Alexandru
Funieru

În timp ce bugetarii din toată ţara zdrăngăne din talăngi şi agită pancarte pe la prefecturile judeţene, forumiştii chibiţează intens de pe margine, iar politicienii fac apeluri la depolitizarea protestului (!?) Se discută probleme, se analizează, comentatorii vin cu cifre, linkuri, diverse tipuri de flemge inundă blogurile, iar ortografia se retrage smerită pe măsură ce indignarea ia altitudine.

Am citit însă şi comentarii “estetizante” care dojenesc protestatarii în privinţa calităţii vestimentaţiei şi a sloganurilor lipsite de concreţe şi de stil: [ citeste mai departe ]

Dl Sever Voinescu face dovada unei vederi vultureşti (aliteraţia e involuntară): protestatarii asudaţi între gardurile poliţiei sunt gazdele  virginale ale  agenturilor PSD.

Cum discursul domniei sale întruneşte mai toate caracteristicile limbajului poetic – expresivitate, ambiguitate, sugestie – rămâne să anexăm lista completă şi descrierea (în proză), de la camuflaj la piele, a câtorva suspecţi: pensionar plus şepcuţă, veteran de război, tijă metalică femurală, grupa sanguină troţkistă; [ citeste mai departe ]

Ieşiţi dramatic şi sângeros  din epoca celor două ore de program la televizor, cu vizite de lucru în prime time şi teleenciclopedia la desert, românii au parcurs în doar două decenii drumul de la bulimia telenovelistică a anilor ’90 la dezgust şi evaziune internautică. [ citeste mai departe ]

Există multe feluri de nori, de diverse forme, consistenţe, culori, ameninţători sau prietenoşi, purtători ai tronurilor cereşti sau doar smeriţi cărători de apă.

Există norii geografilor, aşezaţi perfect în denumirile lor latineşti şi în ecuaţia previzibilă, ştiinţifică a lumii acesteia: cirrocumulus, cirrus, cirrostratus, pe urmă altocumulus. Cu cât se apropie mai mult de pământ, norii îşi amestecă invariabilele atribute ştiinţifice cu schimbătorul destin al oamenilor: iată, norii joşi se numesc cumulus humilis, cumulus mediocris! [ citeste mai departe ]

``… Cu unu anu înainte de ce s-au rădicat Hmil, hatmanul căzăcescu, asupra leşilor, aproape de secere, eram pre atuncea la şcoală la Baru, în Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oraş. Numai ce vădzum despre amizădzi unu nour cum să rădică deoparte de ceriu un nour sau o negură. Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, până ne-am timpinat cu nourul cel de lăcuste, cum vine o oaste la sol. În loc ni s-au luat soarele de desimea muştelor. [ citeste mai departe ]

Specialitatea presei locale este faptul divers. Nu pentru că evenimentele istorice ar avea  frecvenţă din ce în ce mai redusă cu cât urci la altitudini superioare nivelului mării. Ci pentru că presa locală se îngrijeşte de sănătatea cititorilor, oferindu-le momente Zen şi flecuşteţe cu rol de pansament cerebral. Când presa locală e obiectivă, diverse obiecte devin personaje principale - da, tehnicile noului roman francez supravieţuiesc - de la automatele pentru bilete RAT până la capacele de la canale. [ citeste mai departe ]

În Duminica Tomii – anul curent – nu s-a întâmplat absolut nimic, nicăieri ( desigur, junii Braşovului au pus copita în cetate,  Polonia în doliu etc....). Ştirea zilei, pe Voxpublica, a fost un om, nu o întâmplare cu procurori anchetaţi sau agenţi 007 cu burtică + ceafă lată + amor/lobby primejdios şi pena. [ citeste mai departe ]

Articolele 82-84 se referă la conducerea unităţilor şcolare preuniversitare, detaliind atribuţiile Consiliilor de Administraţie, a directorilor (ajutaţi “după caz, de directorii adjuncţi” – scrie, negru pe alb în lege, fără să ştim dacă e sau nu nevoie de aceşti adjuncţi). [ citeste mai departe ]

Săptămâna trecută, la un post oarecare de televiziune, în faţa unui prezentator oarecare, ministrul Daniel Funeriu a prezentat, abrupt şi colorat, rezultatele ultimelor experimente şi diagnoze clocite în hiper-sofisticatele laboratoare ministeriale cu privire la profesori. Cercetări amănunţite prin registrele medico-legale, săpături arheologice şi conspecte savante din presa ultimelor veacuri au scos la iveală singura certitudine luminoasă care ne lipsea: niciun profesor nu a murit până acum de foame, toţi sunt vii, teferi şi hiper-activi, plini de vitamine şi entuziasm. [ citeste mai departe ]

Sloganul care alcătuieşte prima jumătate a titlului este, desigur, o parafrază ironică, în care se amestecă o reacţie viscerală la tot ceea ce provine din sfera politică şi un atribut care lămureşte, în mentalul colectiv, cine e proprietarul şi beneficiarul sistemului de învăţământ.

Aşadar politica e “a voastră”, învăţământul e “al nostru”. [ citeste mai departe ]