RSS Feed

…de ce nu am participat la Loteria Vizelor; si cum am castigat-o, totusi

vezi toate articolele de
13 May 2011 la 21:40 15 comentarii 2181 vizualizari.

…vestea ca Loteria americana a vizelor pentru 2012 a fost anulata (pentru prima oara in istoria ei), m-a facut usurel nostalgic. Amanunte puteti gasi aici:

http://www.romanialibera.ro

Pentru necunoscatori, “Loteria Vizelor” e un program prin care guvernul SUA incearca sa reduca fenomenul imigratiei ilegale, oferind, anual si aleatoriu, 50,000 de permise de rezidenta aplicantilor din intreaga lume. Multi oameni, de-a lungul si de-a latul planetei isi agata sperantele de aceasta loterie, aplicand an dupa an.

E aproape un ritual – un ritual pe care il inteleg, dar la care nu am luat niciodata parte.

(Nota: Ceea ce urmeaza e o istorie adevarata, pe care cunoscutii o stiu, dar nostalgia ma indeamna s-o impartasesc.)

Nu am intentionat niciodata sa parasesc definitiv Romania, dupa cum nu intentionez nici acum. N-ai cum fugi de-acasa. N-ai cum sari peste propria ta umbra. Am fost, insa, revoltat (si, banuiesc, nu sunt singurul) de umilitoarele cozi de asteptare la fiecare ambasada pentru o amarata de viza, de intoarcerile de pe aeroport (am avut parte si din astea – dar asta ar fi o alta poveste), s.a.m.d. Am copilarit citind carti in care eroii mergeau dintr-o tara in alta, in cautarea iubirii sau aventurii, fara ca vreodata – o singura data – problema vizelor de intrare sau iesire sa fie ridicata. Era, pentru mine, o lume de basm, o lume incredibila. De aceea, primul meu gand dupa vestea fugii lui Ceausescu a venit firesc: “De acum, vom putea calatori oriunde!“. Basmul devenise realitate. N-a fost sa fie. Nu atunci, oricum. Cum nu stiam asta, nici nu m-am grabit sa “ies”. Primele mele iesiri au fost in Ungaria, Ucraina (pe atunci inca parte a URSS) si … Polonia.

In ‘94 am ajuns in Franta, la un masterat. La intoarcere, am gasit in cutia postala un plic urias pentru dimensiunile acelor cutii postale de bloc, facute doar pentru scrisori standard si felicitari, atarnand pe jumatate afara. Era stampilat cu un vultur, plin de hartii, iar pe prima scria: :”Felicitari! Ati castigat Loteria Vizelor! Iata ce trebuie sa faceti:” Cum stiam ca nu aplicasem la asa ceva, n-am citit mai departe si nu am facut nimic. Mi s-a parut o schema dupa modelul Caritas, asa ca am ignorat-o. Cateva saptamani mai tarziu, am readus subiectul in conversatia cu un prieten, la capitolul “fapt divers”. Prietenului nu i-a venit sa creada. “Mai, eu ti-am pus numele intr-un plic, cand am aplicat si pentru mine!” Prietenul cu pricina n-a castigat niciodata Loteria Vizelor, ceea ce nu-l impiedica sa traiasca fericit in Romania. Eu, insa, nu mai aveam incotro. Cand ti se fac “semne”, e clar ca nu poti ramane cu mainile-n san. Asa ca am trimis hartiile necesare si am primit green-card-ul.

Vreme de cativa ani, am facut, cu toata familia, naveta Romania-SUA, incapabili sa ne decidem. Era greu, obositor si, la un moment dat, a devenit limpede ca nu se poate si-si (ceea ce nu ma impiedica sa sper in continuare). Si uite-asa am ajuns in State, la un doctorat. De atunci a inceput un alt sir de peripetii, un sir in care, inca o data, socoteala de-acasa nu s-a potrivit mai niciodata cu cea din targ.

Morala? Eliade spunea ca, privind in urma, realizeaza ca viata lui n-a fost decat un sir de intamplari extraordinare. O succesiune accidente. Ii dau dreptate. Toate cotiturile majore din viata mea au fost nu rezultatul “planificarii” ci a ceea ce se poate numi “intamplare”: o intalnire accidentala, un schimb de replici banal ca oricare altul, o intalnire neprevazuta datorata unei intarzieri. Nu, nu sunt catusi de putin fatalist. Recunosc, insa, ca setea noastra de a ne controla vietile (ba, mai nou, chiar si mortile) are limite ce se cuvin acceptate cu umilinta.

Planurile au rostul lor, limitat. Cromwell, parca, spunea, “domnilor, rugati-va, dar tineti praful de pusca uscat“. Ideea poate fi reformulata: “Tineti praful de pusca uscat, dar mai lasati-l si pe Doamne-Doamne sa faca una, alta“. Planificati, pregatiti-va, dar tineti-va mainile departate de trup si purtati caftane cat se poate de largi! Oferiti-i si destinului sansa de a va trage de maneca!

PS Poate suna a Coehlo, dar nu e :)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
VoxPublica este platforma de comentarii, bloguri si opinii sustinuta de REALITATEA.NET dar este, si va ramane, un spatiu public, deschis tuturor celor care au ceva de spus intr-un mod civilizat si inteligent: cititori, bloggeri, profesionisti in orice domeniu, jurnalisti freelanceri sau colaboratori ai oricarui grup media sau institutie independenta.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alegeri alex mazilu Andrei Plesu antonescu basescu blaga Blogviu interviu Boc Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu DNA educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet Istodor Johannis justitie kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presa presedinte protest proteste psd Remus Cernea riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj sri steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!