Incredibil! Dezvăluiri şocante. (Titlu bombastic menit să momească cititorii)

felicitari!

uite ca ai avut dreptate cel putin 2 cititori au ajuns pana la final

E buna ideia.Cine le spune si celor de la TV-uri ca ei nu stiu ce cere publicul.Ca publicul sereacul sa uita si el la ce i se da pe post(adica porcarii)sub pretextul ca asta vrea telespectatorul.

Dacă ai vrut să-l ataci fin pe Mihai Goţiu, ţi-a ieşit de minune. Oricum, pe mine la el m-a dus gandul prima dată. L-aş mai adăuga pe Ioan T. Morar, care bagă la greu semne de intrebare in titluri, ca la inceputul anilor ‘90. Ştii, pană la urmă, dincolo de orice lozincăraie şi ipocrizie, este vorba de responsabilitate şi respect de sine. Dacă jurnalistul ar lucra ținand cont de normele care-i sunt impuse medicului și constructorului (de clădiri sau automobile, alege tu), lucrurile ar fi în ordine; aceștia, dacă greșesc, omoară oameni și răspund penal. Dar nu! Jurnalistul român (în general, că în particular fiecare este „profi“) nu se deosebește de un politician sau funcționar public. „Șpaga“ lui este tirajul și audiența, „plicul“ este click-ul.
Nu știu dacă a fost o ironie chestia cu „Cititorii noștri sunt mai inteligenți decat noi“, dar, pe alocuri, ați putea spune „Cititorii noștri sunt mai jurnaliști decat noi“. Mi-ar plăcea să comentez articolele unor, Adriana Gheorghe, Lucian Davidescu sau Daniel Marton, dar de ce naiba să consum biții pe-aici trantind pareri, din moment ce eu habar nu am de coregrafie, economie sau sport?! Ii omagiez in tacere, citindu-le articolele foarte frumos scrise și străduindu-mă să inteleg cat mai mult din ele. Și nu sunt singurul postac/comentator care procedează așa. Mă uimește ușurința cu care unii ziariști iși dau cu parerea despre absolut orice, iar dacă se nimerește să vorbească despre chestii la care chiar mă pricep și eu, mă mai uimesc o dată, realizand că oamenii sunt complet in afara fenomenului despre care perorează; sigur, asta nu le clintește emfaza și morga discursului, foarte convingător, de altfel. Iar ca să nu mă pervertească și pe mine, mi-i imaginez stand pe WC și nu-i mai pot lua in serios.

1. Generozitatea spatiului virtual momeshte si la “baterea campilor” pe subiecte sau cu abordari care, intr-un ziar n-ar fi putut intra, din motive se spatiu sau pentru ca un coleg a scris un articol mai bun pe aceeasi tema. Deci aici doar auto-cenzura poate face “curatzenie”.
2. Click-urile sunt inselatoare. Eu, de pilda, iau toate articolele la rand. La unele insa nu trec de primul paragraf. Pe de alta parte sper ca nimeni nu-si face iluzii ca o majoritate de comentarii critice inseamna ca articolul a fost un succes.
3. Alegerea subiectelor nefiind controlata de un “secretar general de redactie” mai joaca renghiuri: sunt zile in care pe acelasi subiect sarac avem si cate 10 comentarii.
4. Foarte multe comentarii din care lipseshte regina jurnalisticii: stirea bruta.
Astea ar fi cateva dezavantaje ale demersului jurnalistic “vox publica” asa cum il vad eu. In rest, diversitatea de opinii, abordari, stiluri de a scrie este benefica. Cui nu-i place, sa dea click pe pagina urmatoare.

Eu cititor sunt liberal,
d-tra ca scriitor pe blog ce orientare?

E corect ce ai scris. Multa lume “face centura” in actul de vanzare, nu numai in presa ci si in celelalte domenii in care trebuie vandut ceva: un produs, un proiect, un vis, o iluzie, o punga de chipsuri umpluta cu aer, etc.

Inclusiv la prezidentiale, “s-a facut centura” la greu de catre cei doi candidati…iar la unul dintre ei, tampeniile chiar au prins la mase – o dovada clara ca poporul e atat de slab de inger incat o eventuala preluare a puterii prin manipulare, dezinformare si diversiune (ca in decembrie 89) e oricand posibila.

Totusi presea romaneasca nu sufera din “ambalaj” ci din “continut”.
Problema majora a presei romanesti este “sofismul” la rang de virtute, falsele alaturari, falsa agenda, asocierile ciudate, argumentele neverificabile, concluziile pripite, subiectele prefabricate, conflictul inexistent, constructiile de argumentatii fara obiect.

Astea sunt simptomele bolii presei romanesti nu eticheta colorata lipita pe ambalaj.

‘Cu alte ocazii, aceeaşi revoltă populară s-a dezlănţuit asupra unor autori care tratau subiecte frivole sau personaje pitoreşti precum Gigi Becali şi Mircea Badea (am zis şi eu două nume la întâmplare). Supărarea oamenilor era justificată’.
aici intervine autorul textului că , da, supararea oamenilor ere justificcata , in cazul Badea sau Becali.de unde stii tu ca era justificata?e o afirmatie exaustiva, lipsita de orice temei.Fara a fi un fan al celor 2, te-as intreba de ce nu l-ai introdus in text pe Radu Moraru si Traian Basescu ,de ex.?
Mircea Badea , din cate stii si tu bine, nu se declara jurnalist.
cu prietenie!

Florin, felicitari pentru sinceritate.

Uite cum vad eu treaba: ai dreptate. Dar nu ma intereseaza.

Sperand ca ai trecut de primul paragraf, acum ma explic.
Sigur ca pot sa ma pun in pielea jurnalistului. Dar de ce sa fac asta? Cand ma ia la palme verbale functionara de la ghiseu, trebuie sa accept si sa zic: “Lasa ma, ca are si ea probleme acasa”? Sau sa ma revolt? Trebuie sa ma intereseze problemele ei sau faptul ca le are? Sau sa cer sa tratat “profesional”.

Cred ca depinde cum ne plasam. Daca vrem sa avem un public select, atunci acceptam ca o sa fie mai putini. Daca vrem sa dam bine la mase, atunci scriem de scandal.
De educat nu cred ca reuseste presa, dar macar nu alimenteaza demonul din noi cu stiri vulgare. Care atrag clicuri, corect.

Oricum, problema e interesanta si nu are rezolvare. Cand autorul e platit la cantitate (de clicuri) si nu la calitate (de articol, de comentarii)… nu prea sunt solutii.

In incheiere, ma amuz cu o idee care ma roade de mai mult. Practicanta celei mai vechi meserii isi vinde doar corpul, mintea ramane libera. Cu noi, cred ca e pe dos. Suntem liberi sa ne prostituam intelectual. Pentru bani.
Nu ne place, dar suntem nevoiti. Dar e bine ca ne intelegem unii pe altii

Cam naspa comentariu am avut pentru o zi de weekend. Scuze si felicitari inca o data.

O pledoarie rezonabila – multe si pre multi
ii iert pe baza ei.
In fond asa cum zice
@Cris
marfa trebuie sa ne-o vindem intr-un fel.
*
Am si io trei sugestii de titluri care, cu putin
efort pot aduce in erectie orice potential cititor

”,,,cu arma din dotare”
”…cu o masina care a demarat in tromba” și
” X…rupe tacerea”

*
Sa moara mama ,
vorba lui Venghelie,
daca in ultimii 20 de ani la televiziunile romane
s-a vorbit despre vreun sofer care
inainte de a pleca isi pune centura ,
isi aranjeaza oglinda ,
semnalizeza,
se asigura ,
apasa pe ambreaj , rasuceste cheia ….etc…

Nu, frate ! Intre doua reportaje despre
un mos libidinos care facea co ochiul
fetitelor de la gradinita cu prpgram prelungit
nr. 23 din Pascani si
o stire despre un Chiuaua care a muscat feroce
o doamna tiganca din Colentina, iar stapana potăii
….”va trebui sa scoata din buzunar”…nu se admit cardurile, nici macar portofeșe numai ”din buzunar” costul spitalizarii

musai ca Andreea Esca ,
Crstina Mandruta sau
Alessandra Războiu sa
ne povesteasca cum a furat unul doua verze de la aprozar
dupa care s-a suit intr-o masina care il astepta
si care A DEMARAT IN…
*
Cu ARMA DIN DOTARE se sinucid de regula caralii de care au divortat concubilele.
*
Aia cu RUPE TACEREA este infaiibila, poate fi folosita cu referire
la oricine….inclusiv la Tatoiu, Pieleanu, Kireac, Cuvica, Tudor Octavian sa Cristoiu care o rup zilnic, de fap de 2 -3 ori pe zi,
Recomand totusi pudenta in cazuri speciale.
”MUTU RUPE TACEREA” e de evitat.
*
Am inteles punctul de vedere cu
PRESA NU EDUCA.
E bine argumentat.
Atata doar că ăia nu educa, ailalti nu educa,
presa nu educa …si uite asa nu mai ai loc sa respiri
de tampiti si mitocani.
*
Citat dintr-un viitor numar al ziarului Libertatea

”Incredibil ! După ce rupe tacerea cu dezvaluiri socante
despre abdicarea de la rolul educativ al presei,
Florin Puscas rupe tacerea incearca sa-si faca felul
cu arma din dotare (laptop) , dar este salvat de o ambulanta care demareaza in tromba ”

ERRATA:
degeaba rad de ciuvica si eu am rupt tacerea de doua ori
Titlul corect era:

Incredibil ! După ce rupe tacerea cu dezvaluiri socante
despre abdicarea de la rolul educativ al presei,
Florin Puscas incearca sa-si faca felul
cu arma din dotare (laptop) ,
dar este salvat de o ambulanta care demareaza in tromba ”

multi mititei la creierashi viseaza sa-si sune parintii si sa la spuna:mama,tata sunt ziarist! sunt de acord :presa nu trebuie sa educe dar din nefericire o face.poate educatie e mult spus dar macar reflexe pavloviene de genul salivatului dupa octogenare tot reuseste sa induca. nu e rau. pana la urma presa nu e decat spatiul in care fantasmale infecte ale ascultatorilor capata forma(ratingu, bata-l vina).

felicitari

si ca ai dreptate ma uit la top

Trebuie sa ai talent ca sa dai un titlu interesant, fermecator, care sa exprime esenta aticolului.
Din pacate, multe dintre titlurile care atrag atentia sunt trase de par, de prost gust, mici escrocherii.

Parbleu! Este foarrte touchant sa vad trranspuse in pajina dileme bloggeresques de 2 frranci si effusions pathetiques care nu sunt catusi de putin seyantes. TU si NOI nu formam o coterie intima in care ne revarsam unul altora mahnirile si bucuriile animelor. Fireste, daca ai deveni subit un ‘agony uncle’ (cum zic les angliches), atunci am face schimb de sfaturi si confesiuni empatizante.
La phase cu titlurile este, la fel, o enormitate. Uite, Monsieur Rogozanu are titluri f.f. myshteau si continut pe masura.
Dar frazutza care mi-a trezit furnicaturi (fourmillettes?) si chicote a fost aia cu transpunerea UNUIA in pielea CELORLALTI. Ok, ma bag, desi e riscant si oarecum yuk (degoutant).Vas’zica ar trebui ca eu, gay liber profesionist si de fiere scuipator, in plus si poliglot pana la genunchiul crapaud-ului, sa ma transpun in pielea solzoasa, hirsuta si ortodoxa, in plus si frazeologic mai nesarata, a Domniei Voastre. Allez, venez Milord vous asseoir a ma table…
Veuillez agreer l’expression parfaite et gaie de mes sentiments indifferents et les meilleurs…

sa avem pardon! tocmai am dat skip la ultima opera a lui gotiu cu ceva incendiar in titlu.

Mulţumesc tuturor pentru comentarii, fie ele aprobatoare sau dezaprobatoare! Nu mi-am propus să taxez o persoană anume, poate şi din simplul motiv să nu sunt în măsură să o fac. Pot doar să sper că relaţia autori voxpublica – cititori voxpublica va fi una de respect reciproc şi de dezbatere civilizată chiar dacă autorii (printre care şi eu) mai o iau pe “arătură” sau tratează superficial unele subiecte. Şi chiar dacă unii comentatori nu reuşesc întotdeauna să-şi exprime nemulţumirile în aşa fel încât să nu jignească.
Iertat să-mi fie discursul populist, însă chiar cred că împreună putem deveni mai relevanţi.

[...] plăcut textul lui Florin Puşcaş. E o revoltă pe care o au regulat toţi oamenii inteligenţi care-şi scot mesajul în public. Aş [...]

Ca tot se vorbeste de titluriincarcate de subtilitati si de legatura dintre sula si prefectura.Uite titlu din ograda proprie:
Băsescu, la cumpărături în ziua Congresului PNL.
iar daca titlul nu e destul cititi articolul sa vedeti acolo mostra de jurnalism HiQ

“… problema are o singură rezolvare. Trebuie să ne transpunem fiecare în pielea celuilalt.”

Asa sa faci!
Bravo!

Foarte bun text. Discuta problema importanta a scrierii pentru mase si a scrierii pentru elite. Dar as vrea sa comentez aici doar fraza “nu presa trebuie sa educe”. Eu as zice ca nu doar presa trebuie sa educe, ci si altii, precum scoala sau familia. Dar in ceea ce priveste stirile de stiinta, cred ca presa chiar are responsabilitatea de a educa. Caci in ceea ce priveste stirile noi, aparute azi, ieri, acum o luna, adica la zeci de ani dupa ce romanul a terminat scoala, cine altcineva sa il mai educe decat presa? Si omul are de ales: sa isi faca operatie cu celule stem sau nu? Sa voteze pentru o noua centrala nucleara sau nu? Sa creada in incalzire globala sau nu? Sa fie de acord sa participe si romania la LHC sau nu? Va aduce LHC cu adevarat sfarsitul lumii sau nu? Scoala in prezent se face prost si nu te pregateste pentru viata, iar cei ce au fost formati bine in scoala, adica in comunism, au trecut prin scoala cu 20 de ani in urma. Si Stiinta a progresat. Si stiinta poate fi transmisa catre mase (elitele se mai autoeduca) doar de presa. Asadar, in viziunea mea, presa are o raspundere sociala imensa atunci cand scrie stiinta. Trebuie nu doar sa informeze, dar si sa educe. Trebuie asadar nu doar sa prezinte stirea propriu-zisa, dar si sa o puna in context, sa prezinte istoricul acelui domeniu, sa ii prezinte implicatiile in viata de zi cu zi, trebuie sa antreneze omul sa gandeasca critic, si toate astea in mod distractiv, ca omul sa invete fara sa se prinda macar ca invata, atunci cand in pauza de cafea citeste stirea de stiinta scrisa in presa generalista.

Aceasta este parerea mea dupa 2 ani de jurnalism amator de stiinta si dupa mai multi de student la stiinta.

Adrian Buzatu, McGill University, Canada

@Gicu Maracine: Incerc. Nu-mi iese intotdeauna. Multumesc!

@Adrian Buzatu: Aveti dreptate. Doar ca eu as numi “educaţia” despre care vorbiţi doar informare. Când vorbeam de educare mă refeream la formarea omului. La caracterul, preferintele si interesele lui. Acestea sunt responsabilitatea familiei si a sistemului de invatamant. Jurnalismul, fie el si de stiinta, e responsabil de informare, de aducere la zi a cunostintelor indivizilor.

@Florin Puscas: Apreciez raspunsul dvs prompt. Este intr-adevar esential sa intelegem acelasi lucru prin termenii folositi. Daca ceea ce am descris eu o vedeti ca si informare corecta, iar nu ca si educatie, atunci sunt de acord cu termenul. Si as completa ca atunci este foarte necesar ca in special stirile de stiinta sa faca o informare nu doar corecta, dar si … completa.

Accentuez acest “completa”, tocmai pentru ca de multe ori stirile de stiinta din Romania nu raspund la toate cele sase intrebari din jurnalism (cine a facut ce; unde si cand; cum; pentru ce/ce implicatii are). De obicei ei scriu doar ce s-a facut. Atat. Nu spun cine, ci spun doar general “Cercetatorii”. Nu spun de la ce universitate si tara au fost cercetatorii si cand a fost facut anuntul. Nu spun in ce revista de stiinta sau la ce conferinta a fost anuntat acest progres de stiinta, ci citeaza doar un ziar din vest sau o asociatie de presa. Dar cel si cel mai grav este ca nu dau informatiile de context: cum de a fost posibila descoperirea? Adica care era situatia inainte? Ce au facut nou cercetatorii de a permis ca acum (si nu inainte) sa vina descoperirea? Odata ce a fost facuta, ce implicatii are pentru viitor? Cu ce schimba modul in care traim sau vom trai, sau modul in care vedem Universul?

As zice ca presa tabloida se multumeste cu a raspunde doar la intrebarea “ce?” pentru ca: 1) e mai ieftin (platesti un jurnalist ce a terminat facultatea de jurnalistica, iar nu unul ce a terminat una de stiita). 2) cititorii tabloidelor se multumesc ei insisi cu aceasta informare incompleta, caci se multumesc cu niste fapte care sa ii distreze, iar nu sa inteleaga mai mult. In schimb presa quality ar trebui sa dea mai multa informatie de context, asa cum face presa din strainatate. Dar la noi presa quality pe stiinta aproape ca lipseste cu desavarsire in presa generalista, care trateaza stirile de stiinta, in viziunea mea, tot ca si tabloidele.

In concluzie, sunt de acord ca putem denumi demersul jurnalistic doar ca informare (iar nu ca si educare), dar apoi sa fie informare completa, nu doar partiala, raspunzand la “ce?”, ci si celalalte cinci intrebari clasice din jurnalism: “cine?”, “unde?”, “cand?”, “cum?”, “de ce?/ce implicatii are?”. Si asta in primul rand in presa quality, dar de ce nu, chiar si in cea tabloida, pentru cea tabloida ajunge la mase si are oportunitatea uriasa de a educa, pardon, de a informa complet masele, o sansa pe care presa quality nu o are.

Adrian Buzatu

@Florin Puscas: “Jurnalismul, fie el si de stiinta, e responsabil de informare, de aducere la zi a cunostintelor indivizilor.”
De acord, informare. Asta sa analizezi. Cum informeaza ziaristul roman. ESte o jale, crede/ma, in breasla matale si nu-ti face iluzii. Vinovati nu sint consumatorii de presa niciodata, nicaieri in lume. Scuza cu gustul publicului e facila. Gindeste-te ca ziarul Libertatea are mai multi cititori si va avea intotdeauna asa cum un traficant de droguri are si va avea intotdeauna mai multi bani decit un profesor.
Scuza-ma, dar raspunsul e banal: daca ai onoare, nu te vinzi. De fapt nu onoarea cred ca lipseste ziaristului din Romania ci profesionalismul. Ia un exemplu, oricare, si analizeaza cum a fost prezentat in presa. Cum s/au dat informatiile. Sa ne gindim, de exemplu, la ce se intimpla in Grecia. Spune daca iti place cum e expediat subiectul in presa din Ro. Sau ti se pare lipsit de importanta si crezi ca noi, astia, care consumam presa sintem prea prosti ca sa intelegem sau macar sa ne dam seama ca ne priveste si pe noi ce se intimpla acolo

@Florin Puscas: “Cei care scriu să se imagineze cititori parcurgându-şi propriile texte, iar cei care citesc să se imagineze scriind zi de zi opinii pe bandă rulantă.”
… totusi, in secolul XIX asa a scris Dumas-tatal Contele de Monte Cristo si Cei trei muschetari, iar Balzac comedia sa umana. Scriau in medie cate un capitol pe saptamana pentru ziare, ca bloguri nu erau atunci (vaaai, cum puteau trai oamenii pe vremea aia!). Abia pe urma apareau si cartile, dupa ce romanele lor aveau succes deja in ziare. Poate ca nu scriau zilnic, dar nici bloggerii de astazi nu scriu romane, iar in materie de literatura Sophie Kinsella este mai apreciata decat Victor Hugo.
Cred ca mai degraba sunt prea multi scriitori, unii sunt desigur in plus. Dar si datorita alfabetizarii in masa a crescut si numarul de cititori. Nu neaparat si numarul de cititori inteligenti, ci doar numarul celor care pot citi o succesiune de litere, chiar daca nu o inteleg, iar la categoria asta, studiile o rata ca romanii sunt in top No 1. La fel, pentru acestia s-a inventat scriitorul de blog care e in stare sa scrie o succesiune de cuvinte, fara a urma un fir logic (metodo-logic, epistemo-logic etc.) ci doar idiosincraziile personale.

E bine ca citesc tot !
Eu citesc doar titluri (si diagonala)!
Oricum m-ai prins ):):)

Nu am intrat datorita titlului, ci doar pentru ca il citesc din cand in cand pe Florin Puscas. Mai degraba eram curios sa vad de ce anume procedeaza asa.

Situatia nu mi se pare chiar atat de alba/neagra: cum adica presa nu are raspundere educationala?

Un caz concret: informarea despre criza si situatia economica actuala a Romaniei. Ma uit la faptul ca “o anumita partea a presei” (vezi Iliescu) a devenit de un populism gretos, depasind chiar si politicienii. Boborul nu trebuie sa mai auda lucruri care nu ii plac. Boborul nu trebuie sa auda lucruri care depasesc un anumit nivel intelectual. Mi se pare destul de rau sa gandesti asa, mai ales daca esti in categoria presei “quality”. Poti sa versi tot populismul asta peste populatie, pentru “ca vinde”, poti sa nu incerci niciun moment sa “educi” acea populatie, dar o sa vina si momentul scadentei. O sa ne trezim in situatia in care acest populism o sa ne iasa pe nas. Bagam tara in faliment prin cheltuieli exagerate si apoi intram cu ranga in sediul guvernului pentru ca ni s-a eliminat al 14-lea salariu (!!!) si pentru ca au fost diminuate primele de concediu cu 30% (caz real in Grecia, saptamana trecuta)

E adevarat ca nu e usor sa “vinzi” adevaruri incomode sau subiecte greu de inteles, intelectual vorbind, dar daca depui rapid armele poate ca e mai bine sa treci baricada: Cancan, Click sau Libertatea cauta oameni care se relateze despre numarul de sutien al Mamei Natura

@boss: Pai nu la intamplare am zis-o. Mi se intampla si mie.

@silicon_v: Eu sunt dispus sa accept o popularitate scazuta. De fapt cred (si sper) ca mi se intampla rareori sa tratez subiecte de tabloid.

Mare Adevar Graiesti!!

Ce sa spun mie in general imi plac opiniile tale si chiar daca nu le comentez asta nu inseamna ca nu le citesc!!

As mai aduga ca in general jurlnalismul in romania se face si in functie de sef si ca multi dintre noi comentam cu foc cand un jurnalist este de o parte sau de alta dar trebuie sa ne punem si in locul lor si sa ne gandim ca in ziua de azi daca esti sincer nu prea ai pe unde sa iti espui ideile.Doar pe un blog dar si acolo ramane de vazut ce succes ai si inplicit cat castigi caci pana la urma jurnalismul este o profesie .