 | O declaraţie de dragostevezi toate articolele de Costin Ilie24 Jul 2009 la 14:04 52 comentarii 615 vizualizari. |
Mi-a trimis un prieten povestioara asta, să-i spun ce părere am. M-am gândit că doar părerea mea nu e suficientă, aşa că vă rog şi pe voi să-i daţi o mână de ajutor.
Îi plăceau perele. Cel puţin aşa mi-a spus într-unul dintre puţinele momente de intimitate inocentă în care ne-am întâlnit. De atunci, adică de ieri sau de oricând, am avut întotdeauna pere în casă. Chiar şi atunci când pierdusem orice speranţă că am s-o mai revăd şi, credeţi-mă, au fost luni întregi în care doar speranţa m-a mai legat de ea, ei bine, chiar şi atunci, în acele vremuri de jalnică restrişte amoroasă, nu mă puteam abţine, la cumpărături fiind, să nu umplu sacoşele cu pere. Din China, Olanda, Argentina, româneşti sau cu originile ascunse prin cala vreunui vapor, le alegeam cu grijă, le miroseam, le aşezam pe tejghea de parcă îi dădeam vânzătoarei să cântărească însuşi Sfîntul Graal, nu nişte amărîte de pere umflate cu vinclozin şi toate celelalte pesticide ale lumii. De fiecare dată, eram ghidat de amintirea unei seri de Moş Nicolae, când, în lipsa unei alte idei, am umplut un coş de hypermarket cu pere şi dulciuri. Am răsturnat sacoşele în maşina ei, pe care mi-o deschisese conspirativ de la fereastră. Acadelele empatizau frenetic cu turta dulce, caramelele încercau acuplări împotriva firii cu jeleurile, bomboanele se împotriveau din răsputeri apăsării perelor de toate soiurile, un întreg univers al copilăriei fusese luat prizonier între tablele maşinii ei soiose, de om mare. Am aşteptat cuminte şi nerbdător să văd demonstraţia faptului că fiecarei acţiuni îi corespunde o reacţiune, nu neapărat opusă şi egală, nici nu mi-aş fi dorit asta, dar că există.
Ştiam că nu aveam să-i văd chipul, operaţiunea „Moş Nicolae” a fost una clandestină din motive lesne de înţeles dacă am să spun că un alt Moş se îndeletnicea în prejma ei cu cele obişnuite în astfel de ocazii, dar puteam să-mi pun mâna dreaptă gaj că recompensa are să vină (nu săriţi, căutaţi prin cotloanele amintirilor voastre, eliminaţi literatura, şi veţi vedea că nu există aşa ceva, iubire chiar degeaba). A venit. A fost, poate, cel mai, nu sunt deloc mândru că spun cuvântul ăsta, dulce telefon pe care l-am primit vreodată, întrecut, poate, de cel de dinainte cu vreo lună-două. Ai un minut să mă convingi să vin la tine, mi-a spus, deşi abia ne cunoşteam. Stăteam sub o ploaie turbată, cu nişte sacoşe în mână, iar cererea aceea mi s-a părut atât de firească încât, în ciuda imaginaţiei cu care mă mândresc şi a replicilor deştepte pe care pot le scornesc, n-am putut decât un vino la mine. Şi a venit.
Dar să revin la telefonul pe care, nemeritat, am să-l numesc siropos. Ea, femeia în faţa căreia gravitaţia acţiona asupra salivei bărbaţilor cu forţă dublă, se transformase într-o fetiţă care tocmai primise moştenire imperiul Barbie. Bucurie în cea mai pură stare, o poveste precipitată despre cum toată copilăria şi-a dorit multe dulciuri de Moş Nicolae şi nu le-a avut, un râs molipsitor, lipsit de orice îndoială, câteva minute de fericire prostească: eu râdeam cu ea, ea râdea cu mine, ce poate fi mai simplu de atât? Pentru cea de acasă nu am mai avut decât vreo câteva acadele obosite, cu greu rupte din darul zânei, nişte bomboane cu glas stins şi câteva jeleuri ce tremurau de nervi că şi-au ratat destinul. Aşa de totuna mi-a fost că nici măcat nu le-am mai îndesat în pantofi. Trist, da, foarte trist, dar mai aveam eu timp şi stare să stau să mă judec în clipele acelea? Atât de desprins eram că am uitat până şi să-i întorc spatele înainte de a adormi, gest care altădată însemna că sunt probleme (şi erau, nu glumă, mai mari decât niciodată!)
Dimineaţa m-am trezit greu, cu dureri de cap. Un fluture zburătăcea haihui prin dormitor, făcându-i în ciudă acelui decembrie murdar. Un mail tremura de nerăbdare în inbox. Jackpot! Astăzi te iubesc, îmi spune la final. În ciuda faptului că neuronii sunt sufocaţi de fluturi, nu sunt chiar prostuţ, ştiu prea bine că “astăzi” lasă loc de interpetări deloc convenabile. Am zis că nu sunt CHIAR prostuţ, aşa că acesta a fost doar al o mielea gând ce mi-a venit în cap, primele, dacă ar fi să le mărturisesc, ar asigura producţia Walt Disney pe vreo câţiva ani buni de acum înainte. În fine, ziceam de fluturele care cutreira nesăbuit prin dormitor. S-a dedublat fără nici un previz, perechea s-a multiplicat şi ea, iar procesul de înmulţire nu s-a oprit până când tot apartamentul nu gemea de fluturi coloraţi şi moleşitor de zglobii. Obosit să-i tot urmăresc, am dat să mă aşez pe pat, însă nici n-am apucat să mă întind că am fost luat pe sus. Pluteam fără nici o noimă. După ce am testat duritatea fiecărui obiect din cameră, iar capul meu a ieşit învingător din toate încercările, fereastra s-a deschis cât să pot ieşi fără alte contuzii. Văzut de sus, oraşul e frumos, ca să-l parafrazez pe poetul acela nepereche. Băltoacele maronii se îneacă în asfalt, asfaltul dispare sub şirul de maşini, şirul de maşini e atât de colorat încât pare o omidă proaspăt ieşită din mâna unor copii de grădiniţă, puşi să deprindă tainele desenului. Din când în când, mă ciocneam de câte un nor pufos şi zău, mai că vedeam amoraşii trăgându-şi săgeţile bezmetice în cocoşile nefericiţilor. Nu ştiu cât a durat zborul ăsta, o oră, o zi, o săptămână, poate chiar o lună, dar căderea ştiu că m-a cam durut.
Într-o zi m-am trezit cu picioarele pe pămînt, cu o migrenă nemiloasă sfărâmându-mi capul, cu un miros acut de cireşe în nări şi cu amintirea confuză a unui zbor în care împuţitul de Bucureşti mi-a apărut chiar frumos. Aha, d-asta îmi eşti? Bineeeeeeee…Am ucis-o. Am călcat cu furie pedala de acceleraţie. Am lăsat caii putere să zburde liberi, în vreme ce ea fredona, cu minţile aiurea, o piesă lentă, de iubire neîmpărtăşită. Cred că nici nu şi-a dat seama când ne-am ciocnit de stejarul pe jumătate putred. Fierul s-a contorsionat, i-a zdrobit fiecare oscior, bucăţile de geam din parbriz participau îndârjite la mutilare, crengile uscate s-au înfipt pârâind în piele, plasticul de pe bord muşca, şi el, pofticios din trupul covârşit de dureri. Scena se derula cu încetinitorul, ocolindu-mă. Fără nici o zgârietură, am coborât euforic cu ochii aţintiţi la grămada de carne sângerândă. O umbră de regret mi-a întunecat puţin privirea, însă s-a dus repede. Aşa îi trebuie, mi-am făcut curaj, doar ea a ales să tacă.
Liber, în sfârşit, liber! Patologica bucurie m-a făcut să chiui, să ţopăi, până când m-a podidit plânsul. Prin minte mi-a trecut să mă întreb “ce am făcut”, dar era o replică prea hollywoodiana, am continuat doar să plâng mocnit, căutându-i scuze tardive pentru abandonul la care ma supusese. Pe marginea şoselei umede am descoperit-o nevătămată, surâzătoare, fără să pară că are habar ce s-a întâmplat. Episodul s-a repetat de câteva ori, singura variaţiune fiind modul în care alegeam să o omor. Au fost, pe rând, un salt în gol din locuinţa noastră aflată în vârful lumii, un revolver descărcat în devălmăşie în pieptu-i gol, un pumnal înfipt în atriul drept, câteva zile mai târziu şi în cel stâng, pentru siguranţă, o iubită nouă si geloasă care o măcelărea frenetic, o boală rară şi necruţătoare, pe toate le-am încercat. Nimic, tocmai când credeam că a dispărut, revenea zâmbind, totul s-a întâmplat în mintea ta, băiete, părea să spună.
Am recurs la meschinării. I-am cercetat amănunţit pielea, am descoperit-o imperfectă, şi am râs în hohote drăceşti. I-am studiat cu ochi mijiţi zâmbetul, l-am descoperit deseori fals. Şi m-am cutremurat de grozăvia descoperirii. Fundul, ochii, sânii, buzele, mâinile, nimic nu a scăpat nediagnosticat. Între timp, o mai ucideam din când în când, de data aceasta pretextul fiind că nu-i perfectă. Până într-o zi, una cu soare de poveste, când crimele au încetat pe nepusă masă. Stătea pe malul lacului, iar pielea ei imperfectă, zâmbetul uneori fals, buzele, ochii, sânii, mâinile, le-am văzut altfel, dragi până la resemnare. Mă, să ştii că o iubesc, mi-am spus. Şi m-am aruncat în gol. Din nou.
Etichete: declaratie de dragoste, poveste
Cristian Teodorescu azi la 12:06 |
Monica Macovei susţine că guvernul Ponta, despre care premierul spune că e cel mai curat, e cel [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru azi la 04:22 |
Întrebat despre participarea financiară a României la achiziționarea de către NATO a unor [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 21:55 |
Nişte fapte. Traian Băsescu s-a întîlnit ieri cu vice-preşedintele Chevron, compania care vrea [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 19:43 |
Nu mai e doar o impresie de început de campanie. Ci o confirmare: Emil Boc a evitat până în [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 21 May la 19:05 |
În ţara în care Eminescu, Creangă, Caragiale şi Preda n-au fost absolvenţi ai vreunei [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 18:20 |
Useliştii au început ofensiva de vară puţintel mai devreme, presaţi de calendarul [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 15:38 |
Alegerea dintr-un tur a primarului generează tot felul de efecte secundare. De exemplu, negocierea [ citeste mai departe ]
Stelian Tănase 21 May la 12:17 |
Traian Băsescu aflat la Chicago, printre români, a profitat că se afla departe de casă şi [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 11:00 |
Am văzut și români care (încă) îl iubesc pe Traian Băsescu. E drept, nu în România. Trebuie [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 10:03 |
Şi ducîndu-se dumnealui Traian sin Băsescu la sfat în cele străinătăţi l-au însoţit alai, [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 20 May la 15:44 |
Săptămîna asta cele mai discutate probleme au fost cîinii vagabonţi, curăţenia oraşului, [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 20 May la 12:38 |
Fostul ministru german al apărării a ieşit din politică şi a pierdut titlul de doctor în urma [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 20 May la 10:15 |
Înainte de începerea festivităților de lansare a candidaților USL la Consiliul Județean și [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 19 May la 21:32 |
… c-acum nu mai e de gluma. Acum e serios. Acum nu mai e vorba nici de USL, nici de PDL, nici de [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 19 May la 20:12 |
După ce-am văzut fragmente din teza de doctorat a procurorului general al României, Laura [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 19 May la 18:00 |
Copertă & Copyright 2012 - ION BARBU
Anunțul făcut de unul dintre cei mai guralivi și [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 19 May la 17:59 |
Ca şi Mugur Ciuvică, despre care tocmai am scris, tot din categoria celor pentru care pare a [ citeste mai departe ]
Ciprian Şiulea 19 May la 16:58 |
Cînd tînjeam şi eu mai tare să pot scrie despre altceva decît plagiate şi incompatibilităţi [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 19 May la 15:22 |
La Cluj se dă bătălia simbolică cu ultima redută a regimului Băsescu. [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 19 May la 14:05 |
Am citit cu mare întîrziere Spovedanie la Tanacu şi Cartea [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 19 May la 13:53 |
Motanul de partid a apucat de l-a încoţopenit pe marchizul de Carabas, într-un sector al [ citeste mai departe ]
Iulian Leca 19 May la 08:49 |
Cazul Laurei Codruta Kovezi e special. Nu ea, ci reactiile la acuzatiile de plagiat aduse de GIP la [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 19 May la 04:47 |
Dacă, în vremea regimului democratic al lui Iliescu, un fost consilier al președintelui [ citeste mai departe ]
riscograma.ro 19 May la 00:54 |
Chiar nu mai e nimic bun de copiat în ţara asta? (mai [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 18 May la 17:49 |
Unul din motivele pentru care Băsescu ar trebui suspendat este faptul că ignoră moratoriul impus [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 18 May la 12:20 |
Cele aproximativ 250 de hectare de teren din Dealul Lombului – cea mai mare suprafață compactă [ citeste mai departe ]
Ionel Blănculescu 18 May la 11:49 |
Cost of Greek exit from euro put at $1tn
UK government making urgent preparations to cope with the [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 17 May la 19:59 |
Glumeam cu colegii de redacţie la auzul năzbîtiilor gen "Napoleon Săvescu", cum că dacii au [ citeste mai departe ]
Dan Duca 17 May la 18:44 |
După articolul de pe VoxPublica de ieri, privind declaraţiile sale ambigue de la [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 17 May la 18:40 |
Întors la birou, după mai multe săptămâni de vacanță, găsesc și o scrisoare expediată [ citeste mai departe ]
| 1@Mircea: Normal ca Boc a pompat bani catre Cluj penru aici era omul sau de nadejde - Apostu - care stia ce sa faca cu ei... | ||
| 2Alo, dl. Teodorescu, ati lasat garda jos, de ceva vreme (cred ca de prin 2009) cand dl . Vantu a lasat Academia Catavencu din brate, nemaifiind atat de bine "sponsorizati" sunteti cam in deriva. Ati inceput... | ||
| 3totul este foarte simplu nu trebuie sa facem filozofie.M.Macovei face ce a invatat de la chiorul manga, ai nostri "e" buni ai vostri "e" rai.Ce poate si mai simplu de atita.Este un fel de noi sintem cu... | ||
| 4[...] O spune tot Cristian Parvulescu:Noi nu mai avem interese naţionale, parlamentul nu e altceva decât o instituţie prin care primarii fac lobby prin intermediul parlamentarilor.(voxpublica.real../... | ||
| 5@Mihai: Alo, balamucu'? Veniti repede ca a scapat un nebun si se da in stamba... | ||
| 6@tamara's nephew: Ba mai bine pe muma-ta, nesimtitule... | ||
| Mihai Goţiu 11021 citiri |
| Costi Rogozanu 10387 citiri |
| Cristian Teodorescu 9247 citiri |
| Constantin Creţan 5864 citiri |
| Ciprian Domnişoru 4583 citiri |
| Dan Duca 4211 citiri |
| Alin Fumurescu 3159 citiri |
| Dorin Tudoran 2318 citiri |
| Ciprian Şiulea 2283 citiri |
| Cristian Bândea 2056 citiri |
| Costi Rogozanu 7 postari |
| Mihai Goţiu 7 postari |
| Cristian Teodorescu 7 postari |
| Constantin Creţan 6 postari |
| Ciprian Domnişoru 4 postari |
| Alin Fumurescu 2 postari |
| Dorin Tudoran 2 postari |
| Ciprian Şiulea 2 postari |
| Dan Duca 2 postari |
| Marius Cosmeanu o postare |
| Mihai Goţiu 62360 citiri |
| Cristian Teodorescu 39117 citiri |
| Costi Rogozanu 38301 citiri |
| Ciprian Domnişoru 17514 citiri |
| Alin Fumurescu 17092 citiri |
| Viorel Dobran 13222 citiri |
| Dan Duca 12435 citiri |
| Constantin Creţan 11763 citiri |
| Dorin Tudoran 8493 citiri |
| Iulian Leca 7891 citiri |
| Mihai Goţiu 31 postari |
| Cristian Teodorescu 29 postari |
| Costi Rogozanu 29 postari |
| Constantin Creţan 11 postari |
| Alin Fumurescu 10 postari |
| Ciprian Domnişoru 9 postari |
| Dan Duca 9 postari |
| Viorel Dobran 8 postari |
| Dorin Tudoran 7 postari |
| Ciprian Şiulea 7 postari |
© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
adriana la
sforarul la
nae la
6655 la
splendida!
2009-07-24 14:44:13 | Raporteaza
Paradoxu ie ca numai un barbat paote sa iubeasca atit de intens si sa scrie atit de adinc. Ca stai si te-ntrebi oare merita atita zbucium? da asa sunt barbatii zbuciumati.
2009-07-24 15:32:11 | Raporteaza
Deh! Acum, dacă-ţi spune cineva că totul nu e decât în mintea ta, te superi sau îţi simţi apreciată inteligenţa?
Când e prea multă, strică, nu de altceva.
2009-07-24 16:03:40 | Raporteaza
În acele vremuri de jalnică restrişte amoroasă, caramelele încercau acuplări împotriva firii cu jeleurile; sub o ploaie turbată – câteva jeleuri ce tremurau de nervi că şi-au ratat destinul…
Am zis că nu sunt CHIAR prostuţ: vedeam amoraşii trăgându-şi săgeţile bezmetice în cocoşile nefericiţilor…
Am ucis-o. Am călcat cu furie pedala de acceleraţie. Crengile uscate s-au înfipt pârâind în piele – un pumnal înfipt în atriul drept. I-am cercetat amănunţit pielea, am descoperit-o imperfectă…
Pe cine?
Numai pe restriştea amoroasă…, altfel… nu-mi iese la socoteală textul boldat!
Sau:
I-am cercetat amănunţit pielea, am descoperit-o imperfectă… Crengile uscate s-au înfipt pârâind în piele – un pumnal înfipt în atriul drept. Am călcat cu furie pedala de acceleraţie. Am ucis-o.
Vedeam amoraşii trăgându-şi săgeţile bezmetice în cocoşile nefericiţilor, câteva jeleuri ce tremurau de nervi că şi-au ratat destinul; sub o ploaie turbată caramelele încercau acuplări împotriva firii cu jeleurile.
Am zis că nu sunt CHIAR prostuţ: în acele vremuri de jalnică restrişte amoroasă!!!…
O frumoasă confesiune a unui îndrăgostit de dragoste!
sau, sau, sau…
Foarte faina, reușită si romantică!
Ok!
Felicitări!
2009-07-24 16:13:33 | Raporteaza
da,e ciudat,are dreptate neamtu: in mod paradoxal, profunzimile amorului sunt apanajul barbatilor; poetii,scriitorii…multi din ei barbati.
frumoasa poveste.
as vrea continuarea si anume momentul in care el se SATURA de ea..cand incepe sa simta primele semne ale plictisului.
2009-07-24 16:26:29 | Raporteaza
@neamtu tiganu:paradoxul meu IE de ce se exprima oamenii cind habar n-au ce spun.Cine ti-a desenat tie ca numai un barbat poate sa iubeasca intens?Ce stii tu despre cum iubesc femeile de emiti judecati de valoare?iar daca stai si te intrebi cu zbuciumul,e clar ca n-ai intzeles
@costin: pe mine m-a prins,am dat cafeaua -n foc ca nu puteam sa ma ridic de la computer fara sa citesc deznodamintul.care e mai frumos decit ma asteptam
2009-07-24 16:54:17 | Raporteaza
Domnule Neamtu Tiganu, ce afirmatie sexista!
Incantator scris- in imprejurari din astea , ai impresia ca poti alege, cind, de fapt, esti ales.Daca ai curajul fericirii sau nu, e cu totul altceva.
Din fericire, dragostile oarbe uita prosteste de usor.
Si nici imaginile din ecranizarea dupa Frankenstein cu Helena Bonham Carter resurrected evocate nu ating starea de gratie in care se afla cei doi.Desi, povara grea
Multzumiri gazdei pentru ca ne-a impartasit povestea!
2009-07-24 16:59:49 | Raporteaza
”Mi-a trimis un prieten o povestioara” Hai domnule, se vede de la o posta ca e scrisa de Costin Ilie. Cine il citeste in mod frecvent isi da seama. Intrebarea e cine e iubita misterioasa…sau zana
Oricum e o lectura placuta
2009-07-24 17:16:54 | Raporteaza
Nea Costi, am mai citit odata si-ti spun sincer domne, testu ie bun, chiar f. bun, poate fi bagat, da… domn Costi cine se pricepe cit de cit la femei stie ca cu asa teste nu prinzi nici o vinzatoare grasa de la Mall, cel mult o bibliotecara de la tara pe care o musca ratele de cur ca are curu jos si ochelari cururi de sifoane.
Nea Costi cind te apuca asa pa la lingurica tumoarea dragostei, nea Costi cel mai bine ie sa iei o damigeana, da da vin bun nea Costi, nu te zgirci ca-i treaba de viata si de moarte, si nea Costi.. intelegi?…am impresia ca nu ma urmaresti… si s-o uiti nea Costi… hei aici vine pontu, cind tocma ai uitat-o atunci vine ia, ca muierea ie ca umbra te duci dupa ia, fuge, te-ntorci, vine dupa tine.
2009-07-24 17:35:33 | Raporteaza
imi place foarte mult felul in care asterni “pe hartie” sentimente simple, frumoase, cu cuvinte simple, frumoase.
daca vreodata vei scrie o carte, promit sa o cumpar!
multumesc pentru sentimentul pe care il am acum, dupa ce am citit textul!
2009-07-24 18:57:34 | Raporteaza
No, poftim! Neamţuleeee!!! Eşti mortal! O dai cotită numai să scapi de gura lor!
Nu-l ascultaţi, oameni buni, că se preface! Îi place povestea! Nu se poate să nu-i placă! (Aşa-mi permit io o mică observaţie, că-mi place de neamţu, no!).
În altă ordine de idei, cred că chiar nu contează cine a scris-o. Importantă este povestea! Dacă socotim că a scris-o X şi s-a gândit la Y… moare literatura…
Aoleo, acu îmi pică fisa!!! Ia zi, neamţule, numa bărbaţii ştiu iubi??? Haoleo!!! Şi noi ce facem, bre? Ce facem noi?
2009-07-24 19:16:49 | Raporteaza
MI-NU-NAT. multumesc
2009-07-24 19:20:28 | Raporteaza
“Prietenul” este extrem de talentat si il stiu. Zilele trecute s-a incaltat cu sosetele pe dos
2009-07-24 20:50:39 | Raporteaza
No, apoi eu nu am inteles mare lucru! Mai citesc si maine, cu capul limpede!
…
2009-07-24 20:55:56 | Raporteaza
Neamtu,
de acord cu observatia ta usor sexista. Singurul amendament e ca pana ajung sa scrie “atat de adanc”, barbatii sunt supusi unei transformari ireversibile : li se inoculeza “simtul iubirii”.
De catre… femei, bineinteles.
2009-07-24 22:06:16 | Raporteaza
nu ii pot da nici un sfat, nici o mana de ajutor alta decat o mica parere: dragostea adevaata chiar trece prin fluturii copilariei de jeleu.
Nu cunosc nici un jeleu la fel de minunat ca dulceata iubirii lui. Iubind astfel, mori si invii in fiecare clipa. Cate vieti?
2009-07-25 00:37:41 | Raporteaza
de mult nu am mai citit ceva atat de FRUMOS. frumos… atat.
2009-07-25 03:33:38 | Raporteaza
Nu am avut rabdare sa citesc decit primele doua fraze.Parerea mea este ca da..deci..cum zicea si…. problema este… adica… da!!!Asa o fi!!
2009-07-25 07:02:22 | Raporteaza
Alina.eu cred ca ar trebui sa incerci sa citesti mai mult!
2009-07-25 07:04:27 | Raporteaza
Sentimentul descris este minunat, dar textul pus in discutie e mediocru…
2009-07-25 09:29:24 | Raporteaza
FRUMOS!
2009-07-25 10:32:54 | Raporteaza
revenind la “locul crimei”,
Costin, nu pot decat sa ma bucur pentru prietenul tau, faptul ca traieste astfel de sentimente este un dar in sine.
Iar noi putem sa zambim complice, plini de amintiri dulci-amare. Nu e totul pierdut!
2009-07-25 10:51:54 | Raporteaza
Cu permisiunea dvs. va rog sa acceptati un text revizuit. Il rog pe dl. costin Ilie ca precedentuil text sa fie sters. Multumesc!
…………………………………………………………………………………………………………
Acest scurt text mi-a amintit de-o intamplare petrecuta cu mult timp in urma….
Am avut o experienta aproape mistica avand ca subiect un mar. Un mar oferit de iubita mea de atunci, care intre alte obiceiuri adorabile il avea si pe acela de a face daruri “ciudate”: o frunza cu miile de nuante ale mijlocului de octombrie, , o scoica culeasa chiar de ea de pe malul marii, din vara de dinainte de a ne cunoaste, o chifla fierbinte,a carei aroma si gust povoca simturile flamande ,… etc.
Am gasit acel mar dimineata cand am ajuns la serviciu, pe biroul care mi-a chinuit mai toata tineretea.
Un mar urias, cu rotunjimea perfecta, a carui pielita matasoasa aduna aproape toate culorile perceptibile, si cu mirosul discret tulburator al livezilor, al Ei.
Instantaneu am inteles ca acel mar este unul din cadourile cu care ma rasfata urmand o ordinea doar de Ea stiuta.
A fost ,ca si atunci cand am intalnit-O prima data, dragoste la prima vedere.
Adoram acel mar si privind-ul, pipaindu-l si adulmecandu-i mireasma, simteam o bucurie inexplicabila, o beatitudine a simturilor si a sufletului.
Marul a devenit parca o sublimare a imaginii ei, si conteplandu-i perfectiunea, simteam ca Ea este langa mine, frumoasa, proaspata, mirosind a mar.
Aceasta a fost de fapt si singura legatura cu ea un rastimp imposibil si greu de suportat, o zi , o saptamana, imposibil de precizat…
Reveria parfumului de mar a fost brusc curmata de si mai puternica reveletie a prezentului. Era Ea, superba , vesela sporovaind vorbe pe care, nauc nu le auzem…
Apoi apucand marul in palme m-a intrebat razand: de ce nu l-ai mancat?…si fara sa ma previna, a muscat cu pofta din obiectul adoratie mele.
Ea a muscat prima din mar, jur!
Ps: dedic aceata postare doamnei Dana R.
2009-07-25 12:09:47 | Raporteaza
Mişto povestea, dar cam bolnăvioară.
2009-07-25 12:37:04 | Raporteaza
citind textul imi vine in cap “Bedshaped” de la Keane.
dailymotion.com../ (sper sa mearga linkul). o piesa depresiv de frumoasa.
2009-07-25 16:25:01 | Raporteaza
10. Spune-i “prietenului” sa scrie mai des.
2009-07-25 21:12:54 | Raporteaza
Doamne, ce iubiri trainice ar putea secreta femeile daca n-ar exista doua pardalnice obstacole: 1. feromonii masculini (care le iau mintile, indiferent ce gunoi de om au in fatza) si 2. nevoia instinctiva de confort, care le determina sa aleaga nu barbati cu valoare umana ridicata ci, grotesc (din punct de vedere sentimental) insi bogati; vedeti bine ca femeile iubesc la fel de intens ca si barbatii, numai ca din motive total diferite…
2009-07-26 06:42:49 | Raporteaza
iubirea ca secretie?
Generalizarea e periculoasa si jignitoare.
Inafara de asta, toate profitoarele( valabil si la masculin) prefacute sunt crezute si au cistig de cauza.
Asa, ca sa generalizam periculos, ambele sexe aleg bogatie/ influenta/etcetc din categoria aceasta.Cine se mai uita la sentimente? Visatorii!!!Chestie de prioritati
2009-07-26 15:06:23 | Raporteaza
Mi-a placut mult povestioara. Cineva a pus suflet
Felicitari!
2009-07-26 16:56:56 | Raporteaza
adevaru ie ca putoarea aia de muiere m-a enervat peste poate. Auzi la ia ca sa vezi, ca poate da, ca poate nu, doar asa un pic, pa furate.
Si baiatu ca blegu, in loc s-o ia da par s-o tirasca pa scari ca pa un sac de cartofi, s-o trinteasca si sa-i faca una cu ura proletara. Ca s-o vezi atunci cum vine ia cu ochii-n lacrimi de pofta
Ca cum ii spuneam lu nea Costi, bre Costi treaba-i cotoioasa,…
2009-07-26 20:45:31 | Raporteaza
Bravo ba am ajuns io un baiat sarac de la mahala sa va-nvat lb. romana. Ba, academicienilor, sexist inseamna altceva, ceva ce-i cu sexu, interventia mea se poate considera cel mult misogista.
2009-07-26 20:47:07 | Raporteaza
@ neamţu
N-aş zice. Mai degrabă te văd un romantic-romantic-european. Îţi dai seama? Un neamţo-româno-ţigan. Maamă! De ce n-ai candidat la europarlamentare? Le luai faţa la toţi. Te votam!
2009-07-26 20:53:20 | Raporteaza
Perele mi-au adus aminte de “City of Angels” si de ce e bine sa cazi de undeva cat mai de sus. Citind-o, un gand s-a indreptat spre Pascal Bruckner, dar n-am reusit sa identific motivul. Faina povestea, fain si prietenul, oricine ar fi, desi nu cred ca avea nevoie de ajutor, decat poate pentru a primi o confirmare ca poate scrie. Daca lucrurile nu merg, apai nu merg, oricata hartie s-ar consuma (fie ea si virtuala) si oricate acadele si pere s-ar produce pe lumea asta
2009-07-26 21:28:44 | Raporteaza
bunicica, dar tot trebuie sa-i dai un sens la final, oricit de mishto ar fi scriitura. da’ merge, sa mai scrie.
2009-07-26 21:43:35 | Raporteaza
@ elenik “de acord cu observatia ta usor sexista. Singurul amendament e ca pana ajung sa scrie “atat de adanc”, barbatii sunt supusi unei transformari ireversibile : li se inoculeza “simtul iubirii”.
Acu f’o trii zile, ma ciondaneam pe mess cu un tip care “inseamna ceva pt. mine” (pe un subiect ce tine de “activitatea mea curenta”, care ne “roade” pe amandoi, insa care baga si betze-n roate relatiei – care o fi ea – dintre noi); ne-am ciondanit vreo 3 ore, dupa care mi-a zis ca pleaca la nu’sh ce “comitet” si ca nu mai poate sta nici un minut. Drept pt. care, exasperata, i-am scris scurt (oarecum in afara subiectului “care ne roade”): “zi ca tii la mine!”. “imi pasa, da” – zice tipu si pleaca (oricum, nu ma asteptam nici la atat, el fiind un incapatanat chiar mai mare ca mine, Capricorn tipic
Pe la miezul noptii, tot pe mess, am o conversatie “de lucru” cu fostul meu iubit de acu f’o 10 ani (acum cel mai bun – probabil – prieten) si il intreb: “mai, draga, voi, barbatii, patzitzi ceva daca spuneti cuiva ca tineti la ea? Muriti? vi se usuca si cade?”
“Dar eu tzin la tine” – zice el…
“nu de tine ziceam, de acela (si ii spun “contextul”)
“Ooo… daaaa… pai, in primul rand facem infarct. Dupa aia, ne trec toate sudorile, incepem sa tremuram, ne ia cu leshin, intram in panica, avem noduri in gat si pumni in stomac… si in general murim… sau suntem salvati cu medicina performanta… dar ramanem cu sechele
” zice el…
“Deci crezi ca tipul n-a supravietuit?
”
“Poate-si revine… dar tine la tine…:D”
“Dar tu cum de poti sa zici ca tii la mine? si supravietuiesti…
”
“aaaa… pai… eu sunt atipic… in primul rand ca-s Fecioara, in al 2-le rand ca nu-s ca toti ceilalti
”
“cum adica?”
“tu nu esti ca orice femeie… si pe tine numai un barbat atipic tre sa te iubeasca
”
Cam asha decurg “ostilitatile”… pana la urma, astept sa vad: tipul caruia “ii pasa” mai apare maine pe mess? O fi supravietuit?
2009-07-26 23:07:34 | Raporteaza
@neamtu tiganu
‘intolerant , intransigent, plin de prejudecati”- pe aici m-as opri in legatura cu afirmatia dv la care faceam referire.Serioasa sau glumeatza, cunoscuta sub numele de sexist remark.
Veti fi fiind dv. detinatorul tuturor normelor limbii romane corecte, insa am un respect deosebit pentru lucrul cu dictionarul, chiar daca da dependentza
2009-07-27 07:07:36 | Raporteaza
codruta,
m-am exprimat deficitar cand am vorbit de “simtul iubirii”, care trebuie nu “inoculat” cum am zis, ci mai degraba adaugat, transplantat, ca printr-o operatie complicata, la celelate simturi date de natura.
abia apoi poti sa i te adresezi ipochimenului ca unui om, de fapt un “mutant”, atipic, cum zice prietenul de acum 10 ani. tu nu te ingrijora, TU esti ok!
deci, cum stai cu “taiatul in carne vie”???
2009-07-27 10:59:28 | Raporteaza
offf, nu te-ai putut abtine sa scrii de pere! iar mi-e pofta de ele! in rest, sincer, prea multe dulcegarii si prea putin aer in povestioara prietenului….totu-i sufocant!
2009-07-27 13:14:15 | Raporteaza
uitasem: exces de comparatii, mai mult studiu pe scris decat traire!
2009-07-27 13:15:33 | Raporteaza
da, mai multe ficelle si tehnici jamesiene de punct de vedere, ca sa fie un fel de joc al mintii,tataie, arid si neinteresant, la o adica, DESPRE SIMTZAMINTE, alea gingase.
Parerea mea.
Poate, in loc de comparatii, ati intentionat sa folositi “figuri de stil?” Intreb si io, cautind comparatiile
2009-07-27 14:50:32 | Raporteaza
Intr-adevar, as fi un europarlamentar pa cinste, limbi straine cunosc, sunt inteligent si chiar dastapt. Nu mai spun ca cind imi trag costumu Armani, alb si pantofii de lac, si palaria smechereste p-o ureche sunt chipes de nu se mai poate. Ca toata europa ar zice, “ba ce chipes europarlamentar, de nu se mai poate”.
Nasoala ie ca nefasta zice “ba tigane, tu iesti tigan de matase n-ai ce sa cauti la fufele si alcoolicii aia, ca parca nu stiu io de ce vrei acolo, numa curvasareala ie in capu tau”.
Iertati-o, minte proasta de femeie, ca uneori ma gindesc, tii de as fi fost homo, oai acum ajungeam departe, cel putin primar daca nu ambasador, regizor sau mai sti.. da ce draq sa fac, ie tigancusa iesti frumoasa, tigancusa mea… trec tiganii trec, veseli si petrec..
2009-07-27 17:59:43 | Raporteaza
@ neamţu
Vezi că te-am citit? Am fler, Domnule, am fler!
N-ai vrut să te compromiţi, nu-i aşa? Felicitări, neamţule!
Stai aici, cu noi, să ne zici de inimă albastră şi să ne fluieri în frunză şi a pagubă, că pe noi nu ne deranjează costumu lu matale Armani, ca pe exclusiviştii ăia de la Ştraţbur.
2009-07-27 21:27:26 | Raporteaza
Sa nu se supere nimeni, dar nu pare deloc o povest de amor, arata prea tare a scriitura, poate ca undeva a fost cindva o idila, dar cu mult timp in urma. Daca a fost scrisa de un barbat, probabil ca il durea capul, iar daca autorul este o femeie, posibil sa fie tare furioasa din fire.
2009-07-27 23:43:45 | Raporteaza
iarasi, sa nu suparam pe cineva, ca orice poveste, e povestita dintr-o perspectiva …retrospectiva? dupa ce s-au decantat multe si marunte, intr-adevar.Parerea mea ( din nou!) ca e a unui barbat.In loc de dureri de cap si furii, as detecta retrairi din perspectiva comprehensiunii ( intelegerea intelegerii?)din stadiul actual, in sensul intensitatii modificate prin intelegere.Si regret.Finalul e…de speranta dincolo de rational, foarte frumos.Cineva zicea ca textul e incarcat, io as crede ca e un draft foarte dens/relatare succinta , nu forma de redare sau rafinarea ei l-ar fi interesat prea mult pe autor in aceasta faza, mai mult substanta.Bravo autorului.Multe lecturi , in special in sfera formal-stiintifica, cu capacitate mare de sintetizare.
2009-07-28 11:44:40 | Raporteaza
Oameni buni, ati plecat de la emotie si ati ajuns la logica. Povestea e frumoasa, frumoasa. Si bine spusa. Nu credeam ca pe un blog, unde apar tot felul de rautati si ironii, va apare si o floricica atit de fragila si ametitor de parfumata. Nu pot decit sa ma bucur si sa multumesc.
2009-07-28 13:08:35 | Raporteaza
Si @ andrzej are mult talent. Sunt stiluri asemanatoare!
Oare @ andrzej este prietenul???
2009-07-29 11:59:54 | Raporteaza
@val
Stilurile nu se aseamana deloc.Si Andrei a scris bine dar Costin rulz
2009-07-29 17:03:30 | Raporteaza
Super declaratia, am mai gasit sute de declaratii de dragoste superbe pe site-ul de mai sus. Click pe Alex
2009-08-21 00:37:18 | Raporteaza
Alex, fara suparare, sa nu amestecam lucrurile.Si sa alegi txtele pentru invitatia de nunta se sta muuult, insa e altceva.
Aici e mai mult decat declaratia in sine.Si declarativ conteaza enorm,si cat de personal e formulata,insa marturia radiografiaza mai mult, iti acorzi un timp sa reconstitui, sa te identifici un picutz cu tipul de experientza ,sa savurezi istorioare proprii, iti mai aduci aminte de monoloage celebre in care se regreta natura de fenomen meteo extrem gen”fuior” sau chiar tornada a situatiilor, doar vorbim despre elemente de chimie si fizica.Dar dincolo de toate , fascinant e sa poti reda magia unor asemenea…chestii, modul misterios in care se genereaza , impotriva tuturor probabilitatilor si , deloc de neglijat, faptul ca te face stupid de fericit, iti descopera o alta ordina a lucrurilor.
2009-08-22 20:51:31 | Raporteaza
Comentariul cu numarul 50:
klumea; ce sa zic; eu nu prea ma pricep la texte de astea, dar cea mai frumoasa declaratie de dragoste mi se pare:
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
“Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. ”
bibliaortodoxa.../
2009-11-05 13:17:09 | Raporteaza
[...] lucruri inutile; să o aştepţi, deşi-i demult plecată.Iar a comis-o prietenul acela al meu, romanticul, mi-a mai trimis un text. Zice el că abia când ai făcut toate astea se cheamă că ai iubit o [...]
2009-11-18 17:14:27 | Raporteaza
Buna dragii mei
Cititi mai jos iubirea vieti mele. Cu drag
Bubu
Povestile lui SORANA
* Home
* About me
* Trips
* Picture Gallery
* Videos
* News
* Guestbook
* Jimdo
* Contact
free website Pages to the People
add to your friends
You can do it, too!
You like what you see? Then go ahead, create your own free Jimdo Page. Just sign up on jimdo.com../ and get started!
- Advertisements -
Your site without ads:
Get JimdoPro!
Hey visitor!
MY LIFE
Oamenii au povestile lor.Probabil ca unele seamana intre ele.Ei se cunosc,se iubesc,asteapya un copil,merg pe acelasi drum.Cu toate acestea,fiecare povesteeste unica.Ce o face sa fie la fel si totusi unica,alta?Amestecul nesfirsit de culori ale dragostei,avalansa de sentimente noi,dorinta de a construi impreuna viitorul.Sa fie daruirea?Sa fiesentimentul nesfirsit al recunostintei de a apartine unuia celuilalt?Probabil toate la un loc.Ceea ce este sigur,Sorana,Paula,este legatura care consolideaza viitorul lor.Nu mai sunt singuri,sunt o familie.
Exista un tarim anume,un tarim de poveste,de unde vin bebelusii,Dragostea,Tarimul dragostei se afla lainceputul Vietii,departe de toate grijile lumii.Copiii vin din imbratisarea Dragostei si intilnesc marea imbratisare a Vietii.
Anne si Sorin din Arad au primit cu emotie vestea venirii pe lume a celei ce va intregii bucuria de a fi impreuna.Copilul care se naste este cintecul nesfirsit pornit din sufletele celor doi perinti pentru a perpetua miracolul Iubirii si al cunoasterii.Venise sorocul.Anne astepta cu nerabdare darul miraculos care avea sa schimbe viata lor definitiv.De astazi,fericirea va purta un nume,Sorana Paola!
-A venit timpul sa imi intilnesc parintii.As mai zabovi un pic pe aici cu voi,sa mai povestim,dar am auzit vocea tatalui meu si sunt nerabtatoare sa il cunosc,spuse Sorana Paula.
-Oh,ne bucuram pentru tine,Sorana Paula.Astazi iti vei cunoaste familia.Ce mai aventura!Nici noi nu mai zabovim prea mult pe aici,asa ca ne vom intilni cumva in viata pe care o incepi.
Deodata,o lumina puternica si calda o invalui pe Sorana Paula.Era 5 mai 2005,ora 15 si 35 minute.
” E momentul venirii mele pe lume!Mami,Tati,domnul doctor!Sunt eu,Sorana Paula.Nu-i asa ca sunt voinica?”
-Felicitari,Anne,felicitari Sorin aveti o fetita sanatoasa.Cintareste 3,650 Kg si are 52 cm,spuse domnul doctor Serban.Sa va traiasca si sa fiti fericiti.
In bratele mamei,pruncul atipi.Vor impartasi,de acum,multe lucruri minunate in viata:diminetile curate si serile instelate,experientele majore dar si bucuriile simple.Impreuna vor descoperi izvorul increderii si vor consolida,in fiecare zi,aceasta dragoste nesfirsita.
Alaturi,se va afla Sorin.Acest copil este fiica lui.Intodeauna va fi.E un sentiment nou pe care il traieste,mindria ca va putea construi un viitor sigur pentru ce ii este mai drag.Astazi a venit sa o cunoasca si sa ii promita ca ii va calauzi pasii catre lume.O va purta in suflet ca pe cel mai pretios talisman.Primul zimbet,primul pas,primele intrebari,vor fi,pentru proaspatul tatic,momente de uimire si incintare.
” Voi fi aici linga tine!Te voi sprijini si te voi iubi in fiecare zi,cu toata fiinta mea” e promisiunea vie pe care Sorin o face acelei parti din el care,de astazi,va da un nou sens prezentului si viitorului.
Vor ajunge acasa.Aceasta inseamna locul unde vor construi impreuna cele mai frumoase vise si sperante,locul unde se vor regasi dupa o zi plina de noi experiente.
Sorana Paula abia asteapta sa isi vada camera si patutul.”Cite jucarii am primit!Uite un ursulet.Acela ce o fi?Imi va arata mami mai tirziu,acum vreau sa maninc si sa dorm,sunt foarte obosita.
Daca pling,imi va schimba cineva scutecul?”
Sorana Paula incepe sa plinga cu putere:”Nu-mi place sa fiu uda!”
Anne desfacu scutecul,il schimba repede,dupa care isi puse micuta la piept.Un val de fericire si caldura inunda cea mai draga faptura.In scurt timp adormi din nou la pieptul mamei.”Ce bine e in bratele mamicii”
Primii vizitatori sunt:bunicii Bubu si mama.Cu emotie,privesc micutul miracol.Printre daruri,lacrimi si flori se gindesc deja la momentul cind va mai creste,la plimbarile si povestile pe care i le vor spune,la risetele si nazbitiile viitoare.Acum vrea doar sa manince si sa doarma.Cita liniste si seninatate i se citeste pe chip!Toata pacea si bunavointa lumii pare a fi coborit peste coltol acesta de camera unde ca intr-o coaja,invelita de dragostea celor din jur,miezul crud va creste.
Prima baita a fost un succes.Cu mare grija,Sorin a pregatit apa,uleiul de baie,samponul cel parfumat.Citeva jucarii pluteau vesele,dornice de joaca.Interesanta senzatie!Apa calduta si bratele sigure ale mamei alintau usor pielea laptoasa si trandafirie.Ii aminteste de siguranta din pintecul mamei.Anne a pregatit prosopul cel mai pufos,ca dupa baie.Sorana Paula sa se bucure de caldura tesaturii mai.Dupa baie,in semn de multumire,un zimbet de inger cobori peste ininmile parintilor.Primul ei zimbet este cel mai frumos zimbet de pe pamint.
“E noapte.Luna vegheaza discret la fereastra.Stelele zimbesc si ii fac tot timpul cu ochiul.Ar trebui sa o cheme pe mama sa le vada.”Mami…mamai…!”Noapte buna,luna!Noapye buna stelelor!Daca mai vreti sa stam de vorba,treziti-ma!Ah,inteleg,trebuie sa dorm mult pentru a ma face mare.Cred ca si mami trebuie sa doarma.Miine o luam de la capat:mincat,jucat,dormit,mincat,jucat,baita.Pot sa va spun un secret?A inceput sa imi placa din ce in ce mai mult baita.Abia astept ziua de miine!”
Soarele straluceste jucaus pe cer.E vreme buna de plimbare.Sorin a pregatit caruciorul iar Anne pregateste cele mai frumoase haine pentru plimbare.Eprima iesire in parc.Sorana Paula va vedea,in sfirsit,Lumea…Este foarte nerabdatoare.Oare este adevarat ca este…foarte mare?Abia asteapta sa vada copacii,sa vada strada,sa vada oamenii si copiii.”Acesta cred ca este caruciorul.Nu ma asteptam sa fie atit de confortabil.Am acum posibilitatea sa vad totul foarte bine.E prima lectie despre lumea inconjuratoare si nu vreau sa pierd nimic.Sper sa nu adorm.Oaah…iar mi sa facut somn.Ce o fi si cu somnul asta?Nu vreau sa adorm chiar acum.Stiu,vor fi multe plimbari de acum incolo.Dar sa adorm de la prima iesire?”
A venit vremea primelor evaluari.Domnul doctor asteapta la cabinet.A mai crescut in greutate si sa mai inaltat.”Cred ca e de la somn.Toata lumea imi spune ca daca dorm voi creste sanatoasa si mult mai repede.Cel mai mult imi place sa ma joc si sa ma plimb.Cel mai putin imi place cind trebuie sa fac vaccinul.Ma ia mama in brate,dar tot nu il potsa il sufar.Stiu,stiu,trebuie sa il fac.Dar nu pot sarii niste etape sa ma fac odata mare si sa scap de el?Noroc ca nu se intimpla in fiecare zi.”
Anne este fericita ca micuta ei este sanatoasa si creste vazind cu ochii.Obrajorii trandafirii,micile gropite de la fiecare incheietura,trupul gingas mirosind a lapte si parca a smirna,ginguritul ei suav cind se simte bine,toate acestea fac din aceasta faptura un dar special venit de la Dumnezeu.
“Astazi am descoperit ceva foarte interesant.Am doua minute.Prima data m-am speriat foarte tatre.Aratau ciudat.Apoi am descoperiy ca sunt foarte utile.Te poti juca la nesfirsit cu ele.Acum stau toata ziua si le admir.Abia astept sa vina bunicii Bubu si mama.Vreau sa le arat ce descoperire am facut.Mami si tati s-au bucurat foarte tare cind le-am aratat ce pot face cu minutele.S-au distrat,ce mai!Am niste parinti foarte simpatici.De fiecare data cind mai descopar cite ceva, sunt foarte fericiti.Ridem mult impreuna.”
In fiecare seara,pina Anne o pregateste de culcare,Sorin o cucereste pe Sorana Paula cu o noua poveste.Ea il asculta vrajita.”Cite povesti stie tata!”
Sorana Paula a facut progrese mari.Poate sa stea intre perne.E o pzitie foarte buna sa vada totul in jur.Este foarte jucausa,curioasa si nerabdatoare.Fiecare jucarie din jurul ei prinde viata.”Sa va povestesc despre jucarii.Atit mami cit si tati imi spun numele lor.Acesta este ursuletul,celalalt este catelul,acesta este rata ( stiati ca rata face mac,mac?)”
Cel mai frumos zimbet s-a imbogatit cu doua perlute.Sunt cele mai pretioase perlute din lume.Stirea noii achizitii circula cu repeziciune.Toata familia este mindra de marele eveniment.”Stiti ce mi s-a intimplat?Am simtit o mica umflatura in gingie.Era usor dureroasa,asa ca mi-am bagat tot pumnul in gura.Era mai bine asa.Mama a inceput sa rida.”I-a iesit primul dintisor!”Striga fericita.Nu intelegeam prea bine de ce era atit de bucuroasa,mai ales ca nu era prea placut pentru mine.In urmatoarele zile au mai aparut citeva mici umflaturi.Cred ca imi vor iesi dinti.Am aflat ca este normal sa fie asa.O fi bun laptele,dar as putea incerca si altceva.De exemplu merele.Imi plac la nebunie merele.Nu peste mult timp voi putea sa le rontai.Deocamdata sunt multumita si cu jucariile!”
Plimbarile lungi,prin parc,fac parte din obisnuinta fiecarei zile.Este cel mai asteptat moment.Pentru Sorana Paula nimic nu se compara cu bucuria de a intra in vacarmul prietenos al parcului.De altfel nu mai are asa de multe probleme cu somnul.
“Numai atipesc atunci cind mi-e lumea mai draga,adica in momentul in care ies la plimbare.Imi place sa vad oamenii,masinile,imi place sa ma plimb prin parc.Aici sunt tot felul de lucruri stiute si nestiute.Mai ales pe cele nestiute as vrea sa le cunosc.Cel mai mult imi place in leagan.Am vazut copii mai mari care se dau in topogan.Cind voi mai ceste,vreau sa urc si eu acolo.Pare foarte interesant,altfel n-ar fi atit de multi copii care sa urce veseli,apoi sa isi dea drumul cu voinicie pe jgheabul ingust.As mai vrea sa merg si pe bicicleta,dar mai e mult pina acolo…”
“Poate zilele acestea ma hotarasc sa merg in picioare.Cred ca acesta e pasul cel mare.Daca reusesc,toate celelalte vor fi foarte usor de implinit.Inca mi-e frica.Apoi e mult mai comod sa mergi de-a busilea.Nu iti pierzi niciodata echilibrul.Parca totusi as alerga.Sa ma ridic acum?Aaah,ma dezechilibrez…Iar am cazut.Hai sa mai incerc odata.N-o sa merg toata viata tiris,doar nu sunt sarpe.Mami,mami am reusit!Uite-ma,nu mai sunt bebelus!Sunt fetita in toata firea.(Am uitat sa va spun ca de ceva timp imi pot striga parintii.Nu-i asa ca am crescut mare?)”
Primul pas real dar si primul pas catre o lume care isi va deschide,zi dupa zi,tainele.Aici se incheie primul capitol.Vor urma altele la rind,pline de incredere si nadejde.
V-am povestit cite ceva despre inceputul aventurii mele.Stiu ca e abia inceputul,pot sa va spun ca am citeva certitudini.Parintii mei,Anne si Sorin,ma iubesc si eu ii iubesc.Voi avea o viata frumoasa pentru ca ei sunt alaturi de mine.Simt puterea dragostei care ne uneste in fiecare dimineata si care se continua lin,in amiaza,ca apoi,sa se implineasca nesfirsit in fiecare seara.Stiu ca atit timp cit suntem impreuna toate bucuriile,dar si greutatile firesti ala vietii,le vom imparti senin.
Cu drag,Sorana Paula
Imprint | print versionprint version | Sitemap | Recommend this page!
Login Jimdo logout | Edit
Jimdo
2009-11-26 18:19:41 | Raporteaza