Periplu Florentin

intr-adevar, e un oras superb.
cu ce ai calatorit pana acolo? exista vreo companie aeriana care are cursa directa pana la florenta?

only…
sp2.ro/23d712../

Imi place mult fotografia si as fi vrut sa nu vorbim despre marea mea dragoste, Toscana, intrucat zilele acestea trebuie sa finalizez planurile de vacanta in Cornwall!!! Doua vacante la rand am batut-o in lung si in lat si tot nu m-am saturat (ptiu, am inceput sa vorbesc si eu in versuri!)

Stiam eu M. ca o sa treci pe aici
Florenta forever !
…

Pai a fost ca si cum ai fi zis “Hai!” Florenta e grandioasa, lasa urme adanci in sufletele turistilor dar eu prefer Siena si, mai ales, partea rurala a Toscanei.

@Alex Mazilu: Ciao!
Che bello, che bello!
Pun o intrebare … stupida: formatul asta … inalt, spre inaltime, care face ca fotografiile tale sa aiba … profunzime, e … ales, “facut” intr-un mod special? Adica altfel decat sa tii aparatul la verticala? Sau e o iluzie optica?
Si mie imi place sa fac fotografii, uneori scot telefonul (mi-am luat unul cu o camera cu rezolutie mai maricica special pentru poze) si pe strada, cand merg la serviciu, dimineata ca e mai putina lume care se uita la mine…
Am si cateva camere foto, le schimb cand pot si cand vad ca mereu apar altele mai perfectionate. Nu am rabdare sa invat “meserie” si nu-mi plac programele de foto…
O sa urmaresc mai atenta ghidul tau.
Tranquillo, nu voi reusi niciodata sa fiu “profi”, am si eu capul patrat!

@Alex Mazilu:
“In noapte, trecura precum doua naluci tinandu-se de mana, un el si o ea…”

Thanks!
(That fast? …)

P.S. Nu … expandezi?

@Mariuka:
Ce … coincidenta! …

(Oare?)

@Mariuka:

“In noapte, trecura precum doua naluci tinandu-se de mana, un el si o ea…”

- @Altoarecare:
“E noapte.
Noaptea care si-a lasat in urma miezul.
Liniste.”
O silaba in minus si puneai de un haiku… -

@Mariuka (3):
Versuri? …

(Ptiu! Absolut … degradant!)

@Zitella:
Ciao!
“Una birra? …”

@Americanul: grazie, una birra solo in una foto!
Nu pot sa beau nici un fel de alcool. Sunt defecta!
Un bicchiere di acqua con limone, va bene.
Un sorriso!

Excelenta fotografie, Alex! Buna locatie de luat in calcul pentru vara asta

@Zitella:
Atunci “O bere? …”
(De la Alex)

si noaptea a venit…
sa va vad…
care bere?…
sa incercam vin si o plimbare prin Florenta !

A.
ai cuvantul…

@Alex Mazilu:
Doar cu si prin tine …
Ca doi buni prieteni. Ce suntem.
Si vom bea, … pana dimineata!

(P.S. Apreciez!)

@Alex Mazilu:
Iti spuneam ca am cantat, la pian, intr-un local parisian din Cartierul Latin.
La un moment dat, nu stiu ce mi-a venit, am inceput sa cant Romante si Doine Ardelenesti (eu sunt, la origine, Ardelean).
Nu-ti poti inchipui ce succes am avut!
Si ce-am mai baut dupa aceea …

(S-o ia naiba de … Crazy Heart!)

A iubi si,
eventual,
a fi iubit.

Iti poti dori,
oare,
mai mult,
de la viata? …

Oare nu pentru asta ti-a fost data? …

daca e sa fie un periplu florentin, atunci sa ti povestesc cele trei zile ale mele la florenta. am ajuns la acolo intr-o toamna, dupa ce statusem o saptamana la bienala din venezia si cateva zile pe drumul de la venetia la florenta..
ferrara, bologna, florenta, apoi planul era sa urc inapoi in nord spre mantova, sa-mi recuperez fata in milano, si sa plecam impreuna spre sudul italiei, la mare. florenta era in acea perioasa mai aglomerata chiar decat venetia, un furnicar infricosator de oameni care se revarsau odata cu mine pe strazile orasului, de la ora 8 dimineata si pana la 12 seara, care veneau si plecau, care vorbeau toate limbile pamantului, care stateau la cozi interminabile la toate usile muzeelor, bisericilor, magazinelor zara, care mancau toti pizza de 3 euro, la pranz, care vindeau si cumparau lucruri ieftine si vorbeau romaneste pe langa zidul claustrului santa mariei novella. totusi, in ciuda, sau poate datorita acestui furnicar nebun al florentei care te ia pe sus si nu te mai lasa, am simtit la un moment dat un recul dintre acelea pe care le traiesti in calatoriile lungi,.. poate a fost un loc anume, poate o cafea bauta intr-o dimineata intr-un colt tainic de oras, cu niste localnici care nu se sfiau sa stea la masa in halate de casa matlasate, sau poate pentru ca eram singur de mai bine de 10 zile prin italia, trecut deja prin cateva orase, hoteluri, trenuri, incat florenta sa fi fost punctul unde toate aceste s-au dizolvat. am hotarat deci sa las muzeele, bisericile, magazinele in seama puhoiului nestavilit de oameni si sa ma plimb prin oras in cautarea pur si simplua unui colt de rai! doar atat! si n-ai sa crezi, dar l-am gasit! usor-usor am ajuns pe dealurile celebre care duc spre san miniato al monte, printre ziduri si livezi, si am urcat la biserica mai mult condus de ele decat de o intentie precisa. abia cand am ajuns acolo sus si am vazut privelistea, abia atunci am inteles ce oras extraordinar este florenta! am stat ceva timp acolo, sorbind panorama orasului si a intregului tinut. stiam ca o parte din florentini au venit candva din fiesole, o mica localitate aflata pe un alt varf de munte, in partea opusa a orasului. m-am hotarat brusc sa ma duc acolo, cuprins de o sete nestavilita, sa vad locul acela, am coborit muntele, am traversat in graba orasul trecand pe langa palazzo rucellai fara sa ma uit la el, si am inceput sa urc in mars fortat drumul de cativa kilometri spre fiesole: a fost cel mai epuizant, magnific, surprizator drum pe care l-am facut vre-odata! la fiecare pas o imagine extraordinara, la fiecare pas o livada cu poarta deschisa, care te imbie sa intri, aici e vila lui cosimo di medici (in curtea caruia e bine sa stai pe inserat!), mai incolo un drumeag ce duce cine stie unde, printre livezi. am ajuns sus in oras spre amurg, cu o bucurie imensa in suflet, exact la timp ca sa vad, in lumina aceea nebuna a toscanei, de ce sunt capabili oamenii aceia. sa le vad casele imprastiate pe dealurile dinprejur, sa le admir rafinamentul imfinit cu care s-au asezat, au transformat locurile acelea, atat de simplu, in paradis. un rafinament la care noi ceilalti muritori doar putem visa, dar pe care ei il poarta in sange, si pe care l-au dus probabil cu ei la florenta! am plecat regretand de acolo, abia spre seara! imi venea sa plang de mahnire, gandindu-ma ca peste nici 12 ore voi fi in tren, departe de acest loc. da, am plecat regretand din florenta. am ajuns la milano in cateva zile, si de acolo cu avionul la palermo si mai departe, dar mintea imi zbura mereu la vila lui cosimo di medici de la fiesole.

@liberal:
O superba “incoronare” a Florentei, ca regina a unui minunat “popor” de frumuseti.
Florenta n-ar fi ceea ce este fara acesti “supusi”, dati ei, ca binecuvantare, de cel care se descopera, prin ei, spre intreaga omenire!

E noap/te.
Noap/tea ca/re si-a la/sat in ur/ma mie/zul.

Nis/te …

(Na! C-am “pus-o”! Vai de pacatele mele! …)

… C-au inflorit ciresii!

(“Farmecul imparului divizibil doar prin el insusi” – Brutus, catre Cezar)

Un oras impresionant.

În drumul meu spre USA,am tranzitat Italia şi numai pentru că deja aveam viza,actele legale cu familia dar mi-a plăcut enorm la Roma,Bolonia,Veneţia…aş fi rămas
acolo…
….
Plutind pe acelaşi făgaş,în gondolă un luntraş
Pe ape traversînd oraş,vîslind apa un fluturaş,
Cu faţa de abanos,graţios şi preţios
A chemat din cer în jos,s-a lansat un albatros !
Cîntînd de dor şi de alean,înnăsut un meloman
Doar cu el ieşi la liman,trubadur italian,
Încîntat de frumuseţe,numai să le dea bineţe
Dînd ocheade cu fineţe,îndrăgostiţilot Alteţe !
Soarele-i ca mandarina,luminîndu-i mandolina
Vibrînd ca şi violina,scumpă precum e hermina,
Trena îi ţine din aer,ascuns ca un giuvaier
Singurel din cer greier,toarce,toarce un caier !
Îmbătaţi de fantezie în peisaj o poezie
În minte o fotografie,prinsă-n ţintă,gămălie,
Să opreşti timpul decor,momentul fermecător
Omul este visător,timpul este trecător !

@A.
Placerea de partea mea sa stii…

@liberal… fabulos.

@J.
frumos…

@Seva T.
Sa stii ca voi mai folosi pe blogul meu versurile tale ! Multumesc.

@Pescuit
Subscriu !

@Oana
Multumesc… mai treci

@Zitella
Ma faci sa plec in Italia (again)

@Mariuka
(ca si la A.
placerea de partea mea sa te am in vizita)

O saptamana plina de inspiratie tuturor !

@Alex Mazilu: Nu pleca singur, ia-ma si pe mine!
Intrebarea de la # 6 a fost … cosi stupida?
Pazienza!
O zi buna, un sorriso!

Z.
Scuza-ma…
important este sa fii atenta la incadrare.
in rest… privind fotografii si incercand tu o locatie/subiect din multe unghiuri… vei ajunge sa iti placa ce vezi in fotografiile tale

alexmazilu.ro/c../

@Alex Mazilu: Grazie! Ti meriti una birra! :}