-au;nu stiu bine nici ce sect e (TB) sau ce-au praduit si de la cine
(au amestecat si fals cu adevarat proprietar)
2009-11-17 14:30:11 | Raporteaza
draga Alin,Nimicuri,stimati bloggeri,
Coana Moasa si Nas Floreo si voi, fa!
va atrag atentia ca ii distrugeti cariera uneia dintre cele mai prolifice blogerite, care uite ce zicea dimineata , la 12,41 (cred ca scria la text de pe la 10):
“Pentru inceput, dat fiind ca sunt in mare criza de timp cu treaba pe ziua de azi, nu vreau decat sa comentez putin asta:”
Pai daca voi o tot surexcitati cu raspunsurile pe cinstita harmazoanca, nu cumva ii sabotati cu buna stiinta sansele de afirmare si promovarea pe linie ierarhica de servici si partid, provocand-o sa-si dedice ziua extrem de agolerata pe bloggg si nu la treaba???
eu cred ca e o perversiune ascunsa in textul asta lung, dom’ Alin, ca sa nu zic mai multe, ce-mi mai vine din vaz enorm si simt monstruos….!!!!
2009-11-17 14:31:24 | Raporteaza
Hahahaha!
Iete ca si mie imi permite Constitutia sa fiu cat de oranj vreau daca nu incalc legea.
Si tot Constitutia imi permite sa ma enervez ori de cate ori vreau, inclusiv pe tine ori pe Florin Iaru. Nu va interzice nimeni sa sustineti pe oricine va doriti, sau sa nu sustineti pe nimeni. In ceea ce il priveste pe Florin Iaru, ma abtin sa-ti dau un raspuns exact, desi il am. Ma abtin poentru ca am bun simt. Ma abtin mai ales pentru ca l-am admirat pe acest om, i-am citit poezia si stiu ce a facut in 89-90 pentru natia asta.
Cat despre faptul ca as stii sau nu ce este “comunismul”, repet – asta, da, tupeu! Faptul ca tu ai stii mai bine decat mine ceea ce stiu eu – iata ceva la care as da erase la tot textul tau de aici. Tupeu maxim!
Si, da, mai vreau almanahul. Asta ca sa te intrebi la nesfrsit ce o sa fac eu cu el cand il voi avea.
2009-11-17 14:43:41 | Raporteaza
@elenick,
Evident ca la textul extrem de lung al lui Alin n-as fi putut raspunde decat pe scurt, adica ceea ce ai citit a fost foarte, foarte scurt. Si nu mi-a luat decat 10 minute, bune sau rele, ca scriu repede.
In ceea ce te priveste insa, m-am obisnuit cu scrijeliturile tale ridicole si fara sens de ceva vreme incoace.
Afla insa ca o fac absolut benevol, fraiera de mine, pentru ca n-am nici o legatura cu vreo functie sau partid politic asumate ca atare. In fond, ce, Alin Ionescu are vreuna? Tu ai vreuna? Ia spune. As zice ca da, tu ai…
2009-11-17 14:59:08 | Raporteaza
nicole
“Cat despre faptul ca as stii sau nu ce este “comunismul”, repet – asta, da, tupeu! Faptul ca tu ai stii mai bine decat mine ceea ce stiu eu – iata ceva la care as da erase la tot textul tau de aici. Tupeu maxim!” – nu stiu mai bine ceea ce stii tu, ci ceea ce tu nu stii/nu vrei sa stii. Dar daca imi permiti un sfat: daca dai “erase” poate mai scriu asa ca nu mai bine ma impusti direct, ca sa fii sigura ca pe viitor nu mai intra pe mina poporului astfel de texte? Democrato!
si b. ok. rezolvam.
2009-11-17 15:15:13 | Raporteaza
amintirile ma napadesc…
Da, si eu am fost pe 28 sau 29 ianuarie ‘90 in piata Universitatii, era prima zi dupa ce ma liberasem din armata. Studenti, tineret, dar si persoane mai in varsta discutam civilizat. Cam la fiecare grup de 5-6 persoane se gasea cate unul sau cate una precum Nicole, care ne indemna cu mult aplomb sa facem totul, sa nu precupetim nici un efort, nici un sacrificiu, pt izbanda fortelor democratice impotriva dusmanilor tarii – comunistii, etc, etc… Un discurs parca decupat din cuvantarilor acelorasi tovarasei mult detestati. Argumentele lipseau sau erau trase rau de par, dusmania era insa mult mai clara si gata sa dea in clocot. La un moment dat una dintre infierbantatele cuvantatoare de genul expus mai sus a adaugat: pai bunicul meu a avut cateva sute de hectare confiscate de comunisti, a suferit enorm dupa ele. In momentul acela mi-am dat seama ca lupta de idei, dezbaterea ideologica, dar mai ales lupta politica e subscrisa altor interese decat binele general. Nu neg ca binele asta general poate fi suma intereselor fiecaruia, desi si aici ar fi de discutat multe. Dar cand e doar suma intereselor celor putini, atunci promovarea ideologiei respective se numeste simplu: propaganda. Si ea ucide uneori. Mintile noastre, in primul rand.
2009-11-17 15:43:16 | Raporteaza
Servus, Alin! Te felicit pt text, cu speranta ca iti vei gasi timpul necesar pt a/l rescrie intr/o varianta scurta, pt ca strigatul tau sa aiba ecou dincolo de spatiul asta virtual, pina la mlastina de care vorbesti, poate le provoci o tresarire intelectualilor care continua a se balaci in ea, spre exasperarea noastra. Am o completare la ce ai scris tu la punctul 25 : inainte de a condamna comunismul, Basescu facuse destule gesturi care ii conturasera, cu o lipezime de cristal, portretul de politician de prada de speriat; si cu toate astea, elita noastra intelectuala a ramas oarba si surda, completamente oarba si surda, in sensul ca dragii nostri intelectuali nu doar ca nu s/au speriat, dar au plusat, jucind totul pe cartea politicianului pt alte coordonate istorice, amplificind paranoia lui basescu. Motiv pt care, eu nu vad urma de NAIVITATE in comportamentul intelectualior de care vorbesti, ce vad eu este tot o forma de cinism, mai deprimanta decit cinismul politicienilor!
2009-11-17 15:57:43 | Raporteaza
@aly
Este foarte corect ce zici.
Cu un singur amendament:
personajul cu sutele de hectare era inadecvat, egocentriic,nesuferit in acel moment (poate si mincinos/exagerat); dar ceva dreptate, legitimitate o fi fost si pe-acolo.
Pentru a nu banaliza extrem ipocrizia
(spuneam ca vrem CAPITALISM – corect subliniat de @neamtzu tziganu)
Problema e simpla:
Retrocedarile, facute onest, just, ca in DDR (ge de est), Cehia, partzial Ungaria ar fi rezolvat multe probleme:
- morale,
- de drept – de uniformizare mai rapida cu EU /Nato (lasa ca si astia sunt ipocritzi, au cerut stabilitate si garantarea proprietati numai pentru ale lor incvesttii, pt oamenii dumnealr, nu pt bastinasi)
- ar fi creat o clasa medie mai buna decat cea generata de securistii si neosecuristii de-acum; de mitocani si neamuri parvenite urat (bastani ? etc); nu s-ar mai fi ‘uschit’ poate atatzia dupa 1990, dupa 1998 cel putin.
- orasele nu ar mai fi aratat asa daca s-ar fi retrocedat ADEVARATILOR PROPRIETARI (exemple di Bucuresti: zona Regina Maria, 11 iunie, Antim, Mantuleasa, Calea Dudesti, Delea sau chiar Damaroaia, BucurestiiNoi; Titan-Balta-alba; ce a mai ramas etc
- Nu ar mai fi existat Costanda, Casuneanu, Tantzi-D, oamenii de sistem din spatele lui Romalo/Cocoru; C Boureanu.
UUite depilda C Boureanu cu o afacere rostoglita intai prin Sinaia (cumparator de drepturi litigioase), uite ce a capatat mahalagiul asta de arges (tare’n clantza lui strambata de racnete si politrucie; sau tineretze geluita e doar varfuletzul trendy al unui mob imobliar?
):
numai in SECTOR 3 (amicii stiu de ce):
str Balta Doamnei 15400 m2 + 500 m2
str Gura Calitei 566 m2 + 2500 m2 + 5000 m2
str Gura Putnei 7200 m2 + 2000 m2 + 2900 m2
str Gura Garlitei 3700 m2 + 8500 m2 + 6400 m2
str Gura Badicului 5800 m2 + 2890 m2
str Gura Solcii 3350 m2 + 5000 m2 + 9200 m2
2009-11-17 16:15:55 | Raporteaza
2 txt
te rog frumos, fara bancuri proaste! mersi.
2009-11-17 16:23:39 | Raporteaza
scuze, no. da mai sus pe undeva parca citeam dialogurile lui Platon cu Xantipa in loc de Socrate
2009-11-17 16:27:34 | Raporteaza
2 txt
eeee, vorbeste lumea:))
2009-11-17 16:34:20 | Raporteaza
@ninat
“Basescu facuse destule gesturi care ii conturasera, cu o lipezime de cristal, portretul de politician de prada de speriat; si cu toate astea, elita noastra intelectuala a ramas oarba si surda”
Misto spus. TB e un TRICKSTER
Da ce prada! Numai in sector 3 (exclusiv central/semicentral), de la Muncii in Est, estimez o
prada de peste 1 milion m2 in terenuri intravilane,
pe dispozitii aberante Legea10! ( cu Sdriean V si Razvan M imoreuna si cu colaborara Liviu N de la sect 3)
TB e un TRICKSTER
O chestie nostima:
Plesa a luat plasa mediatica extrema.
Plesa (fost primar de sect3) mu stia foarte clar de dispozitia pentru Prisaca Dornei – dispozitia faimoasa Nr. 422 din 12.07.2002 – o facatura groasa pt Stanciulescu, peste 45000m2 in natura, restul pana la 70000 bani -milioneUSD)
2009-11-17 16:37:52 | Raporteaza
@ninat
Astae apoteoza IPOCRIZIEI (deloc banala ci exceptzionala)
Asta face TB,tricksterul asta de iad:
praduieste tot ce poate, cu o rapacitate si celeritate de megaraptor si apoi lasa impresia ca altii (adversari, aliatzi in decrepitudine)
sunt vinovatzi, mult mai rai, mult mai ne-patriotzi (sanki), nocivi, conservatori etc etc
2009-11-17 16:46:30 | Raporteaza
@Nimicuri
Ideea e urmatoarea: unii dintre noi sunt mult prea implicati personal si/sau emotional ca sa mai poata argumenta logic si accepta si argumentele celuilalt, in ideea unei dezbateri ideologice. Iar dezbaterea devine lupta, nu de idei, ci doar de interese.
Eu n-am contestat necesitatea retrocedarilor, in sine, nici atunci si nici acum. Am capatat atunci repulsie fata de cei care ma impingeau (tot cu sula in coasta, intr-un fel) la “lupta cea mare”, eventuala biruinta aducand cu sine glorie, mie, pt eternitate, si bogatie, lor, nemasurata…
2009-11-17 17:05:24 | Raporteaza
@alin ionescu
Scrii cam mult, dar spui putin
Azi in LII, ieri in in LIN,
Hotaraste-te, Alin!
@nicol
Zadarnic timpul pierzi aici
Zadarnic vrei sa ii explici
Ca marele profet Alin
S-a imbatat cu flori de Crin
@turnavitu
Si asa si invers
@Nimicuri
Chiar nimicuri
@aly
Nu te lasa inselat, propaganda este unde nici nu ghicesti
@elenik
Mana, birjar !
@val
Nu mai strica orzul pe gaste, mintile lor sunt setate pe rumegus.
@Inima Rea
Le spui bine, batrane. Daca nu, nu !
@Enul
Deja esti in plin Twin Peaks
2009-11-17 17:29:43 | Raporteaza
Recunosc: mai am de citit, chiar ceva mai bine de jumatate.
Deocamdata o nelamurire persista: eroul e Marius Oprea sau Alin Ionescu? si primul e doar un pretext pentru un text.
Paragraful 9 incepe destul de copilaros-periuta. Linistiti-va copii, nu sinteti voi cei pe care ii descriu.
Paragraful 4 incepe cu o minciunica sfruntata: Iliescu anticomunist.
Paragraful 15 vrea sa descifreze un asa zis paradox: cineva, Kaiser Souse, ii apreciaza dlui A. Ionescu un text, dar are o parere rea despre autor. Iar autorul se mira, parindu-i-se un nonsens, ceva de neinteles.
Poate nu e cazul dlui A. Ionescu (desi, daca anecdota primeaza, marturisiri ca ale dlui Fumurescu pot sa mai apara), dar de-alungul Istoriei au fost destule inteligente cu caracter greu de digerat.
Poate ne gindim doar la Paunescu. In treacat, fara conotatii.
2009-11-17 17:30:19 | Raporteaza
@clarvazator
Ehe,nu chiar nimicuri; ca altfel nu ne bagai in seama .
Macar pentru cifrele alea f precise despre IPOCRIZIA DELOC BANALA a megaraptorilor.
Daca esti hellseher sau clairvoyant spune-mi unde s’au dus terenurile alea, pamantul asta in general, in ce labe?
Si cum va evolua in viitor capitalismul asta rumanesc de kk-at (cu sau fara ‘binefacatorii’: TB, Adriean v, Liviu N, Bourean etc)? Ca 2009 a fost mizerabil
2009-11-17 17:43:10 | Raporteaza
@ Alin Ionescu
Cum profeteam, textul va fi mai mult comentat decit citit cu atentie! Fiecare si-a ales pasajul care-i cadea la indemina, unii nici macar asta n-au facut, au venit cu obsesiile de acasa, si da-i, si lupta. Nu cred ca e vina textului in sine, nici a lungimii acestuia, ci a contextului – populul, mai ales populul comentator pe bloguri, e totusi in campanie!
2009-11-17 17:45:50 | Raporteaza
@Alin Ionescu
1 deci pana la urma vorbesti despre constiinta ideologica:UNU= mecanism, care, corect, e acelasi indiferent de ideologie, si DOI= partea care se vede: care, iarasi corect, e aceeasi, cu alte culori de fiecare data. acelasiul care se repeta, vorba lui Cazaban. portocaliada e identica mineriadei.
2 vorbeste Ricoeur, nu mai stiu unde, de 3 straturi ale identitatii (da, raspunsul la intrebarea cine sunt eu?): UNU= identitatea la care nu ajungi niciodata ca n-ai cum, pentru ca e dincolo de cuvinte; DOI= constiinta ideologica, IDEOLOGIA-ILE de care vorbesti aici, care au la baza, atentie!, JUSTIFICAREA AUTORITATII (a lu stalin, ceausescu etc etc dar aici intra si merkel si noica si de gaulle si liiceanu si ce voce publica mai vrem noi) or AUTORITATEA NU POATE FI JUSTIFICATA IN NICI UN FEL(nici prin vot, nici prin lege, nici prin ce face sau a facut) aici e pacaleala uriasa, ca vorba cuiva: FIECARE CAUTA SA PARA MAI IMPORTANT DECAT ESTE.
AL TREILEA STRAT: FALSIFICAREA REALITATII , desigur in slujba justificarii autoritatii, si asta se vede cu okiul liber caz cu caz
4 Traian Băsescu: “Şi-a bătut joc politic de clipele în care am crezut într-o minimă lustraţie.” CORECT. NOROC CA AI ARGUMENTAT, CA ALTFEL, SINCER, NU VEDEAM LUCRUL ASTA.
4 iar acu unde nu sunt de acord:
4.1 cand zici in treacat ceva de ecumenism si de Dumnezeul confesiunilor crestine, cel din islam. Dar aici discutia e lunga, nu insist
4.2 cand zici :”Dar se va sfîrşi omenirea şi iluzia că binele vine din inteligenţă şi răul din prostie tot nu se va stinge! Minciuna gnostică, iluzia că facerea de bine vine din cunoaşterea binelui e, poate, drama supremă a umanităţii.” AICI LE-AI AMESTECAT. CE ARE CUNOASTEREA BINELUI (AIA GNOSTICA, practica, care e intoxicare cu primordialul) CU INTELIGENTA???
5 pe ansamblu, textul e remarcabil, da sa-l citesti ziua
2009-11-17 17:46:19 | Raporteaza
@Alin Ionescu 2
nimeni nu se poate defini prin anticomunism. anti ceva.
nici macar anti-ideologie de orice fel,a, bun in cuvinte sigur ca poate. DAR nimeni nu scapa de ideologie, asa cum nimeni nu scapa de a crede in ceva. cum sa-i zic, “structura”, “matricea” credintei fiecare om o are. ideea e daca chestiile in care crezi sunt sau nu IPOTEZE DE LUCRU. daca sunt, inseamna ca vrei sa inveti. daca nu, inseamna ca deja stii si incepi sa combati si sa te fanatizezi putin cate putin. trist, asta e
2009-11-17 17:54:08 | Raporteaza
Aline, să nu-mi zici că nu ţi-am zis – de nicole, zic. Ăsta-i stilul “Coada cît mai sus” – unde coada-i steag de luptă, nu batistuţă parfumată. Am zis “coada”? Honny soit – “coama” voiam să zic.
Acum, că te văd pasionat de Îmblînzirea scorpiei – nici nu poţi a nu fi shakespearian – po’ pentru ca să te-ntreb dacă ştii cumva vreo diferenţă – după, zic – între călărirea unei murge îndărătnice, ori a unei bălane cuminţi? Eu nu ştiu să fie vreuna dar ştiu că-i timp pierdut lupta cu-ndărătnicia cînd musteşte cîmpul de mustange dornice de o alergare de cai, nu de rotire nebună-n manej.
2009-11-17 17:59:54 | Raporteaza
@Alin Ionescu 3 si ma opresc:
deci omul il vezi daca iti dai seama care e autoritatea pe care o recunoaste si de care asculta. sigur ca pot fi mai multe, de aici ipocrizia. e uman, PANA NU EXAMINEZI CONSECINTELE, sa te dai bine cu mai multi.
2009-11-17 18:18:58 | Raporteaza
LA
Maestre, era odata o povste cu doi vinatori care plecasera sa vineze iepuri. Cum ajunsera el la marginea araturii, desi nu se vedea nici un picior de iepure, unul dintre ei scoase pusca si pac-pac, trase citeva cartuse. Ce faci, ma, il intreva celalalt, unde vezi tu iepure? La care pirmul ii raspunse: eee, iete eu am tras, cind o trece sa se-mpuste. Asa si eu. cine vrea sa caute scotoceste pina gaseste, cine nu, doar se plimba.:) In cunoastere e ca-n dragoste, maestre. nu se poate cu de-a sila.
2txt
ref la Ricoeur – Soi meme comme une autre, parca?
referitor la 4.2 recunosc ca sint ambiguu in privinta acelei afirmatii legate de “gnoza”, dar ar fi trebuit sa dezvolt mult prea mult si dezvoltarea nu s-ar fi pretat unei postari pe un blog de convesatii usoare pe teme de “tu cu cine votezi?”:) Dupa cum vezi, si a punctat cu umor dl Antonesei, deja am exagerat in multe privinte cu aceasta postare:) Si citeste-l ziua, da!:))
2009-11-17 18:20:26 | Raporteaza
@) Alin Ionescu
Iaca, m-am gindit la un experiment. Il lasi pe acesta aici, pui finalul, lasi totul citeva zile, apoi in scoti din arhiva si repostezi totul dupa ce trece alegerile – sigur, cu mare atentie sa nu fie prea aproape altele, ca noi nu ne jucam cu democratie, votam chiar si de mai multe ori pe an!
2009-11-17 18:34:18 | Raporteaza
Inima rea
Am incheiat orice dialog cu stimata dna Nicole. dinsa poate spune ce doreste, eu o sa aleg sa tac. acum si pururea.:)
txt2
eu conider ca o ideologie e un spirit generic, un pattern al constiintei care se raporteaza la lume si nu o ideologie sau alta. Ideologica e constiinta care, raportindu-se la un teritoriu al realului, poltic de exemplu, o face intr-o maniera inadecvata, printr-un act de credinta. Omul poltic, cred eu, nu e nici un pseudosavant (tehnocratul), nici un pseudosalvator (liderul mesianic), nici un amestec de cele doua (activistul). Este un functionar de lux failibilist, un persoanaj fara menire istorica, a carui calitate generica e “reprezentativitatea circumstantiala”. Indreptatirea sa vine din acesta reprezentativitate, nu din stiinta lui, nu din menirea sau rolul lui istoric. E simplu, dar inacceptabil pentru o constiinta care se raporteaza la spatiul politic fie ca la un laborator de stiinte naturale in care cel mai bun om politic e un savant, fie ca la o comunitate de credinciosi in care cel mai bun om politic e un soi de mare preot al poporului. Or, eu nu sint si nici nu vreau sa fiu nici parte a poprului de credinciosi, nici cobai intr-un laborator in care lucreaza tehnocrati. Eu vreau sa fiu doau un cetatean, care-si alege un tip sa-i reprezinte interesele 4 ani. In democratii, singura calitate care-l indeptateste pe unul sa ia decizii in numele altora e reprezentativitatea obtinuta prin vot, nu cultura economica, nu charisma, nu c-a fost la Revolutie primul care a strigat: Victorie. Astea sint calitati circumstantiale, de mina a doua, neesentiale la un politician dintr-o democratie.
2009-11-17 18:58:30 | Raporteaza
@LA
e o idee:) poate o facem, cine stie. ca la expermente nu ne intrece nimeni.
2009-11-17 19:02:51 | Raporteaza
@) Alin Ionescu
In fuga, inainte de a se incheia ultima pauza si a intra la cursul de metodologia cercetarii – trebuie facut, stiinta ori e experimentala, ori nu e deloc!
2009-11-17 19:04:34 | Raporteaza
Coana Lina are pe undeva dreptate, doar mneaei a facut revolutia. Trebe sa spun ca si io am facut revolutia si io am umblat capiat pa strezi in notile si zilele alea firebinti. Da am facut revolutie privata ca vroiam sa ma car in Germania, deja aveam acte. Din pacate n-am apucat sa iau si adeverinta da am un preten care are adeverinta de revolutionar.
Problema ie ca avem ideologii diferite iel bea vin alb si io numai rosu. Cind bem impreuna reuseste sa se impuna intotdeauna, imi zice; Ba io sunt revolutionar cu diploma asa ca bem vin alb.
2009-11-17 19:06:21 | Raporteaza
nea Aline tare-mi place sa te critic, sa stii ca la treaba cu multinationalele ai dat gres, nu ie asa cum crezi mata, ie altfel.
2009-11-17 19:08:03 | Raporteaza
Buna ziua Alin,
Nici nu s-au estompat bine detaliile pline de farmec menite sa indulceasca duritatea si gravitatea textului tau si carcotasul din mine isi face locul. Nu e vorba de o cratima, o litera, o prepozitie in plus sau de imaginea unui djin care odata iesit din sticla se risipeste in aer in loc sa domine cu forta fizica si capacitatile magice colosale, ca in poveste.
O sa aduc in discutie ideea cunoscuta si banalizata: Tabula rasa, cu exemple din zilele noastre.
Pe continentul Nord American unele familii romanesti stabilite aici s-au gasit in fata unei noi probleme de adaptare. Copii care au facut cativa ani de scoala in Romania au avut rezultate excelente aici. Chiar cel cu scoala inceputa la sapte ani si aterizat obligatoriu intr-o clasa mai mare cu un an avea cunostinte peste nivelul impus de programa de aici dar acum cand se pune problema inceputului vietii scolare la 5 ani problemele continutului programei scolare trebuie dezbatut de specialisti. Altceva imi pare mai relevant pentru problema pe care vreu sa o ridic. Venit dintr-un mediu in care copiii noilor ciocoi erau abonati la premiu la sfaritul anului scolar, obisnuit cu ideea ca inveti pentru tine nu pentru note, rezultatele au fost excelente. Din discutiile cu amici si cunoscuti fenomenul e destul de raspandit. Mentalitatea copiilor veniti de mici sau nascuti aici se pliaza pe obiceiurile bastinasilor, problema cea mare pentru ei fiind tratarea superficiala a activitatii scolare si transformarea lor in adeptii efortului minimal. Sigur ca unii pot obiecta ca creativitatea creste cat casa, cu conditia sansei, in conditiile date, a unei cariere care sa aiba nevoie de asta, completez eu.
Revin la prefectura dar inainte de asta, sorbind dintr-o cana cu ceai, citesc “Decat un drum” de Cosmin Alexandru pe Voxpublica. Cum sa mai comentez eu Alin cand voi veniti aici in gasca? Pai asta voiam eu sa comentez, ca printr-o reforma hotarata, chiar si imperfecta, exista speranta pentru generatiile urmatoare, mai ales daca o sa inteleaga trecutul din texte ca cel propus de tine astazi.
2009-11-17 19:10:21 | Raporteaza
@Alin Ionescu
la rece de acord cu ce zici: “reprezentativitatea obtinuta prin vot” plus de vazut daca iti reprezinta cu adevarat interesele sau nu.
centrarea pe abstract e si asta un fel de exorcizare, de erase pe tot ce nu te intereseaza: charisma, cultura economica, ce-a facut la revolutie. ramai intr-o relatie minimala cu ala care s-a ales si punct. altfel ajungi sa numeri steaguri ca-n caragiale.
2009-11-17 19:10:27 | Raporteaza
Clarvazator,
Sunt foarte reusite. Ce inseamna “LII”?
Iti multumesc pentru atentie, nu-i chiar asa, dar oricum ma hotarasem sa parasesc terenul. Mi s-a dat de inteles ca sunt indeziabila si am receptionat semnalul.
Pacat ca teoretizam una si facem alta. Aici este hiba.
Felicitari pentru cele doua epigrame.
2009-11-17 19:21:46 | Raporteaza
val
si zi te cari? cum vrei.:) spor in toate!
sper ca nu din cauza mea.
2009-11-17 19:41:51 | Raporteaza
@ val
Mi-a placut sinceritatea interventiilor tale. Atata timp cat gazda te-a primit cu placere nu are rost sa pleci pentru ca esti antipatica unuia sau altuia. Sa nu-ti raspunda la comentarii sau sa-ti raspunda cum cred ei de cuviinta, atat au dreptul aici.
Gata a si aparut masculul alfa, agentul purificator ideologic sa faca ordine pe blog pentru ca nu are nici timp si nici chef sa se amestece cu toti patatii.
Daca asa intelege el sa combata ipocrizia, in uniforma de militie a gandurilor, sa-i fie de bine.
Eu am inteles altceva, tu altceva si hai sa discutam impreuna fara sa aratam cu degetul la dosarul de comentator care te alunga de la ospatul cunoasterii.
2009-11-17 19:42:32 | Raporteaza
@val 120
cred ca e procentu ALUILALT – care o fi ala.
2009-11-17 19:52:11 | Raporteaza
Ionescu Alin, 3 in 1: bou, magar si grafoman
2009-11-17 20:06:17 | Raporteaza
124,
io zic ca e decat magar: m-a certat ieri ca teologhisesc elohimind, iar astazi tolereaza ditamai gnozele duieliste. Rushine, magarescule! Sa i-ti fi-e.
2009-11-17 20:54:16 | Raporteaza
altprost
m-ie deja ca am pirmit si mesajul si am s-i raspusn:))
2009-11-17 21:02:21 | Raporteaza
@Nelu
Iti multumesc pentru vorbele bune. Sunt si alte locuri unde vom putea discuta.
@Alin Ionescu
Da, ma “car”. Multumesc.
2009-11-17 21:02:26 | Raporteaza
Vaaaaai, Domnu Ionescu dragă….
Vai de zilele mele!
Te iubesc de nu mai pot, da, vorba lu Neamţu, aici, la d-ta va trebui să-mi ieu conced… Chiar presupunând că voi reuşi cumva să citesc tot, nu ştiu dacă mă va ajuta priceperea să le şi leg… Bag de samă că am pierdut startul.
Te superi dacă trec din când în când până la următoarea postare, că tot ce-am priceput eu până acum e o ţâră de sămânţă de ceartă?!…
No offence, că tăt aşe drag îmi eşti!!!
Neamţule, să nu gândeşti că tu-mi ieşti mai puţin…
2009-11-17 22:24:05 | Raporteaza
“Am incheiat orice dialog cu stimata dna Nicole. dinsa poate spune ce doreste, eu o sa aleg sa tac. acum si pururea.:) ”
@Alin Ionescu,
Tu poti considera ca ai incheiat ce vrei tu, eu insa iti spun ca intr-adevar nu avem nimic la a ne mai spune. Tot ceea ce ar fi parut a fi un eventual dialog ai anulat cu postarea ta de aici.
Deocamdata ai cu cine dialoga. Numai lume buna, ganditori de o inalta tinuta artistica, pe care i-am vazut “remarcandu-se” ani de zile pe bloguri. Unii dintre ei postau admirativ si cu sustinere in Cotidianul nistoresc. Cum spuneam: lume buna. Probabil ca vei putea creea un brainstorming de inalta respiratie intelectuala. Numai bine iti doresc si, de asemenea, succes pe ramura.
PS: Si, nu, nu mai doresc acel almanah.
2009-11-17 22:33:32 | Raporteaza
@Alin.
Ce nu pot eu să-nţeleg e încăpăţînarea masochistă a unora de a intra pe blogurile care nu le plac. Iată că îi văd şi la tine pe misionarii dreptăţii absolute, care, cioc-cioc, ai, n-ai treabă, sînt oricînd dispuşi să-ţi facă safteaua. Îi ştii: ăia cu privire goală, zîmbet lăcuit, haine de ciocli şi etichetă. Pentru ei e indiferent mediul: doar să-şi lase ouăle.
Şi doi, cred că n-ai vorbit bine (îndeajuns) despre Marius Oprea. Pe el l-a jignit îngrozitor acest nimeni îngîmfat şi atotputernic pe nume Radu Berceanu. Dar ce nu ştia neo-nomenklaturistul e că Marius Oprea a fost arestat în 87 pentru scrierea unui samizdat şi că a fost bătut trei zile. Printre altele. De aia, Marius Oprea are TOATĂ ÎNDREPTĂŢIREA să vorbească. Şi, slavă Domnului, vorbeşte!
Cu atît mai penibili sînt “anticomuniştii” care-l toacă.
2009-11-17 23:37:14 | Raporteaza
Viitorul pe termen mediu poate deveni mai putin tributar secolelor de ipocrizie, e ceea ce am vrut sa evidentiez intr-un comentariu anterior pana ce ideea sa-mi fie suflata de un articol mai vechi “Decat un drum” al lui Cosmin Alexandru. Evident ca a formulat-o asa cum eu nu as fi reusit nici intr-un an.
Pe termen scurt, chiar foarte scurt Costi Rogozanu a primit numai bobarnace incercand sa aplice la alegerile de acum teoria anticomunismului convenabil. Ca a patit asta acum si de la tot felul de comentatori cu optiuni partizane clare, nu ma mira. E trist insa ca filozofi cu nume in zona culturala postdecembrista prefera sa ii trateze ideile condescendent, ca pe o rabufnire de naivitate buna de a fi aruncata in derizoriu. Modalitatea de analiza si aparatura folosita:
argumentele babesti?!?!?
Si in argumentatia aia primitiva nici nu se oboseste sa fie cat de cat obiectiv. Ii atribuie d-lui Rogozanu o orientare politica pe care Rogozanu nu si-o asuma. Dupa care, pornind de la astfel de premize solide, ii desfinteza singura optiune pe care considera ca o poate avea si anume Iliescu-Geoana. Chiar asa, nu mai sunt nuante, numai sunt si alti candidati?
Cum poti sa pretinzi unor mici comentatori anonimi cea mai mica urma de ratiune cand tu, ditamai sef de promotie a unei universitati de filozofie, expui asemenea argumente dupa care iti inchei discursul asociind ideile domnului Rogozeanu de numele unor trogloditi din tabara adversa, singurii care merita sa stea langa ideile lui Costi?
Coleg in expertiza prelucrarilor prin aschiere cu Nistorescu si coleg in ale filozofiei cu o asemenea eminenta cu zambet inghetat, nu poti sa faci decat sa astepti sfarsitul Balciului.
Atunci cei invinsi, oricare vor fi ei, vor veni sa-ti dea dreptate. Iata ca ei, cei care au inteles aceste vremi la fel de bine ca si tine, trebuie sa suporte inca 5 ani domnia celor rai.
2009-11-17 23:37:25 | Raporteaza
@Val
M-ai intrebat ce inseamna L I I ?
Tii minte ce inseamna L I N ? Liga Intelectualilor Neimplicati
Ghiceste singur ce inseamna L I I
2009-11-17 23:44:57 | Raporteaza
@Alin I
Felicitari Felicitari
Poate vom discuta candva despre capitolul 10 (cel mai greu).
Scuze ca am postat cam mult azi [si chiar fara stimulentele albe sau rosii ale lui @neamtzu tz];
Pot fi sterse potarile mele; e chiar recomandabil;
; s-ar mai face curat pt comentarii la text
(cum corect recomanda @Liviu Antonesei):
chestiile alea cu rapturi si smecherii ale anilor 2000-2009; astea’s minoritati – afectau direct cateva zeci de mii si indirect sute de mii; multi au disparut , intre timp…
(m-au obosit rau cretinii astia politruci, in special in anii 2006-2009;
m-au mai obosit si postcomunismul si anticomunismul si multi-corporatiile
si bancile si ‘generozitatea’ romanesaca – cea autohtona si contemporana);
acum incerc sa ies la pensie rezonabil; cu vreo 25-30 ani mai devreme; oricum, munca cu program , de orice fel – ‘e cea mai proasta inventie a omului’ (zicea un amic din usa; intre tim s-a razgandit, raz-gandire de criza)
2009-11-18 00:32:22 | Raporteaza
D-le Alin Ionescu,
In trecere, prin “cartier” va las ceva ce e posibil sa fi fost de prisos altora. Poate au oarescare rezonanta propourile de mai jos .
“…De pe o zi pe alta, sucomba toti pe rind(maladiei) ; cei care ne sint cei mai dragi, cei mai apropiati, sufera o asemenea schimbare…
E.I. Da, acesta a fost si cazul amicilor mei. Inexplicabil. E motivul pentru care am parasit Romania, nu mai voiam sa traiesc acolo si am venit in Franta unde am gasit un grup de oameni… la o vreme cind nu mai credeam ca era posibil sa am, singur, dreptate impotriva tuturor si cind imi spuneam chiar ca trebuie ca voi fi gresind eu, ei bine, am intilnit citiva oameni care aveau curajul sa fie izolati in fata raului si care nu aderau la aceasta forma pe care el o lua.”
(dintr-un interviu luat lui Ionesco de Gabriel Liiceanu in iulie 1990 – va amintiti, Liiceanu se cam refugiase pe motive mineriadesti la Paris- si publicat in Magazine Litteraire nr.335/1995)
Regards,
2009-11-18 03:23:20 | Raporteaza
@Daniel StPaul
interesant de-a dreptul. multumesc. toate cele bune si dvs.
2009-11-18 12:58:50 | Raporteaza
Parerea unui mare iubitor de literatura despre acordarea premiului Nobel pentru literatura:
adevarul.ro/art../
Sa mai zica cineva ca Eugen Ionesco nu e roman.
2009-11-18 14:36:36 | Raporteaza
zice un amic d-al meu: oamenii sunt de 3 feluri- clarvazatori, NEclarvazatori si clarNEvazatori. am ras un pic cand a zis asta. dupa aia mi-a venit gand ca mai e si o a patra, ca sa fie patratul complet: neclarnevazatori
deci: CV, NCV, CNV si NCNV. poate ca falsii comunisti CF or fi intre NCNV
2009-11-18 18:50:52 | Raporteaza
[...] [...]
2009-11-18 22:15:56 | Raporteaza
Alin Ionescu,
Am citit deunăzi şi am şi scris un comentariu pe care l-am pierdut (era critic – fără de regret l-am uitat). Din consideraţie pt. munca ta, am revenit şi am reintrat in textul ăsta ca în şut pt.ca ne supui la o muncă geologică aici. Am avut şi curiozitatea să văd ce au înţeles şi cum au comentat ceilalţi şi am văzut un fel de perplexitate şi de stinghereală. Nu voi pretinde că am înţeles eu mai mult. Am singură caracterizare – deconcertant.
Eu îmi voi permite să-ţi fac cîteva observaţii de formă. În urma a peste 100 de comentarii, dacă rezultă că temele pe care le propui sînt abia atinse (şi oamenii şi-au dat silinţa), atunci ne găsim în una dintre situaţiile:
a.trebuie să admiţi că felul tău de expunere suferă de carenţă de claritate;
b.cei care au intrat aici nu au capacitatea de a înţelege ce ai vrut să spui.
Ai reflectat la lucrurile expuse aici; ele exprimă convigeri şi opţiuni personale. Ne îndemni să le consultăm şi să le verificăm în raport cu opţiunile noastre. Procesul ăsta, cum e şi firesc, ne serveşte fiecăruia, fie că validează ceea ce în opţiunea noastră are valoare de adevăr, fie contribuie la reşaparea acelei părţi clasate ca fiind falsă. Dar, pentru a ne înţelege, este necesar să ne facem inteligibili (scuză-mi pedanteria).
Şi acum, la obiect! Cum am recunoscut deja, nu pretind că am priceput integral. Ce am înţeles eu, ideea centrală : anticomunismul ar fi confiscat de o tabără politică şi tot capitalul simbolic aferent este folosit interesat în lupta politică. Acestei idei îi ataşezi cazul Oprea cu valoare de argument valid, dar şi o sumă de sofisme (sofism = raţionament corect în aparenţă, dar fals în realitate). Mai mult, reuşeşti şi să te contrazici în cîteva rînduri. Şi în argumentaţia ta amesteci multe: pasiuni, slăbiciuni, orbiri, credinţe, conştiinţă. Şi toate par să poată infestate la comandă de ideologie.
La 8 foloseşti termenul “socialismul naţionalist autohton”, este o confuzie de termeni.
Nu înţeleg la ce serveşte în argumentaţie paragraful 10. Este un mod de a gîndi profund injust. Dacă îţi face plăcere, poţi să te socoteşti descedentul unui neam de laşi.
La 18, probabil furat de pasiunea elocinţei, recunoşti cu maliţie metodele subtile ale adepţilor(=susţinători?): “dorinţă de răzbunare pe duşmani personali”. Ca susţinător al lui Băsescu, nici măcar nu-mi dau silinţa să-i conving pe alţii să opteze ca mine.
Nu mai insist, sînt în dezacord cam cu tot ce scrii aici, şi nu din pricina opţiunii mele politice. Opţiunea mea, dacă este să mă justific, ia în calcul doar posibilul guvern de după alegeri.
2009-11-19 00:36:25 | Raporteaza
@Cyrano
mi-e greu sa o iau cumva de la cap:) In sensul ca e greu sa scrii un text apoi sa te apuci sa-l re-explcii de multe ori la rind. Sa presupunem ca e un text publicat pe hirtie si ca eu n-as putea sa-ti raspund vreodata. ce-ai face cu el?
Apreciez mult ca te-ai ostenit. dar opinia mea e ca nu e un text care contine sofisme. Si nu e vorba de situatia politica de azi in el decit ca pretext. Atit. Restul e o expunere despre “migratia spiritului ideolgic” din trupul criminalului in cel ar urmasului victimei. E un text destre distorsiunile ideologice, daca vrei.
Atit mai spun: socialismul nationalist e ceausismul. national socialism e fascismul, fie el musolinian, fie hitlerist. Intr-un anume fel sint structural identice. daca vei avea curiozitatea sa-l compari pe Musollini cu Ceausescu vei vedea ca seamana izbitor: teme, discursuri, strategie poitica, chiar si moartea:)
Uneori lucrurile gindite nu sint chiar ca locurile comune din carti. Imi pare cu regret;)
PS si da, sint nascut dintr-un popor de lasi. asa e.
2009-11-19 02:08:17 | Raporteaza
Unde va situati, in cele din urma, d.le Ionescu? In comunitarism(puneti etichete, dati sentinte, explicati fapte de azi prin tare de ieri sau mai bine zis dintotdeauna ale poporului roman) sau in liberalism(indemnati la alegerea variantei care aduce maximul de profit individual)? Nu de alta, dar ideologic, cele doua variante se cam contrazic. Si culmea, ambelor li se opune internationalismul si egalitarismul comunist. Sau….?
Spre final recomandati sa nu ne predam idealurile in mainile unor politicieni. Pai cum sa facem, daca asa functioneaza democratia reprezentativa? Oligarhizarea e trasatura intrinseca a oricarei structuri organizate. Democratia reprezentativa o presupune. Cum procedam? Ne retragem in gradina privata, ca “idiotii” lui Platon? Abolim toate regulile ca anarhistii? Sau or mai fi variante?
2009-11-19 10:29:17 | Raporteaza
la insistenţele lui nic sîrbu şi ale simonei tache am citit integral articolul dumitale. lung, dezlînat, bazat pe presupuneri “cum mi se pare mie că s-a simţit omu’ ăla, l-am văzut cum se chinuia între cameramanii ăia” tentativa eşuată din partea dumitale de a intra în pielea mea, de a vedea cum gîndesc eu, de a mă băga în aceeaşi oală cu alţi simpatizanţi ai lui băse, ai marinarului, poftim. eu însumi, de pildă, refuz să mă pun alături de imbecili ca avp, freedom şi alţii.
non-militantismul, spălarea de ideologie, încercarea de a te ţine departe de disputele politice, de ipocrizia oamenilor politici care au luat în braţe o ideologie doar pentru cît sună ea de bine sînt una.
dar să judeci pe cei care cred, poate nu în ideologii, dar în nişte mişcări concrete care au avut loc în societate în ultimii ani şi pe care ei le consideră bune, asta e o prostie.
aş vărsa o lacrimă pentru telenovela cu oprea dacă el nu ar fi implicat în această ciomăgeală, într-una din tabere (întîmplător, cea care luptă împotriva dictatorului).
aş mai vărsa o lacrimă şi la telenovela cu liiceanu dacă eu însumi, votant hotărît al lui băsescu, nu aş avea propriile mele dezamăgiri şi îndoieli.
aş crede în imparţialitatea dumitale dacă nu aş vedea că loveşti la ţintă într-o singură persoană.
aş crede şi în dezamăgirile dumitale dacă nu aş privi un pic mai detaşat şi nu aş încerca să înţeleg jocul destul de complex al vieţii politice (nu numai de la noi din ţară), sau halca rîncedă şi greţoasă a democraţiei (aşa ipocrită şi fragilă cum e ea).
este imposibil să păstrezi distanţa faţă de jocul politic, să încerci să fii partizan, atîta timp cît urmăreşti atent jocul politic şi ştii cine cu cine se bate – dumneata pari să îl urmăreşti foarte atent.
e ca şi cînd te-ai uita la un meci de fotbal pe viaţă şi pe moarte, între două echipe din altă ţară, de pe alt continent, şi tot ajungi să simpatizezi cu unul.
eu asociez imparţialitatea cu ignorarea jocului (nu eşti pasionat de fotbal, nu te uiţi la fotbal, nu cunoşti regulile jocului, nici nu ai de gînd să afli ceva despre fotbal), deci este posibil ca atunci cînd te declari imparţial, domnule ionescu, dumneata însuţi eşti ipocrit, iar toată această demonstraţie cîrnat să fie, de fapt, doar un intestin umflat şi pus la uscat.
cel mai onest gest ar fi fost să îi laşi pe oamenii ăştia să se bată şi să treci cu o indiferenţă sinceră pe lîngă ei şi să începi a vorbi din nou după ce se termină lupta: numărînd victimele: 1, 2, 3, 4, 5, 6…
2009-11-19 14:04:26 | Raporteaza
“eu asociez imparţialitatea cu ignorarea jocului ” : asta e probabil cel mai bun banc pe care l-am citit azi. cel care l-a produs e bun de arbitru impartial, de presedinte jucator si de om care crede in nişte mişcări concrete care au avut loc în societate în ultimii ani şi pe care ei le consideră bune (ghilimele tot impartiale la “ei”).
petardele-s bune, da nu in post!
2009-11-19 17:08:15 | Raporteaza
tx2
pot să spun că eşti prost? unde ai văzut tu că pledez pentru imparţialitate?
un preşedinte imparţial este o ipocrizie lansată de nişte dinozauri iubitori de marx într-un text de lege (întîmplător, chiar constituţia româniei). nu-i poţi impune unui om să fie complet neutru, un om nu e o maşină. demisia dintr-un partid atunci cînd ai fost ales preşedinte este un act formal şi nimic mai mult. trebuie să fii bou ca să spui că vreunul dintre preşedinţii de după revoluţie a fost imparţial.
îţi urez hai fîs!
2009-11-20 13:06:03 | Raporteaza
@dracupidonicu
ejti bun la explicat bancuri. io tocmai ziceam ca aia a ta cu impartialitatea e un banc bun si tu iata ca mi l-ai explicat in mod amabil.
data viitoare poate ne povestesti in film.
2009-11-20 15:19:52 | Raporteaza
@dracu pid
pianistule, data viitoare poate ca ne povestesti un film mut
2009-11-20 15:25:02 | Raporteaza
@nedormitu
inteleg. ai crede in sinceritatea mea daca n-ai avea convingerea ferma ca sint un ipocrit. Ok. Si nu-mi mai raspunde, ca nu e cazul. As prefera doar sa ne salutam politicos printr-o inclinare a capului si o formala stringere de mina daca ne vom vedea vreodata. Asta as prefera eu, tu probabil ca nu vei da mina cu un ipocrit ca mine si asta cu atit mai mult cu cit, din cite inteleg, consideri ca gesturile formale in context public sint forme de ipocrizie. Te-as intelege, ai putea sa te murdariti etic. O sa-mi permit asadar sa nu te dezamagesc si sa fiu ipocrit pina la capat spunindu-ti ca esti, intr-adevar, un om foarte inteligent.
2009-11-20 15:37:13 | Raporteaza
@alin ionescu
retractez tot ce am spus şi îţi cer scuze pentru eventualul disconfort pe care ţi l-am cauzat prin tonul belicos.
2009-11-20 20:46:39 | Raporteaza
Nedormitu
iti accept scuzele si imi cer si eu la rindul meu scuze pentru ironia din final. Si chiar sper sa ne stringem mina odata.:)
2009-11-20 23:46:52 | Raporteaza