Cui ii e frica de Adrian Marino. Si cine ramane in picioare la final

Multumesc pentru lamuriri.
Cred ca in multe privinte, asa cum reiese din cele prezentate de Dvs, Adrian Marino avea dreptate in mare masura.
A pune la punct sau a te conecta la un set de valori sau criterii care sa reflecte valoarea reala a unei literaturi tine de un anume tip de evidenta.
Cu putine exceptii, literatura romana este una provinciala (de aici probabil si complexele de superioritate).
In privinta reasezarii ierarhiilor literare cred ca mai lesne va fi sa fie desfiintat marino.
Si teama mi-e ca asa se va intampla.

mi-a mers la suflet!!!

Dle.Gotiu
lui Dinescu se pare ca ii este frica de testamentul literar al lui Marino.
De ce?Sa va raspunda el si aparatorii lui!

Gotiule, interventia ta e o simpla dar buna punere in scena a mizelor pe care o anunta poteritatea ideilor lui Marino. Te suspectam de un anumit tip de superficialism -foarte prezent in randul jurnalistilor- dar poate ca m-am inselat ( oricum abordarile tale prvind solutiile la criza invatamantului romanesc sunt total eronate- ca solutii, precizez )in aprecieri. Revenind la subiect remarc ca o anumita patre a exponentilor opiniei publice prind curaj in a afirma ca regele e…gol. Marino, si nu e singurul, a afirmat demult acest lucru. Si asta intr-un mod sistemi, fapt ce da o anumita greutate judecatilor sale. Sa speram ca lucrurile se vor reaseza pe baze sustenaile, ca sa folosesc un barbarism, in configuratia noului canon al culturii romane, conectate la universalism. Oricum, parte a dezbaterii ce se anunta reiese si din contextul politic prezent. Partizanatul miop dar interesat al lui Liiceanu, Plesu&comp.au iritat multa lume de bine, asa ca si reactia e pe masura.

Extraordinar! Cartea nici n-a aparut si i se dedica deja zeci de pagini in presa, de zici ca a aparut marea minune a literaturii romane. Nici daca aparea o noua carte, nestiuta de nimeni, a lui Eliade nu i s-ar fi dedicat atatea spatii generoase. Despre faptul ca Cioran a aparut in Cahiers de L’Herne n-am vazut o vorbulita pe-aici si nici nu cred ca numele lui Adrian Marino a fost mentionat vreodata pana acum pe Voxpublica in vreun oarecare context. Dar, domnule, acum a aparut o carte care contine barfa despre oameni de cultura, barfa, ma-ntelegi, avem barfa, uraaa, cineva le mai trage o copita astora de nu ne lasa sa dormim, Plesu, Patapievici, Liiceanu si lui Noica, nasolul de Noica e plesnit, uraaa, ne frecam mainile, abia asteptam sa iasa cartea, ii facem reclama!!!! Astia mor de frica, li se va arata goliciunea, Adrian Marino ii va lasa fara chiloti, le va demonta scrierile punct cu punct si va arata ca nu sunt buni de nimic, n-au inteles nimic din ce-au citit si au scris numai prostii. Doamne, ce eveniment cultural epocal se va petrece la noi si ce noroc sa fim contemporani cu el!
Oare nu va dati seama ca ati luat-o razna, domnilor? Pe ce lume traiti, nu mai stiti si altceva in afara de barfe si flegme pe care vi le inchipuiti lupte pentru adevar? Vreo idee personala, vreun gand frumos, vreun vers inspirat mai bantuie pe cineva pe-aici? Sau mirosul de oua stricate v-a luat mintile?

Din toata galagia asta se retine cu obtinatie un singur aspect(mai ales de gugustiuci gen netotu lu tamara)
Ce a spus dl Marino despre Mircea Dinescu.
De restul care intamplator sunt in barca marinarului nimic nimic
Obiectivitate portocalie.
Mai bine sa asteptam sa apara cartea.

din pacate continuam sa ne batem cu trecutul, in timp ce prezentul trece pe langa noi; da cand ma stiu, noi am avut vocatia de a lamuri lucrurile cu 2-3 decenii retroactiv; prima mostra cu care s-a intalnit generatia mea a fost “obsedantul deceniu”, adica deceniul 6, pe care l-am recuperat prin anii optzeci… the show goes on…

@radu
tu esti ca vanatorul care se intalnea cu ursul in padure.
Ori iti place ,ori esti masochist?
Still care about your mother!

daca tot bagi cv-ul lui marino la inaintare in tangoul asta jegos era ELEMENTAR sa dai si cv-ul celor care il ataca pe marino si al celor atacati de marino. elementar, ok? ceva scuze? voiai s-o faci dar spatiul nu-ti permitea?
biografia,cv-ul nu sunt argumente. doar daca ne crezi tampitzi- si poate ai dreptate

@tx2:

Marino nu a fost o persoana publica, chiar daca e criticul roman cel mai vizibil pe plan international;

Plesu, Liiceanu, Dinescu si altii care il ataca sunt persoane publice, cunoscute; cu toata dizidenta lor, niciunul dintre ei nu a stat 8 ani in puscarie (fara proces) si inca 6 ani domiciliu fortat in Baragan (nu stiu daca poti realiza ce inseamna sa ti se fure 14 ani din viata);

cu toata notorietatea (iar notorietate e ceva diferit de valoare) lor in Romania, niciunul dintre cei care il ataca nu are vizibilitatea lui Marino la nivel international (si asta e marea durere a unora);

si atunci vine cineva si il face pe Marino ”stangist” (cu ceea ce se intelege in Romania prin ”stangist” – mai exact ”comunist”) si gata, pentru ca publicul stie prea putin despre Marino s-a rezolvat problema;

dar, altfel, ai dreptate, pe cand se vor mai incinge spiritele (ca asta e doar incalzirea) o sa pun in paralel si cv-urile celor care il ataca , mai exact operele fiecaruia

Am cateva intrebari: 1) Cum este posibil sa fii inchis politic, in timpul comunistilor, iar la doi ani de la reabilitare sa mergi un an la specializare in Elvetia? Oare Coposu, taranist si el, n-o fi dorit la randu-i o pozitie sociala precum a lui Adrian Marino? De ce sa fi avut nevoie D.R. Popescu de o limba-n c.. de la A.M. ca sa apara cartea despre Eliade, cata vreme TVR-ul, in scurtu-i program de emisie(doua ore pe zi!), a facut loc catorva minute bune despre viata marelui om de cultura, in chiar ziua mortii acestuia, 22.04.1986?

Cat despre cauza unei stari de anonimat si/sau nerecunoasteri internationale a produselor culturale romanesti, aici ar fi foarte multe de comentat. Insa nu prea am inteles despre ce competitie culturala este vorba? Daca in plan mondial Balzac este bine cunoscut, iar Eminescu nu, atunci inseamna ca opera eminesciana este proasta in comparatie cu a scriitorului francez? Si daca mie imi place Eminescu si nu imi place Balzac, e nasol? In ce sa masuram calitatea unei opere artistice? In numar de admiratori? In numar de pagini scrise? In viteza scrierii? In ce? Eu cred ca in arta, singurul concurent al unui creator de lucrari artistice este chiar el, autorul. Ca exista invidie intre artisti, asta e altceva, dar sa nu confundam lucrurile. E usor sa-mi dau seama de cine nu-ti place, Mihai, dar sa-i gasesti unuia scuza pupincurismului, pentru ca il simpatizezi, in conditiile in care apucatura asta a adus Romania in halul de azi, prin promovarea pseudovalorilor, pe care si tu le vrei demascate si inlaturate, mi se pare o mare ipocrizie. Si pentru un tanar ca tine, chiar periculoasa!

jobs.realitatea.net = aha… si ce-i cu asta?
comunistilor, facetz comert eftin.

Bun! sa ne suflecam manecile.

Daca condensati oleaca scrierea, poate apucam sa citim toate articolele de pe voxpublica. Da’ … nu se poarta condensarea, trebuie sa punem toata biografia pe tapet. Ce conteaza ca a mai fost pusa pe parcursul a 24 de ore de 4 ori? Nu conteaza! Noi repetam ca niste habauci. Insistam pana intelege “postacul” despre ce este vorba. Huh!
Nu imi mai consumati din timp! treceti direct la subiect. Pt ca nu pot si nici nu am timp sa cetesc de 5 ori acelasi lucru. Nu vreau sa il “tocesc”. Colaborati intre voi pt a ridica nivelul profesionalismului.

Despre Marino: Sa-l odihneasca dumnezeu! Mi-a mutat ideile pe o alta creanga a cunoasterii… in special cu Cioran. Ca.. pe astialalti ii stiu. Ii vad.

@Honore
“Cum este posibil sa fii inchis politic, in timpul comunistilor, iar la doi ani de la reabilitare sa mergi un an la specializare in Elvetia?”
=
nu este posibil… sau este putin probabil. In schimb este foarte posibil ca aceste “lepadaturi” conformiste si slugarnice politicului sa arunce acest artificiu… la deruta, evident.

@Honore:

cartea lui Marino a aparut in 1980, moment in care Eliade era inca subiect tabu in Romania (probabil ca a fost vorba si de auto-cenzura, pentru ca nimeni nu s-a apucat sa faca studii ale operei lui tocmai de teama ca nu vor trece de cenzura), emisiunea de care vorbiti s-a difuzat in 1986;

desigur cenzura nu e o stare de normalitate, dar sa-i dai o dedicatie pe o carte celui care a trecut cartea respectiva de cenzura chiar nu cred ca e o gaura in cer;

poate sa va placa Eminescu, si mie imi place, problema lui e insa ca, la nivel mondial, s-a nascut cam cu un veac mai tarziu – e precum in stiinta: poti sa fii genial si sa demonstrezi pe cont propriu teoria relativitatii, pe plan mondial nu mai are insa nicio relevanta din moment ce respectiva teorie a fost enuntata deja cu cateva decenii mai devreme.

@
“poate sa va placa Eminescu, si mie imi place, problema lui e insa ca, la nivel mondial, s-a nascut cam cu un veac mai tarziu – e precum in stiinta: poti sa fii genial si sa demonstrezi pe cont propriu teoria relativitatii, pe plan mondial nu mai are insa nicio relevanta din moment ce respectiva teorie a fost enuntata deja cu cateva decenii mai devreme.”

ce legatura exista intre eminescu si einstein inafara de genialitate? adica: daca a existat un curent literar (romantismul), un poet nu mai are valoare daca scrie in acelasi stil?

cenaclul literar ce functiona intr-un oras muncitoresc- se intimpla acum trei decenii si ceva- primeste vizita unui grup de scriitori clujeni, din acel grup facea parte si Adrian Marino…coplesind cu spiritualitate, spulberind orice palida idee a cuiva, care ar fi avut pretentia sa se considere scriitor pentru ca dincolo de orgoliile ranite, daca Adrian Marino a catadicsit sa v-o spuna franca!!SUNTETI ORICUM GRATULATI!!asa ca dinescule TACI!!dar nu ai suficienta inteligenta pentru asta!

@Gherman Adrian:

genial esti cand aduci ceva nou; pentru romani da, era ceva nou, la nivel mondial se inscrie in randul celor 100, poate 200 (poate mai multi sau mai putini) scriitori buni care facusera (scrisesera) deja asa ceva

“toate-s vechi si toate noua” adica, daca scrie cineva in stil eminescian si are capacitatea de patrundere a detaliilor si dezvolta poezia cu imagini bogate, sa inteleg ca nu-i genial? daca cuprinde atat de amplu, universalitatea in scrierile sale, nu-i genial?
Nou? avem o foame de nou… foame de invoare – care ne duce pe taramuri sterpe. Astfel prind viata tot felu de curente “epileptice”: vulgare/lipsite de consistenta.
“poezie moderna” ce sec si fara imaginatie suna cand te gandesti ca timpul o va cataloga vetusta.

sentimentele si trairile sau temele, sunt aceleasi ca acum 150 de ani. Tehnica se schimba/se muleaza cameleonic. Lucian Blaga nu a fost romantic? a fost un romantic! mai intarziat decat Eminescu.
Pai… cum si-a permis sa scrie romantios? nu mai trebuia sa scrie romantios… ca doar nu-i voie… pt ca traia in alte vremuri – vremuri in care predomina alt curent.
Hai sa fim seriosi.
Spuneam odata:”Curentele artistice: plasarea lor intr-un oarecare timp – nu vad rostul doar ca eroare necesara – altfel imi pare o indeletnicire a pseudo-artistilor. Un pretext de lauda si lauri pentru unii chitibusari cu pretentie de magnati. “

@Mihai Goţiu: Crezi ca-n ‘86 se mai relaxase atmosfera? Nu stiu cati ani aveai atunci, poate erai mic, dar intreaba-i pe cei mai in varsta! In ‘80 inca mai exista si TVR2, in ‘86…N-am inteles chestia cu Eminescu nascut cu un secol mai tarziu. Mai tarziu decat cine? Iar daca vrei sa continuu pe tema teoriei relativitatii, nu te intreb cand s-a nascut Emiescu si cand s-a nascut Einstein, dar as vrea sa-mi spui ce parere ai despre poezia “La steaua”. Dincolo de aceasta perceptie a relativitatii pe care Eminescu a avut-o, ramane poezia ca opera, comparabila cu poezii ale unor celebri autori occidentali. Si poate ca valoarea unei lucrari artistice tine si de rezistenta in fata timpului. Cata vreme o opera artistica starneste fiori in sufletele celor care iau contact cu ea si dupa o suta de ani, nu stiu daca e drept s-o plasam in spatele unei alte realizari similare, doar pentru ca cealalta vine de nu stiu unde. Sufletul meu vibreaza si la citirea unei poezii eminesciene, dar si la la o poezie a lui Paul Verlaine, astfel, spiritual, ma simt mai bogat. Eu cred ca asta conteaza in primul rand!

@) All

Hai sa fim limpezi! Nimic din ce spune Marino in aceasta carte – am citit manuscrisul – nu e efectiv nou. Sint lucruri pe care le-a mai spus/scris incepind cu Pro Europa, cartea cu care si-a deschis Polirom productia editoriala in 1995, si sfirsind cu articole si interviuri. Nou e faptul ca, acum, acele lucruri sint laolalta. Deci, ideea ca i-ar fi fost frica de nu stiu ce si nu stiu cine si de asta cartea apare la cinci ani de la moarte cade. Ca acolo ar fi vorba de ura, razbunare etc e o prostie! Marino face niste judecati, inclusiv de valoare, ca un om abilit sa judece in cele intelectuale si morale, si o face fara menajamente! Ca idiotii prefera sa traiasca intre idoli de mucava, e treaba si dreptul lor, dar nu poti obliga un om de talia lui Marino sa fi facut la fel!

O complectare: Adrian Marino a activat in PNT-CD în anii ‘90.

@Liviu Antonesei:

Multumesc pentru interventie si precizari; da, acesta e Adrian Marino pentru cei care l-au citit si l-au cunoscut; si de aici si pornesc atacurile in ”avanpremiera”: de la faptul ca Adrian Marino are competenta si autoritatea care sa-i dea dreptul sa faca judecati intelectuale si morale

@Mihai Goţiu: ¨”… în primele rânduri se află nu atât cei criticați în carte, cât cei care se tem că le va fi dezvăluită goliciunea. Și că or să dispară împreună cu valul.”

Inteleg ca printre criticati sint si Cioran si Eliade. Crezi ca o sa dispara si astia impreuna cu valul ca niste provinciali ce se afla?
Nu va mai agatati, mai baieti, de stafia omului asta nefericit. Duceti-va razboaiele singuri, cu propriile arme. Scrieti voi cartile alea tari ale literaturii, filozifiei romane si asa veti impinge in uitare pe niste neica nimeni ca Plesu&comp. Cine va opreste?

@) Mihai Gotiu

Problema este ca stejarii nu pot fi demolati de niste, scuzati-mi expresia, dar uneori e bine sa fii mai verde in exprimare, deci de niste labari, ca altfel nu stiu cum i-as putea numi! Sint niste dedesupturi aici, ca si in cazul Oprea, pe care le stiu foarte bine si daca nu mi-ar fi greata le-as spune! N-as vrea ca mucavetii astia sa ma enerveze intr-atit incit sa le si scriu!

@Liviu Antonesei:

imi inventez un pseudonim si o sa incep sa va enervez

@) Mihai Gotiu

Ha, ha, ha! Nu e nevoie, nu mai e mult! M-am refugiat eu in literatura de dinainte de a incepe campania electorala, ii tot dau ba cu povestiri vechi, ba cu Despre dragoste… de acum zece, dar mirlania si ticalosia n-au astimpar si nu ma pot preface la infinit ca nu se vede!

@Liviu Antonesei: Ba chiar cred ca aveti obligatia sa le scrieti! Adica, noi de ce sa murim prosti! E singura solutie sa ne mai facem bine. Sa spunem dracului odata tot. Sa se publice si toate dosarele de la misteriosul CNSAS si sa se termine cu santajele, cu birfele, cu insinuarile… Altfel, daca nu spuneti, vom crede ca va e teama sau le tineti la secret si cind va vine mai bine, Pac la Razboiu! Nu?

@) Mihai Gotiu

Iaca, tocmai ce-mi trece prin cap sa scriu ceva despre monopolul pe anticomunism – ce poate fi mai aburd decit asta? – numai pentru ca un presedinte onorific sa devina executiv la o institutie anticomunista noua, obtinuta prin comasarea a doua existente si, pe cale de consecinta, sa primeasca totusi un salariu si alte avantaje, intre care o vila la Snagov! Pardon, pe asta o are, desi si-a oferit patriei serviciile gratuit! Sau, de ce nu, despre banii publici pe care merge in vizite transoceanice un coleg de-al nostru de pe-aici… Din pacate, tolba e mai plina decit pot eu duce!

@) Mihai Gotiu

Su vreau sa adaug ca chia nu am vreo iritare strict personala – in Raportul… omului cu pricina figurez la personaje pozitive!

@) Mihai

In ce priveste dosarele, vestea proasta e ca eu n-am obtinut dintr-al meu decit circa 600 de pagini, ceea ce la o prima evaluare inseamna cam 10%. Dar mai astept. In schimb, prietenul Dorin Tudoran, care a obtinut vreo 10.000n de pagini dintr-ale sale a inceput sa le posteze pe blogul sau. Va avea de publicat macar pina la vara… Daca credeti ca va pot interesa mergeti pe

dorin2tudoran.w../

“despre banii publici pe care merge in vizite transoceanice un coleg de-al nostru de pe-aici” si cine o fi colegul care merge in vizite transoceanice si care e aproape de putere si de cercurile entlectualilor publici aserviti puterii? IT Morar?

In sfirsit prinde viata Voxpublica! Eh, presimt ca o sa am ce citi de acum inainte! Se pare ca sint multe lucruri care se cer spuse. Viata unui om singur se pare ca ii face pe multi sa vorbeasca. E foarte binevenita prezentarea si e excelent scrisa. Si off topic: foarte bine ca Basescu tace zilele astea, se aud mai bine lucrurile care conteaza.

@Mihai Gotiu

Ce opinii ar fi avut urmatorii [numai cei care au disparut nu demult] despre ’starurile’ noastre GL si Plesu ?
Ce opinii or avea [deja] oricare dintre cei din listele urmatore despre ’starurile’ noastre GL si Plesu?
[putin probabil sa aiba deja vreuna]

Daca GL si Plesu ar fi tradusi, ce opinii ar avea oricare dintre cei din liste?

Ar putea spune cumva cam asa ceva:
GL si Plesu au exprimari filosofice de foarte slaba calitatea sau total in afara domeniului

Peter van Inwagen, Alvin Plantinga,
Richard Swinburne, J. L. Mackie
Dean Zimmerman, Thomas M. Crisp,
Matthew Davidson, Neil A. Manson, Simon Blackburn, Michael Loux, C. D. C. Reeve, Michael V. Wedin,
Brian Garrett,E. J. Lowe, Nicholas Rescher,
Jorge J. E. Gracia, Ernest Sosa
Alexander R. Pruss

Paul Moser, Robert Almeder, Robert Audi
David Armstrong, Panayot Butchvarov, Hector-Neri Castañeda, Wayne Davis, Michael DePaul, Richard Feldman, , Carl Ginet,
Jaegwon Kim, Hilary Kornblith, Jonathan Kvanvig, Brian McLaughlin, John Pollock, W.V.Quine, William Rowe, Frederick Schmitt, Robert Shope, Donna Summerfield,
James Van Cleve, Thomas Vinci, Jonathan Vogel, Nicholas Wolterstorff,

John Greco, Alfred R. Mele, Earl Conee, Jonathan Dancy, Robert Fogelin, Bernard Gert, David Henderson,
Terence Horgan, Dale Jacquette, Noah Lemos, James Taylor, Mark Timmons, William Tolhurst, Ümit Yalçin, Patrick Yarnell

@Liviu Antonesei:

da, multumesc pentru link;

foarte intructiv, pentru cei care chiar vor sa citeasca, mai ales modul/tehnica folosita de securitate pentru a compromite un om – il lasi sa plece la o bursa in strainatate, dar fabrici niste scrisori anonime din care sa rezulte ca ar fi in misiune de la Secu… teribil;

astept continuarea

@) Mihai Gotiu

Si aici e o mica mostra! Cum spuneam, Dorin a avut sansa sa recupereze peste 10.000 de pagini si, intre altele, are o frumoasa lista cu numele reale ale turnatorilor cu nickname-uri din docomente, pusa la dispozitie, conform legii, de CNSAS. Ei, cind vor vedea numele…

@Liviu Antonesei:

vidanjera istoriei mai are mult de lucru in domeniu, dar tot nu mi-am pierdut speranta ca oi prinde ziua in care isi va fi terminat treaba

Jenant.
Ca’n bancul cu ceferistu’ care se descarcã si el, ca omu’, si când se-ntoarce sã vazã ce-a fãcut, mai-mai sã-l apuce damblaua. Colegul îi pusese o lopatã, la fix, si o re-trãsese i-zact la fix. Rahatul ãla, de-l fãcuse nenea Impiegatu’, nu mai ierea, s-o dusu-se.
La fel, Comentariul meu anterior. Stânjenea? Pãi, nene, Recunoasteti Kestia asta si V-ati fãcut !! Veti avea doo’j dã mii de comentarii, kiar mai întepãcioase.
Acum. Domnule Ghibutiu.
Lasã-l pe Adrian Marino sã trãiascã pentru noi prin ce-a scris. Nu te-a delegat avocat, si esti penibil în aceastã posturã. Nexam experientã de viatã, nexam contact direct cu subiectele la care se fac referinte, nexam viziuni coerente. Si vreai sâ fii credibil ? Hm.

Calm! Sa asteptam cartea.Va fi o sita prin care se vor cerne valoarea si verticalitatea.De non-valoare si ghebosenie.

@Liviu Antonesei: Multumesc pentru link… Foarte interesant!
Dar eu ma refeream la o decizie de a se face publice toate dosarele de catre CNSAS direct. Cred ca e in interesul tuturor.

Subscriu fara rezerve la puntul de vedere pronuntat de Liviu Antonesei.
As mai completa doar, atentionind asupra unui comportament de “sofisti” primitivi al unora dintre “comentatorii-procurori”: pentru ei orice gindire critica tare, exprimata fara echivoc si sustinuta cu argumente/instrumente rationale este “combatuta” cu acuzatia de “ura”! Un psihologism vulgar opus unei atitudini intelectuale. Individualismului – ca expresie in exercitiu a valorilor autentice ale liberalismului – i se opune un “neo-colectivism” de haita.

@Honore: nu-i posibil domnule decat in cazul in care esti trimis sau te angajezi sa faci “servicii’; din pacate, multi fosti detinuti politici au colaborat pt un pasaport, pt o slujba buna.. cei care n-au acceptat sa colaboreze, s-au pensionat de la lopata, desi erau toba de cultura.

@liviu antonesei
despre intelectualii clujeni ce spune, in manuscris?citi ar trebui sa se ascunda, in martie?
glumesc. Vladimir Tismaneanu ii explica lui ITM pe blogul acestuia cum sta treaba cu Adrian Marino, asa cum ati facut si d-voastra: Marino scrie despre altii cu aceeasi eruditie cu care si-a scris cartile, fundamentale pentru critica literara si istoria ideilor.
Sugerez domnului ITM sa o lase mai moale cu “ura” sau daca nu o face, sa se uite mai intii in propria-i ograda.

@) Vasile Gogea, Corin

Multumesc pentru atentie! In ciuda a ceea ce se crede, opiniile lui AM sint mult mai nuantate. Transante, de buna seama, in argumentate. Poti sa nu fii mereu de acord cu argumentele, dar nu poti spune ca ar fi vreo descarcare de ura ori nu mai stiu ce.

@) Mihai

Eu am sustinut mereu necesitatea publicarii, fie si electronice, a arhivelor de la CNSAS in intregul lor. Din pacate, deocamdata, solicitantii insisi nu-si primesc macar propriile dosare in intregul lor!

eu cred ca era exact cum spune in titlu: un om singur
iar daca a fost si singur impotriva tuturor (O, gastile asa zis intelectuale, cum stiu ele sa functioneze…)cu atit mai mult merita respectul nostru.

excelent articol. cand vom uita de infectia de liiceanu, de sobolanul patapievici, de plagiatorul lui calinescu, manolescu, poate ne vom aduce aminte ca mai avem scriitori pe nedrept uitati, cum ar fi gheorghe craciun.

Inainte de a posta un articol, e bine sa te documentezi macar pe goole, Gotziu. Eliade nu era de mult tabu in 1980 – Maitrey si Nunta in cer i-au aparut inca din 1968. De altfel, pana in 89 doar Noptzile de Sanziene si Pe strada Mantuleasa nu au aparut, Ifigenia a fost jucata si cred ca si Un om mare a fost publicata, desi portretul lui Codreanu e vizibil pentru multzi.
Stii ce e amuzant? Toata lumea isi da cu parerea si-l aproba majoritar pe Marino cel postum dar pun pariu ca mai nimeni nu i-a citit vreun rand. Marturisesc ca si eu il stiu doar din ceva articole, Hermeneutica aia era prea lunga ca sa am timp sa o citesc. Sincer, Gotziu, cam cat ai citit pana acum din ce a scris Marino? 5% ar fi onorabil.

@comentator:

a-toate-stiutorule, scuza-ti-mi limitele si luminati-ma care a fost primul STUDIU despre Mircea Eliade publicat in Romania, in perioada comunista;

Mi-e că vă scapă ceva, d-le Goţiu. Şi asta, doar dacă aţi citit – iar nu doar răsfoit – Istoria lui Călinescu. Care tocmai asta a făcut, a situat literatura română în context universal – îndeosebi, european. Vedeţi doar referinţele la literatura italiană – de pe la Petraca, pînă la Leopardi.
Nu doar din acest motiv nu era posibil un conflict de idei între G Călinescu şi A Marino. Mai era şi diferenţa de vîrstă – id est prestigiu cultural datorat unei îndelungate şi susţinute activităţi cărturăreşti, activitate pe care Marino de abia o începea. Să privim: Marino obţinea licenţa în Litere, în 1944. Istoria lui Călinescu apărea în 1941 – rod al unei vieţi de trudă cărturărească, adică atunci cînd Marino era studentul lui Călinescu.
Nu, d-le Goţiu, despărţirea de Călinescu a avut motive politice – Marino era tînăr şi nesăbuit – în accepţia lui Călinescu, care nu avea stofă de martir. Şi nici chef de a deveni, era de ajuns a-l vedea pe inconturnabilul său rival – Tudor Vianu – cum se chinuia să supravieţuiască fiindcă nu abjurase. Vedea cum Sadoveanu prezida tot ce era de prezidat, pe cînd Arghezi vindea cireşe, în poartă la Mărţişor.
Pe de altă parte – ca neiertător spirit critic ce vă dovediţi, faţă de cultura şi civlizaţia românească, aşa cum sînt ele reprezentate în lume de literatura în limba română – poate c-ar merita efortul o investigaţie nu prea ambiţioasă, pentru a vedea cîţi scriitori români au fost traduşi, şi în cîte limbi ale pămîntului.
Poate că lipsa premiilor vă ghidează către nerecunoaşterea vocaţiei literare a românului. Atunci, aflaţi că Premiul Herder era expresia “convieţuirii paşnice”, a “politicii de destindere în Europa”, şi era atribuit celor propuşi de ţările lor – iar nu de un juriu ca al Premiului Nobel. I se mai spunea şi “Bon pour l’Orient”. Dar, ce-i drept nu-i păcat, laureaţii Herder erau traduşi în Vest.
Problema lui Marino era originalitate/autenticitate vs impostură. Înainte de 1990 – asta era politica “Partidului”, “promovarea scriitorilor dedicaţi idealurilor comuniste” (impostori gen Nicolae Dragoş, ND Fruntelată, CV Tudor şcl). După 1990, toţi cei marginalizaţi înainte – cu operă ori fără operă – “au pus mîna pe putere”. Marino le cerea să aibă operă. Au dovedit aceia că aveau, or n-au dovedit – e altă discuţie.
Oricum, e nesereios argumentul că traducerea lui Hiedegger în română e inutilă fiindcă nu-l citeşte nimeni, la noi. Măcar studenţii de la Filosofie l-or citi.
Discuţia intelectuală nu se face cu partipri, d-le Goţiu. Nu-i faceţi vreun serviciu, lui Marino, dacă “ţineţi cu el”. Ba – pentru una lume – îi cauzaţi, chiar.

Las-o balta, Gotziu. Crezi ca Mircea Handoca in Manuscriptum din 1974 a publicat Ifigenia spunand ca a gasit-o la obiecte pierdute? Studiu nu inseamna neaparat carte-caramida. Ai scris; Mircea Eliade era un subiect tabu, nu STUDIILE despre M E erau un subiect tabu. Invatza-te sa scrii mai ingrijit, adica mai putzin si ne-oral.

@comentator:

nu va e teama ca cei de pe aici va considera ridicol pentru modul in care ma atacati pe mine (si nu tema articolului si argumentatia)?

desigur, daca scriu ”Mircea Eliade era un subiect tabu”, d-voastra trageti concluzia ca me refeream la cartile lui, nu la studiile referitoare la ME (asta chiar daca in context era vorba de studii);

cand am scris (la alt articol) ”universitati din NY, Pisa, Manchester si de la Harvard” – repede v-ati gasit sa va etalati cunostintele si sa atacati ca Harvard nu e oras (desi n-am afirmat niciun moment asa ceva, exista o diferenta in limba romana intre ”din” si ”de la”);

macar daca tot va face placere sa va eliberati frustrarile cautand greseli, cautati-le mai cu atentie, ca toti gresim, sigur le veti gasi pe cele reale – altfel, cum spuneam, cadeti in penibil si nu va mai trece decat cu Triferment

@Inima-Rea
Bune precizarile referitoare la Premiul Herder.
Premiu primit, printre altii si de Eugen Barbu, si de Ana Blandiana. Ce inferente logice, si mai ales pe ce alt termen “mediu” in afara de “Herder”, se pot face din aceste “premise”?
Ramin de “judecat” oamenii, cu biografiile lor incomparabile sau operele, cu valoarea lor, totusi cuantificabila. In fiecare dintre cele doua situatii avem nevoie de “magistraturi” adecvate. In aceste cazuri, inexactitatea nu e doar o eroare, poate deveni o crima! Desigur, nici doar exactitatea abstracta nu e, in mod necesar, un adevar.Cel putin nu e o nedreptate.

[...] de la discuția despre deja mult așteptatul volum de memorii al lui Adrian Marino (”Viața unui om singur”), care urmează să apară în luna martie, Liviu Antonesei mi-a atras [...]

Esti de un infantilism, Gotziu! Ai corectat in articol DIN Harvard, dupa ce tzi-am atras atentzia, cu LA Harvard, iar acum ai uitat si scrii DE LA Harvard. Te las in plata Domnului, dar nu uita: invatza sa SCRII, ceea ce e cu totul diferit de sa-tzi ilustrezi in scris vorbirea, asa cum faci deobicei.
Adio, ma! – vorba lui Mitru Motz.

“mirlania si ticalosia n-au astimpar si nu ma pot preface la infinit ca nu se vede!”
zise “nervat” Liviu Antonesei, a carei marlanie pare ca nici ea nu are astampar, de vreme ce ne vorbeste ca pe maidan, despre “labarii” care nu-i dau pace

erata: “a carui marlanie”

@comentator:

precum spuneam, probleme mari aveti

[...] Cui ii e frica de Adrian Marino. Si cine ramane in picioare la … Alte articole RepereTaguri DIMM SDRAM 512 PC133 pt. desktop – AnuntRapid.ro – Anunt [...]

[...] Link: Cui ii e frica de Adrian Marino. Si cine ramane in picioare la … [...]

[...] inspira volumul. Dl. Liiceanu publica imediat în Dilema Veche un material calificat de unii ca ”demn de Vadim Tudor” prin care încerca cu orice preț (și gratuit) să îl facă pe Marino colaborator al regimului [...]

[...] librării şi vom putea judeca întregul şi nu doar nişte fragmente scoase, posibil, din context. Spectacolul care se anunţă va, fără îndoială, de urmărit. Dar, poate, va fi şi pretextul unor analize [...]

@sandra: Sandra draga,daca nu stii cine este Adrian Marino mai bine nu dai cu…bata in balta . Eu l-am studiat la facultate si hermeneutica lui despre Eliade este cea mai documentata.Cat despre lasatul in chiloti al celor enumerati de tine : e bine sa-i mai vedem si noi cum sunt in realitate,nu numai in turnurile lor de fildes !

Salut,

Sunteţi în orice stres financiar sau aveţi nevoie de fonduri pentru a porni afacerea ta? Ai nevoie de împrumut pentru stingerea datoriei dumneavoastră sau a achita facturile dvs.? Aveţi un scor redus de credit şi tu le este greu să obţină un împrumut de la băncile locale şi alte institute financiare? Aveti nevoie de un împrumut sau de finanţare pentru orice

motiv, cum ar fi:

a) Personal de imprumut,

b) Educaţie,

c) consolidarea datoriilor,

d) de expansiune de afaceri,

CONTACTEAZA-NE ACUM: info.caradonfund@gmail.com

[...] Mai multe despre Adrian Marino, aici [...]

@sandra: Un barfitor de profesie se numeste critic.Si Adrian Marino a fost un critic.Si inca unul mare.In orice om exista un neom,e parte a unui univers dual caruia apartinem si noi.Cu ce te deranjeaza ca acest om iti dezvaluie “neomul” din acesti oameni de cultura (unii dintre ei de o statura impozanta ,dealtfel).E urat cand cineva iti distruge un mit…dar asta e viata.Cu bune si cu rele!

Vreau doar sa ofer publicului cateva citate din Marino. NU m-au interesat atat disputele personale, cat ce avea acest om de spus despre cum si-a vazut si inteles viata si tara in care traia. Nu stiu daca sunt citate reprezentative pentru carte (este un volum consistent), sunt pasaje pe care eu le-am retinut. In concluzie, probabil sunt mai reprezentative pentru preocuparile mele.

“populatia a fost imbecilizata de Ceausescu si asa ramane. L-am vazut o data pe Calea Victoriei, trecand destul de incet, in masina. Figura vicleana, crispata, impietrita, intr-o incordare extrema, patologica. O tara intreaga a fost modelata de instinctele acestui taran incult, primitiv, dar de o imensa siretenie ancestrala.(..) Resping, in acelasi timp, conceptia unei Romanii definita ca un imens “Muzeu al Satului”, ca o “rezervatie folclorica a Europei”.

” Ma simteam sufocat de valuri-valuri de “poezie” , de un diluviu de plachete, volume de versuri, reviste de “poezie” si “publicistica” dilentanta, improvizata, inconsistenta si fara nici o substanta (…)Uneori imi spuneam ca…Orfeu a fost, intr-adevar “trac”. Ca “romanul s-a nascut poet” nu mai aveam nici o indoiala.(…) Ca “ideea” , studiul organizat, documentarea sistematica si riguroasa, nu mai au nici o sansa in cultura romana.”

“Noicismul”, pe aceasta latura cel putin, a facut si face in continuare ravagii. Intretine, direct sau indirect, o mentalitate etnicista, irationalista, intoleranta, neototalitara, radical ostila spiritului critic. A formula cea mai mica obiectie impotriva lui Nae Ionescu sau C. Noica a devenit, pentru multi, un act de blasfemie. Predispozitii mistice, latente in orice irationalism, izbucnesc acum pe fata. Apar grupari “initiatice”, dupa modelul “Paltinis” (in jurul lui Tutea, Steinhardt) insetate de “absolut”, “miracole”, icoane facatoare de minuni. Nu contest realitatea fenomenului religios (…). La noi, doar o forma de mistagogie si ritualism pur, formal”

“travestirea conceptelor de “fiinta” si “ontologie” este elocventa pentru mistificarea care se produce sub ochii nostri. “Fiinta” este, prin definitie, atat de polisemantica, incat devine practic de nedefinit in termeni obictivi. Se transforma intr-un fetis mistic, intr-o dogma absoluta. Trec peste voga mistica, eliadista sau nu, cu sau fara N.Steinhardt, explicabila in buna parte si prin ateismul grobian marxist anterior”

“Observam, mai intai, cum mitul filozofului carismatic nu are un adversar mai redutabil si mai detestabil, in acelasi timp, decat spiritul critic”

RECOMAND CITIREA acestei carti. Interpretarea si intelegerea le las la latitudinea dvs.

Pe langa cele prezentate mai sus, am fost incantata sa gasesc o carte care aduce cu ea o critica unitara si destul de coerenta, din perspectiva pasoptist-liberala (asta conteaza FOARTE mult, pentru mine cel putin) a “vesniciei satului” (cultura amorfa si ANONIMA, ierarhiile valorice sperie. Avem doar piesa “Maestru si masele” cunoscuta si din alte timpuri), provincialismului unei culturi premoderne (incapacitatea Transilvaniei de a nu mai gandi ca o provincie), dar si a atitudinii de “colonizat cultural” in raport cu Occidentul (frica de a te “lua la tranta” cu productiile culturale occidentale) si a unui tip de egalitarism detestabil.

Mizeriile descrise in carte, cu mai multa pudoare decat v-ati astepta, sunt atat de banalizate, ca tipologie, in Romania, incat eu nu cred ca vor satisface “samanta de scandal” a unora. Nu sunt atat de “senzationale”. Cat despre unele reactii la aceasta carte, pe care le cunosc din presa, ele confirma cel putin temerea lui Marino de “Uniunea Scriitorilor”. Pentru ca meschinaria, improscarea cu noroi, mizeria, egalitarismul “sa vii si tu in aceeasi troaca cu noi” sunt metehne mioritice vechi de pigmei morali care predica unui cor ignorant si buimac.

Daca retin bine ( nu mai gasesc citatul) acestei pleiade de adevarate flageluri culturale Marino ii opune 3 idei: Drepturile omului, separarea ideii de Stat de cea de Natiune (am fost incantata) si instaurarea unei minime democrarii liberale.

Cartea este fundamental o “critica de idei”, corp strain in publicistica, critica si “spatiul public “ romanesc in general. Careia fiecare ii raspunde dupa cat “il duce” capul. Pe unii nu stiu cat ii duce, dar vad unde ii duce: in aceeasi cloaca provincial (ocazional cu pretentii francofone si mai nou, libertarian-americane)-premoderna ca tip de intelegere, meschina sufleteste, pe care o cunoastem de atata timp. Te si umfla rasul.

PS. Sunt o cititoare tanara, marturisesc ca nu auzisem de domnul Marino decat foarte putin (mea maxima culpa).

Obţine un împrumut cu putin sau garanţii de la o firma de împrumut de încredere. Acesta este un program susţinut FMI grabă aşa că acum şi să ne contactaţi prin e-mail la calvinjeffloancompany@gmail.com. Fii parte şi nu li se spună

@antim din ţintirim:
Dle Ivireanu’, nu pot fi de acordul domniei-tale, cu literatura noastră ca drept… “provinţială”.
Nu gândi că Toţi au scris cum azi se scrie!
Unii (mulţi!), după ce au sorbit din folclor şi clasicii români, au dat lecţii de stil, poetică şi alt gen de literatură vesticilor… De aia, au şi ajuns Acolo academicieni, au statui sau nume de străzi, pe când aici, vorba lu’parpanghel: knsch!
Cine-acuză “provincialismul” literaturii materne, e semn că a fost alăptat cu biberonu’lu’bulă, iar de “secreţiile” Europei Liber-Literare (ML, VI şcl), n-a auzit nici măcar în vis, nicidecum în Trezvie!
PS: io nu-s decât un prost (simplu!) autodidact; domnia-ta, ce studii ai, de ne consideri(taxezi) literatura de provincială… Nu ştiai că “provincia” moldavă şi a “coresiană”, ba şi cea ardeleană v-au adus pe voi aşa dăştepţi şi-n A stare de să scuipaţi pe ea şi prin ce scrieţi?