RSS Feed

S-a deschis Marele Muzeu al Prostiei Umane. Spre bucuria fraierilor

vezi toate articolele de
22 Jan 2010 la 01:05 52 comentarii 2978 vizualizari.

Cei 828 de metri înălțime ai clădirii Burj Khalifa (fostă Burj Dubai), inaugurată la începutul acestui an, reprezintă imaginea perfectă a prostiei umane care se ridică până în cer.

Am citit, ușor amuzat (și ușor costernat), comentariile care glorifică ”geniul” arhitecților și a celor care au realizat construcția. Se cuvine însă a face niște delimitări în privința acestei ”genialități” umane. Inventarea dinamitei de către Nobel a fost genială. Nu și folosirea dinamitei în fabricarea armelor. Relația lui Einstein referitoare la fisiunea nucleară e, la rându-i, genială. Nu și utilizarea ei în producerea bombei atomice. Și exemplele ar putea continua.

Experimentul Dubai, cu tot ce presupune el (de la construirea insulelor artificiale și până la aceste turnuri megalomanice), e povestea cea mai semnificativă pentru lumea contemporană, prin care se ilustrează modul de transformare a descoperirilor științei în aberații de proporții mondiale.

În primă fază, insulele ”palmier” și clădirile cu sute de etaje pot lua ochii și pot declanșa exclamații de admirație. Când te gândești însă la scopurile lor, admirația dispare. ”Palmierii” și Burj Khalifa nu au fost construite dintr-o necesitate – pentru a rezolva (să zicem) problema suprapopulării unui teritoriu (care ar implica o dezvoltare pe verticală sau în mare/ocean) ori pentru a reduce costurile energetice. Dimpotrivă, insulele artificiale și monștrii de oțel și sticlă presupun costuri de întreținere uriașe (dincolo de dezastrul ecologic cauzat de realizarea acestor proiecte).

Singura finalitate ale acestor aberații e să-i adune la un loc și să le ia banii tuturor fraierilor de pe această planetă. Iar aici se cuvine o paranteză.

Foto: mindbomb.ro

Despre circuitul fraierilor în natură

Pentru unii a fi stilat și rafinat înseamnă să fii fraier. A fi rafinat, în ziua de azi înseamnă să plătești pentru o excursie, o geantă, o rochie, o cină la restaurant ori o pereche de pantofi de 10, 20 sau chiar 100 de ori mai mult decât valoarea reală. A, și să nu uit cireașa de pe tort  – să te mai și lauzi cu faptul că ești fraier.

Ok. Mai în amănunt. La un moment dat am primit un mesaj pe telefonul mobil cu o ”super ofertă” din partea Royal Caribbean care mă anunța că din 18 ianuarie pot merge cu vapoarele lor în Orientul Mijlociu, cu plecare din… Dubai! Da, sunt cârcotaș. Chiar dacă știu că Royal Caribbean e o firmă care operează peste tot în lume, nu doar în Caraibe, nu m-am abținut să nu râd când am făcut joncțiunea cu Dubaiul.

Legătura e, însă, cu totul alta. Poate că, unora, le sună exotic când aud de Jamaica, Cuba, Bahamas, Antile, Puerto Rico ori Republica Dominicană. Nu am datele statistice, dar sunt convins însă că dintre cei care își permit asemenea călătorii ori croaziere, cei mai mulți plătesc de zece ori mai mult pentru a ajunge pe plajele artificiale din Dubai, și nu pe cele originale din Caraibe. Am auzit și citesc știri cu tot felul de oameni de afaceri ori VIP-uri care se laudă că au schiat pe pârtiile din mall-urile arabe, dar nu au fost niciodată pe pârtiile din Alpi (asta chiar dacă schiatul pe pârtiile din Austria, Franța, Elveția ori Italia e mult mai ieftin, ajungi mult mai ușor, iar serviciile sunt comparabile!).

Se înțelege că dă bine să te lauzi printre prietene și cunoscuți că ai fost la shopping în Dubai, unde ai dat peste o mie de euro pe o poșetă Luis Vuitton, pe care o luai de la Budapesta cu câteva sute de euro și care se fabrică la Orăștie cu câteva zeci de euro (da, dacă nu știați, la Orăștie, într-un atelier precum cele de pe vremuri, mirosind a acetonă și vaselină, se fabrică multe dintre poșetele Luis Vuitton care au înnebunit lumea).

Nu poate să nu te pufnească râsul când te gândești și de unde au bani toți cei care își permit asemenea extravaganțe. Dacă nu i-au pescuit direct din contul lui tăticul atunci, de cele mai multe ori, au fost făcuți dând șpagă în stânga și în dreapta, mituind funcționari publici, trăgându-și în piept partenerii de afaceri, bătându-și joc de angajați. Iar pentru asta, nici nu e de mirare că ies pe stradă cu escortă, iar casele lor sunt păzite cu armate de bodygurazi. Și pentru ce toate aceste eforturi? Pentru a plăti de zece ori sau poate chiar de o sută de ori mai mult pentru un ”fake”, pentru o mânăreală! Pentru a se vedea și a se lăuda cu fotografiile cu ei plătind de o sută de ori mai mult pe ”fake” decât pe original! Ăsta da stil și rafinament.

În vară am fost în Deltă, la Sfântul Gheorghe. Într-o noapte am dormit pe plajă, pe nisip, acoperit doar cu un sac de dormit. După apus, am văzut o explozie extraordinară de crustacei fosforescenți în valuri, ca și cum peste mare ar fi plouat cu sclipici. Cerul, tot la câteva minute, era tăiat de câte o stea căzătoare. Iar dimineață ochii mi-au luat foc privind răsăritul. Și totul a fost GRATIS! În aceeași noapte, undeva într-un hotel din Dubai, cineva plătea 1.000 de euro pentru a dormi într-o cameră în care auzea, în difuzoare, imitat, sunetul valurilor, iar pe tavan era proiectată iluzia unui cer de august. Unde mai pui că sunt convins că niciun bucătar cu stele Michelin nu e în stare să gătească peștele așa cum o face doamna Laura, socăcița din Sfântul Gheorghe.

Dar, precum apa în natură, și banii fraierilor trebuie să circule. Probabil ei se simt stilați, rafinați și împliniți atunci când îi aruncă pe fake-urile care le-au fost băgate sub nas. Ce nu înțeleg și nu vor înțelege vreodată e de ce există alți oameni care se distrează pe seama lor. Pentru asta, însă, ar trebui să citească ceva mai mult decât revistele de life-stile scrise chiar de cei care râd cel mai tare de ei!

Oricât de mare ar fi însă această prostie umană, convingerea mea e că nu poate dura la infinit. Dacă nu în 5 sau 10 ani, cu siguranță în 20 sau 30, Dubaiul va consemna cel mai răsunător faliment din istoria omenirii. Rezervele de petrol ale prinților arabi vor fi epuizate și nu vor mai exista banii necesari să salveze aberația (cum s-a întâmplat anul trecut când șeicul Khalifa a pompat 10 miliarde de dolari pentru a evita colapsul grupului imobiliar care construia Burj Dubai). Plajele și turnurile ”până în cer” se vor depopula. Imaginea acestor coloși părăsiți ar putea servi, cel mult, ca decor pentru filmele post-apocaliptice. Sau, ca o ultimă variantă de supraviețuire, Dubai-ul s-ar putea transforma într-un imens Muzeu al Prostiei Umane. Pe holurile și în camerele hotelurilor și turnurilor părăsite ar fi printate și expuse imaginile clienților (fraierilor) care s-au perindat prin acele locuri.

Ei bine, cred că atunci voi fi și eu curios să vizitez Dubai-ul ;) .

În loc de PS: Ce poți face în Deltă, dar nu și în Dubai, oricâte mii de euro sau dolari ai plăti (rețeta la ce vedeți mai jos o puteți găsi aici):

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!