Dragilor,

Tabu a facut profit frumos anul trecut, chiar si in conditiile in care a suportat – cum e normal intr-o companie mare – si cheltuielile unor alte departamente.

anul acesta se afla la incasarile de publicitate in tendinda pietei, la egalitate ca pagini vindute cu publicatiile mari de pe piata.

daca vreti si alte informatii tehnice va mai spun:)

- e singura publicatie care in acest an a crescut cu 10% in vinzarea la taraba
- in SNA e lider peste toate publicatiile din categoria ei, invinge toate titlurile internationale – cu exceptia Cosmopolitan (care e pe un segment mai tinar)

o seara buna

@costi

salut. eu intrasem asta seara cu speranta ca citesc un banc bun, dar iata-ma nimerii la revolutie:) Ce sa zic, e dragut la revolutie, iti faci cunostinte noi, mai te enervezi un pic, merge.
Asadar, cu inima sint alaturi de tine, dar cu creierul sint la vecini. Ma irita la fel de mult tot ce te irita si pe tine, stii asta, dar dupa ce-mi trece, ajung la citeva concluzii pe care le iau ca ipoteze.
1. Nimeni n-are dreptul sa-i zica cuiva, oricit de bogat sau de sarac ar fi, ce sa faca cu banii personali.
2. daca vor disparea toti oameni destepti de pe pamint asta nu va fi vina prostilor. E valabil si cu idealistii, in sensul ca nu va fi vina cinicilor.
2.1. Daca vor disparea oamenii destepti, vor disparea si chestiile misto. Nu-i poti pune pe prosti sa plateasca din banii lor chestii pentru destepti. E contradictoriu:)
3. Daca feliezi in sectiune istoria omenirii transversal, fie la 1400, fie la 1800, fie in 2009, vei gasi cam acelasi numar de prosti si de destepti.
4. si eu m-am plctisit de antreprenorii on-line si de omul manager care duce firma pin la cer, dar cred ca antreprenorii sint oameni pe care-i doare undeva daca fac profitabila o facare cu carti sau una cu muraturi.
5. Zici ca publicul nu e organizat pe comunitati de gust. Eu cred ca e, dar acele comunitati de gust, si baniesc ca te referi aici la gust in sesnul ceva mai spalat, sint in-guste foc. Subtiri ca stratul de praf de pe mobila mea.
6. S-au inventat multe miscari care nu cred in bani, dar intre timp majoritatea membrilor lor s-au imbogatit. Acum, in timp ce scriu, se lucreaza la noi astfel de miscari, care cu siguranta vor evolua similar.

Corolar: conceptele de destept si prost merita discutate din perspectiva zilelor noastre in sensul ca prostii de azi sint cel mai bine camuflati si ca aceasta camuflare e opera celor destepti, care n-au mai suportat atita prostie, dar care acum traiesc drama de a nu se mai recunoaste atit de usor intre ei.

Corolar la corolar: ma enerveaza felul asta corporatist de a discuta scriind. Mai bine haideti sa bem o bere undeva cu totii si sa vorbim ca oamenii. E aberant! Vorbim de idealism si stam calare pe niste taste. Asta e alta chestie care ma irita. Gurile o sa fie un fel de vestigii in citiva ani, un fel de trapa de alimentare cu combustibil pentru a tine in miscare degetele care tasteaza.

@cristina bazavan
salut fata!

alin – pai nu prea ma contrazici. As mai zice doar ca trebuie luptat acolo unde religia capitalului e absoluta. Or, in Romania, in afara de comunitatea religioasa, mult mai restrainsa decit pare, nu exista discurs laic extra-bani. Normal ca avem toti nevoie de el. Dar e stupid ce s eintimpla acum, de aia am si ajuns la un discurs aproape timp-mistic. Daca-i zici unui bancher ca nu e etic ce face, iti ride in nas. Atunci eu incep sa injur…

cristina – mersi pentru ajutorul cu cifrele. Si daca erau proaste, textul era acelasi:)

1 ideea e ca toti vrem sa vedem chestii interesante fara stresul banului, ceea ce nu se poate decat daca ai multi bani si nu tre sa le ai tu grija.
2 ideea e ca tre sa muncim macar pentru cheltuielile curente, ceea ce aproape intotdeauna stresant.
3 toti suntem in situatia de a pune in balantza pe ce vrem cu cat costa
4 ceea ce are cu adevarat valoare e gratis. dar cati ani din viata si cati bani trebuie sa cheltuiesti ca sa afli asta e o buna intrebare.

La altii se poate. Exista chestii destepte care fac bani. Peste tot. Si in presa scrisa, si in muzica, si in online, si in productii de televiziune.

Doar ca la ei piata a crescut natural. Daca ar fi sa iau exemplul Cotidianului, cred ca investitia – evident masiva – facuta de trustul vostru in acel produs a fost o adevarata binefacere in sensul autentic al cuvantului pentru cititorii normali la cap care nu vor nici comentarii isterice, nici gagici colorate nici cd de colectie cu magistrala albastra.

Dar in ce sistem asezat din lumea asta o astfel de investitie facuta dintr-odata pe o piata nematurizata ar fi avut sens? La un moment dat am zis sa nu imi mai pun problema, sa ma bucur pur si simplu de un produs bun fara sa ma intreb daca Vantu e nebun sa bage atatia bani dintr-odata. Nu se intreaba daca nu o sa ii si scoata? Si adevarul e ca nu ii poti scoate deodata. Si atunci pe cat de nenaturala a fost cresterea trustului, pe atat de brutale si “nedrepte” sunt masurile astea.

Catavencu e un produs misto care s-a facut singur profitabil. In timp. Cotidianul nu a avut decat sansa de a fi fost un produs misto. Daca nu ne intrebam care e logica din spatele intrarii banilor, sa nu ne miram de lipsa de logica a iesirii lor.

Draga Costi,

In primul rand iti multumesc pentru atentia-mi nemeritat, cred, acordata intr-un intreg post. Ma bucura insa clarificarile tale intrucat inteleg mai bine cum gandesti.

Esti foarte idealist, nu e ceva rau iar principial nici macar nu cred ca suntem intr-un dezacord foarte mare. Insa, ca de obicei, the devil is in the details.

Asa cum bine ai observat, diferenta noastra majora in gandire provine de la bani – din pacate, chiria, mancarea sau berea la carciuma sunt pe bani. Si tot cum bine ai remarcat, vorbesti pe banii altora, pozitie mult mai relaxata si ne-implicata, daca-mi permiti.

Eu imi permit sa vorbesc despre bani din pozitia unui om care, pe de o parte, si-a bagat banii intr-un produs despre care, chiar daca e copilul meu, as spune ca nu e chiar naspa (chiar daca judecam naspa prin filtrele “timpenii, filmulete funny si “bate-ti colegul de banca live””) si care, pe de alta parte, luna de luna se zbate sa plateasca 15 salarii, dari la stat si alte prostii pentru a face ca acest produs sa existe. Singur si fara ajutor de la nimeni.

Probabil ca partea asta este ceea ce tu numesti “capitalist(m) salbatic”. Poti sa ii spui cum vrei, te asigur ca ma lupt sa nu ajung in pozitia Tabu si la mana nimanui. E drept, nu este socialism si nici caritate pentru ca nu ma astept la Fat Frumos si Ileana Cosanzeaza sa imi tina spatele si sa vina sa ma salveze daca nu sunt in stare sa tin barca pe linie de plutire. Sau Vantu.

Apoi:

O precizare: si mie imi pare sincer rau de Tabu insa cu atat mai mult imi pare rau cum in tot trustul vostru plin de oameni destepti nu puteti sa ii faceti un management performant. Mai ales ca, asa cum zice Cristina, el este performant – unde este buba si de ce il inchideti daca problema este doar lipsa unui om destept care sa stie management?

Cateva lucruri principiale si punctuale – imi pare rau ca tocmai Tabu este pretextul in care avem discutia asta dar nah…:

1. Produsele, bune sau proaste, care merg in pierdere sunt fie caritate, fie subventionate de stat fie servesc altor interese (manipulari si asa mai departe). Idealismul insa, cum spuneam mai sus, nu ne ajuta din pacate sa traim cu aer si berea, orice am face, trebuie platita de cineva (chiar si in Laptarie )

Nu am cunostinta de vreun mediu antreprenorial avansat din Vest sau de aiurea (opus celui primitiv din Est, cum zici tu) unde sa nu functioneze aceeasi regula – daca ma insel te rog sa ma corectezi.

De aceea, pe la scoli de business, printre primele lucruri despre care te invata este ca un produs bun are o echipa buna care face un management performant. Iar management performant inseamna ca veniturile sa fie mai mari decat cheltuielile. Asa merge treaba, nah…

2. Mai mult, produsele bune si exemple misto *si* profitabile exista in ciuda crizelor. Cele din Romania poate nu prea sunt cunoscute tocmai pentru ca jurnalistii sunt mai degraba preocupati sa scoata in fata uratul si naspa sau de razboaie personale, de la politica, gunoaie, violenta si asa mai departe.

Uite, si la voi in ograda aveti un produs bun si care e profitabil – 24fun. Maguay sau Brandient sau Grapefruit sunt doar cateva exemple locale de businessuri care imi vin la repezeala in minte. SUnt convins ca un jurnalist bun poate cauta mai mult si mai bine cu rezultate mai bune. De ce nu se intampla asta, btw?

3. Nu sunt sigur ca am urmarit logica mea din care ai concluzionat ca ar trebui sa existe doar lucruri naspa – poate vrei sa fii mai explicit. Dimpotriva, cred ca este ilogic ca daca ai cateva exemple personale de lucruri bune care s-au dus dracului din motive de profitabilitate sa poti generaliza ca toate lucrurile bune nu fac bani si dispar fie si in mediul de cacat din Romania.

Mai mult, cred in optiunea de alegere iar un individ destept sunt sigur ca deosebeste diamantele de gunoaie. Gunoaiele sunt scoase in fata in principiu de catre jurnalisti – de curiozitate, ai facut un procent al subiectelor despre care vorbesti tu in editorialele pe care le scrii?

4. Mi se pare o prostie mare sa acuzi publicul ca nu iti consuma produsul, care produs tu il consideri ca este foarte bun. E ca si cum ai spune “eu sunt destept insa nimeni nu ma observa, nimeni nu ma apreciaza”.

Este fix o problema de marketing, presupunand ca exista suficient de multa lume interesata de produs. Suficient astfel incat sa fie profitabil, evident, iar o dau in capitalisme. Cred ca Tabu este un astfel de produs, nu audienta cred ca e problema lui.

5. de acord ca majoritatea afacerilor din Romania s-a facut ori pe trafic de influenta ori pe imobiliare. De acord ca Romania este un mediu in general needucat in care afacerile inseamna foarte multe combinatii, golaneli, porcarii si hotzii. Asta insa nu a impiedicat aparitia si supravietuirea de businessuri decente, etice si misto, businessuri care la fel ca si Tabu, inseamna echipe, branduri si asa mai departe. Unele supravietuiesc, altele nu – asta-i viata, Darvin…

6. Si eu m-am plictisit rau de tot de antreprenorii online si in general de grnadomania si atotcunoasterea romanilor la absolut orice insa mai rau ma deranjeaza habarnistii de pe margine care au o parere aparent foarte avizata despre lucruri pe care nu le cunosc sau nu le-au facut in viata lor.

In sfarsit, am impresia ca mi-ai pus o eticheta gresita – eu nu traiesc pentru bani si ceea ce fac zi de zi nu e facut cu scopul de a ma imbogati. Daca as fi trait pentru bani as fi ramas de mult intr-o tara din vest, pe un job foarte bine platit cu orar de la 9 la 5. Sau as fi intrat in politica. Sau, sau, sau etc

Si mai cred ca bogatia este ceva relativ – pe mine ma intereseaza ca viziunea si visele mele mea despre ce fac zi de zi sa aiba sens economic. Adica ele sa existe. Si de aia ma bat zi de zi sa fac astfel incat lucrurile sa se intample.

Din pacate existenta banilor sau a unui model economic profitabil este necesar pentru ca lucrurile sa se intample – astea sunt regulile jocului, nu le-am inventat eu, eu doar le respect, fara sa fac compromisuri si norocs pentru ca am o echipa de oameni foarte misto care imi impartaseste aceleasi valori si filozofie. Oare este gresit?

Cu nu mai putina consideratie,
Dragos

@Costi, Tabu era o “revista de femei” / un “sit de femei”, nu un fel de New Left Review in versiune romaneasca. Paguba-n ciuperci : vorbim de un srl nu de o institutie culturala.
@Dragos: stiu ca nu se face, dar nu ma pot abtine: ne aflam pe o platforma interesanta, nu?

[...] muncitor-antreprenor azi e foarte rară), o să adaug episodul doi (în care el îmi răspunde la asta) chiar aici. Dar ultimul cuvînt îl am tot eu. Răspund scrisorii lui Novac cu italice după [...]

Simtindu-ma din acelasi trib ca si Dragos, am zis sa imi dau si eu cu parerea:

1. At the end of the day, antreprenorii astia din online (sau macar cei ok) nu doresc multi bani. Sau nu masoara realizarile personale dupa cantitatea de bani.

2. Pe de alta parte, at the end of the day/week/month trebuie sa platesti salariile/chiriile/furnizorii etc.

3. Si toate visele/idealurile/conceptele misto sunt aplicabile atata timp cat poti sa satisfaci punctul 2.

4. Poate sunt sceptic, sau poate sunt de dreapta in privinta asta, dar eu cred ca libertatea umana tine de non-dependenta financiara (printre altele, caci tine in mod si cert de posibilitatea de a te ridica dincolo de necesitatile cotidiene, platite prin bani)

5. Nu e un joc misto faptul ca suntem limitati de problema asta a profitabilitatii, de acord. Chiar e tragic, in multe situatii. In mod cert idei misto mor din lipsa potentialului lor mercantil, in toata lumea. In mod cert mecenatul in epoca noastra nu este dezinteresat (cel putin in 95% din cazuri).

6. On the other hand, un sistem meritocratic care ar aloca de la centru bani pentru initiativele deosebite, desi ideal, in practica s-ar dovedi/s-a dovedit o birocratie totalitara, corupta, impovaratoare pentru libertatea umana.

7. Si atunci ne intoarcem la sistemul de furnicute constranse de bani, care tranzactioneaza liber valoare, incearca sa creeze nise pentru viziunile lor, dar macar nu sunt construnse de Marele Ideal National/Mondial/de Clasa etc.

8. Iar pe de alta parte probabil ca intr-un sistem liberal (care poate fi totusi acuzat de consumism, comercialism, etc) se produc mai multe opere de arta decat intr-o societate unde productia (inclusiv cea de idei) este rationalizata altfel decat printr-un joc economic liber. Si in plus mai multi au impresia de fericire.

9. Ar fi misto sa fie altfel.

Costi, intreaba te rog la “tehnic” ce se intampla cu feed-ul tau. Ceva s-a intamplat si de pe 7 octombrie nu mi-a mai intrat nimic in Reader, desi tu ai scris intre timp. Am crezut ca ai si intrat in concediu

cati dintre cei care iti raspund cred in libertate? cum poti sa spui ca discursul liberal este agresiv? faptul ca unii vorbesc in dulcele stil al liberalismului economic, nu ii face liberali.

ura fata de liberalii autentici este premergatoarea tuturor mizeriilor: hitler, stalin, corporatisti, anti-corporatisti

putini cred in individualism. in schimb toata lumea doreste sa se bage cu picioarele in viata altuia.