Biciclete

Haaaideti, domnu’ Patrasconiu, credeti ca putem pedala acum din cutremurul asta? Ati simtit cutremurul la Cluj???

Un material util . Mi l-a trimis premonitoriu prietenul Arizonianul
Sper sa fie cindva util.
SALVARE IN CAZ DE CUTREMUR
Va rugam cititi si transmiteti mai departe – v-ar putea salva viata voua si celor dragi!!!
Extras din articolul lui Doug Copp despre “Triunghiul vietii”, editat de LarryLinn.

Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare.

Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de cutremur.
M-am tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari.

Am fos Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani.
Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptand ezastrele simultane..

In 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, “Universitatea din Istambul”, Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific.

Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini s-au “aplecat si acoperit” si 10 manechini i-am folosit in metoda de supravietuire “triunghiul vietii”. Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, in care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu “aplecat si ascuns”. Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, “triunghiul vietii”. Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut in USA, Canada si America Latina, pe programul RealTV.

Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City, in timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre
banci.. Nu am stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc “triunghiul vietii”. Cu cat obiectul e mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul) si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

Data viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati “triunghiurile” pe care le vedeti formate.. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita.. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii in caz de cutremur..

Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia personala: “Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Cand aveam 11 ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am supravietuit in “triunghiul vietii”, care a existat langa motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al “tiunghiului vietii”. Prietenii mei sunt exemplul “aplecat si acoperit”.

DOUGG COPP sfatuieste:

1) Oricine care pur si simplu “se apleaca si se acopera” cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt intotdeauna zdrobiti.

2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el.

3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata car se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton.

4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur.

5) Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci intinde-te jos si ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.

6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. I oricare din cazuri vei fi omorat.

7) Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc in continuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.
Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil – este mult mai bine sa fi langa exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat in interiorul vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.

10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie

Uite si un video youtube.com/wat../

@nicole
daca permiti, copilul avea dreptate, si eu vreau sa vad si sa-nteleg cum naibii nu putem sa le aflam din timp pe cutremure

si pisica avea dreptate sa fie speriata, ai vazut ce-i face pisica lui Simon pe blogul Simonei T saptamana trecuta? sa te uiti, o sa te razi

la Realitatea: Marmureanu, Victorin si alti viteji in urma razboiului

@AA,

bine ca le iei tu apararea la toti, si copilului si pisicii! Mai ramane sa si dansezi ca Lia. Poate vrei sa te altoiesc…
Ce mai umor cutremurator!
eroule!

…si vezi ca nici nu ma uit pe blogul Simonei, ca ma enerveaza!
adica sa ma duc sa citesc iar pe toti amorezatii aia de posteaza, nu? niste dependenti!
(aici as fi pus iconul din messenger cu ala care se tavaleste)

am si io inca un mesaj la moderareeee… vreti sa ma tavalesc (de ras)???

@val,

daaaaaa, vazui si devenii optimista cand il auzii pe Marmureanu. sunt pur si simplu inmarmurita de incredere.

@nicole
nu pot sa dansez ca Lia.. habar n-am sa dansez deloc, dealtfel
dar iubesc copiii, pisicile si libertatea cugetelor cum vor fi ele
si da, le iau apararea chiar daca-mi primesc altoiala:)
am vrut doar sa te linistesc impreuna cu ai tai
Doar Dumnezeu ne ia cand doreste Dansul, nu merita sa ne speriem prea mult inainte.. cat putem

@AA,

thanks a lot! asa fac prietenii.

ps: intra si tu la fumurescu sa vezi ce poate face ingamfarea dintr-un om…

@AA,

adevarul e ca am memoria unor cutremure cumplite. n-am reusit sa ma detasez. tot pentru dragii mei ma panichez….

@nicole
pai n-ai vazut ca am intrat si mi-am depus icrele?

si mie imi tremurau caramizile intre maini in 4 martie 1977 si-am rostit Tatal Nostru instantaneu atunci, pe care altfel mi-l aminteam vag altfel

stiu ce zici, am vazut si urmari ale altora… coincidenta face sa fi vizitat si Aquila in 1999 si sa fiu marcat de ce-am vazut in ultimele luni din Italia

de aia ma si oftic rau ca tampitii de noi oamenii inca nu reusim sa le prevedem; nu cred nici ca sunt pusi bani sufiecienti pentru asta; inca

@nicole
Pana in ‘77 n-am stiut cum este sa fii ingrozit de cutremur.
Ca sa va treaca panica, sau sa-i faceti fata mai usor, cititi (sau recititi) “Si a fost ziua a opta” (sorry, am uitat autorul, american).
Glumesc numai pe jumatate… Din romanul asta mi-a ramas in minte o splendida sedinta de terapie impotriva anxietatii…

@nicole
Marnureanu imi starnesta multa incredere. Cred ca ar avea un comportament ca al lui sherlok, la un cutremur de 5,5.

@nicole
Marmureanu imi starneste multa incredere. Cred ca ar avea un comportament ca al lui sherlok, la un cutremur de 5,5.

@nicole
si sa-ti mai zic din ce cred ca am inteles in trecut despre Vrancea:
faptul ca a fost cutremur mic si s-a trecut, legat cu sistemul de scoarte clatinate din Vrancea, da ceva timp pana la urmatorul
adica, s-ar putea ca pentru un timp iar sa nu mai fie tamepnii din astea;
nu-i ca in alte parti, ca atunci cand incepe o tine pe clatineala, in afara unor replici mici;

@AA,

mai intra o data! “…despre nerusinare…” poate avea urias de multe sensuri. poate prea multe.

@VBarbarosie,

Terapia, da, ne lipseste.
n-am citit cartea, dar, multumesc, e un prilej bun sa o citesc.
thanks again.

@val,

da, ai dreptate. e bun.

@nicole
inteleg de ce mi-ai zis sa mai intru odata, am citit dialogurile

asta este, cumva stiam, sunt multime si de lichele cu pretentii “literate” care canta aria minciunii pe diferite voci

mi-a placut ORDINARII, este mult mai civilizat decat “porcii” si “turma” pe care le folosesc eu in expuneri
si, foarte probabil, termen mai complex si complet, adecvat situatiei curente si de maine

Mi-ati adus aminte de prima mea bicicleta.
Mi-a facut-o tata cadou, cand am intrat (la varf) intr-un liceu tare.
Se chema SR 26 (semicurse), era montata in Ungaria, cu componente italienesti.
Schimbator de viteze, 5 pinioane, pompa nichelata, ghidon/aripi sclipitoare.
Cu ea am batut Snagovu` in toate vacantele, cand pe DN1 abia daca te depaseau 20-30 de masini (Moskvici, Volga, Warshawa, Gaz…) pana la Snagov sat.
Plecam in grup dis de dimineata din Bucuresti, cu pachetelu` cu mancare in tashca de pe shold.
Cand ajungeam pe malu` lacului, ne aruncam in apa si inotam spre bradish, sa culegeme nuferi.
Mai tarziu (in cuplu, de !) am achizitionat in rate doua Pegas Camping (se “frangeau” in doua) pe care le puneam sus, pe masina, cand plecam la mare, sa ne fatzaim cu ele intre celebrele statiuni.
Acu` imi urc posterioru` in masina si ma umplu de draci in “trafic”.

Ia sa-mi cumpar eu o “bicla” !

postare noua!

UTS,
interesanta postarea, cam contrazice tot folclorul de pina acum.

La oile (bicicletele ) noastre (care le mai au).
Lugojul e plin de biciclete si pescari, si dupa mai vechea zicala, “tot tiganu-si lauda calul”( nu e rasism), numai ce-i auzi:
-biciclistul :9 biciclete mi s-au furat pina acum;
-pescarul: uite atita au fost pestii prinsi (si cu stinga arata spre umarul mainii drepte, dar in acelesi timp, degetul mare a mainii drepte arata marimea pe degetul aratator).

Cind am invatat sa merg pe biticlu n-am cazut, dar la primul drum mai lung am luat o cazatura (fara urmari).

Cel mai bum mijloc de calatorie este fotoliul; din el am “vazut” intreaga lume.