Ioan T.
Morar

Vă semnalez, din nou, o caricatură excepţională a lui Mardale pe tema subvenţiilor la căldură. E din Academia Caţavencu de mîine. [ citeste mai departe ]

Unul dintre prietenii mei buni locuieşte la Lugoj şi e pictor. Cînd am ajuns, acolo, ca dascăl de română, a fost cel care mi-a deschis larg uşa atelierului şi mi-a făcut singurătatea acelor ani mai suportabilă. De altfel, în atelierul lui a stat şi Mircea Nedelciu şi a scris romanul Tratament fabulatoriu. Constantin Răducan e un om generos, rezervat în prezenţele sale publice, dar care răspîndeşte lumină şi bunătate. O lumină pe care vă invit să o vedeţi în lucrările lui din acest atelier virtual. [ citeste mai departe ]

Să ne mai facem vreme pentru cele sufleteşti. Reiau, cel puţin pentru o seară, aceasta, obiceiul de a vă propune poezii ale unor autori dispăruţi. Revin la pasiunea mea pentru Virgil Mazilescu, un poet care a fost fericit de puţine ori şi nefericit tot timpul. Viaţa nu a fost foarte darnică în ceea ce-l priveşte, iar dragostea l-a strivit şi l-a nimicit. A murit cu zile, băgat în pămînt de o femeie care, astăzi, dă lecţii de moralitate. [ citeste mai departe ]

Vorba aceea, Aş da Chile de la mine! Pentru că vinul de azi, recomandat de Valentin Ceafalău, de la Vinul.ro, este unul care vine din Chile, e un Carmenere, vin emblamatic al acestei ţări sud-americane.

Carmenere Aromo Private Reserve 2007 (Maule Valley, Chile, 13,5% vol. alc., vin roşu sec)

Istoria soiului Carmenere seamana cu cea a Malbec-ului: soi obisnuit, aproape banal, in tara in care s-a nascut (Franţa) si transformat in „star” in cea adoptiva (Chile, respectiv Argentina). [ citeste mai departe ]

În anii aceştia destul de derutanţi, cel mai stenic sentiment pentru mine este acela că am prieteni. Că am cu cine să-mi petrec momente minunate, că am cu cine să-mi dezbat îndoielile, că nu sînt singur. Am prieteni buni, constanţi, în număr însemnat. Îi preţuiesc şi simt preţuirea lor.Prietenia este o formă a Binelui.

Sigur, uneori m-am înşelat şi am socotit prieteni nişte  oameni care  nu meritau nici un pic de atenţie, oameni falşi în relaţiile lor cu semenii, indivizi care s-au dovedit a fi dotaţi cu un singur motor sufletesc: ura. [ citeste mai departe ]

Cel care semnează acum Dorin Tudoran nu are nici o legătură cu Dorin Tudoran pe care l-am cunoscut şi cu care m-am considerat prieten. Acel Dorin Tudoran părea un om curat, avea nerv şi chiar un fel de jovialitate. Imaginea sa de dizident era vie şi duşmanii lui erau şi duşmanii noştri. L-am apărat cînd mi-a cerut-o şi am ajuns la un proces pe care l-am pierdut în mod dubios. Dosarul se judecă la Strasbourg unde voi cîştiga fărăprobleme. [ citeste mai departe ]

E vremea pentru vinul promis săptămînă de săptămînă. Ni-l prezintă, ca de obicei, Cezar Ioan, de la revista Vinul.ro.

Cabernet Sauvignon Chateau Golan, 2005
Un vin mai scump, saptamana asta: costa 150 lei si se gaseste la Comtesse du Barry (in Bucuresti sau prin comanda telefonica ori online). Acum, ca v-am prevenit ca nu e ieftin, trebuie sa va spun si ca face toti banii, dupa parerea mea. Altfel nu l-as fi recomandat. E vorba de un Cabernet Sauvignon Chateau Golan Reserve, 2005, din Israel. [ citeste mai departe ]

L-am cunoscut acum cîţiva ani buni, la New York, unde ne-a invitat, pe mine şi pe Ghighi Bejan, la el în redacţie, la New York Newsday. Am văzut, acolo, un om foarte respectat de colegi care-i pronuţau numele cu amuzantul accent americănesc. Poate că nu e tîrziu să-l respecte şi românii. E vorba de Viorel Florescu, un mare fotograf, cu care Eugen Istodor a făcut un interviu aici. Mai există şi fotografi care ne fac imagine bună în lume! [ citeste mai departe ]

Am aflat, cu întîrzîiere, că profesorul Virgil Nemoianu, unul dintre marii intelectuali români, profesor la Universitatea Catolică din Washigton, a fost decorat cu Ordinul Steaua României, în rang de Comandor. Se răsplăteşte, astfel, un spirit înalt, un cărturar autentic şi o conştiinţă autentică. Din păcate, Academia Română nu l-a considerat demn pe profesorul Nemoianu să intre între nemuritorii români. [ citeste mai departe ]

Am primit de la editura Humanitas un comunicat referitor la deconspirarea lui Oskar Pastior, un mare poet german, ca informator al Securităţii. Nu l-am cunoscut, aşteptam prezenţa lui la Tîrgul de carte de la Frankfurt, în 2006, unde am lansat Lindenfeld. Întîlnirea lui Oskar Pastior cu cititorii germani ar fi fost un moment de vîrf al Tîrgului. În locul lui a sosit trista veste că murise. Iar acum a sosit o altă veste, tristă şi ea: poetul a fost colaborator al securităţii. [ citeste mai departe ]