Pe 3 mai va avea loc lansarea DVD-ului Live Underground. Unde își are începuturile povestea cu Salina Turda?

Ideea a fost a lui Victor Panfilov, cel cu care noi lucrăm la sunet de când ne-am înfiinţat şi care, în ultima vreme, a început să tot vină cu idei de proiecte. Perfect este, spre exemplu, un proiect propus de el. Ei bine, un nepot de-al lui a fost, nu ştiu cu ce treabă, la Salina Turda unde a făcut nişte fotografii. Superbe! După ce le-a văzut, Victor a zis „locul ăsta arată atât de fain încât trebuie să facem ceva cu el.” Pozele au ajuns la managerul nostru, apoi la noi… Inițial am zis: „dar nu e un pic greu, totuşi?”. „Nu, că au lifturi, au tot ce ne trebuie.” Au fost apoi acolo să vădă cu ochii lor și s-au întors cu planuri mari. Au și filmat, de altfel, însă problema e că nu îți dai seama cum arată locul ăla, de fapt. Dacă eu aș fi trecut pe la Salină înainte, probabil că acest concert nu ar mai fi existat. Odată ce am ajuns acolo mi s-a părut imposibil să faci un concert așa cum ne propusesem noi, electric, cu tobe. Ce-i drept, Victor încercase să ne sugereze să facem din nou un unplugged, spunând că la Salina Turda acustica e nemaipomenită pentru unplugged. Voiam însă să facem un concert bazat pe A Kind Of Alchemy și am zis că nu merge din nou o variantă unplugged, trebuie să facem unul electric.

Pe DVD există, însă, și o parte unplugged.

Da, pentru că efectiv sunt două concerte pe DVD. Cel unplugged are cinci piese și a fost cu totul improvizat. Noi nu știam ce se întâmplă. Am ajuns acolo, a văzut spațiul și am zis să vedem ce putem să facem.

În mintea mea, povestea se crease tocmai în jurul acusticii. În sensul că ați auzit voi o legendă care spune că acolo acustica este cu totul și cu totul aparte.

Nu, n-am pornit de acolo, cu toate că Victor tocmai de asta încerca să ne convingă să mergem pe varianta unplugged, pentru că acolo e o acustică de catedrală, o catedrală îngropată în pământ și cu ziduri de sare.

Care a fost partea cea mai dificilă în toată mis en scèna asta?

Cea mai grea parte a fost căratul echipamentului. Erau tone de materiale care trebuiau duse în subteran. Iar lifturile nu erau așa cum crezusem inițial. Este un singur lift de persoane, cu o limită evidentă de greutate, așa că tot ceea ce depășea limita acceptată a fost coborât cu un scripete.

Concertul a fost cumpărat și difuzat de HBO. O premieră absolută pentru România. Cum s-a întâmplat?

Sincer, mie încă nu îmi vine să cred. Când a fost premiera, pe 1 decembrie, ne-am strâns cu toții într-un loc să vedem minunea și tot nu ne vedeam să credem că pe concertul nostru scrie acolo, într-un colț, HBO.

Cât timp va fi difuzat de HBO?

Pe tot parcursul anului.

În popor, se spune că sarea este purtătoarea unor puteri supranaturale, magice, iar folosirea ei se face, printre altele, și pentru îndepărtarea răului. Un obicei vechi spune că înainte de a pleca la biserică pentru cununia religioasă este bine ca mireasa să ia cu ea puțină sare, un grăunte de usturoi și un ou mic fiert tare. Lăsând la o parte usturoriul și oul fier, v-a purtat noroc sarea?

Nu știu cât noroc ne-a purtat sarea, pentru că a fost teribil de greu ce am făcut noi acolo. De fapt, în ziua concertului cu public a fost aproape îngrozitor! Dincolo de dificultățile implicite, chiar în ziua în care am filmat, în salină se mai înregistra o emisiune pentru televiziune. Deci nu se puteau face probe, nu se putea căra echipament prin mijlocul salinei… Din toate motivele astea, concertul a întârziat mai bine de două ore și totul s-a desăfășurat pe repede înainte. Abia am avut timp să facem un sound check scurt și gata, dă-i drumul. Eram terminați. Și am și început direct cu cireașa de pe tort, Zeitgeist, pentru care îți trebuie o stare, o atmosferă.

Este de admirat perseverența voastră de a scoate albume prinse între două coperte, într-o lume în care lucrurile se mută din ce în ce mai evident în spațiul virtual. Ce vă ține atașați de logica asta? Brian Eno spunea într-un interviu, apropos de logica de carcasă, că lui cel mai pasionant la albumele hardcopy i se pare că de fiecare dată când mergi într-un magazin de muzică este imposibil să nu descoperi măcar un album nou.

Nu știu ce să zic de Brian Eno. El e un excentric. Zvonurile spun că nici măcar adresă de e-mail nu are și că scrisorile le scrie cu cerneală, pe hârtie. Citeam un articol despre Coldplay care au lucrat cu Eno pentru albumul Mylo Xyloto și care povesteau cum, la un moment dat, au primit de la Eno o scrisoare în cerneală prin care le transmirea ca în primele două săptămâni de înregistrari Chris Martin să nu se prezinte, că nu are chef de fața lui. Ideea era să îi lase și pe ceilalți să creeze. Dar ca să revin la întrebare, probabil că eu am crescut în mediul ăsta, cu albume, cu viniluri, am colecționat.

Apropo, pe când un vinil byron?

Vezi tu… la noi toate visele astea se lovesc de cuvântul “bani”. Ca să manufacturezi niște viniluri te costă o sumă pe care nu știi dacă poți să o acoperi pentru că, să fim realiști, cine mai ascultă viniluri? Vinzi o sută de copii. Nimeni nu îți face, însă, o sută de copii. Poate de la o mie în sus. Afară se justifică, pentru că sunt artiști internaționali, imprimă pentru toată lumea, se cumpără. Într-un top cu cele mai bune albume ale anului trecut erau foarte fericiți că se vânuseră undeva cam pe la 40.000 de viniluri, în timp ce Adele a bătut recordul de a fi vândut patru milioane de albume hardcopy. Sunt puțini maniaci. Piața s-a schimbat mult. Chiar dacă nu piratezi, în secunda doi ai scos iPhone-ul și ți-ai comandat de pe iTunes nu știu ce album sau piesă. Nu mai stai să te duci la magazin să cauți, poate nu îl găsești, trebuie să întrebi și tot așa. Deși mie îmi place la nebunie să mă duc să ma uit după albume. Sunt câteva magazine în care se găsesc viniluri.

Tu faci mereu niște recomandări foarte interesante pe blogul tău – cam rar, dacă mă întrebi pe mine. De pildă, așa l-am descoperit pe Fink. Poate ar trebui să faci mai des asta, pentru că se face extrem de multă muzică frumoasă care nu ajunge niciodată în mainstream și pe care o mai descoperi ici colo, în publicații de nișă. Apropos de asta, unde mai poți găsi în România discuri bune?

N-am mai prea făcut în ultima vreme recomandări pe blog pentru că nu mi se pare OK să dau lecții nimănui. Lumea ascultă, până la urmă, ce vrea. Și în plus, mi s-a părut că și reacțiile sunt cam neconvingătoare. Iar legat de magazine, folosesc, desigur, Cărtureștiul, dar și Magazinul Muzica, cel nou înființat, din spate. Am un stand preferat unde se găsesc de toate și unde pot să stau să cotrobăi cât îmi poftește inima.

Care este primul disc pe care i l-ai pune în mână copilului tău?

Nu prea mă pricep la copii, însă după mine ar trebui să înceapă cu Beatles. Aia e muzica pe care trebuie să o învețe. E destul de ușoară, e destul de rock, e destul de frumoasă, e suficient de inocentă.

Cum crezi că se va schimba modul de a face muzică peste 40 de ani?

„Cred că ăsta e pasul înainte pe care putem și trebuie să îl facem. Să nu ne dezbărăm de trecut. Să îl recunoaștem, să îl amintim, dar în același timp să încurajăm noul”

Peste patruzeci de ani probabil că o să ajungem să stăm la o terasă jumătate de zi ca să scriem un album și o să îl înregistrăm acolo, pe loc. Se va schimba mult. Că tot pomeneam de Beatles, să ne gândim cum era muzica atunci și cum e acum. Dubstep-ul ăsta care e acum la mare modă mie personal mi se pare ceva horror. De fapt, e mai rău decât dacă te-ai uita la un film horror, e isteric, e ceva nu poți asculta. Dar dacă e să vorbim despre cum ar trebui să se schimbe lucrurile, probabul că exemplul Londrei ar fi cel mai bun. Orașul ăla este vârf de lance în materie de orice, dar în același timp își conservă cu sfințenie tot ce a produs până acum. Tot ce s-a întâmplat vreodată în Londra este încă acolo. Până la urmă, cred că ăsta e pasul înainte pe care putem și trebuie să îl facem. Să nu ne dezbărăm de trecut. Să îl recunoaștem, să îl amintim, dar în același timp să încurajăm noul.

Oare viitorul muzicii va însemna simplificare la maximum?

Nu cred. E doar un curent care va trece. Gândește-te cine mai ascultă azi DJ Bobo. În anii 90 era isterie în Europa cu Haddaway sau Tehnotronic. Au dispărut complet pentru că au făcut o muzică de succes la vremea ei, dar pentru că nu a fost gândită să facă față timpului, s-a perimat.

Dar publicul din România cum crezi că se va schimba? Când crezi că vom depăși cultura unidimensională a clubului care îți lasă un pic senzația că lucrurile se întâmplă mereu „între prieteni”. A nu se înțelege că ăsta este un lucru rău. Însă pentru perfomanță cred e nevoie ca sferele să se lărgească, iar atitudinea să se profesionalizeze.

Probabil în momentul în care în România vor apărea cluburi mai mari, cu backstage, cu tot tacâmul. Sunt convins că și în afară clubul îți oferă senzația asta, pentru că el e celula de bază, locul de unde pornește totul. Am văzut la un moment dat un concert al lui Damien Rice care în timp ce cânta, alături de un basist și un tobar, cineva de pe marginea scenei îi spune ceva. Nu aude bine, așa că dă chitara mai încet, se apropie de marginea scenei și îl roagă pe om să repete. Îi cerea berea sau ceva absurd, oricum. La care Rice, cu degajare maximă, zice „bine, ia, poftim.”

Pe tine nu te văd făcând asta niciodată.

Da, probabil.

Ca să duc discuția în direcția pe care mi-o doresc am să dau un exemplu. Este minunat ce au reușit să facă la Vița de Vie la Opera Română.

Da este, iar mie mi-ar plăcea să se transforme într-o tradiție. Așa cum vezi că la Royal Albert Hall s-au ținut cinsprezece mii de concerte, să vezi cum și la Opera Română au cântat cutare și cutare și cutare.

Morala: locul are o importanță foarte mare, dă o „ținută” concertului.

Da, așa este, mai ales că Opera Română este un loc foarte frumos. Am cântat și eu patru piese pe scena Operei, în concertul aniversar Kumm.

Apropos de trecutul tău. Crezi că va mai exista vreo ocazie să cânți alături de Mani?

Nu, nu cred.

Se aude prin târg că iarna asta ai lucrat la un proiect interesant și palpitant. Despre ce e vorba?

„În momentul în care pierzi controlul se întâmplă niște lucruri stranii. Abia atunci încep să fie adevărat valoroase cuvintele pe care le scrii”

Da, e adăvarat și asta are legătură cu niște lucruri interesante care se întâmplă prin lume. Așa cum luna noiembrie este National Novel Writing Month, februarie este Album Writing Month. Adică mai mulți muzicieni din toată lumea încearcă să facă față provocării de a scrie zece piese într-o lună de zile. Iar lecția pe care am învățat-o în luna asta e că a scrie zece piese într-o lună, poate chiar mai multe, e ceva fezabil. E un exercițiu minunat de songwriting, pentru că de la un punct în colo pierzi controlul. Și nu îți permiți să dai înapoi, să spui că piesa asta nu îți place cum a ieșit, pentru că tu trebuie să acoperi numărul. Iar în momentul în care pierzi controlul se întâmplă niște lucruri stranii. Abia atunci încep să fie adevărat valoroase cuvintele pe care le scrii. Să zicem că la început pui pe hârtie niște gânduri pe care voiai să le rostești de mult, sau ai folosit acordurile tale preferate. Însă după ce epuizezi toate ideile astea…

Înțeleg că este un proiect internațional.

Da, iar eu am fost singurul din România care a participat.

Și care e finalitatea?

Finalitatea e că datorită acestei provocări la care am răspuns, albumul viitor va fi dublu. Aveam deja scris un album, iar dacă îl adăugăm și pe ăsta vom avea un album dublu. Inițial mă gândisem ca din astea zece piese să alegem ce ne palce mai mult, să le combinăm cu ce aveam și să facem un album. Colegii de trupă s-au opus, însă, pentru că le-a plăcut foarte mult ce a ieșit. Cumva și tematic se leagă.

Când va vedea lumina soarelui?

Vara asta o să ne apucăm să înregistrăm, însă cred că abia anul viitor îl vom scoate pe piață.

Te lovești vreodată de teama că lucrurile pe care le faci ar putea să nu fie suficient de bune?

Nu prea. Și posibil că tocmai din motivul ăsta nu trec niciodată prin acel writer’ s block. Dacă aș fi perfecționist aș tot reveni asupra unor detalii, în încercarea de a le îmbunătății. Însă nu fac asta, cu toate că eu aud în continuu greșeli. Dar asta e, sunt acolo, există, nu le-am tăiat.

Ce trupă ți-ar plăcea să facă un cover după o piesă byron?

Ca să fie interesant ar trebui să fie cineva foarte diferit de noi. Cum ar fi să auzi un cover byron cântat de Tom Waits? Complet dement! Pe ultimul album al lui Tom Waits, spre exemplu, cântă doi basiști imenși, Les Claypool de la Primus și Flea de la Red Hot Chili Peppers, care în ciuda valorii imenese cânta numai note scurte. Ciupesc câte o coardă și cam atât. Nici nu îți dai seama cine e.

Am citit cu ceva vreme în urmă un interviu cu Trent Reznor, de la NIN, din care mi-au rămas în minte cuvintele: “Îmi amintesc că la vârsta de 20 ani am trecut printr-o fază experimentală, când ştiam ce îmi doresc, însă îmi era teamă să fac ceva. Îmi era teamă că nu va fi bun de nimic. Ştiam, însă, că sunt un tip isteţ şi că voi reuşi. Apoi, m-am întrebat cum ar fi să mă descotorosesc de toate lucrurile de care nu aveam nevoie. Nu am nevoie nici de băieţi, nici de fete, nici de o trupă. A fost un fel de a spune “fuck you”, am devenit complet autonom, m-am întors către propria-mi interioritate şi am dat peste această atitudine egocentrică de “eu împotriva tuturor”. M-am gândit că pot să mă folosesc de asta pentru a construi ceva.” Pe tine ce fel stare de îndeamnă să faci muzica pe care o faci? De pildă, ce stare te-a ajutat să scrii aceste zece piese compuse în luna februarie?

„Am devenit conștient că nu trăiesc prezentul, iar lucrul ăsta cumva mă obsedează”

Zen. Unul dintre lucrurile care au stat la baza acestor zece piese scrise în luna februarie este conștientizarea faptului că noi nu trăim, aproape niciodată, clipa prezentă. Chiar și numai dacă te uiți la oamenii de pe strădă îți dai seama imediat că toate gândurile lor sunt în altă parte, la lucrurile care li s-au întâmplat sau la ce urmează să se întâmple. La ce se întâmplă chiar în clipa aceea nu se gândesc niciodată. Nu îți imagina acum că eu sunt așa în general. Și eu tot la ce s-a întâmplat sau la ce urmează să se întâmple mă gândesc, dar am devenit conștient că nu trăiesc prezentul, iar lucrul ăsta cumva mă obsedează.

Care este cea mai interesantă descoperire muzicală a anului 2011?

Un nume ar fi Fink, iar un altul The Gutter Twins. Acum, recent, l-am descoperit pe Jose James.

Și o notă de final…

În ultima vreme nu mi-am văzut capul de treabă. Dincolo de DVD și de luna februarie, am mai scris muzica pentru trei jocuri pentru iPhone. Unul dintre ele chiar trebuie să apară în curând. A fost chiar interesant. O cu totul altă lume, fără nicio legătură cu ce fac eu de obicei. A trebuit să scriu pentru orchestră, la un moment dat am scris pentru orchestră de percuție, de la marimbă la vibrafon și cutiuță muzicală. Și chiar a ieșit foarte bine. Și mai pun o grămadă de voci pentru Disney Channel. De obicei pe bucăți cântate, însă uneori am pus și voci de personaje. De exemplu, am cântat toate cele patru pise din Toy Story 1. Am vrut să mă duc și la cinematograf ca să mă aud 3D, dar până la urmă nu am mai ajuns. În final, mi-am luat DVD-ul. Pare distractiv, dar e foarte greu.

Lansarea albumului Live Underground va avea loc în data de 3 mai, în clubul Silver Church, de la ora 21.oo.

George Bacovia,

„Ecou de romanţă”

Trăim într-o societate capabilă să te ucidă doar cu gândul. Nu este o chestiune de epocă, ci o chestiune de natură. Dovadă stă poetul. E îngândurat, așezat pe o bordură undeva la margine de lume. Mai trece câte-o mașină. Un copil aruncă piatra. Sparge geamul, apoi fuge. „Mie-mi place Lermontov, dom’le. Știi, ai auzit de Lermontov?”. „Am, am. Romanticul rus, mort într-un duel. Cică îi plăcea, copil fiind, să asculte povești cu și despre hoții de pe Volga.”

Când îl privești în ochi mai că-ți dau lacrimilie. Sentiment primar, nu-nțelegi exact de ce, de unde. El râde, vântură aerul puturos cu brațele; desface o conservă de fasole și trage cu poftă dintr-un chiștoc, folosindu-și mâna cu doar patru degete. 1-2-3-4. Al cincilea a fost decapitat, probabil de-un vers. Mai aruncă o privire într-un ciob de oglindă. Nu-i pericol, timpul i-a șlefuit marginile tăioase. „Mă uit des în oglindă. Mă bărbieresc, mă fac frumos. Nu-s eu prea arătos, dar sunt simpatic, așa ca Jean-Paul Belmondo.” Pierrot, nebunul. Știe, știe de ei toți! Și de Tolstoi și de Zola și de mai toți marii poeți. Probabil că el îi și înțelege. Nu ţi-e clar când sau unde sau cum a dat de ei. Are doar patru clase. Probabil, deci, în pușcărie. Ultima dată a stat nouă ani. Nouă. A trecut de mai multe ori pe-acolo. Furtișaguri, tâlhării, câte-un viol, hai și-o palmă dată cui nu trebuia. Odată, povestește, a furat două roți. „Păi și ce era să faci tu mă cu două roți?” Îl întreabă judecătorul. „Păi cum”, zice poetul. „Două d-aci, două de dincolo ca-să îmi fac și eu mașină.”

Îl privești și te întrebi ce dracu’ face acolo, în blocul de nefamilişti de la marginea Iașiului. Și cum i-a venit lui prin minte să-și atârne pe perete un afiș cu Ghost Dog. Ca să trăiască își vinde poeziile. A fost și gropar. Cică într-o zi copiii răi i-au furat toate manuscrisele. Își mai amintește de câte-o fostă mare iubire, îi dau lacrimile și ție odată cu el.

Fără cuvinte în plus, fără adjective care nu dezvăluie nimic, nimic. Totul vine din fuga de abstract, din concretul elementar, din conștintizarea faptului că obiectul în cea mai pură stare a lui e mereu simbolul cel mai adecvat. E așa cum spunea Erza.

O poveste adevărată. O poveste contemporană nouă despre Fanfan, poetul puşcăriilor. Sâmbătă, la ora 21.00, la Realitatea Tv. Un reportaj de Gheorghe Preda. Ca să vedem mai bine lumea în care trăim şi ca să înţelegem de ce poezia adevărată e născută dintr-o suferinţă trăită cu maximă bucurie. Nu, nu e o declaraţie de dragoste. E o declaraţie de război!

Padova (c) Andrea Orbolato

America de Sud este colțul de Pământ despre care se spune că te aduce mai aproape de cer; este locul în care secretele bătrânilor sunt cel mai bine păstrate și în care uriașii patagonezi își odihnesc oasele bătrâne. La marginea acestei lumi a pasiunilor și a obsesiilor, pe coasta unde toate drumurile se sfârșesc stă, în tihnă, Chile. Țara poeziilor lui Neruda și a Gabrielei Mistral, țara inventată a Isabelei Allende; dar și țara dictaturilor extreme, acum trecute. Jorge Edwards este, în acest peisaj, omul care le-a văzut pe toate; a fost declarat persona non grata de către Fidel Castro, pe când se afla în misiune diplomatică în Cuba, din pricina unui roman neastâmpărat; a prezidat Comisia pentru drepturile omului, în calitate de ambasador al UNESCO; a predat la universități europene și americane; a fost ambasador al Chile la Paris ș.a.m.d. Cel mai important, însă, a scris. A scris mult și cu haz despre vremurile bune și despre vremurile rele prin care a trecut țara sa, despre poeți damnați și intelectuali deziluzionați, a recuperat „modul acela de a fi sud-american – în cazul în care există așa ceva –” oriunde s-ar fi aflat în lume și a încercat să ducă mai departe lecția pe care a învățat-o de la Pablo Neruda.

Romanul Originea lumii este o poveste despre obsesii şi pasiuni – oricât de dificil ar fi să trasăm o diferenţă între cele două. Credeţi că cele mai frumoase poveşti izvorăsc din pasiuni sau din obsesii?

Uneori, pasiunile sunt în realitate obsesii. Iar în cazul cărţii mele, toată povestea se roteşte în jurul obsesiei vârstei. Este un moment în care Felipe Diaz, omul frivol şi mereu bucuros, care scria, ieşea cu femei, bea, realizează că nu mai poate continua în felul ăsta, aşa că sfârşeşte luându-şi viaţa. Exact în perioada în care lucram la această carte aveam, la Paris, un prieten care m-a inspirat, cumva, în crearea personajului Felipe Diaz. Într-o zi vine la mine şi îmi zice: „sunt îngrijorat”. „De ce”, intreb eu. „Pentru că toată viaţa mi-au plăcut whiskey-ul şi femeile, iar acum nu le mai fac faţă amândurora. Trebuie să aleg între whiskey şi femei”. Pentru el era o reală tragedie! Ei bine, ăsta a fost unul dintre primele lucruri care m-au inspirat în scrierea acestui roman. Este un roman despre dragoste, dar şi despre subiectul deja clasic al geloziei. Este, probabil, una dintre cele mai vechi teme literare. O găsim la Homer, în Iliada, la Shakespeare, pretutindeni. Cervantes are, de pildă, o poveste pe care o ador, întitulată  El Viejo Celoso.

„Seneca spune «nu eşti nicăieri atunci când vrei să fii peste tot.» Mi-a rămas în adânc înfiptă în minte ideea asta”

În realitate, când m-am apucat să scriu Originea lumii lucram la un roman foarte lung. Am zis „cum ar fi să îmi iau o vacanţă în care să fac lucruri noi, complet diferite?” Eram foarte obosit , aşa că am decis să mă duc în Catalunia, în Spania. M-am cufundat în cu totul alte lecturi decât cele obişnuite pentru mine. Am renunţat la romancierii moderni pentru Epistolele catre Lucilius ale lui Seneca şi am început să ascult compoziţiile pentru pian ale lui Rahmaninov. Nu aveam deloc dispoziţia pentru lucruri moderne. A fost o întrerupere, o paranteză mare de două sute de pagini. M-au inspirat toate lucrurile care au de-a face cu vârsta, cu trecerea timpului, dar şi cu obligaţia de a face mai multe lucruri în acelaşi timp. De altfel, era o realitate care mă chinuia în viaţa reală. Senca spune „nu eşti nicăieri atunci când vrei să fii peste tot.” Mi-a rămas adânc înfiptă în minte ideea asta. Ei bine, din toate episoadele astea s-a născut Originea lumii. Şi a mai fost ceva: pictura lui Courbet, L’Origine du monde, doar ce fusese expusă la Paris, la Musée d’Orsay. Când am fost eu să o văd erau extrem de mulţi turişti spanioli. Mi-a rămas în memorie imaginea unui cetăţean care s-a aşezat zâmbitor lângă tablou, soţia lui a făcut o poză, după care au ieşit din muzeu într-o mare veselie. Am zis „scena asta e perfectă pentru începutul unui roman.” Am avut senzaţia asta, pur şi simplu. Mi se întâmplă mereu aşa, să am o frază, un personaj, două, o atmosferă, dar să nu am o idee foarte clară despre cum va evolua povestea. Şi, ca să fiu sincer, e mai interesant să nu ai o idee clară, e mai palpitant. Acum, de pildă, tocmai am terminat de scris un scurt roman. E nepublicat. Nici măcar nu i l-am dat vreunui editor. Este un roman despre vocaţia picturii. Totul a pornit de la o veche poveste despre un pictor chilian. Iniţial, scrisesem o povestioară, după care am zis „povestea asta merită extinsă”. Acum e un roman de două sute şi ceva de pagini.

Vorbind despre intelectuali îmi vine în minte o altă întrebare. Multe dintre personajele dumneavostră sunt intelectuali. Mă întrebam, aşadar, care credeţi că ar trebui să fie, în ziua de azi, poziţia intelectualului în lume? Care credeţi că este atenţia pe care el ar trebui să o acorde faptelor sociale, politice? Este, în realitate, o polemică veche şi o întrebare care dăinuie.

„Dacă scriitorul pretinde că scrisul său va face societatea mai bună, atunci se înşală amarnic. Nici cititul şi nici scrisul nu vor schimba societatea în care trăim”

Acum vreo treizeci de ani întrebarea asta referitoare la „responsabilitatea socială” a intelectualului era o întrebare clasică. Îmi amintesc un episod când m-am dus cu soţia mea la o lectură publică unde era şi Mario Vargas Llosa cu soţia lui. Cineva ne-a întrebat, la un moment dat, lucrul ăsta, clipă în care soţia mea zice „vrei să răspund eu? Ştiu pe de rost ce trebuie să zic.” Acum, însă, nu ştiu ce ar trebui să răspund. Dacă scriitorul pretinde că scrisul său va face societatea mai bună, atunci se înşală amarnic. Nici cititul şi nici scrisul nu vor schimba societatea în care trăim. Sau, dacă vor produce anumite schimbări, asta se va întâmpla foarte lent. Pot apărea anumite schimbări, o oarecare maturizare intelectuală a conştiinţei celor care citesc, însă nimic mai mult de atât. Nu poţi să faci o revoluţie cu un roman. Cred, deci, că unica responsabilitate a unui intelectual este să îşi facă treaba cât mai bine posibil şi cu multă sinceritate. În ziua de azi, mulţi scriitori scriu pe fugă, doar ca să obţină un premiu. Mi-a placut, apropo de asta, ce a zis deunăzi un eseist francez care a primit un mic premiu: „mă bucur mai mult de acest premiu decât de Nobel, pentru că este un premiu oferit de personaje remarcabile, pe care le cunosc şi pe care le respect. Pe membri juriului Nobel nu îi cunosc. Şi apoi, premiul Nobel încearcă mereu să fie corect din punct de vedere politic. În schimb, premiului ăsta nu îi pasă dacă este sau nu corect din punct de vedere politic. Pe scurt, cred că intelectualului din ziua de azi nu ar trebui să îi peste prea tare de corectitudinea politică, dar cred cu tărie că ar trebui să fie sincer şi să judece într-un mod cât mai onest. Doar aşa poate să ofere o lecţie societăţii. Nu ştiu dacă este neapărat un lucru bun, însă am crezut mereu orbește în ideea de libertate. Intelectualul trebuie să fie un om liber. Desigur, în măsura posibilităţilor, căci nimeni nu e complet liber. Eu acum, de pildă, sunt diplomat, iar un diplomat nu este niciodată complet liber, însă încerc, mă străduiesc. În anumite momente ale vieţii am renunţat la diplomaţie şi am optat pentru meserii ca cele de jurnalist sau de profesor universitar, tocmai ca să pot fi liber.

Poveştile dumneavoastră, personajele dumneavoastră, modul în care simt şi acţionează au ceva etern, ceva care nu ţine nici de locul, nici de timpul în care se petrece acţiunea. Cu toate astea, romanele dumneavoastră pot trece şi ca fresce, cronici ale unei generaţii. Credeţi că literatura ar trebui să se preocupe mai degrabă de fragmente de istorie sau de eternitate?

În primul rând, orice scriitor visează ca toate cărţile sale să dureze cât mai mult cu putinţă. Dar să crezi că ele vor dăinui pentru eternitate este, desigur, o utopie. Eu am fost un cronicar al generaţiei mele, dar există şi extrem de multă ficţiune în ceea ce scriu. Cel mai mult mă inspiră propria mea experienţă şi cea a apropiaţilor mei. Tocmai de aceea ultima mea carte publicată este despre Montaigne. În prefaţa de la Eseurile sale, publicate la începutul secolului al XVI-lea, Montaigne scrie, la un moment dat: „eu însumi sunt subiectul acestor eseuri aşa că, dragă cititorule, dacă nu-ti convine, atunci poţi să laşi cartea din mână.” Aceste eseuri pot fi foarte bine citite şi astăzi tocmai pentru că poartă cu sine punctul de vedere al unui om care fiind capabil să povestească ceea ce i se întâmplă cu foarte mult stil şi într-un limbaj extraordinar de elegant, te ajută să înveţi imens despre natura umană. Vorbeşte direct despre el însuşi şi indirect despre umanitate. Asta este ceea ce îmi place cel mai mult.

În ochii multor europeni, literatura sud-americană conservă o doză serioasă de magie, oferă un soi de senzaţie de imponderabilitate. Această lejeritate a fiinţei izvorăşte din Real sau mai curând din ochii privitorului?

„Poate că acest mod de a fi sud-american – presupunând că aşa ceva ar exista cu adevărat – decurge dintr-o anumită relaţie cu trecutul”

Literatura sud-americană nu este mereu aşa. Să ne gândim, de pildă, la scriitorul uruguaian Juan Carlos Onetti. Poveştile lui sunt foarte triste. Dar da, asta este o întrebare bună, pentru că, întotdeauna, scrierea artistică vine din mintea scriitorului, din felul său de a privi lucrurile, din modul în care imaginaţia sa structurează poveştile. Te poţi agăţa cât pofteşti de evenimentele istorice, însă, dacă imaginaţia nu se descurcă cu organizarea acestor evenimente într-un anumit mod, atunci lucrurile nu funcţionează cum ar trebui. Aşadar, poate că acest mod de a fi sud-american – presupunând că aşa ceva ar exista cu adevărat – decurge dintr-o anumită relaţie cu trecutul. Nu e obligatoriu să fie optimist sau vesel. Oricum, scriitorii latino-americani sunt foarte diferiţi între ei, însă europenii au acestă tendinţă de a fixa un model. Există pe de-o parte Borges şi pe de altă parte Neruda. Şi chiar Neruda însuşi are atât de multe moduri de a fi! În anii 50 a produs o literatură puternic angajată politic, stalinistă, scrie Las Uvas y el Viento, după care s-a schimbat complet. Şi nu e vorba despre o schimbare oportunistă. Nu, a fost ceva cât se poate de firesc, pentru că a înţeles că a greşit. Scrie, aşa, Extravagario, o colecţie de extravaganţe, o poziţie extrem de personală a individului aflat în faţa repetiţiei timpului.

Apropo de Pablo Neruda, care este cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat de la el?

Neruda era poet. Şi, când spun asta, mă refer la faptul că era poet tot timpul, fără încetare. Iar asta decurgea din faptul că îi plăcea să se joace, avea umor şi privea mereu lumea cu ochii unui copil. Aşa că, dacă am învăţat ceva de la el, nu este vorba de ceva intelectual, ci de un soi de înţelepciune pe care el o afişa în faţa timpului şi mai ales a naturii.

Proveniţi dintr-o ţară care a trecut prin schimbări majore de regim şi prin multe ape tulburi, dar care acum s-a liniştit. A înfruntat crizele profunde, iar acum este, poate, ţara din America Latină în care se trăieşte cel mai bine. România a trecut, şi ea, prin multe schimbări de regim, însă spre deosebire de Chile, nu  pare să îşi fi găsit„calea”. Mă întreb, aşadar, cum a reuşit Chile să înfrunte toate aceste dificultăţi şi să iasă cu mândrie din momentele de disperare?

„Chilienii au avut mereu un bun simţ al realităţii şi al echilibrului. Asta ne-a ajutat să dobândim, în timp, o maturitate politică şi să ştim să alegem”

Chile este o ţară care, pe toată durata secolului al XIX-lea, dar şi la începutul secolului XX, a fost foarte stabilă. Şi asta pentru că, zic eu, chilienii au avut mereu un bun simţ al realităţii şi al echilibrului. Asta ne-a ajutat să dobândim, în timp, o maturitate politică şi să ştim să alegem. De aceea, personal nu am fost deloc îngrijorat atunci când, la sfârşitul dictaturii lui Pinochet, chilienii au trebuit să se prezinte la urne şi să voteze. Comuniştii nu au crezut în soluţia asta, însă eu am avut încredere. Aveam încrederea că chilienii nu au uitat să voteze şi că vor alege libertatea,  nu dictatura. Şi iată că nu m-am înşelat. Aşadar, experienţa politică a poporului chilian este veche, nu ţine de prezentul imediat. Ce-i drept, Chile este o ţară cu foarte multe resurse. Pescuitul, agricultura, mineritul ne-au ajutat să avem o economie prosperă, însă asta nu garantează niciodată stabilitatea. Pentru că atunci când oamenii încep să o ducă bine, cum este acum cazul Chile, unde venitul pe cap de locuitor este cel mai mare din America Latină, vor vrea întotdeauna mai mult şi mai mult. Chilienii vor să fie ca europenii acum, iar asta generează nelinişte şi instabilitate.

Ca, de pildă, mişcările studenţilor din vara anului 2011.

Da, exact. Frământările studenţilor au o explicaţie foarte clară. Uneori poate fi foarte costisitor să fi student. Când eu eram tânăr, procentul celor aflaţi în facultăţi era undeva în jur de şapte-opt procente. Şi era gratis. Acum, 70% dintre tineri sunt înscrişi la o facultate. Gândiţi-vă, deci, cât de mari sunt costurile pentru statul chilian. Desigur, costuile ar trebui să fie diferenţiate, mai mici pentru tinerii care provin din familii sărace şi ceva mai ridicate pentru cei care provin din familii cu posibilităţi financiare. Varianta universităţii complet subvenţionate de stat rămâne, însă, o utopie.

Foto (c) Jorge Gronemeyer

Unul dintre ele este „This Must Be The Place”. Regia: Paolo Sorrentino. Poate cel mai postmodern dintre regizorii italieni de astăzi, autor al lungmetrajelor „Le conseguenze dell’amore” şi „Il Divo”.

„This Must Be The Place” este, dincolo de orice detaliu estetic care, ce-i drept, doar cu multă dificultate poate scăpa privirii, un film tandru. Oricât de copilăresc ar suna asta. E vorba despre o tandreţe dureroasă, despre o împăcare duioasă cu sine şi cu un fel de singurătate; e vorba despre farmecul discret al lucrurilor bizare, dar şi despre respingerea cu o naturaleţe implacabilă a unei normalităţi searbede.

În „This Must Be The Place” Sean Penn este Cheyenne; o adorabilă combinaţie de Robert Smith şi Ozzy, un rockstar cătrănit şi uşor senil, care trăieşte solitar în propria-i estetică…

“At this particular moment I’m trying to fix up a sad boy and a sad girl, but it’s not easy. I suspect that sadness is not compatible with sadness.”

… În spate există ceva apăsător. Mai mult sau mai puţin freudian, detaliul stă în lipsa de afecţiune din partea tatălui. Ne dăm seama de asta abia în momentul în care sună telefonul. Tatăl lui Cheyenne este grav bolnav. Între ei, un ocean pe care fiul, fiindu-i frică să zboare, îl traversează cu vaporul. Un număr tatuat pe braţ şi de aici începe călătoria iniţiatică ce dezvăluie ticăit o obsesie veche de două vieţi şi un criminal nazist. Descoperirile, de sine şi de lume, sunt celebrate în jurul cântecul lui David Byrne/Talking Heads, “This Must Be The Place (Naive Melody)”.

O poveste a delirului estetic şi a raţionalismului senzual, injectată cu o doză considerabilă de ironie biciuitoare:

“Have you noticed how nobody works anymore and everybody does something artistic?”

Duminică, ora 19.00, Cinema Studio, Bucureşti. 118 minute.

Raţiunea obiectivă porneşte din acea reprezentare proprie pe care o ai atunci când îţi este acordat accesul direct la o prezență imediată. Fără complicații, fără ezitări. Am avut de-a face cu o trupă rock pe scena Operei Naționale; cu o sală plină până la ultimul loc și cu reprezentație artistică care prin natura-i sinceră a depășit orice impas tehnic și/sau emoțional. Am ascultat varianta acustică a unor piese a căror aparență indică imposibilitatea transformării, lucru ce denotă nu doar pricepere, ci interes. Am simţit, dincolo de orice, respect pentru public. Și maturitate. Două elemente ce lipsesc prea des din prestațiile live a multor artişti, mai mult sau mai puțin talentaţi. High and low culture stand together.

Cât despre gândurile cele mai personale, ei bine, aici teoretic îmi este permis orice. Am să aleg, însă, bucuria. Vița-de-Vie e o trupă alături de care am crescut. Aveam cam 12 ani când au scos primul album, Rahova. Iar prin 1999 când a apărut „Basul şi cu toba mare” eram deja pe punctul de a intra la liceu. Cu alte cuvinte, este unul dintre elementele constante ale adolescenţei mele și asta contează cel mai mult, dincolo de faptul de a fi fost sau nu un fan înfocat.

Ce poate fi, deci, mai frumos decât să vezi cum lucrurile se încheagă și ajung la maturitate? M-am gândit cu prilejul ăsta, pentru a nu ştiu câta oară, că se poate. Chiar se poate ca în România asta a noastră, dezlânată cum e, unele lucruri să se întâmple exact cum trebuie. Să treacă proba timpului, iar cu vremea să crească împreună. M-am bucurat nespus să văd că se poate face muzică și altfel decât de soundcloud și facebook și că da, are al dracului de mult sens să scoți pe piaţă opt albume cu cap și coadă. Cred că asta înseamnă că îți pasă de tine, de publicul tău ș.a.m.d. La fel, cred că doar prin extrem de multă maturitate și coerență cu sine poți ajunge ca dintr-un club de treizeci și șapte de persoane să cânți pe scena Operei Române. Orice argument invocat în contra e doar falsă consolare.

Deci da, Allam Bloom avea dreptate când spunea că trăim în „epoca muzicii și a stărilor sufletești care o însoțesc”. Din păcate, însă, pentru stabilitatea propriului raţionament, lucrurile nu se întâmplă tocmai în sensul Nietzschean unde muzica reprezintă discursul primitiv şi primar al sufletului şi, ostilă fiind raţiunii, ruinează imaginația. Par contre, oricât de primară, ea este purtătoarea unei maxime nevoi de raţionalizare, iar lucrurile ce decurg de aici nu pot fi decât favorabile unei bune educaţii.

“No man is allowed to be a judge in his own cause, because his interest would certainly bias his judgment, and, not improbably, corrupt his integrity”

4 martie 2012, (încă) o zi în care ni se amintește că Rusia nu crede în lacrimi; și nici în proteste. „Ne îngrijorează acţiunile care se pregătesc cu un singur scop – pentru a pune la îndoială legitimitatea procesului electoral. Am analizat informaţiile din reţelele de socializare şi din alte surse şi am ajuns la concluzia că asemenea încercări sunt planificate. Avertizez că vom reacţiona la provocări cu toate forţele, respectând cadrul legal”, a declarat Vladimir Kolokolţev, şeful Direcţiei de Interne din Moscova.

Un fel de-a spune că Imperiul este sub asediu… din nou. Rusia (i.e. Federația Rusă) nu se dezminte nici la cel din urmă ceas, continuând să-și adore propriul sistem de valori-cu-tot-ce-implică-acesta. Iar noi adorăm Rusia tocmai datorită aceastei splendide aroganțe pe care, ce-i drept, și-o permite. Mai ales atunci când își alcătuiește propria semantică democratică.

Dincolo de gard, America își aniversează și ea, pe propria-i limbă, Constituția. Căci da, azi 4 martie 2012, este ziua în care 110 milioane de cetățeni ruși dau de perete ușa secțiilor de votare pentru a-și lipi stampila cu VOTAT pe fruntea domnului Putin, dar și ziua în care cetățenii americani ies (probabil) la picnic, iar o parte dintre ei beau o Coca Cola în cinstea bătrânei doamne – The Constitution of the United Stated of America. Împlinește azi 223 de ani.

Avem, așadar, două democrații, nu? Aşa se înțelege. Că și Rusia-i o democrație, chiar și atât de puțin tolerantă față de protest, cum se arată. Doar are Constituție, doar organizează alegeri, doar vorbește despre respectarea cadrului legal –  ceea ce ne duce cu gândul, desigur, la ideea de rule of law – e membru permanent în Consilul de Securitate al ONU etc.

Și atunci ce mai face diferența? Ce deosebește, de fapt și de drept, SUA de Rusia? Păi probabil (printre altele) tocmai istoria propriilor constituții.

Urmarea democratică a unor gesturi originare

Povestea Constituției SUA începe, de pildă, cu doisprezece ani înainte de nașterea sa propriu-zisă. Suntem în toamna lui 1777, atunci când cel de-al doilea Congres Continental, după mai bine de un an de parlamentări, adopta Articolele Confederației, text ce avea să servească drept lege fundamentală o perioadă consistentă de timp. Se stabilea un set de reguli precise pentru guvernarea Uniiunii, dintre care cele mai importante erau rolul şi atribuţiunile Congresului. Statele Unite erau în plin Război de Independeţă, motiv pentru care existenţa unui guvern naţional, capabil şi eficient, devenea un gest imperativ.

Totuşi, trecerea timpului şi confruntarea cu situaţii concrete scot la iveală o serie de handicapuri. Aşa cum a fost gândit în Articolele Confederaţiei, Congresul nu avea nici legitimitate juridică şi nici de taxare.

Ajungem astfel la momentul în care Părinţii Fondatori (John Adams, Benjamin Franklin, Alexander Hamilton, John Jay, Thomas Jefferson, James Madison şi George Washington), cei care semnaseră în 1776 Declaraţia de Independenţă şi care au fost păstraţi de istorie sub numele de Signers of the Declaration of Independence, se aşează din nou la masa de lucru, pentru a deveni, de această dată, the Framers of the Constitution.

Îniţial, lucrările Convenţiei ar fi trebuit să înceapă în ziua de 21 februarie 1787, în Philadelphia, însă cvorumul este atins abia pe 25 mai. În cele din urmă, se dă startul discuţiilor în urmă cărora „aceste minți remarcabile” trebuiau să găsească cele mai bune soluţii pentru a astupa găurile vizibile din Articolele Confederaţiei (i.e. “sole and express purpose of revising the Articles of Confederation”).

Evident că apar și polemici, neînțelegeri etc. Cea mai mare avea să se nască de pe urma propunerii de a întări puterea centrală. Acesta este momentul în care se dă startul marelui război ideologic dintre federaliști și anti-federaliști. Cei din urmă sunt, de altfel, și marii oponenți ai ratificării. Susțineau că echilibrul dintre autoritatea locala și cea federală, așa cum era reprezentat în Articolele Confererației, se schimbă mult prea mult și că alegerea unui Președinte – gest revoluționar în epocă – poate atrage riscul derapării către Monarhie.

Cei care s-au luptat, nu atât pentru impunerea, cât pentru explicarea noii Constituții au fost Alexander Hamilton, John Jay și James Madison, autorii respectatelor Federalist Papers. În intervalul octombrie 1787 și august 1788 cei trei au dus un război de gherilă cu anti-federaliștii. Să întâmpla, însă, în formă scrisă și sub semnătura Publius, în publicațiile The Independent Journal și The New York Packet. S-au stâns 85 de articole, ce reprezintă și astăzi nu numai un ghid de interpretare al Constituției SUA, cât un manual aproape perfect de utilizare a democrației.

Aici nu este vorba, însă, despre un simplu mimetism; despre o lecție predată în termenii de „așa da” și „așa nu” sau de să facem și noi așa, pentru că ei au făcut așa. Ci este pur și simplu vorba despre un exemplu de cum ar trebui să se întâmple lucrurile și despre urmarea democratică a unor gesturi originare.

The Federalist Papers

Brad Pitt ar putea fi unul dintre ei, nu? O căruţă de roluri memorabile, patru nominalizări la Oscar, niciunul câştigat. Ce-i drept, nu au intrat încă zilele în sac. Și chiar dacă ar fi intrat tot nu ar fi fost o problemă. N-ar fi nici primul nici ultimul păgubit de un premiu. Istoria are precedenţă. Şi la propriu şi la figurat: Cary Grant şi Peter O’Toole, Greta Garbo şi Lauren Bacall. Şi Orson Welles (premiile onorficie nu se pun). Ah, da! Şi Steve McQueen. O grămadă de nominalizări, nicio statuetă.

De fapt, aici voiam să ajung. Căci premiile contează mai puţin, dincolo de blitzurile fotografilor şi de isteria mediatică ex post. Ce rămâne sunt filmele alea care te lovesc în cap şi oamenii ăia care nu ştiu cum se întâmplă de reuşesc să fie… cuvintele cred că sunt: “bewitchingly self-possessed”. Așa cum au fost Steve McQueen, Jimmy Dean și Brando, Marlon Brando. E vorba aici despre o tipologie; o tipologie care exclude inteligneța și talentul, dar care, pe cât de paradoxal poate suna, le implică pe ambele în doze atent măsurate și în combinații adesea contrariante.

Ei bine, după jumătate de secol de așteptare cortina de catifea-roșie-prăfuită s-a traș și scândurile scenei au început să scârțaie din toate cuiele. Reflectoarele s-a aprins violent și toate fasciculele de lumină au fost direcționate către Ryan. Atenție în sală, The Ryan Gosling. Mai întâi a fost Drive. Oh, Drive, filmul cult prin excelență! Pentru cei care au fost mai puțini atenți la categoriile care nu apar pe covorul roșu în rochii cu volane, îl găsiți nominalizat  la Premiile Oscar, categoria Best Achievement in Sound Editing, iar pe regizor, Nicolas Winding Refn, la rubrica „Winners” de la Cannes Film Festival.

De fapt, de la Drive a început toată nebunia. Probabil pentru că aici, Gosling reușește, cumva, să creeze un personaj (i.e. Driver) etern, simbolic, așa cum o făcuseră, în trecut, Brando în On The Waterfront sau Dean în Rebel Without a Cause; un personaj care traduce, pur și simplu, universul prin ochii săi împăienjeniți de un soi de furie.

De aici, povestea și-a urmat cursul, zice-se firesc, cu Crazy. Stupid. Love și The Ides Of March. Mai interesant este, însă, trecutul lui R.G. Mai precis The Believer sau Lars and the Real Girl sau Half Nelson (nominalizare la Premiile Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. Ha!) și Blue Valentine. Asta dincolo de eterna și fascinanta latură a unui Ryan care s-a înscris la o scoală publică de balet, cântă la Strumstick pe stradă și la pian/voce pe scenă (!!) și care merge, timp de o lună de zile, alături de trupa sa, Dead Man’s Bones, în turneu cu o trupă de teatru pentru copii.

În fine. Cert este că, cum-necum, Drive a declanșat ceea ce se poate cu ușurință numi Ryan-mania, iar Gosling a recuperat – extrem de postmodern, desigur – cool-ul uitat al epocii de aur. Purple suit, purple shoes, purple hat, big shades, rolly bling, bling teeth, and cane (+ the craft of actig). Așadar, concluzia anului (cinematografic) este: Oscar comes, Oscar goes, but Ryan remains.

Q.E.D.

Oamenii au grăit.

Nici nu mai contează cine a început. Cert este că s-a ridicat la suprafața o mai veche dilemă a spectatorului român, același bătrân cetățean hăituit de lipsa acută a formei și a meteriei: cine ce spune și mai ales cum. De obicei, toți spun același lucru (nefundamental) și întotdeauna prost. Condamnabila generalizare este totalmente asumată.

Simplu spus, succesiunea de discursuri politice a ultimelor săptămâni ne-a făcut pe unii dintre noi să ne punem, din ce în ce mai serios, problema discursului politic. Sau, mai specific, a incapacității/lipsei de voință a multora dintre oamenii politici români de a-și construi un discurs elegant, cu un pregnant simț al realității și al răspunderii, axat pe idei specifice. Zi de zi, asistăm nu la dialog, ci la țipete, iar gestul de a intinde mâna, fie dinspre putere către opoziție, fie vice-versa, în vederea asigurării coabitării/compromisului ideal care să pună în valoare interesul național, este înlocuit, mai mereu, de gesturi precum arătatul cu degetul sau ridicarea pumnului. Fie că se grăiește de la tribuna Parlamentului, de pe treptele Cotroceniului sau în cadrul unei conferințe de presă, vorbitorii aleg (nu se știe pe ce criterii) să se rățoiască, să se încrunte, să fie cât mai ironici, să se învârtă în jurul cozii, desigur, să mai vâre câte o sopârlă alunecoasă și cu sânge rece pe mâneca adversarului politic.

Ai senzația, de pildă, că atunci când Președintele se adresează națiunii nu o face pentru că trebuie să dea seama de propria-i activitate în fața alegătorilor, ci pentru că, asta e situația, trebuie să le închidă gura proștilor cumva. Iar atunci când la vorbitor se înalță un taifun de patos, mulți dintre noi uităm că mai puțin importă demonul aparentei pasiuni, cât forța dramatică credibilă și, mai ales, coerența enunțului, în sensul de înlățuire ordonată a obiectelor și subiectelor.

Mai putin dramatic, dar ceva de tipul…

“What’s he that wishes so?

My cousin Westmoreland? No, my fair cousin;

If we are mark’d to die, we are enow

To do our country loss; and if to live,

The fewer men, the greater share of honour.

God’s will! I pray thee, wish not one man more.

By Jove, I am not covetous for gold,

Nor care I who doth feed upon my cost;

It yearns me not if men my garments wear;

Such outward things dwell not in my desires.

But if it be a sin to covet honour,

I am the most offending soul alive.

No, faith, my coz, wish not a man from England.

God’s peace! I would not lose so great an honour

As one man more methinks would share from me

For the best hope I have. O, do not wish one more!

Rather proclaim it, Westmoreland, through my host,

That he which hath no stomach to this fight,

Let him depart; his passport shall be made,

And crowns for convoy put into his purse;

We would not die in that man’s company

That fears his fellowship to die with us.

This day is call’d the feast of Crispian.

He that outlives this day, and comes safe home,

Will stand a tip-toe when this day is nam’d,

And rouse him at the name of Crispian.

He that shall live this day, and see old age,

Will yearly on the vigil feast his neighbours,

And say ‘To-morrow is Saint Crispian.’

Then will he strip his sleeve and show his scars,

And say ‘These wounds I had on Crispian’s day.’

Old men forget; yet all shall be forgot,

But he’ll remember, with advantages,

What feats he did that day. Then shall our names,

Familiar in his mouth as household words-

Harry the King, Bedford and Exeter,

Warwick and Talbot, Salisbury and Gloucester-

Be in their flowing cups freshly rememb’red.

This story shall the good man teach his son;

And Crispin Crispian shall ne’er go by,

From this day to the ending of the world,

But we in it shall be remembered-

We few, we happy few, we band of brothers;

For he to-day that sheds his blood with me

Shall be my brother; be he ne’er so vile,

This day shall gentle his condition;

And gentlemen in England now-a-bed

Shall think themselves accurs’d they were not here,

And hold their manhoods cheap whiles any speaks

That fought with us upon Saint Crispin’s day.”

Henry V, Crispen Speech

Battle of Agincourt (1415)

Și nu, asta nu este o critică gratuită. Nu îmi imaginez nici că prin alte părți ale lumii lucrurile sunt mereu așa cum ar trebui să fie, în mod ideal (vezi Julian Barnes, „MPTV”, Scrisori de la Londra) și nu insinuez nici deținerea în poseseie a artei elocinței. Sunt doar un cetățean care dorește ca atunci când ascultă să rămână cu o idee clară și constructivă, nu doar cu impresia lacrimogenă a vreunui colpo di passione. Context în care salut discursul lui Victor Ponta, indiferent de reacțiile stârnite sau a presupuselor intrigi politice. Naivitate asumată.

Surpriza nu este foarte mare, nici chiar pentru noi, cei care nu ne ocupăm în mod sistematic cu meandrele politicii internaţionale. Chestiunea reducerii efectivelor militare şi a bugetului alocat apărării vine pe mai vechiul fond al schimbării, sau mai bine spus al regândirii semnificaţiilor puterii şi al introducerii, atât în strategia guvernelor marilor puteri, cât şi pe agendele publice şi universitare a unui nou concept: smart power.

Smart Hillary

În luna noiembrie a anului trecut (i.e. 2011) apărea pe piaţă revista Time, cu titlul “Hillary Clinton and the Rise of Smart Power”. Ştim cine este Hillary, însă ne descurcăm mai greu cu semnificațiile profunde ale puterii deștepte. Și asta în primul rând pentru că am crescut, cei mai mulţi dintre noi, într-o tradiție care gândea puterea în termeni moșteniți de la Machiavelli/Clausewitz/Kennan etc., concentrând-o mai cu seamă la nivelul resurselor efective ale statelor. De-a lungul secolelor, teoreticieni și oameni de acțiune s-au căznit să găsească formule care mai de care mai sofisticate în dorinţa de izbuti să redea, simplu și cu extrem de multă precizie, măsura puterii.

De pildă, în timpul Războiului Rece, Ray Cline, înalt official al CIA, este însărcinat să le transmită liderilor politici americani starea echilibrului de putere dintre SUA și Uniunea Sovietică. Atenție, concluziile sale nu erau destinate să rămână doar mânjite pe hârtie, ci urmau să definească o întreagă strategie de acțiune ce implica nu numai sume, ci și riscuri enorme. În anul 1977, Cline dă publicității următoarea găselniță:

PUTEREA PERCEPUTĂ

=

(POPULAȚIE + TERITORIU + ECONOMIE + EFECTIVE MILITARE)

x

(STRATEGIE + DETERMINARE)

Surprize-surprize, după ce a introdus cifre în formulă, lui Cline i-a ieşit la socoteală faptul că Uniunea Sovietică era de două ori mai puternică decât SUA!

După cum istoria avea însă să o dovedească, precizia ipotezei lui Cline nu a fost tocmai bună, dat fiind că Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, în timp ce Statele Unite au dispus, pentru o vreme, de renumele de superputere într-o lume aproape unipolară.

“Better to twist minds than to twist arms”

Cu toate acestea, indiferent cât de realistă era paradigma în care te situai, sau indiferent de cât de multă rigurozitate mobilizai în contabilizarea resurselor efective, tot în acele vremuri, puterea mai avea și o doua dimensiune, intuită, de altfel, foarte bine chiar de Statele Unite. Aceasta a doua dimensiune, rezumată de reprezentarea fericirii, a fost atât de frumos conceptualizată, ambalată și exportată, încât vreme îndelungată, toată lumea a vrut să fie ca America. Pentru că America însemna trai mai bun, nu numai din punct de vedere financiar, ci și cultural.

America era, pur și simplu, reprezentarea tuturor valorilor liberale. De la filme și muzică, la afacerile externe, Statele Unite deveniseră sinonimul aproape perfect al liberății&dreptății, reușind să se impună drept model, grație acestei desăvârșite hegemonii culturale, distribuită în lume printr-o diplomație publică extrem de bine pusă la punct. Sau, altfel spus, prin intermediul a ceea ce se cheamă soft power. Principiul de funcționare: “Better to twist minds than to twist arms.”

Desigur, odată cu trecerea timpului, această soft power a cam început să își arate limitele. Dar nu din cauză că prinicpiul său de funcționare ar fi fost unul greșit, ci pentru că alte pericole au început să își arate colții. Ca de pildă, terorismul internațional; sau războiul informațional; sau războiul economic; sau multipolarizarea puterii. Sau, pur și simplu, din pricina concurenței. Căci, da, unul dintre cei mai competitivi exportatori de soft power din ziua de azi este China. Cum? Să ne gândim doar la Jocurile Olimpice sau la… titlul de copertă al numărului curent (i.e. 29 ianuarie 2012) al The Economist: „China: The paradox of prosperity.” Déjà vu.

Aşadar, datele problemei par a se fi schimbat pe ici pe colo, iar marile puteri ale lumii caută să îşi adapteze strategiile de supravieţuire odată cu schimbarea direcţiei vântului. Principiul soft power continuă să fie angajat, însă pare a fi din ce în ce mai necesară reîntoarcerea la acţiunea şi la negocierea directă. Chestiunea Coreei de Nord, a Iranului sau Libiei nu par rezolvabile doar cu ajutorului unei imagini atractive sau a bienalelor de artă.

Hard Power + Soft Power = Smart Power

Pomeneam, ceva mai devreme, de Hilary Clinton. Ei bine, doamna Clinton – pentru cine nu ştia – are o adevărată obsesite pentru tot ceea ce înseamnă social media. Sau, mai bine zis, pentru eficiența rețelelor de socializare. Ştiind asta, nu putem să nu ne întrebăm oare în ce măsură răspândirea imaginilor de la revoluțiile din Egipt&Co., prin intermediul jurnalismului cetăţenesc, nu se datorează cumva şi intervenţiei directe a Departamentului de Stat American? Sunt, oare, adevărate zvonurile care spun că acelaşi Departament de Stat a răspândit, cu bună știință, tehnologie şi că i-a dotat pe revoluţionari cu echipamentele şi cu know how-ul necesar pentru a putea capta şi da mai departe imaginea evenimentelor? Se spune că Revoluţia din Siria, de pildă, s-a putut propaga pentru că Departamentul de Stat a investit, încă din 2009, în softuri de supraveghere, folosite de către disidenţi pentru a comunica şi pentru a transmite imagini şi dincolo de graniţele naţionale.

Fie că toate aceste lucruri sunt adevărate sau false, este totuşi destul de limpede faptul că suntem contemporanii unei schimbări de direcţie a modului în care Puterea este gândită şi pusă la lucru. Marile guverne ale lumii caută cele mai bune soluţii pentru a îmbina puterea de a comanda (the power to change what others do) cu puterea de a coopta (the power to change what others want).

Joseph S. Nye, „The Future Of Power”…

… este una dintre apariţiile editoriale notabile ale anului 2011. Un volum care, deşi nerevoluţionar, are meritul de a vorbi concis şi decis despre toate lucrurile expuse anterior. Şi asta pentru că autorul, profesorul Joseph S. Nye, este chiar cel care a teoretizat pentru prima dată conceptul de smart power.

În fapt, în încercarea de a defini schimbarea de direcţie suportată de Putere, în contextul secolului XXI, întregul volum este o pledoarie în favoarea unei Americi care se străduieşte să compenseze aparentul declin în faţa Chinei. Pe scurt, America nu cunoaşte, în prezent, un declin absolut, spune Nye, în ciuda faptului că dominaţia sa economică şi culturală s-a diminuat considerabil. Tot ceea ce trebuie să facă este să redescopere cum poate fi o putere… smart. Totul pe fondul unei lumi care anunţă moartea statului suveran şi preluarea preogativelor guvernamentale de către organizaţii non-profit şi în care dezvoltarea comunităţilor virtuale ne pune faţă în faţă cu jurisdicţii non-teritoriale, uneori destul de greu de înţeles.

Morala: punerea pe hârtie a avantajelor competitive ale unui stat, precum şi a modului în care statele interacţionează între ele, ne poate ajuta să înţelegem mai bine cine şi mai ales în funcţie de ce poate fi mai puternic sau, cel puţin mai relevant, pe harta lumii.

Dumincă nu am fost în piaţă. Din motive obiective am fost forţată să urmăresc derularea evenimentelor pe internet. Era altfel. Nu mai avea legătură cu ce văzusem eu, revolta nu se mai construia pe flori&îmbrăţişări în piaţa publică, ci pe san pietrini şi violenţă. Totul semăna foarte bine cu ceea ce citisem prin cărţi şi arhive despre marile mişcări de protest din Occidentul anilor ’60-’70. La început părea întrucâtva înfricoşător, însă apoi, încet, ajungi să conştientizezi că dincolo de pudibonderie sau de ceea ce ţie se pare ţie normal, unele lucruri chiar ţin de firescul unei stări de fapt. Sociologic vorbind.

Funcţiile sociale ale violenţei

Asistăm la o mişcare socială în toată regula, cu actori multipli, cu o serie de conflicte construite pe mai multe axe, cu interese, cu revendicări şi, desigur, cu multă violenţă. Din toate astea trebuie să înţelegem, însă, ceva. Ceva cu semnificaţie socială, ceva ce ţine de structura societăţii şi de felul în care această se modelează, sub influenţa mai multor indicatori. Lucrurile nu se petrec niciodată aleator, chiar dacă aparenţa asta indică, iar orice formă de violenţă degajă multiple semnificaţii ce au legătură directă cu felul în care statul ştie să-şi administreze propriile resorturi ale legitimităţii, cu modul în care conflictul se înlănţuie, cu hipocentri de putere şi, respectiv, cu felul în care clivajele sociale se descompun şi se recompun.

Violenţa nu vorbeşte doar despre cum x îi dă cu piatra în cap lui y, ci şi despre cum arată o societate. Şi asta pentru că violenţa are funcţii sociale. De pildă, Lewis A. Coser, într-un articol intitulat „Some Social Functions of Violence”, atribuie violenţei trei funcţii sociale: 1. funcţia de mijloc de atingere a unoi scop (form of achievement), 2. funcţia de semnal de alarmă (danger signal) şi 3. funcţia de catalizator (catalyst).

Violenţa se iveşte atunci când sunt încălcate o serie de nevoi fundamentale

Un alt autor important, fondator al şcolii de „peace and conflict studies”, Johan Galtung, ne spune că violenţa se iveşte atunci când sunt încălcate o serie de nevoi fundamentale. În volumul „Transcend and Transform. An Introduction to Conflict Work”, Galtung oferă demonstraţia perfectă pentru modul în care subiecţii implicaţi şi obiectivele acestora construiesc conflictele. „Obiectivele pot fi pozitive sau negative, pot fi dezirabile, sau din contră, de evitat. Iar acolo unde vor fi obiective vor fi întotdeauna şi contradicţii.” Obiectivele pot varia şi ele; unele sunt importante, altele mai puţin, sau deloc. Iar „supravieţuirea – bunăstarea (well-being) – libertatea – identitatea se înscriu în acest context la categoria nevoilor fundamentale.” Ele nu pot fi negociate; şi, mai mult, „insultarea acestor nevoi fundamentale este violenţă.” Există, însă, obiective ce nu pot fi realizate; ele sunt blocate. Altfel spus, folosind chiar terminologia lui Galtung, se ajunge în anumite instanţe la apariţia frustrării. Dincolo de asta, însă, conflictul merge şi mai departe, implicând cel puţin două obiective. „Conflictul atinge tot: sentimente, gânduri etc. El cere tot ceea ce un individ este capabil să ofere. Iar dacă acest lucru nu poate fi exteriorizat se ajunge rapid la violenţă, la insultarea nevoilor fundamentale ale altora, fie sub forma violenţei verbale, fie sub forma violenţei fizice, fie sub forma ambelor.”

Mobilizarea violenţei este strâns legată de apariţia unor noi grupuri sociale

Un alt important cercetător al conflictului, Charles Tilly, nota că mobilizarea violenţei este strâns legată de apariţia unor noi grupuri sociale; lucru ce poate fi, à la limite, arondat extrem de bine ideii de schimbare socială, noile grupuri şi creanţele lor devenind, astfel, indicatori al schimbării. Cât despre tipul de acţiune politică rezultată de pe urma mobilizării violenţei, Tilly o numeşte „politică litigioasă” (contentious politics) şi o defineşte ca pe interacţiunea colectivă dintre cei care formulează creanţele şi cei care fac obiectul creanţelor, interacţiune încheiată, mai mereu, cu lezarea intereselor uneia dintre părţi. „Politica litigioasă care ne preocupă este mai degrabă episodică decât continuă, apare în public, implică interacţiunea directă între cei care formulează creanţele şi destinatarii acestora, este recunoscută de aceştia din urmă ca având o incidenţă directă asupta intereselor lor şi implică guvernul fie ca mediator, ţintă sau reclamant.”  Ceea ce este important de subliniat în cazul teoriei lui Tilly este că acesta tratează chestiunea conflicutului exclusiv în contextul grupurilor organizate.

În fine, teoriile sunt multe şi mereu construite plecând de la cazuri particulare. Certe este, însă, că indiferent de context, violenţa nu este niciodată un fapt banal, iar dacă o tratăm superficial, fără să ne întrebăm măcar „cine?” şi „de ce?”, lăsăm să ne scape printre degete detalii importante despre societăţile în care trăim. Iar ca notă de final, pentru a înţelege unele lucruri, participarea ex-ante la evenimente similare, nu este întotdeauna o condiţie fundamentală.

Sâmbătă 18.58. Sună telefonul. „Ce faci?”. „Bine, mă uitam la un film.” „Lasă filmu’ şi hai la Universitate.” „Unde?! Nu vin, ştii că nu e genul meu.” „În 30 de minute sunt la tine. Pa!” Ştiam că e punctual; n-avea rost să polemizez. Mi-am tras un pulover pe cap, am mai dat şi eu, la rându-mi, un telefon similar „vezi că în juma’ de oră venim să te luăm, mergem în piaţă”. „Pe bune???”. „Cam aşa.”

„Aveţi grijă de voi, că pe Realitatea zic că s-a aruncat cu gaze lacrimogene. Staţi mai pe margine.” Era bunica. „Dacă m-ar ţine picioarele ce-aş veni şi eu cu voi!” Era bunicu.

La şapte fără ceva eram acolo, pe trotuarul din faţă de la TNB”. „Libertate! Libertate!” „Josbăsescujosbăsescu!” Mi s-a părut cam paseist ca oamenii să strige „Libertate!”. Credeam că lipsa de libertate este cea mai mică dintre problemele pe care cetăţenii români le au de înfruntat. Avem alegeri libere, nu ne bagă nimeni sopârle pe sub uşă sau gândaci în receptor (sper), nu ne urmăreşte nicio maşină neagră, putem să înjurăm liberi sistemul, dispunem de dreptul la proprietate privată (cred) şi de a călători în U.E. doar cu paşaportul etc.

Am spus „credeam”. M-am tot gândit la asta timp de patru ore, cât am stat la Universitate. Am ajuns acolo crezând sincer că noi chiar suntem liberi şi am plecat înţelegând ceea ce n-am înţeles nici măcar după ce l-am citit pe Mill care poate fi, întrucâtva, revelator. Degeaba dispui de toate mecanismele formale de asigurare a libertăţii, dacă tu te simţi privat de drepturi şi rămâi claustrat în propriile nemulţumiri. Libertatea nu înseamnă anarhie; libertatea înseamnă respectarea regulilor jocului. Important este să le respecte toată lumea, şi guvernaţii şi guvernanţii.

Curând aveam să trecem pe partea cealaltă, prin pasaj. Între timp avuseseră loc ceva ciocniri, jandarmii îi împinseseră pe protestatari pe trotuar, înspre fântână, se aruncase şi cu lacrimogene. De aici în colo toată lupta avea să se ducă în direcţia spargerii cordonului şi blocării circulaţiei.

Eram acolo cu prietenii mei buni. Ne ştim de-o viaţă. Doi medici, un inginer-economist, un manager de proiect într-o bancă, un student la filosofie. Habar n-aveam cât pot fi de revendicativi. În jur erau oameni pe care că îţi era drag să îi vezi. Incredibil de mulţi tineri, studenţi, cu fel de fel de ocupaţii, sătui să tot fie luaţi peste picior în Europa. Şi bătrâni, pe cuvânt! Am văzut doamne elegante, cu pălărie şi guler de blană, la peste şaizeci de ani şi pici, sub şase ani, care suiţi de garduri strigau ce auzeau şi ei în jur. Mi-am văzut şi foşti profesori şi actori mai mult sau mai puţini celebri. Or fi fost şi oameni din galerii prin faţă, şi membri ai partidelor politice. Dar şi ce dacă? De când au devenit aceste două reprezentări stigmat social?

Eram chiar în primul rând, lângă gard, îi priveam pe jandarmi în ochi, prin vizorul de la cască.  Erau aşezaţi în cordon. Mulţi erau mai tineri decât mine şi nu era clar, judecâd după privire, de ce parte a baricadei ar fi vrut, cu adevărat, să fie. În stânga mea, o doamnă îşi povestea teoria conspirativă cu privire la deturnarea revoltei. În stânga, un pădurar vorbea despre casa nu-ştiu-cărui-demnitar din pădurea căreia îi poartă el de grijă. Printre vorbe mi s-a părut că aud asta: „ce îmi vină să las acum scutul ăsta şi să mă fac lăcătus.” „Dacă îl laşi tu primul, îl las şi eu.” Habar n-am dacă o fi fost adevărat sau era doar imaginaţia mea, însă jur că eu asta am auzit.

Aş fi strigat şi eu, însă nu prea ştiam cum se face. Mi-era şi jenă, parcă mieuna o pisică. Dar ce să fac dacă nu am mai fost niciodată la o revoluţie? Îţi era mai uşor dacă stabileai un ton comun cu mulţimea din jur, însă tonul ăsta era greu de găsit. Oamenii voiau să strige, să scape de penibilul unei reprezentări care nu le face onoare şi vedeau în prezenţa deasă a celorlalţi ca ei o ocazie perfectă pentru a urla ce au pe suflet. Cei mai mulţi încă se împotmoleau, se fereau de camere, erau oarecum stingheri. Luni se vor duce fiecare pe la companiile pentru care lucrează şi le era frică să nu le zică şefu „ce făcui Gicuţă? Te-am vărut la televizor, strigai în piaţă.” Nici ei nu mai fuseseră, probabil, la vreo revoluţie.

Ce s-a întâmplat pe 13-14 ianurie a fost un început; pentru prima dată parcă oamenii, în cadrul gestului acela de a se strânge împreună, au şi simţit împreună. E drept, în continuare când simţi nevoia să arăţi cu degetul către ceva ce aparţine unei generaţii îţi dai seamă că, de fapt, nu prea ai pe cine sau ce să arăţi. Însă dacă gestul acesta se va perpetua, cu raţiune şi simţire, poate că în curând vom ieşi şi noi din amorţeală şi vom avea cu ce să ne mândrim.

Până atunci, ştiţi care a fost mesajul care a unit, zilele trecute, piaţa? „Raed Arafat, român adevărat!”

“Tu vei fi Dean, iar eu voi fi Sal”, îi scria, în 1957, Jack Kerouac lui Marlon Brando. Răspunsul nu avea să îl primească, însă, niciodată. Cartea şi-a văzut de drum, devenind imnul unei generaţii, însă filmul a rămas suspendat. În anul 1980, Francis Ford Coppola cumpără drepturile de ecranizare, pentru suma de 95.000$. Amână, însă, momentul realizării peliculei. Se hotărăşte abia după 30 ani, când vede The Motorcycle Diaries (adică dramatizarea unui alt celebru road trip; cel întrprins de către ‘Che’ Guevara, cu motocicleta).

Disputatul On the Road va fi ecranizat de către brazilianul Walter Salles. S-a hotărât şi nu mai este cale de întors. Sam Riley urmează să interpreteze rolul lui Sal, iar rolul ce ar fi trebuit să îi revină lui Brando, Dean Moriarty, va fi interpretat de către Garrett Hedlund.

„Ceea ce mi-aş dori este să reinventăm teatrul şi cinematograful american, să le dăm o atingere de spontanitate, să îndepărtăm preconcepţia „situaţiei” şi să facem astfel încât lumea să îşi simtă sângele fierbând, ca şi cum totul s-ar petrece în viaţa reală. Asta înţeleg eu prin punerea în scenă: nu o poveste particulară, nu o semnificaţie particulară, ci doar să arăt felul în care indivizi sunt. Scriu tot ceea ce scriu îmaginându-mi că sunt un înger care se întoarce pe Pământ şi vede cu proprii săi ochi trişti cum arată, cu adevărat, planeta.”

E adevărat, nu toate lucrurile se întâmplă atunci sau aşa cum ne dorim noi. Şi mai mult ca sigur se găseşte pe undeva, prin vreo carte veche, un proverb chinez, japonez sau indian care ne spună cum „timpul le aşază pe toate”. Cu toate că, ce-i drept, ar fi fost cât se poate de în ton cu dimensiunea legendară a cărţii ca rolul lui Dean să fie intepretat de către Brando (cel din „The Wild One” sau „On The Waterfront”), iar Kerouac să fie Sal. Adică să fie el însuşi, pentru că, oricum, Kerouac este Sal.

La fel, se spune că unele lucruri merită aşteptarea. Să vedem.

Ei bine, cu cincizeci de ani în urmă, același institut, în contextul aceluiași sondaj, folosind cam aceiași indicatori, scria negru pe alb că ¾ dintre cetățenii americani, adică un procent de 75%, considera că instituțiile federale iau, în cele mai multe dintre situații, deciziile corecte. Diferența este grăitoare.

În România, un studiu –  să îi spunem similar – arăta la începutul lui 2011 că încrederea românilor în Guvern și justitie este de 6%, respectiv de 17%. Cel mai sus în topul încrederii se situează instituția căsătoriei (81%), biserica (72%), organizațiile ecologiste (65%), internetul (64%), companiile internaţionale (46%), radioul şi televiziunea (45%)

Orizontalizarea acţiunii politice

Concluziile sunt, cumva, implicite. Cu fiecare an ce trece, asistăm la o tot mai pregnantă schimbare paradigmatică. Modul în care cetățenii se raportează la instituții statului, în sensul de structuri bazate pe ierarhii precise şi susţinute de birocraţii solide, s-a schimbat. Democraţia verticală, ce-şi găseşte finalitatea în ideea şi practica guvernarării, este, uşor uşor, înlocuită de o aşa numită orizontalizare a acțiunii politice.

Adică democraţia constituţiilor şi a instituţiilor este substituită de „acel tip de organizare socială ce implică egalitate pentru toată lumea care face parte dintr-un anumit grup sau dintr-o anumită societate. Nu există nici un fel de ierarhie şi este opusul organizaţiilor verticalizate unde anumiţi indivizi iau decii, iar alţii se supun. Modalitatea luării deciziei angajată de un grup sau de o societate organizată pe orizontală este aceea a adunărilor”, spune codul de funcţionare al mişcării OccupyWallStreet.

De fapt, OWS este un fel de expresie supremă a acestei noi orânduiri, un soi de copil născut din nemulţumirea celor afectaţi de măsurile de austeritate impuse de criză, din impotenţa statelor de tip welfare de a gestiona aceste nemulţumiri şi din gestul revoluţionar al societăţilor din Orientul Mijlociu care, în 2011, s-au ridicat în contra guvernelor autoritare sub conducerea cărora se aflau. Totul, pe fondul unei globalizări accelerate, în care vechea putere suverană este umbrită de o putere transnaţională, non-guvernamentală şi cyber-spaţială.

Nimic nou sub soare

Poate modelul este unul nou, însă algoritmii par întrucâtva familiari. Iar pentru a-i depista nu trebuie decât să ne întoarcem la sfârşitul anilor ’60, atunci când revolta studenţească a adus în faţă ceea ce profesorul Giovanni Sartori numea „primitivism democratic” (i.e. Giovanni Sartori, „Inginerie constituţională comparată”).

Explicaţia: „în timpul anilor ’60 a crescut o generaţie care credea că există soluţii simple şi clare pentru aproape orice. Generaţia revoluţiei din campusuri era convinsă că adevărata democraţie consta pur şi simplu în atribuirea de tot mai multă putere unui număr tot mai mare de persoane. Clar, dar greşit. Democraţia nu poate fi puterea poporului, întrucât puterea poporului este doar o abreviere a expresiei „puterea poporului asupra poporului”. Puterea este o relaţie şi a avea putere înseamnă ca cineva să controleze pe cineva.”

În ochii celor care contestau orânduirea socială, adevărata democraţie era o formă de „democraţia deplină”, a tuturor; o democraţie care ar fi trebuit să funcţioneze, pur şi simplu, într-o formă idealizată, anti-corporatistă, anti-guvernamentală, fără ierarhii etc. Nimeni nu spunea, însă, ce ar trebui pus în loc, nimeni nu creiona măcar o formulă simplă prin care vechiul status quo să poată fi înlocuit cu ceva mai bun pentru cei mulţi.

Respingerea politicii

S-a născut aşa, atunci, o formă de negativism care s-a perpetuat, cu suişuri şi coborâşuri, până astăzi, şi care da, este necesar, în măsura în care el accentuează necesitatea participării civice. Însă el poate fi în egală măsură găunos, atunci când ajunge să lezeze nu numai vechea maşinărie a politicii care a construit statele şi societăţile în care noi vieţuim, ci şi valorile fundamentale ale modernităţii însăşi.

Orizontalizarea acţiunii politice este una extrem de virtuoasă, totul până în punctul în care ajunge să pună la colţ nu numai instiuţiile, ci şi gândirea instituţională, adică acea formă raţională de a vedea lumea. Căci ce înseamnă, în primul şi în primul rând, a gândi instituţional, dacă nu a internaliza o sumă de valori care ne educă în direcţia respectării regulilor jocului? Vorbim, de fapt, despre o infuzie de valoare care trece dincolo de solicitările pur tehnice şi care merge în direcţia angajamentului profund şi a loialităţilor stabile şi solide.

Gap-ul de încredere dintre cetăţeni şi reprezentanţii lor se constituie într-una dintre cele mai serioase probleme ale prezentului, iar discreditarea instituţiilor sau a sistemelor este consecinţa sa, logică şi directă. Cum poare fi această problema depăşită, rămâne de văzut. Cert este, însă, că până acolo, întâi de toate trebuie evitată confunzia. Instituţile nu sunt persoane, iar vina colectivă şi discursurile anti-sistem sunt două dintre cele mai mari primejdii ale istoriei.

Fabulosul falsului întâlneşte mitologia banalităţii într-un scenariu imaginat şi regizat de către Cédric Delsaux. Folograful care a luat o serie de miniaturi ale personajelor din Star Wars, le-a supradimensionat, le-a aşezat pe străzile lumii şi le-a lăsat să se desfăşoare. Iar ceea ce a ieşit se numeşte iluzie. Sau pură magie. Depinde cum vrei s-o iei. O colecţie de fotografii care dezvăluie magie, într-o lume în care toată lumea face poze ştirbe.

Este, de fapt, vorba despre un proiect mai vechi (i.e. 2005) al fotografului francez pe care l-am redescoperit deunăzi repus între copertele albumului “Dark Lens”, publicat cu doar două luni în umră.

“Traveling through hyperspace ain’t like dusting crops, boy.”

P. S. De răsfoit inclusiv “1784″

1. Păsările. Le-am descoperit abia anul acesta. Jur că până în luna martie n-am acordat atenției niciunei vietăți înaripate. Ba mai mult, păsările de orice fel erau acele ființe detestabile. Porumbeii, sursă de mizerie; papagalii, imitatori ieftini; corbii hăpăie mortăciuni; cucuvelele anunță moartea. Până în martie 2011. Mă plimbam aiurea pe aleea dosită când un măcăleandru mi s-a așezat pe braț. M-a privit în ochi, și-a înfipt, cât e de mic, ghearele în mâna mea și dus a fost. De atunci, practic cu regularitate birdwatching-ul.

2. „Cartea Șoaptelor”. Da, a apărut în 2009, însă eu am descoperit-o abia anul acesta. Un pumnal înfipt pe la spate. Te lasă să sângerezi şi să lăcrimezi, însă după ce durerea îți va fi trecut, te simţi vindecat de toţii demonii pe care i-ai cărat după tine. O cărămidă adăugată în Zidul Plângerii către care simţi mereu nevoia să te întorci, pentru a înfileta între crăpăturile sale cele mai puternice dorinţe şi rugăciuni. Aşa cum însuşi autorul ei, Varujan Vosganian, povesteşte, „Cartea Şoaptelor” este o carte a exorcizării şi a lecuirii, o carte a iubirii şi a comunicărilor imateriale.

3. TIFF aka. Transilvania International Film Festival. În 2011 am ajuns pentru prima dată la Cluj, în 2011 am ajuns pentru prima dată la TIFF. Cumva nervoasă, după 10 de ore într-un tren tras de cai, cumva entuziastmată de ideea de festival, cumva curioasă din cauza primei experințe de reporting. Finalmente a fost o căderea perfectă în gol. Alice a nimerit în Wonderland și i-a plăcut la nebunie.

4. Terrence Malick. 2011 a fost anul în care am văzut&revăzut toate filmele semnate de către Malick. The Tree of Life, The New World, The Thin Red Line, Days of Heaven, Badlands. Natură, între curativ și distructiv, o năucitoarea experiență estetică, ca o plimbare printr-un lan de grâu cu praștia în mână și soarele în ochi.

5. The Natural History Museum, London, England. Art, nature, imaging.

6. P.S.

„Just Kids” de Patti Smith

„Inamici Publici” de BHL și MH

„Ivanov” în regia lui Andrei Șerban [Teatrul Bulandra] și conferința susținută de către Andrei Șerban [Teatrul Național din București]

Concertul Gotan Project, de la Sala Palatului

„This Must Be the Place”, în regia lui Paolo Sorrentino

„Bad As Me”, Tom Waits

„Bon Iver”, Bon Iver

„Wasting Light”, Foo Fighters

Editorialele lui Christopher Hitchens

Marius Manole

© Floarea Codrea

Astăzi pare firesc ca Statele Unite ale Americii să aibă un președinte de origine afro-americană, iar dileme de tipul “guess who’s coming to dinner” nici nu mai poate fi vorba. Cred. Discuția privind chestiunea segregării rasiale s-a încheiat definitiv. Cum? Prin nesupunerea civică fără acte de violență și muzică. Foarte multă muzică.

„It was the music that gave us the courage, the will, the drive to go on in spite of it all”. Așa începe filmul documentar “Soundtrack for a Revolution” (18.12/ora 19.00/NCRR) povestea vie și neromanțată a unei revoluții care a izbutit prin muzică. Aducând laolaltă imagini de arhivă și interviuri ale celor care au fost deschizători de drumuri în cadrul African-American Civil Rights Movement, “Soundtrack for a Revolution” ne reamintește de ce și mai ales cum lumea în care trăim noi astăzi arată așa și nu altfel. O rememorare mai mult decât utilă într-un context în care, la nivel global, se pune din ce în ce mai serios întrebarea “pe ce cale putem găsi o alternativă la problemele sociale și politice ale lumii de astăzi.”

Noi, spre deosebire de ei, trăim într-o epocă în care luăm lucrurile cumva de-a gata. O facem atunci când ascultăm muzică, o facem atunci când facem muzică, o facem tot timpul. În jurul nostru se aude răpăitul nesătul al indiferenței. Puțini își mai pun probleme, iar cei care o fac, o fac în doze mici și fragile. Sigur, nimeni nu pretinde că trăirile ar trebui să fie universal îmbibate de retorica zdrobitiare a lui De André și nici de chemarea la anarhie Sex Pistols style. Tot ceea ce trebuie să facem este să ne punem problema, să ne facem timp să ascultăm și să învățăm să simțim împreună. Și nu doar de dragul experienței, ci pentru că așa putem învăța să nu mai fim contemporanii lucrurilor luate de-a gata.

Just like that!

Povestea spune că după suprarealism, futurism, dada, neo-expresionism etc., în avangarda avangardei, în anul 1963, sub umbrela experimentală a lui John Cage, un domn, după toate aparenţele născut în Lituania, într-o zi de 8 noiembrie, George Maciunas, se pronunţă ma-chew-nas, şi-a pus în gând să editeze o revistă – intitulată FLUXUS – care urma să imprime numele şi să ilustreze opera tuturor acelor artişti care nu se încadrau în formele artistice tradiţionale. Probabil din lipsă de fonduri (n. red.) revista nu a mai văzut lumina tiparului, însă titlul a fost pus la conservă, iar Maciunas, se pronunţă ma-chew-nas, a scris un manifest, aşa cum ne obişnuieseră precedent Marinetti, Tzara şi compania. Manifestul FLUXUS îi îndemna pe artişti să „cureţe lumea de boala burgheză, de cultura intelectualizată, profesionalizată şi comercială … să promoveze un curs revoluţionar în artă … să facă astfel încât realitatea non-artistică să fie accesibilă tuturor, nu doar criticilor, diletanţi sau profesionişti, … să reunească cadrele revoluţionare culturale, sociale şi politice într-un front unic activ.” Aşa spunea George Maciunas, care se pronunţă ma-chew-nas.

Ei bine, i-a ieşit. FLUXUS a făcut boom! şi s-a făcut mare, o comunitate practic globală care scria poezii, compunea cântece, dansa, performa pe scena lumii, rezolva ecuaţii diferenţiale, respira la unison cu tot ceea ce înseamna derigidizare şi repunea la lucru atitudinea şi practicile avangardei de la începutul secolului XX (cu toate că anumiți critici contestă asemănarea stilistică).

Ei bine, sună haotic, însă arbitrarul –anti, din manifestului lui George Maciunas, care se pronunţă ma-chew-nas, nu era orientat anarhic, ci bine înrădăcinat în dorinţa de a reclădi o nouă structură ideologică. Iar rezultatul a fost unul cât se poate de serios, căci mişcarea FLUXUS a reuşit să dea peste cap opiniile criticilor&publicului cu privire la artă, să deconstruiască o serie de concepte filosofice și politice, să relaxeze şi să reorienteze viziunea asupra produsului artistic și să ne dea curaj în direcția conceperii și să ne dezmorțească nouă creierele în direcția interpretării.

Urmărind schema logică a veșnicei legături dintre artă și politică, FLUXUS a reușit – ca orice alt curent artistic serios – ca prin simplificare să reordoneze anumite reprezentări, să anuleze stereotipii, să lărgească orizonturi, să producă contestare.

Iar cine nu crede cele scrise mai sus poate merge să vadă cu proprii ochi, să audă cu propriile urechi, să simtă prin intermediul propriei atingeri o minunată expoziție FLUXUS, găzduită până pe 31 ianuarie 2012 de Muzeul Național de Artă Contemporană. Puteți vedea acolo o grămadă de FLUXboxes – obiect de artă născut și crescut pe principiul „do it yourself”, îl poate asculta pe Cage, poate vedea dacă liniile lui Endre Tot se întâlnesc sau nu și dacă nu, de ce nu, și, nu în ultimul rând, poate vedea care este răspunsul oferit de către Joseph Beuys – omul care a conviețuit trei zile alături de un coiot, în I Like America and America Likes Me – la întrebarea: „cum poate fi înfrântă dictatura partidelor”.

De acord, a trecut ceva vreme de când Richard Nikolaus de Coudenhove-Kalergi spunea Vers la Pan-Europe şi de când unul dintre scopurile prime ale construcţiei europene era evitarea unui nou război mondial şi construirea unui Occident solid, care să ţină piept unui monolit înfipt în est. An după an, Comunitatea/Uniunea Europeană a continuat să se adapteze devenirii contemporaneităţii, să încorporeze în ansamblu-i ideatic&legislativ noi membri şi principii de acţiune, a trecut prin crize decizionale&instituţionale, a apăsat pe repede înainte, a frânat brusc – mai ales atunci când duşmanul federalist ameninţa sacra suveranitate naţională – s-a uitat peste gardul roşu şi şi-a deschis larg porţile chiar şi către cei care preţ de câteva decenii trăiseră cu mâinile pătate de sângele înfestat de virusul antidemocratic.

S-a ajuns departe, într-un punct în care realitatea pare că a copleşit trecutul. Nu mai avem timp nici de paseisme, nici de amintiri şi cu atât pai puţin de mitologii care istorisesc despre cum Zeus, vrăjit de frumuseţea tinerei Europa se transformă într-un taur alb, răpind-o astfel şi ducând-o pe insula Creta. Cotidianul fierbe la foc mic, din când în când mai e lovit în moalele capului de câte un titlu de gazetă înspăimântător care anună „Europe’s great divorce” şi, mai rău, tot mai multe voci se aud întrebând dacă treaba asta cu Europa aka. U.E. mai are vreun sens, dacă nu cumva face mai mult rău decât bine, dacă nu devine prea invazivă, dacă nu cumva serveşte mai cu seamă intereselor celor mari şi bogaţi şi mai puţin celor mici şi săraci. Et alors? Ce a mai rămas din ideea de Europa?

S-a scris infinit pe această temă. Uneori în note culturale şi istorice, alteori în note juridice şi economice, universitarii, juriştii, economiştii, publiciştii sui generis, preocupaţi de proiectul european, au încercat să dea sens, în scris şi nu numai, acestui mare vis. Există o carte – „Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei europene” – semnată de una dintre cele mai de anvergură personalităţii ale culturii române, profesorul Alexandru Duţu.  Este o carte scrisă cu mult înainte ca Euro chiar să existe, cu mult înainte ca economiile naţionale să cadă în gol, cu foarte mult timp înainte ca noi să avem coşmaruri din cauza datoriior suverane, cu mult înainte ca cetăţenii europeni să formuleze întrebarea: dacă moare Euro, moare şi U.E.?

E drept, pe vremea când profesorul Duţu scria „Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei europene” impasul actual al Uniunii nu se întrevedea, însă Europa trecuse prin multe, iar autorul ştia asta. Înţelesese suficient de bine ce se vrea de la construcţia europeană, dar la fel de bine înţelese cât poate duce acest proiect:

“A crede că Europa sa va consolida prin treptata extindere a pieţei comune nu poate fi decât visul de vară al unui contabil. Europa nu poate fi clădită decât pe o conştiinţă europeană. Iar această conştiinţă trebuie să recupereze toate eforturile făcute spre o solidaritate lărgită de către fiecare societate în parte şi să ofere noi temelii lumii civilizate în care ne regăsim noi, întâlnindu-i pe ceilalţi, moştenitori ai Romei, ai Atenei, ai Ierusalimului.”

Concluzia nu e deloc simplă şi poate fi greu trasă cu linia. Însă există o întrebare pe care merită, poate, să ne-o punem: în ce măsură iubim cu adevărat această Europă atât de chestionată?

Şi totuşi…

… există o serie de limitări. Prima dintre acestea porneşte de la o lecţie istorică, lecţie care ţine seama atât de experienţele democratice cât şi cele radical anti-democratice şi care ne spune că egalitatea nu există. La limită, putem vorbi – şi este chiar de dorit să o facem – despre echitate, în sensul de: 1. cea mai mare libertate posibilă, compatibilă cu a celui de lângă noi şi 2. existenţa unui sistem care să genereze/asigure o egalitate a oportunităţilor. Însă a vorbi despre egalitate în termeni naturali şi nu legali poate fi pernicios.

Cea de-a doua limitare porneşte de la aducerea împreună a tuturor mişcărilor sociale care au avut loc în ultimul an. Există o serie de variabile care ne indică faptul că nu putem discuta despre Occupy Wall Street din SUA şi despre los indignados din Spania în aceiaşi termeni în care vorbim despre revolta cetăţenilor care au înfăptuit Revoluţia de Iasomie. Există o serie de sisteme de credinţe şi valori, specifice unor tradiţii culturale, care fac destul de complicată apropierea celor două lumi. Ca să nu mai vorbim despre diferenţele fundamentale dintre sistemele politice şi economice care separă lumea occidentală de Orientul Mijlociu. Asta că tot vorbeam despre chestiuni de natură sistemică.

Iar cea de-a treia limitare porneşte de la dauna lipsei de alternativă. Desigur, faptul că astăzi avem de-a face cu cea mai serioasă formă de rebeliune socială a ultimilor 40 de ani este o dovadă clară a faptului că ceva nu funcţionează şi că lumea occidentală se află pentru prima dată de la apariţia capitalismului într-o situaţie care pare să indice că viaţa copiilor nostri va fi una destul de grea. Însă trebuie să o recunoaştem, nici noi, nici cei din Occupy nu avem la îndemână altceva decât o simplă constatare.

Vorbim despre o serie de acuze şi lozinici anti-sistem, însă nu şi despre o formulare clară a unor valori identitare şi a unor credinţe politice robuste pe care să putem construi alternativa. Atunci când comparăm revoltele sociale de astăzi cu 68-ul italian, francez, cehoslovac, american etc., trebuie să ţinem seama de faptul că oamenii scandau atunci pentru dreptul la o serie de noi identităţi; identităţi sexuale, dacă ne gândim la feminism și la cei care solicitau recunoașterea drepturilor homosexualilor, la identități rasiale (vezi Civil Rights Movement, din SUA), la identități naționale, dacă ne gândim la mișcările anti-coloniale şi, nu în ultimul rând, mai cereau şi recunoaşterea drepturilor individuale (Primăvara de la Praga).

Aşadar, Mohamed El-Erian are dreptate, însă nici el nu ne propune vreo soluţie. De unde să începem? E de discutat.

Dincolo de aceste chestiuni concrete și urgente, mai există, însă, o dimensiune conexă, bifurcată, o problemă a cărei rezolvare trenează: oferta identitară a partidelor politice românești și capacitatea acestora de a administra neîncrederea.

În căutarea identității pierdute

Granița dintre deciziile pe care alegătorul le ia sub influența campaniei electorale și cele solidificate pe tot parcursul intervalului dintre scrutinele ectorale nu este deloc atât de apăsată pe cât pretind/speră oamenii politici. În literatura de specialitate se spune că, în genere, campaniile electorale sunt gândite pentru indeciși. Ei sunt principala țintă. Adevărat, însă nici măcar memoria alegătorului de ultimă sută de metri nu este într-atât de scurtă încât să nu identifice și câteva informații culese de pe perioada unui întreg mandat. Cu toate că au trecut mulți ani (i.e. 67) de când sociologul american Paul Lazarsfeld enunța principiul conform căruia „alegerile sunt decise de evenimentele derulate între scrutine și nu în timpul campaniilor electorale, exclusiv”, acesta rămâne, în continuare, la fel de valid (Paul F. Lazarsfeld, „The Election Is Over”, The Public Opinion Quarterly, 1944). Iată de ce oferta identitară şi capacitatea de a administra neîncrederea sunt cele două cărţi nejucate de către partidele politice româneşti. Niciuna dintre cele două chestiuni nu poate fi construită utilizând exclusiv „scheme de campanie”, ci au nevoie de viziuni&strategii bine definite şi de timp; foarte mult timp.

Din puctul de vedere al ofertei identitare, partidele politice româneşti au ajuns într-un dead end. Ideologic vorbind, asta se vede din modul în care partidele, coaliţiile, alianţele electorale etc. s-au compus şi recompus de-a lungul celor două decenii postcomuniste. Desigur, istoria Europei este plină de precedente. Sub ameninţarea comunismului, partidele de dreapta au creat coaliţii în cadrul parlamentelor naţionale, pentru a împiedica obţinerea majorităţii de către stânga. Apoi, când nazismul a început să semene a primejdie, schema se răstoarnă, iar partidele liberale şi stânga moderată se unesc cu stânga radicală pentru a evita ca majoritatea parlamentară să alunece în mâinile partidelor naţionaliste. În unele situaţii, logica a funcţionat, în altele nu. Dar asta este deja istorie.

Trecutul recent al României nu a cunoscut primejdii de asemenea proporţii, încât electoratul să înţeleagă şi să se mobilizeze în direcţia unei soluţii –anti ceva. Iar cel mai rău este că în România ideologiile partidelor politice – în măsura în care există ideologii – nu au în spate identităţi, ci doar scopuri determinate pe termen scurt. Extrem de simplu spus, ideologia – citită pe filieră non-marxistă – este simplificarea discursivă a unor seturi identitare, traduse în termeni de sisteme de credinţe şi valori. Ceva foarte asemănător cu ceea ce nemţii „Weltanschauung”, iar englezii numesc „outlooks”.

Am avut, oare, în acești ultimi 20+ de ani, de-a face cu ceva de acest tip din partea partidelor politice? Puțin probabil. Și nu, nu este o critică, ci o observație dublată de convingerea că dacă în viitor nu ne vom ocupa un pic și de chestiunea identitară riscăm să devenim o națiune de fantome, fără convingeri serioase și fără respect de sine.

Administrarea neîncrederii

Dincolo de vidul identitar, partidele politice vor mai avea de ținut în hățuri, atât în viitorul apropiat cât și în cel îndepărtat, un cal extrem de nărăvaș: neîncrederea socială. Se vorbește deja de multă vreme despre faptul că societățile contemporane sunt structural marcate de erodarea încrederii în sistemul democratic. Iar explicațiile sunt deopotrivă de natură științifică, sociologică și economică. Astfel, din punct de vedere științific, suntem cu toții locuitorii unei lumi în care avem de-a face, în mod sistematic, cu hazardul și cu o lipsă de securitate profundă, născută odată cu modernismul și acutizată de postmodernism.

Apoi, din punct de vedere sociologic, asistăm la o diminuare a încrederii în instiuțiile civice și politice; cetățenii au tot mai puțină încredere unii în alții pentru că se cunosc din ce în ce mai puțin, pentru că noțiunea de comunitate s-a diluat și pentru că influența riscului sistemic ne împinge, pe cei mai mulți dintre noi, la o retragere în spațiul privat. Evident, neîncrederea nu se manifestă doar pe orizontală, între membrii unei comunități, ci și pe verticală. Avem, aşadar, din ce în ce mai puțină încredere în și deschidere față de comunitate, dar şi față elite și, mai rău, faţă de instituțiile statului care se transformă din gestionarul legitim al violenţei în monstru însărcinat cu execuția lentă şi dureroară a cetăţenilor osândiți.

La toate acestea se mai adaugă însă şi o neîncredere influenţată de imposibilitatea previziunilor de natură economică. FMI, Banca Mondială şi, în general, sistemul implementat la Bretton Woods au început să îşi facă din ce în ce mai simţită impotenţa, într-o lume în care sistemul de interacţiuni şi interdependenţe este tot mai complex şi încâlcit.

Acestea sunt toate realităţi cu care partidele politice şi elitele politice, sui generis, trebuie să se confrunte, din consideraţie nu numai pentru ceea ce se cheamă bun simţ civic şi politic, ci şi pentru racordarea la realitatea înconjurătoare. Rămâne să vedem în ce măsură reprezentanţii partidelor politice româneşti îşi vor formula aceste dificultăţi şi în ce măsură dezbaterea electorală le va topi în conţinutul său. Cel mai probabil deloc. Vom rămâne, ca de obicei, prinşi într-un cerc închis şi vicios în care totul se rezumă la datul în cap cu dosare şi la discursuri patetice.