Alin
Fumurescu

… Draga Ciprian – mai intai de toate, ingaduieste-mi sa-ti spun pe nume. Desi nu ne cunoastem, deduc din biografia ta ca sunt mai in varsta (asta e pretextul) si, pentru usurarea comunicarii, te invit sa faci, la o adica, la fel. La urma urmei, suntem amandoi, prin forta lucrurilor, in aceeasi groapa existentiala si ideatica (ha ! am zis-o !). Lesne de intuit, prilejul acestei scrisori deschise e ultima ta postare – cea cu Romania Juna si cu « pe unde si ce mai invata tinerii nostri ». Subliniez, ultima postare, nu penultima, nu altele. [ citeste mai departe ]

…  exista, pare-se, o inevitabila pofta de identificare de fiece data cand vine vorba despre invingatori si de refuz al generalizarii cand in discutie sunt adusi invinsii. Cand vreun om de stiinta, sportiv, artist, sau scriitor castiga vreun premiu sau recunoastere internationala, il asimilam automat romanilor (sau, dupa caz, nemtilor, englezilor, francezilor, norvegienilor). Avem o tendinta instinctiva de a ne alatura castigatorilor, de a ne identifica, in masura posibilului, cu ei. Dupa cum exista si un revers al medaliei: [ citeste mai departe ]

... problema convinsului nu e pur si simplu ca e, de obicei, omul unei singure idei. La urma urmei, o singura idee, suficient de vioaie, suficient de bataioasa, poate schimba fata lumii. Exemple sunt destule. Problema convinsului e fixitatea ideii. Imposibilitatea de a i-o mai clinti, modifica, schimba pe ici, pe colo. La rastimpuri, convinsul poate avea chiar mai multe idei, dar toate fixe.

Si ce priveliste poate fi mai trista si mai inspaimantatoare decat cea a unui stol de pasari incremenite pe cerul mintii? [ citeste mai departe ]

...citesc cu bucurie in EvZ un titlu optimist: "Concurenta cea mai mare din ultimii 21 de ani la Facultatea de Medicina!"

Sa fie intr-un ceas bun! - imi spun. Taras-grapis, reintram, totusi, in normalitate. Daca in primii ani de dupa 1989, scaderea dramatica a numarului de candidati la admiterea in facultatile de medicina mai avea o explicatie rationala - multiplicarea oportunitatilor post-liceale, nivelul derizoriu de salarizare pentru medicii tineri, etc -, zece ani mai tarziu aceasta lipsa de interes devenea ingrijoratoare de-a dreptul. [ citeste mai departe ]

...n-am nimic cu ecologistii, in general. Cand eram de-o schioapa, la Micii Geologi si, ulterior, la Micii Speologi, domnul Bosdoc ne-a invatat ABC-ul ecologiei: pe munte sau in pestera, strangi nu doar gunoiul tau, ci si pe-al altora. Nu distrugi decat daca e o chestiune de viata si de moarte. Lucruri si gesturi din astea, de bun simt. Mai tarziu, pe Amazon, in Sierra Nevada sau pe raurile si lacurile de la coltul strazii, le-am pus pe toate in aplicare. [ citeste mai departe ]

... va spun drept: m-am saturat sa fim tot timpul in defensiva. Stim. Am plecat din tara, care mai de multisor, care mai de curand. Motivele au fost diferite de la caz la caz - cum diferite, daca stati stramb si judecati drept, sunt si motivele voastre, ale celor care ati ales sa ramaneti. Eu, bunaoara, am plecat din intamplare - iar cei care ma cunosc va pot confirma acest lucru - , dar asta nu ma face sa mai uit de sus (sau de jos) la vreo categorie de romani.

De fapt, nici noi n-am plecat de tot, nici voi n-ati ramas de tot. [ citeste mai departe ]

... observam in urma cu vreo cateva zile, pe Voxpublica, ca Marx si adeptii sai si-au aflat o confirmare acolo unde s-ar fi asteptat mai putin - in sanul capitalismului de consum. Distinctia dintre public si privat se erodeaza sub ochii nostri intr-un ritm halucinant. [ citeste mai departe ]

... citesc si ma minunez. Ma minunez si citesc. Citesc si plang. Romania 'mea', Romania in care oamenii erau oameni - cu necazuri, bucurii, inmormantari si nasteri - luate asa cum vin, pare sa fi disparut cu totului tot. Stanga poate fi fericita - pohta ce-a pohtit! The personal is political, cum Marx, intretinut fiind de burghezul de socru a' lu' Engels, nici c-a visat. "Cearceafurile" din noaptea nuntii (daca va mai amintiti) sunt scoase in strada, in media - cu cat mai vizuala, cu atat mai bine. [ citeste mai departe ]

... asta este, n-am ce face: sunt, de felul meu, sentimental. Ma podidesc lacrimile din te miri ce. Nu-i vorba, am invatat sa mi le-nghit inca de cand eram mic, dar de podidit ele continua sa ma podideasca, cu precadere atunci cand mi-e lumea mai draga. Ca asa am fost eu podidit (sic!) - sa fiu podidit de drag, nu de durere sau furie. Am avut parte de dureri mari, atat din punct de vedere cat si spiritual :) A fost scrasnirea dintilor, dar nu si plansul asociat in Evanghelie. Nici macar podidirea lacrimilor. M-am dat cu capul de pereti, am dat cu pumnul in masa, eventual chiar am scris. [ citeste mai departe ]

... de cateva zile bune, subiectul Bacalaureatului tine prima pagina mai abitir decat Traian Basescu. Fenomenul ar fi laudabil, daca nu ar fi cazut (si el) intr-o isterie in masa: toata lumea simte enorm si vede monstruos (a propos, uite subiect de Bac: de unde provine parafraza - si ce este o parafraza? [ citeste mai departe ]