Oferte last limit. Şi răspunsul unui client care n-a mai putut

Presupun că nu puţini sunt cei cărora li s-a întâmplat să se simtă ultimul client al diverşilor operatori de telefonie/Internet din România. Pentru servicii proaste, pentru aroganţă, batjocură, infantilism şi toate cele cu care vin „în întâmpinarea clientului” companiile cu pricina (tărăgănarea problemei, “plimbarea” clientului de la un angajat la altul al firmei, supliciul de a te face să aştepţi la telefon până dincolo de limita răbdării, sistarea serviciilor când ţi-e lumea mai dragă, adică în weekend, etc.).

Îs păţit şi eu. De mai multe ori. Un exemplu personal, recent şi complementar: pagina de internet a National Geographic (USA) are o ofertă prin care puteţi cumpăra, pe 6 DVD-uri, toată colecţia de până acum a ediţiei print americane. Adică vreo 120 de ani de texte, fotografii, hărţi ş.a. Preţul este mai mult decât atrăgător: 49,95 de dolari (na, că le mai fac şi reclamă).

Am încercat să cumpăr şi eu pachetul. M-am înscris pe site, am completat datele personale, bancare etc., şi când am dat click pe opţiunea „buy”, aflu că nu pot cumpăra. Am reverificat rubricile şi am mai încercat o dată. Acelaşi răspuns. Aşa că am sunat direct la ei, să văz care e problema. Îmi răspunde un domn, amabil, fresh, cu tot ce trebuie. Îi spun cine sunt, de unde sun şi care mi-e frustrarea. Mă abureşte vreo zece minute, cu întrebări, cu “aşteptaţi un pic”, lugu-lugu, c-o fi, c-o păţi. Brusc, se întrerupe convorbirea. Sun din nou, la acelaşi număr. De data asta îmi răspunde o doamnă, cam din Alabama, după grai. Încep din nou cu prezentările, ţara, frustrarea. Ea, la rândul ei, reia poezia cu întrebările. O întrerup: „- Doamnă, nu vă supăraţi, dar i-am răspuns deja colegului Dumneavoastră la întrebările acestea. Spuneţi-mi, vă rog, ca să n-o mai lungim, pot sau nu pot să comand, din România, DVD-urile?”. Şi ea, cam off the record, mă dojeneşte: „Nu, domnule, îmi pare rău, dar din România nu puteţi comanda de la noi”. Am înţeles de unde sun(t), am dat bineţe şi am încheiat convorbirea.

Circulă pe www o poveste din acelaşi film: un schimb de mesaje între un important provider de servicii de Internet şi un client de-al lor, ajuns la capătul răbdărilor. Râsu’ plânsu’ şi cuvinte grele. Foarte grele.

Compania:

“În vederea soluţionării cererii Dumneavoastră din 12.11.2009, prin care ne semnalaţi o disfuncţionalitate a serviciilor noastre de Internet, un coleg de la Departamentul Tehnic s-a deplasat la domiciliul Dumneavoastră, în data de 13.11.2009, pentru a soluţiona problema. La data respectivă, însă, nu aţi fost găsit acasă. Din păcate, nu am reuşit să vă contactăm nici la numărul de telefon cu care figuraţi în baza noastră de date. În măsura în care problema semnalată de Dumneavoastră mai este actuală, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon[...]”

Clientul:

“Vă anunţ că la data mai sus menţionată am stat toată ziua în casă, aşteptându-l pe colegul Dumneavoastră. Dumneavoastră, însă,vă bateţi joc de mine! Nu îmi imputaţi mie faptul că nu sunteţi în stare nici măcar să notaţi corect un număr de telefon. Apoi, casa mea nu e împrejmuită cu canale de apă, nu are gard cu curent electric şi nici curtea plină de dulăi fioroşi. Curios, dar, anterior, doi colegi de-ai Dumneavoastră au reuşit să ajungă la mine, respectiv să mă sune, în ciuda numărului de telefon înregistrat greşit. Probabil că au capacităţi telepatice ieşite din comun. Vă spun eu cum stau treburile: colegul Dumneavoastră şi-a băgat pula să îşi mişte curul până aici, optând să rezolve problema prin acţionarea ritmică a organului său sexual. Ca atare, problema reclamată de mine este, şi acum, foarte actuală. V-am spus deja de nouă ori că modemul pe care mi l-aţi dat e stricat. Dar cred că mă luaţi de tâmpit, cât timp în evidenţele Dumneavoastră toate îmi funcţionează ca pe roate.

După toate acestea, tot eu să vă sun şi pentru a 10-a oară. Depăşiţi orice limită a bunului simţ. Părerea mea despre acest caz, ca şi despre serviciile şi firma Dumneavoastră, o pot exprima într-un singur fel: printr-o flegmă. Sunteţi ridicoli cu amabilitatea şi serviabilitatea angajaţilor Dumneavoastră, iar cu sfaturi de genul „decuplaţi Firewall-ul şi programele antivirus” pot să mă şterg liniştit la cur. Nu vă mai bateţi capul, când o să-mi fie de o conversaţie mai plăcută, voi suna numere potrivite, cu alt profil şi tarif mai ridicat.

M-am încumetat să vă trimit până şi biografia mea. Nu de alta, dar am şi eu pregătirea necesară, aşa că aş face bucuros parte din profesionista şi dinamica Dumneavoastră echipă.

Noroc că serviciul este gratuit, adică valorează exact cât cereţi pentru el. Acum înţeleg şi rostul preţurile promoţionle pe care le practicaţi în primele trei luni. Am să încerc, totuşi, să mă mai explic o dată. Pentru ultima oară: 1. Sursa problemei este modemul defect; 2. Să faceţi bine şi să îmi trimiteţi un tehnician care chiar se pricepe la calculatoare. Plus un modem care să funcţioneze, şi un cablu de reţea, altul decât rahatul ăsta de aici, cu care nu pot face decât cel mult sex cu sufocări; 3. Pe lângă tehnician, să trimiteţi şi un om care ştie ce-i aia un telefon, un interfon şi un lift, deşi, ar putea urca şi pe scări (ofertă strict opţională); 4. Să schimbaţi modemul: tehnicianul intră, salută respectuos, conform perioadei corespunzătoare din zi, îşi dă fain-frumos pantofii jos, refuză răcoritoarea pe care i-o ofer şi schimbă modemul. Atenţie! În tot acest timp, colegul lui specializat în relaţii publice va rămâne afară; 5. Semnez factura cu munca prestată, tehnicianul îşi ia amabil la revedere şi pleacă; 6. Serviciile domniilor voastre funcţionează şi toată lumea e fericită.

În măsura în care nu sunteţi în stare să rezolvaţi toate cele şase puncte, vă rog, nu vă mai obosiţi cu explicaţiile, mă fut în ele. Domnilor, Dumneavoastră aţi încălcat acordurile contractuale! Acesta nu este un serviciu, ci un căcat. Un CĂCAT.

Presupun că vă amuzaţi pe seama scrisorii mele mai abitir chiar decât mine. Faceţi o mare greşeală. Răspunsul meu nu e o glumă, ci o PLÂNGERE. Una futere de OFICIALĂ. Îmi pare rău că din cauza Dumneavoastră am ajuns într-o situaţie atât de penibilă, dar nu acord respect decât celor care: 1. mi-l acordă şi ei, 2. îl merită, 3. îmi inspiră teamă. Regret, dar nu faceţi parte din niciuna dintre categorii, de unde şi tonul scrisorii mele. În măsura în care, totuşi, sunteţi dispuşi să vă faceţi treaba cinstit, sunaţi-mă la numărul pe care vi l-am dat şi, la o dată şi o oră stabilită de Dumneavoastră, vă stau la dispoziţie.

Aştept să mă căutaţi. Handicapaţilor.

Fără respect:[...]“