Românesc 100%

risu’-pinsu’… hazul (uneori de un umor indoielnic) de necaz… un sentiment al contradictiei (diferit de cel al de acceptare somnolenta din “miorita”)… indecizie despre care ne autosugestionam ca ar fi filozofica… in orice caz, nimic bun… iar ca sa ajungi sa definesti structura imanenta a unui popor cu ajutorul sarmalelor mi se pare ca tine de umorul indoielnic de care ziceam mai sus… e ca si cum chinezii ar compara zidul lor cu pachetelele de primavara, tot ale lor…

Ceva 100% românesc, chintesenţa neamului, cum vreţi să-i spuneţi, mi se pare antologica caricatură a lui Mardale din Caţavencu de săptămâna asta, cea cu investigarea poliţienească a cazului Toma Alimoş. La modul cel mai sincer şi fără cea mai mică umbră de mişto.

@bogdan: am încercat să generalizez tocmai că primele cercetări ale registrelor importante nu au dus la niciun rezultat. Tu zici, aşadar, simţul umorului la români ?

Mi-am amintit de bunicii mei ascultand melodiile astea si asa am gasit un raspuns: Gerovitalul Anei Aslan.

lumea este atit de cuprinzatoare, incit, doar si statistic vorbind, exista posibilitatea repetarii, intr-o alta cultura, vreunui asa zis “spacific national”, de aiurea. asa ca… mi se pare un subiect demult rasuflat…

Injuraturile de Dumnezei, Hristosi, Pasti, grijanie, cruce, toti sfintii si rubedeniile moarte. Nu mai stiu nici un popor (care sa mai fie si profund credincios in proportie de 80 si ceva la suta, cel putin atunci cand vine vorba despre banii de la buget directionati catre Biserica) care sa injure asa de hardcore de cele sfinte. Pe langa injuraturile noastre, alea de ostie si potir ale quebecosilor sunt nimica toata.

@paganu: Ostie d’tabarnac e, totuşi, dvada că se mai înjură de cele sfinte. Ce ar fi, aşadar, 100% românesc ? abundenţa, intensitatea sau prevalenţa ? dumnescrişii )

@hook & trigger: în satul global, marele zid chinezesc rămîne chinezesc, iar pacheţelele de primăvară la fel de chinezeşti, a propos de un comentariu de mai sus. ştii ceva echivalent de la noi?

Hai, mai, Paul, nici macar Eminescu, mai?
O sa-ti sara in cap tot netu’…

atunci… tuica, mai! (adica tzuica)
a, si sentimentul “deal-vale”.

si dorul.

@ioana: poate doar cuvîntul “dor”, dar aşa suntem plini de regionalisme unice. ţuica, nicidecum. distilatul de fructe se găseşte în tot sud-estul europei, ca Rakia.

Ce este sentimentul “deal-vale” ?

Pai nu stiu de ce nu ti-au dat colegii tai raspunsul asta: LIMBA ROMANA. Limba, recunosc, mult mai filosoafa decat utilizatorii ei. De ce ar fi Limba Romana ceva special e arogant sa-ti raspund eu atata timp cat e publicat Noica sau Hasdeu…
In privinta “Enescu e un neoclasic de şcoală franceză, Brâncuşi e elevul lui Rodin, Eminescu e romantic tîrziu de inspiraţie germană” ma uit cum categoriile lui Aristotel lovesc pe la spate dupa nici 2400 de ani. Nu stiu cum sa zic asta si sa nu mi-o iei in nume de rau, ganditul in categorii iti anuleaza ratiunea. Nu mai gandesti un lucru in sine, mai degraba ii gandesti categoria in care ai putea sa-l asimilezi. Fiecare lucru are o Idee in sine, proprie, Brancusi e autobiografia unei Idei pe lemn, piatra si metal. Of bai vere…

@Paul
de PRUNE? exista?
… ce dezamagire!

Pai, Lucian Blaga, sufletul romanesc – croit dupa peisajul tipic romanesc, nu plat, nu amenintator, nu tenebros, ci asa… unduios, cum sa-i spun… e o intreaga filozofie, frumoasa, de altfel.

Cum de nu ai auzit de ea?

Pai e simplu: romanii. Oamenii, adica. Exista o gramada de oameni de proasta calitate in Romania, dar tot Romania a dat si continua sa dea oameni destepti si interesanti si funny. Nu e foarte evident cind traiesti in continuu acolo, dar in exterior ajungi sa-ti dai seama (mai ales dupa ce scapi de complexe)ca romanii chiar sint ‘intr-un fel’. Sintem identificati cu usurinta drept foarte uncompromising, vorbareti si nemultumiti, incapabili de compromisuri – calitati despre care e usor sa spui ca sint rele, dar care mie mi se par cel putin autentice. (Cu francezii am putea fi asemanati, dar sintem mai tragici si mai negativi.) Rezultat al comunismului, cu siguranta, al unei neincrederi urite in toate cele, oameni si institutii.

Dar iata, ceva distinct.

@Paul Vîrvea: trebuie sa-ti dau dreptate cu zidul chinezesc. evident, nu exista la noi un echivalent, da. oricum, am scris ca “exista posibilitatea”. independent o cultura de alta, sau prin intrepatrunderea culturilor.

@Catalin: Cătăline, limba română e un conglomerat de limbi pe un schelet latin, chiar dacă a evoluat aici, nu ne e specifică, aşa cum s-ar putea lăuda, de pildă, grecii. iar aia cu ideile e de la Platon – iar aici chiar asta am propus, să deconstruim taxinomii pînă rămîne o Idee 100% românească. Unde-i problema?

@Tallis: nu se pune. ca românu’ nu-i nimeni, da dar nici ca neamţu nu prea-i nimeni, nici ca japonezu’ etc. iar toate astea sunt popoare, cu particularităţile lor cu tot. Pînă acum, am fost convins parţial de hazul de necaz (nu-mi amintesc ceva cît de cît echivalent, poate doar autoironia englezilor, dar nu seamănă deloc) şi de Gerovital – brand pur românesc, exportat şi apreciat.

…Grigore Lese, asculta-l si ai sa descoperi tot ce este cu adevarat romanesc si apoi tre sa-ti mai spun ceva nu mai cauta produse DOC adica 100% romanesti pentru ca nu suntem 100% romani mai aven, slava Domnului si etnii…

@Paul Vîrvea: pai atunci ia hazul de necaz si fa-l tip de umor, na, pina iti iese ce vrei tu acolo E un umor cam nesanatos zic eu, mai mult indreptat catre sursa de frustrare, decit (ca ala brit) menit sa construiasca ceva, prin critica. Nu e nici ca rigolada frantuzeasca. Etc.

O alta calitate, dar mai nasoala, si pe care cu greu o mai vad pe undeva, e neincrederea. Pina la paranoia. Din romanii pe care-i stiu eu unii sint atit de putin increzatori in ce li se ofera – si in sansele lor in general – incit din exterior par NEBUNI. Ce zici?

@adie: bine punctat, numai că leşe este, ca multe din maramu’, o particularitate. Graiul lui nu e graiul literar românesc, muzica lui nu-i reprezintă direct decît pe maramureşeni. Ceva mai de la nistru pîn’la Tisa, ca să zic aşa…?

Nu-i lucru, ci om: Tudor Gheorghe.

@Tallis: error. Neîncrederea noastră e dublată de încredere oarbă – altfel nu se explică de ce trăim într-un maniheism social fraieri-ţepari.

@ghizuroi: Bun exemplu, Tudor Gheorghe, mai bun ca Leşe pentru că e mai de mainstream şi mai reprezentativ. Se trece la catastif, mulţumesc:)

Oina

@alin: muribund + baseball – nu se pune…

“Enescu e un neoclasic de şcoală franceză, Brâncuşi e elevul lui Rodin, Eminescu e romantic tîrziu de inspiraţie germană”

Acum m-am convins ca esti un idiot efeminat.

pentru distractie: youtube.com/use../

stilul brancovenesc

@Paul Vîrvea:
“Ce ar fi, aşadar, 100% românesc ? abundenţa, intensitatea sau prevalenţa ?”

Intensitatea, fara indoiala. De abundenta si prevalenta nu pot sa zic nimic, dat fiind ca ar trebui sa am niste frecvente si procente in fata ca sa ma pronunt. Dar pot sa compar “Hristosii si grijania ma-sii” cu “’sti’d'tabarnak”.

Un cadou de la nea Nicu: Palatul Prlamentului. E cea mai mare cladire parlamentara din lume. Nu se vede chiar de pe luna dar merge.

@Ozzi: Nu merge, e inspirată de palatul poporului din Phenian. Adică are un frate mai vechi şi mai scund prin Coreea de Nord.

1) albastru de Voronet;2) felul in care se joaca sarba in zona Moldovei, n-am vazut alta natie care sa ridice asa praful in batatura!:)

capra vecinului
alivinca
rasu’plansu’
haz de necaz
Caracal
masina aerodinamica construita de Aurel Persu
ciorba de potroace
caciula de miel
Barbu Lautaru (daca Enescu nu e bun)
Terasa Stuf din Vama

@Paul Vîrvea: apropo de caracteristica injuraturilor romanesti… as zice ca e coloratura. inventivitatea. asociatiile surprinzatoare. ostie d’tabarnac e asa… o gura de aer proaspat pe langa our heavy filth.
cred ca suntem singurii care asociem organe/acte sexuale cu obiecte religioase/divinitati in aceiasi injuratura. Ceea ce nu e neaparat rau. )

Si mai e o chestie… am senzatia ca romanul injura indiferent de nivelul de educatie, pe cand in alte parti parca a injura e mai mult apanajul soferilor de camion.

N-as zice ca injuraturile definesc neamul romanesc, dar cu siguranta sunt unice.

@Maria: Americanii au un destul de folosit – prin filme, cel puţin – “fuck me, Jesus!”.

Poate capacitatea de absorbtie … nu am gasit alt loc unde un venetic (in sensul de strain, evident:))ajuns de cateva zile sa se simta integrat cu o mai mare viteza.
Imi aduc aminte de un britanic foarte corect, sfios, educat si vegetarian – am crezut ca va fi mancat cu fulgi cu tot in Bucuresti. Dupa cateva luni, ma invata cum sta treaba cu spaga, injura birjereste la volan, devenise un crai de prima mana si manca sarmalele viitoarei soacre fara sa clipeasca.

daca tot am scris primul comentariu, revin. cu o prima observatie. faptul ca scrierile ulterioare sint atit de eclectice, chiar contradictorii, dovedeste ca suferim de frustrare identitara. a crede ca paleative de gen “injuraturile”, sau exceptii (figurative) in timp reprezinta reprezentativitate, este, asa cum spuneam prima data, trist-hilar. luati, va rog, orice natie de pe lumea asta si veti face o descoperire interesanta: aproape toate au cite un simbol – vizual, lingvistic, sau asociativ in mentalul celorlati. canada – frunza de artar, vietnam – palaria de orez, cuba – castro/comunism/club tropicana (si e tara mica si amarita), argentina si brazilia – doua dansuri, franta – parfum, femei rafinate, japonia – soarele rasare/sepuku/demnitate, germania – precizie si lipsa de (hahahhaahah…) umor, italia – pizza/ spaghetti/fashion, scotia – exceptional, zgircenie, adica un defect care face marketing, irlanda – trifoi/ betivi/muzica, australia – cangur, noua zeelanda – oaie, camerun – lei neimblinziti… nu mai continuu, ca ma enervez… alaska – eschimosii nu au un cuvint, in limba lor, pentru “razboi”… nu mai vorbesc de statele unite si de maica rusie… pina si coreea de nord este ceva… o amenintare nucleara… iar noi? ne amagim ca am avut un poet, o gimnasta si un fotbalist? recomand oricui (mai putin elenei udrea si multor “publicitari”) vrea sa inteleaga ce inseamna “branding de tara” cartea pe care e o consider o biblie a domeniului. “positioning”. autorii sint al ries si jack trout. am scris mult si am obosit. daca aveti comentarii, injuraturi, sau propuneri, am o adresa pe care o cheama p.s. uneori sint invidios pe apropiatii croati ca au o localitate care se numeste pola. daca era la noi, am fi avut, macar, un punct de plecare.

@Paul Vîrvea: Cum il poti compara pe Tudor Gheorghe cu Grigore Lese? Lese are o voce dumnezeiasca iar repertoriul e autentic, stravechi. Intra pe net si vezi ca are concerte in toata lumea, organizate de straini pentru straini, cu bilete scumpe, nu cinta pentru diaspora ca TG. BBC-ul ii foloseste vocea pentru filme istorice iar casa de discuri OCORA din Paris (singura specializata in muzicile lumii)ii editeaza CD-urile. LESE E SINGURUL 100% ROMANESC SI IN PLUS E SI APRECIAT AFARA. Tudor Gheorghe promoveaza o muzica indoielnica,folk amestecat cu simfonic, o facatura pentru coafeze, cinta cu taraf fara a respecta stilul taranesc, ca muzica e varza! … ca actor mediocru…

Nu Eminescu, nu Enescu, nu Brancusi… sa fie Dan Diaconescu ? Just kidding, foarte reprezentativ pentru romanul verde este… Mircea Dinescu! Este de coma faza pe care Liiceanu o descrie in “Usa interzisa”, o petrecere la casa poetului. Si mai descrie acolo cate ceva despre specificul nostru …
Reprezentativa si foarte originala mi s-a parut si o reclama la bere: un angajat al unei firme nemtesti de bere, ajuns sa lucreze in Romania. Desi foarte apreciat in tara lui pentru ideile lui, atmosfera in care lucreaza el este rece iar el pare mereu ingandurat, dar nu stie ce-i lipseste. Ajuns aici, este asteptat cu aclamatii la aeroport de catre angajatii firmei, este dus pe sus, peste un scurt timp ajunge cu toti aceia la iarba verde, la un gratarel si voie buna. I se fac tot felul de farse , gen, se aseaza pe o banca, dar cand se ridica ceilalti se dezechilibreaza si pica. Si se simte bine. Logo-ul era :”bea nemteste si te distreaza-te romaneste”. Geniala, dupa mine.
In final, un obicei 100% romanesc: martisorul. Poate are el ceva radacini adanci in obiceiuri stravechi care n-au fost dintotdeauna aici, dar n-am mai vazut la nicio alta tara.

@Rayne:

Martisorul e mai degraba balcanic, si in niciun caz 100% romanesc.

Gica Petrescu – pentru mine e ceva 100% romanesc si de calitate

eu ma intreb daca exista ceva 100% nemtes, frantuzesc sau rusesc… m-as intrista sa fie asa pt ca unicitatea asta de 100% ma sperie