Citim mult, ascultăm mult, vedem mult. Pe net, la radio, la TV. Cărţi şi ziare din ce în ce mai rar, spre disperarea conservatorilor.

Citim legende vii, citim iluştri necunoscuţi, citim angajaţi ai unor companii celebre, citim şefi ai unor companii celebre, citim politicieni, citim sportivi, citim ingineri care îşi dau cu părerea în domenii care îi depăşesc (e cazul tău acum), citim moguli, citim cântăreţi, citim scriitori şi, de ce nu, programatori fiind, citim cod nedocumentat.

Tu, dragă colegă de la Pandora’s, citeşti biletul soţului sau prietenului care îţi spune că e plecat două zile în delegaţie.

Sunt oameni care spun ce gândesc, sunt oameni care spun ce sunt plătiţi să spună, sunt oameni care spun ce sunt manipulaţi să spună, sunt oameni care mint pur şi simplu din diverse motive, sunt oameni care vorbesc ca să se afle în treabă, sunt oameni de bună credinţă care spun ce gândesc dar aberează din naivitate.

Dar pe cine credem? Care sunt criteriile tale? Tu faci vreun efort să diferenţiezi categoriile de mai sus? Şi când faci împărţirea pe categorii împarţi autorii sau textele? Verifici vreodată argumentele sau te grăbeşti să dai verdictul că textul lui X e credibil sau incredibil? Citeşti regulat criticii celor pe care îi simpatizezi sau citeşti numai ce îţi convine? Sau dacă eşti blogger, le dai importanţă criticilor tăi?

Hai, vreau să vă văd, pe cine credeţi, pe cine nu şi de ce?

El ar trebui să iasă mai mult pe mesaje concrete, să iasă din discuţia dusă pe termeni generali.

Că Antonescu vorbește de dragul de a vorbi îi afectează numai pe liberalii care s-ar vrea reprezentați la putere, că în felul ăsta nu au nicio șansă să ajungă acolo.

Când însă Primul Ministru începe cu generalități eu mă sperii. De exemplu azi, în fața Președintelui:

Pentru anul 2010 măsurile pe care Guvernul le are în vedere sunt: cele prevăzute în acordul cu FMI, altele impuse de deciziile interne ale Guvernului. Este important să folosim oportunitatea fondurilor europene.

Mie îmi sună a bla-bla. Îmi pare rău, pentru asta a bătut drumul până la Cotroceni, să spună că lecția este cea povestită în manual?

Se laudă că “în 2010 avem o coborâre a cheltuielor cu salariile de la 9,4% la 8,7%”. Numai că această coborâre a fost făcută prin micșorarea salariilor, nu prin restructurări. Ideea era să mai reducă din personal (cu despăgubirile aferente) și să le mai mărească salariile celor care rămân sa fie mai eficienți. Așa i-a deprimat pe toți.

Mai spune “am intervenit cu câteva lucruri concrete care au limitat deficitul în 2009 la 7,3%”. Cum nu ni se explică ce măsuri concrete s-au luat (probabil unele impuse de deciziile interne ale Guvernului) eu mă întreb dacă nu cumva deficitul era mai mic dacă nu luau măsurile respective? Să ne arate și nouă o simulare, să vedem niște cifre, ne-am săturat de vorbe.

Domnul Boc s-a supărat pe televiziuni că îi prezintă denaturat activitatea. Să o prezinte direct Guvernul, dacă are ce. Nu de alta, dar văd că și președintele are nelămuriri, poate din cauză că ascultă mai mult televiziunile mogulilor decât consilierii.

Cam la asta se rezumă tot.

CCR are prea multă putere și nu răspunde în fața nimănui. Parlamentul ar trebui să se miște mai repede cu modificarea Constituției. Adică să înceapă cu schimbările pentru care există consens (adică să scăpăm de aberații ca cea de mai sus) și să facă o primă modificare numai cu ele. După aia mai vedem.

• Salariile bugetarilor (chiar ciuntite de sporuri cum sunt) întârzie, ceea ce mă face să mă aștept ca Boc, după ce a fost primul premier demis prin moțiune de cenzură, să fie și primul scos în șuturi din Palatul Victoria de o mulțime oarbă de furie. Apropo, la SPP s-au tăiat sporuri?
• Impozitul forfetar încă rulează fin. Domnu’ Boc, dacă tot ne luați banii haiducește, sunteți simpatic să plătiți măcar salariile din ei? Ce rahat pe băț faceți cu banii?
• Înțeleg că ăștia de se plimbă pe la TV în lanțuri nu au dat în cap nimănui, au făcut ceva matrapazlâcuri cu bani publici. E cineva interesat să recupereze banii ăia sau prin plimbarea domnilor în cătușe se rezolvă toată problema?
• Șoselele patriei au ieșit din iarnă foarte găurite și nu se grăbește nimeni să le repare. Nu au toate garanție 1000 de ani?

Prima parte: ideea proastă

Nu știu care este adevăratul scop al mișcării dar mie îmi suna a încă o modalitate penibilă de a stoarce bani. Pentru pașaportul copilului ai două opțiuni: 1. pașaport temporar, valabil un an, 212RON (include o taxă suplimentară de urgență obligatorie); 2. pașaport electronic, valabil 3 ani, 266 RON. Pentru cererea de pașaport trebuie să se prezinte ambii părinți cu copilul în brațe la ghișeu.

Partea a doua: implementarea dezastruoasă

Felul în care funcționează povestea asta e rețetă sigură de scandal:

În București cererile se fac într-o clădire pe străduța Nicolae Iorga, deci loc de parcare ioc. Te descurci cum poți și te rogi să mai găsești mașina acolo când te întorci. Te bazezi pe faptul că hingherii de mașini nu au loc să se desfășoare.

La locul faptei găsim, evident, coadă. Sunt două ghișee dedicate copiilor unde treaba merge foarte greu, între 15 minute și o oră de persoană, în funcție de cum are chef SISTEMUL să se blocheze. Și de obicei are chef de blocat.

Bun, acum vă dați seama ce atmosferă e într-o sală în care trebuie să stea copiii la coadă cu orele? Plânsete, țipete, nervi întinși. “Mami, hai acasă!”, “Tati, fac pipi!”, “Eu nu fac pipi aici că pute!” (chiar pute!!!). Sună telefoane: “Da, șefu, e coadă, s-a stricat SISTEMUL, vin imediat ce reușesc să-i fac poza… nu știu cât mai durează… da, trebuie să fim amândoi!”

Dincolo de ghișeu funcționarele au și ele nervii întinși la maxim: un calculator care se blochează non-stop (aka SISTEMUL), copii care urlă pe hol și bat nervoși în geam, părinți isterizați că trebuie să stea atât acolo și care vor explicații, HAOS!!! Le admir răbdarea și puterea de a le zâmbi copiilor.

Bun, după câteva ore de stat în condițiile astea să faceți voi un copil să stea frumos la poză, fără să se strâmbe, fără să plângă, fără să clipească.

Ce se poate face

Din start ideea de a duce copilul acolo să stea la coadă e foarte proastă. Dacă nu-i chip să se facă altfel ar fi o idee măcar să aibă un sistem de programări, să știi că te duci la ora X și nu mai stai la coada aia enormă. Dacă sugerez și un loc de joacă pentru copii cer prea mult?

Am făcut ceva săpături şi am găsit varianta oficială la Eurostat aici. Din păcate cele mai noi date pentru România se referă la anul 2007.

Pe scurt, măsurăm “Tax wedge on labour cost”. Eu le reproşam guvernanţilor că ne ascund acest indicator şi ne prezintă glorios cota unică de 16%, care arată mult mai bine la prima vedere.

Aşadar, angajatorii din România plăteau în 2007 conform datelor Eurostat 41.8% din bugetul alocat unui salariat statului. Această cifră este peste media europeană de 40.9% deci guvernările de dreapta din România sunt poveşti de adormit copii.

Revin cu lucrurile pe care aş vrea să le văd:

• prezentarea şi asumarea de către Guvern a cifrei actualizate
• o preocupare a guvernului de dreapta pentru micşorarea acestei cifre sau o explicaţie sinceră de ce nu se poate micşora
• un calcul pentru determinarea nivelului optim al acestei cifre astfel încât încasările statului să crească prin mărirea bazei de impozitare, implementarea acelui nivel şi urmărirea efectelor urmată de ajustări, totul transparent

Dacă Guvernul nu are chef de prostii din astea, avem un partid de dreapta şi prin opoziţie şi sincer aş prefera să-l văd preocupat mai degrabă de aşa ceva decât de persoana preşedintelui. Mai ales că înţeleg că şi-au propus să demonstreze că ei sunt de dreapta şi PDL nu.

Asta:

Povestea o găsiți aici. Ruina asta trezește sentimente puternice dar confuze, nu mă pricep să vă explic. Și pentru ei și pentru noi, vizitatorii nestrăini de bombardamente. E înfiorător, oricum.

Ei au decis să lase ruina așa cum e, să nu uite nimeni.

Scurt, că avem treabă: ne seacă domnul Boc când ne explică ce impozite mici avem noi și că sunt țări care au impozite mult mai mari.

Ca să vedem cum stăm, că prea ne ascundem după deget, am făcut așa:

1. Am luat calculul lui Skortzy de aici din care rezultă că impozitele sunt 45.5% din costurile cu salariul.

2. Am luat un Excel de la OECD care ne arată fix același indicator în mai multe țări din lume (ce-i drept, date din 2007).

3. Am adăugat și socoteala lui Skortzy pentru România.

4. Am desenat graficul de mai jos (click să-l vedeți mare). România e cu roșu, media statelor membre OECD e cu albastru.

Procent impozite din costuri salarizare - click pentru mărire

Vă plac impozitele noastre? Sunt mici? Dacă tot se constată după fiecare alegeri că românii au votat dreapta, de ce nu se face voia poporului să avem taxe sub medie?

Nu în ultimul rând aș vrea să văd statul obligat să afișeze acest impozit real așa cum sunt băncile obligate să afișeze DAE. Obligat prin lege!

Vedeţi voi, în înţelepciuniea lor romanii au pus pâinea prima chiar şi în această expresie peiorativă folosită pentru a reproşa lipsa de interes a politicienilor pentru problemele mai complexe.

Revenind la zilele şi meleagurile noastre, situaţia e puţin mai complicată dar mult mai gravă. Ni se servesc probleme aparent complexe şi importante pe post de circ şi se uită de pâine.

Fostul partid dictatorial a ţinut alegeri democratice şi îi reproşează partidului care a fost votat pentru că e democratic şi a ajuns la putere cu ajutorul dezertorilor din fostul partid dictatorial că e, aţi ghicit, dictatorial. Partidul care a luptat mereu împotriva dictatorilor tocmai şi-a ales un dictator preşedinte pentru a lupta democratic împotriva dictatorilor din celelalte partide.

Preşedintele dictatorial al partidului democratic şi preşedintele democratic al partidului dictatorial se luptă pentru titlul de lider al opoziţiei. Preşedintele ăl mare, al tuturor românilor, care deşi acuzat de apucături dictatoriale a demonstrat în alegeri că e mai bun decât ceilalţi încearcă la TV să demonstreze că ei mai bun ca ei. În vorbe, în replici acide, în replici şucare, în tratate, în ce vrea el.

Interesant, nu? Complex, subiecte importante, vorbim de dictatori, de democraţie, de Constituţie. Aiurea, circ!

Totuşi, nu am uitat ceva? A, da, pâinea!

Avem nişte probleme pe care le ştim toţi şi recunoaştem că trebuie să le rezolvăm: economie, educaţie, sănătate, transporturi. Au cele trei mari partide câte trei soluţii diferite pentru aceste domenii? NU! Are rost să vorbim de blocaj instituţional pe soluţiile la aceste probleme? NU, blocajul instituţional e pe împărţit ciolanul.

Dacă partidele tot nu au soluţii diferite pentru aceste probleme mă gândesc că i-am putea forţa cumva să le rezolve prin consens, mai ales că de fapt pe ei nu-i interesează. Să lucreze împreună sub presiunea societăţii civile pentru a rezolva probleme punctuale. Cum e asta. Sau asta. Sau asta. Adică pâinea. Şi să le rămână lor circul cu împărţitul ciolanului.

Deci, băi societate civilă, ne mişcăm mai cu talent?

La PNL pe site nu scrie nimic. Mă întreb de ce-l mai țin, ei chiar cred că sunt oameni care intră zilnic pe www.pnl.ro să vadă poze cu Antonescu?

Așa-mi place PNL-ul lui Crin, democratic și deschis spre societatea civilă, cum nu vă imaginați…

Cum ar veni, un fel de exemplu pentru noi ăștia tineri și fără minte. Exemplu de moralitate și prestanță și cumpătare și diplomație și diverse alte virtuți.

Și noi ar trebui să fim respectuoși cu ei nu datorită vârstei lor biologice sau părului alb sau lipsei părului ci tocmai datorită acestor virtuți, nu?

Acestea fiind spuse și având în vedere circul de azi din Senatul României, voi, comentatorii mei care le știți pe toate, credeți că dacă le-aș spune acum tuturor senatorilor români “SICTIR, BĂI, JIGODIILOR!” ar fi o impertinență din partea unui tânăr ca mine?

În primul rând, felicitări Cristi pentru campania #NouaPolitica și mulțumiri PNL pentru deschiderea către bloggeri. Tot la capitolul ăsta, mulțumiri HotNews pentru priză (am blogat până am rămas fără baterie la mobil) și Oana Portase pentru ciocolată Nu în ultimul rând, vreau să vă recomand CoverItLive pentru live blogging.

Primul lucru care m-a impresionat a fost că discuțiile dintre delegați chiar erau despre democrație, libertate, doctrine și alte lucruri din astea la care avem impresia că politicienii nu se gândesc. O bilă albă pentru PNL aici.

Congresul a fost o formalitate, lucrurile erau deja stabilite și cunoscute. Dar asta nu prin cine știe ce joc de culise, pur și simplu (și asta nu înțeleg nici bătut) marea majoritate a liberalilor au încredere oarbă în Crin și sunt convinși că el a ridicat scorul partidului și îl va duce mai departe și mai sus. Așa că au cedat șantajului lui Crin “liste sau nu candidez”.

Am văzut mulți dezamăgiți de sistemul de liste propus, mai ales că la un vot uninominal ar fi ieșit aceiași oameni, Crin chiar având o listă beton. În aceste condiții, sistemul de liste a fost o pată neagră care nu era necesară în niciun fel.

Orban cu voinicii lui au candidat pentru a apăra ideea de democrație în partid cu orice risc (unii candidați din lista lui Orban se așteaptă la represalii) și în felul ăsta congresul nu a arătat ca unul PCR cu un singur candidat și un singur curent de opinie. Eu îi felicit pentru această atitudine.

Deși sala era obosită și plictisită în a doua zi de congres, am putut observa din intensitatea aplauzelor trei personalități care se bucură de un respect deosebit în PNL: Călin Popescu-Tăriceanu, Andrei Marga și Mircea Diaconu. Și apropo de Tăriceanu și marea întrebare de ce nu mai candidează, vorbește lumea că fără Bogdan Olteanu a rămas fără mâini și picioare.

Un lucru urât pe care l-am văzut la congres: deși face eforturi enorme pentru a se prezenta la congres Mircea Ionescu-Quitus e tratat cu o lipsă de respect strigătoare la cer. În timpul votului și numărătorii a stat cred ore în șir singur la prezidiu. Se ducea câte un delegat din când în când să facă o poză. Iar la sfârșit a trebuit să se roage cam un sfert de oră de candidați să lase presa și să vină să comunice congresului rezultatele. Eu dacă aș fi Antonescu sau Orban aș intra în pământ de rușine dacă seniorul ar fi nevoit să-mi facă observație de la obraz. Același lucru e valabil pentru cei care erau invitați să ia cuvântul și ei erau pe hol cu televiziunile grămadă.

Domnul Cornea de la FSLI a simțit nevoia să trateze liberalii cu lingușeli: “Vă urez să ajungeţi cât mai repede la guvernare. [...] Vă asigur că noi, cei din învăţământ, vom şti cu cine să votăm în 2012“. Un delegat a reacționat ca pentru el: “Du-te bă dracu că voi nu ne-ați votat niciodată!”

Prezentarea moțiunii lui Antonescu a fost un moment penibil. A durat enorm de mult să citească un text lung pe care îl avea oricum toată lumea, așa că sala a rămas goală, toată lumea era pe hol la mâncat și fumat. S-au întors toți la discursul lui Orban să vadă ce are de spus, dar s-au liniștit când au văzut că nu are nimic.

Din cauza lungimii textului, majoritatea au pierdut esența moțiunii lui Antonescu: sinteza doctrinară. Adică PNL va deveni un fel de PDL, cu curente liberale, conservatoare și creștin-democrate și cu un șef autoritar. Diferența față de PDL mi-a scăpat, probabil tot datorită lungimii textului. Probabil peneliștii sunt mai frumoși și mai deștepți.

Conculzia congresului e că Antonescu și-a asumat 100% obiectivul de a duce partidul peste 30% și la guvernare și va plăti cu funcția dacă nu reușește. Nu-mi dau seama care e răspunderea celor de lângă el, probabil e zero.

Eu m-am însurat la 24 de ani și la 26 aveam deja doi copii. Prin măiestria mea inginerească am reușit să fac gemeni. Ați vrea să vă spun dacă e bine ce-am făcut? Nu știu. Nu știu cum ar fi evoluat viața mea dacă luam alte decizii. Ce-i aia bine? Eu mă simt bine în pielea mea acum și cu asta, basta!

Pe la 23 de ani aveam milioane de argumente să nu mă însor. Mi-aduc aminte că-i explicam doct mamei că nu mă voi însura niciodată. Că vreau să fiu liber, că o hârtie nu valorează nimic, că eu, prin educația mea de inginer, judec totul la rece și iau decizii în consecință și căsătoria nu se justifică, decât poate după 40 de ani, când voi fi devenit un bărbat responsabil.

După nici jumătate de an, eu, cel mai calculat om din lume, am decis să mă însor, fără niciun fel de argument. Pur și simplu așa am simțit eu atunci. În mațe, cum zic americanii.

Vă dați seama ce discuții la bere au urmat cu prietenii mei? Cum să te însori la 24 de ani? Uite-așa, jmaf! Am încercat de zeci de ori să argumentez și îmi dădeam seama că aberez cu grație, că nu am nicio explicație logică. Pur și simplu așa mi-a venit mie, să mă însor, cam cum le vine femeilor, complet inexplicabil.

Am auzit sute de povești despre căsătorie și niciuna nu seamănă cu a mea și nu seamănă nici între ele. Am citit rețete de succes pe care dacă le aplicam eram acum neînsurat sau divorțat.

Când vine vorba de însurătoare și de făcut copii, nu există rețete. E vorba de chimia dintre oameni, de energii, de destin, de personalitățile oamenilor și felurile nebănuite în care interacționează, lucruri pe lângă care până și flacăra violet devine ușor de înțeles. Eu am renunțat să încerc să-mi explic. Este una din întrebările la care se răspunde cu 42.

Există un singur fel de căsătorie perfect explicabilă logic: cea din interes (și chiar și asta poate degenera în lucruri de neînțeles). Restul sunt povești unice, inexplicabile.

PS. Peste două săptămâni las copiii la bunici și îmi duc nevasta la Belgrad, la concert Rammstein. Spun asta pentru că în capul unora oamenii însurați sunt serioși și responsabili și nu mai fac din astea.

Asta vă face pe voi părinţii noştri.

Aşa inteligenţi cum suntem, ne-am prins că nu sunteţi sfinţi, că aveţi orgoliile voastre, interesele voastre, simpatiile şi antipatiile voastre, ambiţiile voastre, ca tot omul. Dar na, sunteţi ai noştri.

Din diverse motive lumeşti aţi decis să divorţaţi. Nu ne pică bine dar asta e, suntem inteligenţi, ştim că se mai întâmplă şi din astea între oameni mari.

Dacă simţiţi că avem nevoie de explicaţii ne jigniţi inteligenţa. Nu încercaţi să ne faceţi să ţinem cu unul sau cu altul, noi vă iubim pe toţi la fel. Şi ştim bine că lumea asta nu e împărţită clar în oameni buni şi oameni răi.

Mai ştim că prietenii vechi ştiu multe mizerii unii despre alţii, de obicei pentru că le-au făcut împreună. Nu vrem să le ştim, păstraţi-le pentru voi, vă rugăm! Educaţia pe care ne-aţi dat-o ne spune că între prieteni aşa ceva nu se face, nici atunci când drumurile prietenilor se despart.

V-aţi petrecut atâţia ani din viaţă râzând de politicienii care azi sunt prieteni, mâine duşmani. Nu fiţi la fel!

Doamnelor şi domnilor Caţavenci, divorţaţi, dar nu ne băgaţi pe noi la mijloc! Noi, copiii voştri, nu vrem să vedem asta.

Înainte de congresul PSD v-am avertizat să fiți atenți la Victor Ponta și am avut dreptate (ego++).

L-am văzut aseară pe Orban la TV vorbind despre candidatura sa la șefia PNL. L-am văzut de prea multe ori și pe Crin sigur pe el, plin de el, convins că va câștiga președinția în condițiile lui pentru că el e salvatorul PNL. Știu însă prea mulți oameni, atât din partid cât și din afara lui (inclusiv eu), care au alte păreri: resping atât sistemul pe liste cât și ideea că Antonescu a ridicat partidul.

Am impresia că în afara unui cerc restrâns din conducere, baza partidului vrea vot uninominal. Și sunt convins că Orban a fost și a vorbit cu toți. Și dacă acum candidează înseamnă că are și susținere.

Lui Crin îi fuge partidul de sub picioare cum îi fugea și lui Geaonă înainte de congresul PSD, în liniște, în organizații, nu la TV. Vă aduceți aminte că Geoană era dat și se credea câștigător sigur?

P.S. Încă nu am văzut vreo explicație cum fac ei modificarea de statut și congres după noul statut a doua zi fără să riște desființarea (situație explicată de Sorin Tudor). Au vorbit la Tribunal și au primit garanția că li se va examina modificarea statutului vineri seara?

• avem din ce în ce mai multe bloguri politice
• blogurile politice au din ce în ce mai multă influență în online
• din ce în ce mai multă lume este online
• blogerii politici nu primesc de obicei informația “la prima mână” și ajung uneori să comenteze informații denaturate

Cristian Andrei de la Agenția de Rating Politic lansează o provocare: Invitați bloggerii la evenimentele politice!

Pe scurt, rețeta propusă de Cristi:

• anunțați că primiți bloggeri la un eveniment
• anunțați câte locuri sunt disponibile (dacă nu vreți să aglomerați zona)
• dați o adresă de mail unde se pot înscrie
• la locul faptei organizați un mic punct de primire și un E-Desk pentru aceștia cu facilități internet
• dați-le un badge de E-Journalist sau, simplu, “blogger”

Avantajul mare e posibilitatea comunicării directe, nedistorsionate. În plus, oamenii au tendința de a fi mai înțelegători unii cu alții după ce au mâncat o măslină împreună în offline.

Dincolo de propunerile lui Cristi, mai am și eu un of și acesta e un prilej bun să-l spun: oameni buni, mulți bloggeri fac asta din pasiune și au alte ocupații principale, adică se duc și ei la serviciu ca tot omul. Nu mai faceți evenimente miercuri de la ora 12:30! Puneți-le în week-end sau seara!

Câțiva oameni de bine s-au gândit să pună în fapt acest lucru.

Cu o medie de vârstă de 100 de ani și cu condiții necesare pentru obținerea calității de membru apartenența la fostul partid comunist și teancul de dosare la DNA, tranformarea grupului independenților în partid politic este suflul proaspăt pe care îl așteptam.

Voi vota și voi promova acest partid, convins fiind că deciziile pentru viitorul meu și al copiilor mei trebuie să le ia pensionarii comuniști, cu imensa lor experiență în construirea statului socialist multilateral dezvoltat.

Mă bucur că Președintele României a recunoscut și a recompensat valoarea acestor oameni prin invitarea lor la guvernare. Ca întotdeauna, cel mai iubit fiu al poporului mi-a citit gândurile. În geniul său, a intuit că în 2004 am stat trei ore la coadă în frig la vot pentru ca acum să fie aduși la putere experimentații pensionari comuniști.

Serios vorbind, indiferent ce opțiune politică aveți acum, e vreunul dintre voi care ar vota partidul ăsta sau care înțelege rațiunea lui de a exista?

Eu era cât pe ce să intru în depresie când a ieșit Oprescu primar, principalul motiv fiind că șoseaua mea tocmai urma la modernizare și eram absolut convins că doctorul va opri tot. Îmi era frică de un primar habarnist pe care îl credeam incapabil și dezinteresat.

Mi-am schimbat un pic părerea între timp. Bine, încă mai cred că atât Blaga cât și Orban erau soluții mai bune. Dar se putea și mult mai rău. Oprescu și-a dat interesul, a încercat să rezolve probleme. A și reușit în oarecare măsură, pentru că e un om care știe cum funcționează sistemul.

Nu sunt de acord cu virulența cu care este atacat pe tema “operațiunii gropaniada”. Mie chiar mi se pare OK ce face. Mulți alți primari ar fi zis că nu are rost să astupi gropile din moment ce peste câteva săptămâni urmează oricum să fie schimbat tot stratul de uzură. ĂSTA a zis – Hai mă să astupăm gropile din Paștele mă-sii repede, că-si rup ĂȘTIA mașinile și mă înjură.

Voi ce vă așteptați? Că în discuțiile private Oprescu ne numește “stimabilii cetățeni ai Bucureștiului”? Sau că face lucruri din frică de Dumnezeu sau simțul datoriei și nu de gura lumii? Chiar nu apreciați faptul că face lucruri de gura presei? Mai știți când îl căutați disperați pe Videanu și el era la Dubai? ĂSTA mișcă ceva, îi cheamă pe asfaltatori, pe gunoieri, pe deszăpezitori la el, îi înjură, îi amenință, se pune bine cu ei, le mai promite un contract, MIȘCĂ CEVA! Azi dimineață chiar am văzut câteva gropi umplute.

Pe bune acum, aveți o alternativă realistă? Ce trebuia să facă?

Pornind de la premisa de mai sus putem interpreta ieșirea lui Ion Iliescu de azi ca un semnal disperat către teritoriu că trebuie să se voteze anti-Geoană. Lucrurile sunt departe de a fi aranjate și aglomerarea evenimentelor și anunțurilor pe ultima sută de metri demonstrează acest lucru. Până joi vor fi clare taberele combatante. Deocamdată încă oamenii sunt bulversați, așteaptă semnale și poziționări clare, mai ales în condițiile în care mulți din cei care și-au anunțat candidatura la centru au omis să viziteze filialele din țară.

Semnalul care vine spre PSD din toate părțile este că în frunte cu Geoană partidul se duce spre pieire (ceea ce oricum Iliescu a zis de la ultimul congres). Problema membrilor este că nu-i cred nici pe ceilalți candidați în stare să salveze partidul și nici nu prea au chef de reforme care să le strice micile înțelegeri locale pentru un viitor nesigur.

Acum Adrian Năstase și Ion Iliescu sunt două voci cu credibilitate din interior care trag același semnal – jos gașca lui Geoană! Dacă vor decide să susțină amândoi aceeași echipă președintele de o noapte poate avea probleme mari. Chiar dacă îl vor susține pe Victor Ponta, care este perceput ca fiind necopt.

Eu unul sunt foarte încântat de acest serviciu. Spuneam ieri pe Twitter că e mult mai mult decât pare la prima vedere și încerc acum să mă explic.

Google abordează rețelele sociale diferit față de ceilalți jucători. Dacă majoritatea întâi și-au construit rețelele de prieteni și apoi au adăugat treptat aplicații și funcționalități, Google face invers. Ei oricum au o paletă largă de aplicații web și urmează acum să construiască rețelele de prieteni.

Google a făcut pași în această direcție în ultimii ani fără a-i mediatiza prea mult, cei mai importanți fiind Google Profiles și OpenSocial, iar acum au fundații solide pe care să construiască o rețea socială de proporții.

Ce le lipsea până acum era o modalitate ușoară pentru utilizator de a-și găsi prietenii. Și după ce m-am jucat puțin cu el mi-am dat seama că Buzz exact asta face. Prin sistemul de follow împrumutat de la Twitter și cel de sugestii de prieteni cu care suntem obișnuiți de la Facebook ne vom popula rapid listele de prieteni pe Google.

Ei, aici e partea interesantă. Buzz e construit pe platforma OpenSocial. Și aproape toate celelalte servicii Google sunt integrate cu OpenSocial. Așa că în momentul în care ne construim o listă de prieteni putem colabora cu ei ușor din toate aplicațiile Google: poze, video, email, chat, telefonie, bloguri, hărți, office, feed reader, grupuri, proiecte open source, cam orice vrem pe net. Nu mai zic de căutare, unde ți se pot personaliza rezultatele și în funcție de căutările celorlalți prieteni. Sau de publicitate, unde ai putea să faci o rețea de site-uri prietene care să poată fi targetată de advertiseri. Evident, asta înseamnă că vom folosi mai multe aplicații de la ei.

În concluzie, nu trebuie să-ți dorești să te înscrii în rețeaua socială a Google pentru că dacă folosești cel puțin o aplicație ești deja acolo. Iar Buzz e un mare pas spre această integrare a tuturor serviciilor Google.

În primul rând trebuie să spun că mi se pare o glumă tristă. Pentru că Biserica, sfinţii, preşedintele şi mai ales combinaţia lor nu ar trebui să fie subiect de glumă. Dar sunt şi probabil toţi îşi merită soarta.

Mai trebuie să spun că obsesia asta pentru persoana lui Traian Băsescu nu ne duce nicăieri, ar trebui să o lăsăm mai moale şi să ne vedem de alte lucruri mai constructive.

Dar cum jocu-i joc iar pe mogul eu l-am spurcat la păcatul cibernetic al lepşei, mergem mai departe.

Iau de bune condiţiile de sanctificare pe care le-am găsit aici şi încerc să argumentez.

1. Ortodoxia neîndoielnică

Păi nu botează el păgânii?

2. Moartea martirică pentru dreapta credinţă

Mda, aici avem o problemă, înţeleg că nu putem avea sfinţi în viaţă. Dar dacă interpretăm metaforic această condiţie, suspendarea din mandatul trecut l-ar putea califica.

3. Înfruntarea de suplicii pentru mărturisirea dreptei credinţe

Mai ştiţi ce i-a sărit toată lumea în cap când s-a dat în fapt că ţine cu Steaua când a fost cu Jiji la şpriţ? Sau când frate-său i-a botezat nepoata domnului Mondial?

4. Puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase

Băi, omul şi-a făcut biserică în curte! Aia cu morala e posibil să fie greşeală de traducere.

5. Puterea de a săvârşi minuni în viaţă şi după moarte

Iar cu moartea? Tot metaforic interpretând, Băse ar fi în stare să iasă preşedinte şi când nu candidează, prin voturile morţilor. Deci trebuie să mai aşteptăm pentru confirmare.

6. Puterea de a apăra eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă

Are putere să facă ce vrea el. Nu zice să şi facă ceva.

Concluzie

Vedeţi cât le-am tras de păr? Băse is overrated!

Sunt ca deschisul uşii. A, aici e uşă, deschidem, mergem mai departe. Ăsta e articolul cu încă trei bolnavi de gripă porcină, mark as read, mergem mai departe. Un parlamentar PSD şi unul PNL au trecut la grupul independenţilor, mark as read, mergem mai departe.

Cum astăzi nu s-a întâmplat nimic spectaculos zic să vorbim niţel de grupul ăsta al independenţilor.

Dacă tot umblăm la legea electorală, propun ca atunci când un parlamentar îşi pierde calitatea de membru al partidului din partea căruia a candidat (fie demisionând, fie fiind demis) să-şi piardă şi calitatea de parlamentar şi să se organizeze alegeri în colegiul lui. Omul să aibă dreptul să candideze şi să decidă alegătorii dacă mai rămâne parlamentar sau nu, dacă au votat omul sau partidul.

Eu unul, ca alegător, mă simt hoţit de dezertările astea. Sunt sigur că şi partidele care au băgat bani în campaniile respectivilor se simt hoţite.

Nu mai fac apel la bun simţ. Nici la al inşilor care pleacă nici la al cel al inşilor care-i primesc. Vreau să văd o lege. Se găseşte un parlamentar să susţină acest mărunţiş printre marile probleme ale naţiunii, Mickey Mouse, marea conferinţă internaţională din Tailanda şi declaraţiile de interese ale ziariştilor?

Circa 45.000 de funcţionari publici au intrat, astăzi, în grevă de avertisment. A fost prima acţiune de protest anunţată de sindicate, nemulţumite de tăierile de posturi, dar şi de scăderea veniturilor.

Realitatea.NET

Răspunsul ministrului Vlădescu:

Nu avem posibilitatea să mărim salariile.

Realitatea.NET

Cam așa ne tratează Guvernul, de parcă ne-ar fi câștigat la loz în plic. Fac o mizerie, cresc un impozit, inventează un impozit nou, scad un venit. Dau asigurări că nimeni nu va fi afectat, apoi nuanțează și zic că nu scade salariul (deși omului îi scade venitul simțitor) sau că cei care au închis prăvăliile din cauza impozitelor lor erau oricum evazioniști.

Tu-i întrebi de ceva concret, ei o dau în diverse și ajung până la urmă inevitabil să vorbească de reforma statului, ideal pentru care trebuie să strângem toți cureaua.

Citatele de mai sus sunt un nou exemplu.

Sincer când a fost adus Andrei Gheorghe la finanțe mă așteptam să scăpăm de genul ăsta de mizerii. Măcar să fi avut sânge să fi ieșit să zică “Nu mai avem bă bani, i-am aruncat pe toți în cristelniță, sunteți cei mai proști jucători, vă scădem salariile. La revedere, drum bun!”

STOP!

Dilema asta sună cunoscut, nu? Avem cam aceeaşi situaţie în Parlament? Avem!

PNL nu vrea vot uninominal pur pentru alegerea parlamentarilor. Au ei o presimţire că ar risca să nu mai intre în Parlament aşa, deci vor un sistem care să asigure reprezentativitate cu riscul de a îngreuna activitatea Parlamentului.

Aici fac o paranteză şi spun că e posibil ca un vot uninominal pur (mai ales în două tururi, dar chiar şi cu primul clasat câştigător) să-i forţeze să prezinte candidaţi de o calitate mai bună şi în final să le aducă nu pieirea ci un scor decent şi parlamentari mai buni.

Exerciţiu de ipocrizie acum. Ce vor face în ograda lor? Vor merge pe liste pentru a da o direcţie clară partidului cu riscul de a lăsa câteva bisericuţe fără microfon sau vor asigura reprezentativitate cu riscul de a avea şedinţe mai lungi şi mai încinse?

Mogulul meu s-a născut în locul potrivit, în Belgia. În partea “bună” a Belgiei, în Flandra (eh, au și ei micile lor răutăți). Vine cam o dată pe an la București să bea o bere belgiană cu noi.

În fiecare an vede lucruri noi, lucruri schimbate în bine, lucruri pe care noi le uităm de multe ori. Și îmi spunea exact ce zice Dan Voiculescu: avem o viață extraordinară pentru că trebuie să construim totul din nimic, avem atâtea lucruri de schimbat, de făcut, atâtea oportunități. Și vedem rezultatele destul de repede, ceea ce ne motivează să facem și mai mult.

De prea multe ori ne plângem că nu am primit mai mult de-a gata, dar ne înșelăm. Nu cred că asta ne-ar fi făcut mai fericiți. Aici mă gândeam să pun un citat pe post de argument. Dar nu mă pot hotărî, așa că vă dau toată lista.

The boss îmi spunea exact așa: “Lars, you’re part of the generation that builds the new Romania. It must feel great!”

Îi atrag atenția că în lupta pentru apărarea imaginii femeilor la TV a ratat:

• spotul cu fetele care intră cu sania în omul de zăpadă, în care se insinuează că femeile nu sunt în stare să conducă o sanie
• spotul în care un tip găsește mașina plină de zăpadă și cheamă fetele să o curețe
• spoturile cu mămici care recomandă detergenți, medicamente și iaurturi pentru copii; tații trebuie implicați mai mult în creșterea copiilor
• reclamele la bere; astea ar trebui interzise toate, chiar și cele care nu mai rulează, retroactiv (o mai știți pe cea cu “Alo, televiziunea, avem treabă!”)
• asistentele
• blondele lui Dan Negru
• spotul în care o doamnă nu face mai nimic toată ziua
• spotul în care un domn consumator simulează un cutremur să-i sară nevasta pe geam

Odată pornită, cenzura poate fi dusă foarte departe. De aceea mă gândesc că ar fi bine să ne ferim de ea.

Chiar așa am ajuns? Cenzurăm glumele din reclame?

Dacă parlamentarii vor să facă ceva pentru femei îi invit să se gândească mai degrabă la cele care deszăpezesc stațiile de autobuz cu lopata. De glumițele cu silicoane ne ferim și singuri.

Mai jos găsiți comunicatul de la primărie, detalii referitoare la acest demers și la manifestările de 24 ianuarie de la Iași găsiți aici și aici, petiția o puteți semna aici.

România s-a născut la Iaşi!

Iaşul a jucat rolul cel mai important în Unirea Principatelor Române, având caracterul de oraş iniţiator al acesteia şi făcând primul pas prin alegerea în unanimitate în ianuarie 1859 a liderului unionist Alexandru Ioan Cuza.

Astfel putem spune că România s-a născut la Iaşi!

Ziua de 24 ianuarie trebuie să devină sărbătoare naţională legală, pentru a marca importanţa sa deosebită şi rolul decisiv pe care l-au jucat Iaşul şi Moldova în istoria României.

“Iniţiativa se bucură de susţinerea Academiei Române – filiala Iaşi, precum şi a tuturor universităţilor ieşene. Am discutat personal cu academicianul Viorel Barbu şi cu rectorii universităţilor şi toţi sunt încântaţi de acest proiect. Este privilegiul meu ca cetăţean şi obligaţia mea ca primar al acestui oraş minunat să lupt pentru recunoaşterea legală, publică şi oficială de către statul român a acestui moment istoric semnificativ. Avem şi susţinerea primarilor din Zona Metropolitană Iaşi. Vom merge pe două direcţii pentru atingerea acestui obiectiv – pe cale parlamentară, printr-o iniţiativă legislativă, şi prin strângerea de semnături de susţinere de la cetăţeni. Nota de fundamentare şi expunerea de motive pentru această iniţiativă vor fi citite public pe 24 ianuarie 2010”, a spus primarul Iaşului Gheorghe Nichita.

Curajul şi voinţa unei naţiuni nu au contat niciodată mai mult ca pe 24 ianuarie 1859. Hotărârea ieşenilor ca Alexandru Ioan Cuza să devină domn, a devenit voinţa unui popor.

Sacrificându-şi capitala, moldovenii au dat românilor o ţară. Au adus bucurie şi speranţă în inimile românilor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina aflaţi încă la acea vreme sub stăpânire străină. Alături de fraţii lor munteni au dat românilor un singur domnitor, au dat românilor un nou destin, de popor unitar, care să ia frâiele istoriei în propriile mâini şi să facă mai apoi paşii fireşti spre Independenţă şi spre Marea Unire.

Semnarea acestui manifest vă aduce alături de cei care doresc recunoaşterea publică oficială şi legală a unui adevăr istoric de netăgăduit: România s-a născut la Iaşi !

De aceea, propunem ca 24 ianuarie sa devina Sărbătoare naţională legală a României !

Dacă sunteți de acord, semnați aici: http://www.petitieonline.ro/petitie-p25825051.html

Va mulțumim!

Primăria Municipiului Iași

Ni se spune că trebuie să formăm competenţe şi că nu mai trebuie să turnăm informaţii în învăţăcei. Că se stresează sărăcuţii, că le e ghiozdănelul prea greu şi degeaba, când se angajează (sau încearcă) nu ştiu să facă nimic.

<paranteză>Am mai scris despre asta acum vreo 10 ani în revista Generaţia Dreptei din postura de membru de partid. Eu am scris, şefu’ nu ştiu dacă a citit dar a ajuns până la urmă parlamentar. După ce peripeţii şi susţinut de care (alt) partid e o poveste întreagă.</paranteză>

Domnul Boc se declară învins de manualele de clasa a şaptea. O fi vina lui sau a manualelor? Voi cum staţi? Vă înving? Să ştim ce ar trebui schimbat, premierul sau manualele.

Dragul meu comentator Yorga mă provoacă aici la o discuţie despre fizica cuantică. M-am simţit cam prost că nu i-am putut intra în joc. Fizica cuantică e competenţă?

L-a întrebat un coleg odată pe profesorul Răbâncă la ce ne trebuie atâtea teoreme şi demonstraţii de analiză matematică. El a răspuns aşa: “Bă, voi când aţi ajuns la litera C l-aţi întrebat pe învăţător la ce vă trebuie să învăţaţi tot alfabetul?”. Mi-a trebuit analiza mai târziu la cursul de fizică cuantică.

Am făcut în şcoală algebră vreo câţiva ani. Am înţeles-o abia după ce m-am angajat şi am lucrat la primul proiect cu grafică 3D. În două săptămâni. Şi cam la fel cu statistica.

Ştiţi ce? Copiii absorb informaţii ca bureţii. Şi oricum alte treburi nu prea au (pe aici ar trebui să mai umble puţin statul, eu a trebuit să muncesc în facultate şi am cam ratat cursurile de fizică cuantică). Le trebuie teorie, informaţii, să audă de cât mai multe lucruri, să-şi formateze creierul. Competenţele serioase se pot dobândi numai având o bază teoretică solidă. Altfel ne umplem de programatori PHP şi şoferi profesionişti pe cutii automate.

E adevărat că şcolile noastre nu formează competenţe. Dar problema nu e că avem prea multă teorie în manuale. Problema e că avem prea puţină practică. Mai multă practică ar face şi teoria să se fixeze mai bine. Dar să lăsăm teoria la locul ei! Cu o bază teoretică se deprinde competenţa destul de repede şi posibilităţile de adaptare sunt mai mari. Invers nu merge.

Mi-am tăiat puțin elanul și mi-am adus aminte de două lucruri care ne-ar putea pune puțin pe gânduri. Să clarificăm întâi un lucru: eu sunt un tip extrem de sceptic în legătură cu lucrurile astea. Dar a fi sceptic nu înseamnă a fi ignorant.

Pe rând: voi ați auzit de deochi? Ați fost vreodată deocheați? V-ați revenit miraculos după un descânt? Știți oameni care reușesc constant să le inducă altora (mai ales copiilor) stări ciudate, de obicei fără voia lor? Știți că deochiul e întâlnit prin toată lumea într-o formă sau alta? Sunteți siguri că nu există așa ceva sau credeți că nu e exclus dar sunteți sceptici atâta timp cât nu aveți explicații științifice? Dar dacă alții au?

Al doilea lucru: în facultate la cursul de științe cognitive ne jucam cu brain machines. Creierului uman îi poate fi indusă o anumită stare prin stimuli externi. Sunt mașini care fac asta. Puteți să cumpărați și să vă convingeți, dacă nu cumva vă e puțin frică să vă legați la așa ceva. Ce nu s-a dovedit e dacă sau cum reușesc și oamenii lucrurile astea. Sau poate nici nu e nevoie, mașinile sunt suficiente.

Deci cum e? Avem date să respingem teoria atacurilor energetice, să o demnstrăm adevărată sau o lăsăm în zona gri, unde poate fi sau nu, dar în niciun caz nu putem râde de cei care cred în așa ceva?

Și pentru ca regula să fie confirmată trebuie să îi aplicăm și niște excepții. Adică dacă ești prea sărac și aplicând cota unică iese prea puțin ți se aplică un impozit minim. Iar dacă ești mai bogat urmează să ți se aplice o taxă de solidaritate pe model francez. Cota unică rămâne ca principiu, dar îi aplicăm două mici excepții care practic o desființează.

O paralelă: regula e că eu nu-mi înșel nevasta dar în mod excepțional mai trec pe la vecina de la doi și pe la cea de la șapte. Dar atât, regula e că nu.

Prea des aud că bogații trebuie să plătească impozite mai mari. Plătesc oricum! Același procent din mai mult înseamnă mai mult.

Încă ceva: ce-l face pe stat să creadă că știe el mai bine ce să facă din banii bogaților? Nu mai bine ar da niște reduceri de impozit pentru cei ce investesc în domenii strategice sau pentru cei care fac caritate? Ce-ar fi, de exemplu, dacă am avea impozite mici spre inexistente pentru construcții de autostrăzi, de spitale, de școli? Nu le-ar face privații mai repede și mai bine? Și mai ieftin, că sunt banii lor și nu-i aruncă aiurea?

Și dacă avem alegeri, avem scandal. Partidele mari îl alimentează din plin, presa și blogărimea pun gaz pe foc. Pe de o parte PD-L iese la atac cu Honorius Prigoană, a cărui singură calitate se spune că e că e fiul lui Prigoană ăl bătrân. De cealaltă parte, PNL și PSD au găsit de cuviință să susțină ambele același candidat, că doar ne-a spus Antonescu că fac opoziție separat și fiecare merge pe drumul său.

Cum printul e pe moarte și nu mai pot curge râuri de cerneală, curg fluvii de megaocteți pe net. Dar vai, dar cum, meritam candidați mai buni, ce partide de rahat, nu se poate așa ceva! Noi vrem tineri, dar nu chiar așa tineri și oricum nu pe ăsta școlit în America pe banii lu’ tac’su, noi vrem unul din clasa muncitoare, tânăr frumos și deștept.

Aș face un pariu. Va candida și Remus Cernea, candidatul anti-sistem perfect pentru cei dezamăgiți. Poate președinția era o pălărie prea mare pentru el acum, dar în Parlament ar merita să ajungă. Credeți că îl vor vota cei care fac atâta gălăgie acum? Eu pariez că nu va lua mai mult de 10%. Restul vor vota ipocrit candidații plini de hibe ai partidelor mari.

Update: lui Remus Cernea i-a fost respinsă candidatura. Grupul independenților se poate întări numai prin dezertări, nu și prin alegeri.

Să zicem că Ion Iliescu se prindea că nu a avut niciun mandat după noua constituție, arunca o întrebare la Curtea Constituțională și primea permisiunea să candideze din nou. Susținut puternic de comunitatea românească din Moscova, câștiga alegerile.

Cum desemnarea primului ministru este atributul exclusiv al președintelui, după consultări cu partidele politice parlamentare care îi propuneau o majoritate de dreapta PD-L + PNL, Ion Iliescu îl desemna pe Adrian Năstase.

Nemulțumit de numărul insuficient al parlamentarilor care au fugit din PD-L și PNL în grupul independenților susținători ai PSD, Adrian Năstase îi propune lui Traian Băsescu să vină cu el în guvern pe post de vicepremier.

Evident, Traian Băsescu refuză să facă parte dintr-un guvern condus de Adrian Năstase și girat de Ion Iliescu. Așa că Adrian Năstase își face un guvern de mafioți și comuniști siniștri.

Vă întreb, în aceste condiții, ar putea cineva să spună că Traian Băsescu “este co-autorul guvernului [...] co-autor prin neparticipare”?

Naiv cum sunt eu chiar l-am crezut și de-aia spuneam ieri că mă aștept la un prim-ministru surpriză, un/o tânăr(ă) care să fie pregătit(ă) pentru a fi viitorul candidat PD-L la președinție.

Numai că președintele ne demonstrează fie că nu a înțeles nimic, fie că nu îi pasă de lecțiile noastre și ne sfidează. El își duce ambițiile de doi lei mai departe, redesemnând premier primul om al cărui guvern a căzut prin moțiune de cenzură în România. Își continuă lupta oarbă cu Parlamentul, numai pentru a demonstra că el e nașul.

Mă aștept acum să se continue ambițiile prin includerea în noul guvern a tuturor miniștrilor PD-L din cel precedent. Aștept cu nerăbdare să ne rânjească Berceanu “hă-hă, credeați că scăpați de mine, luați niște pene să vă băgați în fund!” în timp ce oamenii stau cu orele înzăpeziți în câmp.

Ce am zis ieri rămâne valabil. Dacă ei pe Boc și-l pregătesc să candideze la președinție e treaba lor.

Asta a votat poporul, asta are. Să ne trăiască noul președinte și noul guvern!

Este probabil că Traian Băsescu este la ultimul mandat de președinte. Nu zic sigur, s-au mai văzut referendumuri.

În această situație PD-L trebuie să înceapă să își pregătească viitorul candidat la președinție iar propunerea de prim-ministru pe care o va face Traian Băsescu poate fi un indiciu în acest sens.

De aceea nu mă aștept să fie un independent și nici unul din mult prea erodații fruntași ai partidului.

Eu mă aștept la o surpriză, adică nu Boc, Videanu sau Blaga. Poate tot Negoiță. Sau, pentru punctaj maxim la impresia artistică, Anca Boagiu.

Ideea vine atât dinspre PSD cât și dinspre PNL. Mie mi se pare o idee proastă. Pentru că fie e falsă, fie e dezastruoasă pentru noi, muritorii de rând.

Varianta 1: dezastrul. În cazul în care ne așteaptă o perioadă relativ lungă extrem de grea cred că toată lumea ar trebui să pună osul la treabă pentru a ieși lucrurile cât mai bine. Este de-a dreptul pervers să-i lași pe ăia să-și rupă gâtul și în același timp să ne bage pe toți în rahat. Vor fi toți responsabili.

Varianta 2: premisă falsă. Varianta în care cred eu. Cu toate problemele previzibile pentru anul 2010, mie mi se pare că, gestionate cât de cât corect, ele pot fi depășite în anul următor, după care ne putem vedea liniștiți de creștere economică, creșterea nivelului de trai, construcția de ceva autostrăzi fie și numai din plăcerea perversă (am zis pervers din nou!) de a-l vedea pe Mircea Badea cu pene înfipte în fund. Așa că la sfârșitul mandatului mă aștept ca următorul guvern să iasă mai degrabă bine. Și cu gura mare că “ăștia au fugit de răspundere la greu”.

Situația e suficient de complicată și fără să folosim acest argument. Așa că eu l-aș uita.

Aș vrea să vă spun un lucru despre CNP înainte de a porni o isterie națională pe această temă.

Scoaterea de CNP-uri din burtă este din păcate sport național în România. Numai că majoritatea celor care fac acest lucru sunt ignoranți și nu îl fac cum trebuie, așa că CNP-urile inventate sunt în general ușor de depistat fără a avea acces la baza de date de la evidența populației.

Detalii despre seminificația cifrelor din CNP găsiți aici. Cam toată lumea cunoaște semnificația primelor cifre: sex, data nașterii, județul nașterii. Problema falsificatorilor apare la ultimele 4 cifre, care de obicei sunt puse la întâmplare. Penultimele 3 cifre pot fi puse într-adevăr aleator (pentru a trece ascest test) însă ultima cifră este de control și se generează pe baza tuturor celorlalte după un algoritm bine definit. De obicei la CNP-urile inventate această cifră nu este pusă corect și se pot face foarte ușor programe de calculator care să o verifice (sunt câteva și online).

Later edit: comentatorul Gogu Geologu atrage atenția că un CNP invalid nu îneamnă neapărat fraudă: “Scapati din vedere un mic amanunt. Si in comisiile de la sectia de votare sunt oameni mai putin inteligenti (ca sa nu zic prosti), sau sa zicem doar obositi, neatenti, etc. Se poate intampla ca un membru al comisiei, din varii motive, sa fi copiat gresit o cifra din cnp, sa fi sarit din greseala o cifra, etc. CNP-ul devine astfel invalid, dar nu inseamna ca e fals. Si ca sa ma “autodenunt”, si eu am facut greseala asta de cateva ori cand am completat acte pe la banca, etc.”

Conform legii pentru alegerea preşedintelui României, „ Curtea Constituţională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situaţie, Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor. Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele şi candidaţii care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei. Soluţionarea cererii de către Curtea Constituţională se face până la data prevazută de lege pentru aducerea la cunoştinţă publică a rezultatului alegerilor.

Sursa: Realitatea.NET, sublinierea îmi aparține

și din

Victor Ponta a subliniat că “sistemul de fraudare şi de furt” al PD-L a “funcţionat mai bine”.

Sursa: Realitatea.NET

rezultă că ….

Dovada o avem în referendumul de suspendare a președintelui când foarte mulți au votat împotriva suspendării nu din vreo simpatie deosebită pentru Băsescu ci pur și simplu pentru că au crezut că suspendarea nu se justifică. Este și cazul meu.

Revenind în prezent, am auzit mai mulți votanți ai lui Geoană spunând că dacă se repetă alegerile vor vota cu Băsescu. Așa, să-i liniștească!

Așadar, pentru următorii cinci ani îl vom avea președinte tot pe Traian Băsescu. Votul de ieri spune niște lucruri interesante. Voi încerca să vă spun ce am înțeles eu.

Românii nu au avut încredere în proiectul Iohannis. De fapt nu au avut încredere în politicienii care îl propuneau. După atâtea alianțe rupte nu au crezut că alianța PSD-PNL poate merge.

Stilul lui Traian Băsescu de a face politică este apreciat de majoritatea românilor. Un președinte activ, încăpățânat, care luptă cu celelalte instituții pentru binele țării. Nu un președinte mediator. Personal nu sunt de acord cu acest tip de președinte, dar de asta avem alegeri, să vedem ce vrea majoritatea. Și am văzut. Putem să țipăm “tiranul” cât vrem. Acest tip de președinte este dorit de majoritate.

Mircea Geoană și-a aruncat șansele în aer mergând la Vântu, apoi neavând o explicație pentru asta. Eticheta de om slab pe care i-a pus-o Băsescu i-a fost fatală. Iar el nu a știut să demonstreze că nu e așa. Așa cum spunea Bogdan Ciuclaru azi dimineață la Guerilla, Geoană putea fi susținut de însuși Traian Băsescu și nu lua mai multe voturi.

Ura viscerală față de PSD nu s-a stins. Încercările lui Geoană de a se distanța de trecut nu au prins. Era și greu, atâta timp cât din spate zâmbeau Iliescu și Năstase.

Toți îl laudă pe Antonescu. Îmi pare rău dragilor, Antonescu a pierdut. Cred cu tărie (sic!) că ar fi avut șanse mai mari în turul 2. Dar numai dacă era cu adevărat în stare să ducă o campanie de bun simț. Excesele sale de discurs numai a bun simț nu au arătat. Am scris despre asta aici, imediat după primul tur.

Ce urmează? Înțeleg că proiectul Iohannis pică. Mă aștept la dezertări din PNL și PSD către PD-L, care vor putea guverna singuri (sau cu UDMR). Este esențial ca PNL să-și continue parcusul bun. Va urma o perioadă grea pentru ei. La PSD urmează lupte crâncene. Dumnezeu cu mila…

Cred că cei obișnuiți cu articolele mele scurte și clare vor vrea să se oprească aici. Urmează să scriu alambicat, așa cum nu am mai făcut-o. Nu știu ce-mi iese. Nu voi trage concluzii, vreau să vă arăt cam ce (nu) văd eu acum.

Acum câțiva ani îl vedeam pe Iliescu disperat strigând “aveți grijă pe mâna cui lăsați partidul”. Ieri, Geoană își punea semnătura pe un document care zice așa:

Reconcilierea trebuie să se bazeze pe Adevăr şi pe Morala Creştină.

Combaterea comunismului, ca ideologie totalitară şi practică politică, a fost şi este legitimă şi necesară.

Revoluţia din decembrie 1989 a fost anti-comunistă, nu numai anti-ceauşistă.

Vinovăţia nomenclaturii comuniste şi a celor din aparatul represiv, care au făcut posibilă teroarea, este reală şi trebuie recunoscută şi condamnată public.

Pentru reconcilierea naţională este necesară exprimarea căinţei – din partea celor care au greşit – şi a iertării – din partea celor care au suferit.

Partidul Social Democrat îşi exprimă regretul pentru suferinţele prin care a trecut poporul român în timpul comunismului, şi din cauza violenţelor şi ilegalităţilor din timpul mineriadelor. Ambele partide vor sprijini dezvăluirea adevărului şi înfăptuirea dreptăţii.

Mai citiți odată rândurile de mai sus și puneți-vă două întrebări:

- Cum credeți că le digeră Iliescu?

- Cine se rupe de trecut, PSD sau PNȚ-CD?

Avem nevoie de stânga în România. Și nu văd cum am putea avea o stângă democratică altfel decât prin reformarea PSD-ului. Prin ruperea lui de trecut, care nu e ușor de făcut.

Să-l credem pe Geoană? Nu știu, mie îmi vine greu, mai ales când văd personajele care stau în spatele lui în PSD. Dar tind să merg pe mâna unor oameni în care am încredere. Îi înțeleg și pe cei care nu-l cred. Îi înțeleg și pe cei înverșunați care au ieșit în stradă. Cumva trebuie să facem. Să nu uităm totuși, duminică vom rezolva treaba cu alegeri libere. Și indiferent cine câștigă România va rămâne un stat democratic, membru al NATO și UE. Vom avea un regim mai apropiat de unul prezidențial cu Băsescu și poate un regim mai apropiat de unul parlamentar cu Geoană. Dar democratic. Să nu mai facem comparații aiurea!

Aveau ce căuta la Timișoare de 1 decembrie? Asta vom stabili poate în timp. Dacă ieri ne-au mințit, nu! Dacă au fost sinceri, poate da! Și-au asumat riscuri.

Băsescu ieri nu a dat mâna cu foștii președinți. Constantinescu a trecut peste asta și s-a dus seara la palat. Pe Iliescu nu l-am văzut. Geoană zicea că s-ar duce la palat dacă ar avea timp. Până la urmă nu l-am văzut. Antonescu a zis din start că nu se duce. Oameni diferiți, idei diferite, comportamente diferite. Cum e bine? Nu știu, cine sunt eu să spun?

Avem un film scos de Patriciu cu Băsescu care împinge un copil. Dramă națională. Mie mi se pare irelevant dar îmi este băgat pe gât în fiecare seară pe TV. Deși mie mi-e clar că filmul e scos de Patriciu, distinsul domn zice că și-a amintit de episod din întâmplare cu o seară înainte. Băsescu zice că e trucat. Mie nu mi se pare. De Băsescu scap ușor, nu-l votez. Cum scap de Patriciu? O fi prieten cu Antonescu? Cu Geoană? Cât de mult le influențează deciziile?

Vom avea o liniște suspectă cu Geoană și Antonescu la putere? Antonescu? Liniște? Nu cred…

Am niște unii care mă înjură la fiecare articol. Sunt curios dacă am vorbi la o bere dacă ar face la fel. Știu că am ieșit la bere cu comentatori anonimi. Râdem împreună de situație. Mă amuză când îmi spun că am capul ca o gulie mare. Am 30 de ani și mi se spune asta de la grădiniță. Știu!

V-am pierdut? V-am avertizat!

Cam astea sunt condițiile în care votăm. În ceață. Pe voi, cei care vedeți lucrurile clar, vă invidiez!

Tot mâine (mai ales că e campanie electorală) toți primarii vor oferi “tradiționala țuică fiartă și fasole cu ciolan”.

Întrebarea mea e de unde vine tradiția asta? Mă gândesc că prea veche nu e, pentru că e post în perioada asta și de dezlegări la țuică și ciolan încă nu am auzit.

Are cineva dovezi că a existat înainte de PRO TV?

Reamintim romanilor de pericolul atacarii cotei unice. Hackerul cotei unice, asa cum am vazut de multe ori, este si va fi Mircea Geoana, pentru ca niciodata nu a fost de acord cu aceasta cota unica si suntem convinsi ca daca va avea ocazia, o va ataca

Gheorghe Flutur, PD-L, conform HotNews.ro

după ce tu ai introdus impozitul forfetar și încă îl mai susții?

Adică dacă prin absurd PSD va reintroduce impozitul progresiv deși au spus că nu o vor face și nici nu ar avea cum să treacă așa ceva prin parlament pentru că avem acolo o majoritate de dreapta, cel puțin ar fi o chestie cu noimă. Cu cât ai profitul mai mare, cu atât ai impozitul mai mare (în procente). Cu forfetarul ăsta e invers: cu cât ai profitul mai mic, cu atât ai impozitul mai mare (tot în procente), ajungând chiar la situația superbă de a plăti impozit pe pierdere. Care cotă unică? Nu vă e rușine să ne luați de tâmpiți și să ne mai cereți și voturile?

Cu PSD vorbim de o situație posibilă, dar puțin probabilă, în timp ce PD-L a introdus și încă susține impozitul forfetar. Cine e hackerul cotei unice?

Să vă spun eu cum se atacă Băsescu și guvernul uns de el: luna asta însoțitorii persoanelor cu handicap primesc 80% din indemnizația lor lunară (care și așa e penibil de mică). Sunt obligați la grămadă cu ceilalți bugetari să-și ia nu știu câte zile de concediu fără plată. Asta e o chestie care ține de incompetența politicienilor, nu e un atac la persoană. Așa se atacă și e suficient, nu e nevoie să ne mânjim cu noroi.

Eu înțeleg că staff-urile candidaților scot mizeriile astea. Poate lor li se pare interesant, li se pare că au dat lovitura. Dar se discreditează ca persoane publice. Chiar așa în pană de argumente sunt? Iar tu ca jurnalist te apuci să le dai nas? Faci emisiune cu public, cu cascadori, cu bocitoare și toate cele? Pute! Zău pute!

Larry Ellison e boss-ul de la Oracle (compania aia de IT pe care o laudă președintele că ne ține tinerii specialiști în țară). Al patrulea milardar din lume conform Forbes.

La ultima tură de cumpărături omul și-a cumpărat Sun. Sun Microsystems, un alt gigant al IT-ului mondial. Cum Sun tocmai cumpărase anul trecut MySQL, un jucător important pe piața bazelor de date, tranzacția trebuie aprobată de diverse instituții care se ocupă de concurență și monopol. În State a trecut totul instant, în UE se cam trage mâța de coadă.

Ce face mogulul lor? Cere statului să-l ajute. Ce face statul lor? Senatul SUA trimite o scrisoare comisiei europene în care îi cere să urgenteze treburile pentru că afacerile au de suferit din cauza birocrației europene și își pierd oamenii locurile de muncă.

Morala e că mi se pare periculoasă înfierearea oamenilor cu bani practicată de președintele nostru. Dacă ar fi un om de dreapta, așa cum se autoproclamă, cel puțin i-ar lăsa în pace. Sau i-ar ajuta, așa cum fac șefii altor state.

PS. Suma încasată de la moguli pentru a-i apăra în acest articol e secretă. Nu mai insistați în comantarii, că nu spun!

Abordarea mea e așa: inima îmi spune să stau acasă și să nu votez cu Geoană sau Băsescu. Din motive de prostănac, PSD, comunism, mineriade, Iliescu, Vanghelie, Năstase, Mazăre, Hrebengiuc, Gușă. Respectiv din motive de tiran, PD-L, comunism, Udrea, Ridzi, Onțanu, Boureanu, Pogea, Oprea, Cășuneanu, Cocoș, Solomon. Și mulți alții de fiecare parte.

Bun. Sinergia faptelor face însă ca eu să fiu inginer și să am o deformație profesională să gândesc mai mult cu capul și mai puțin cu inima.

Nu sunt rudă nici cu Crin, nici cu Băse și nici cu Geoană. Singurul motiv pentru care l-aș vota sau susține pe unul dintre ei este că îmi poate reprezenta interesele într-o oarecare măsură. 100% mulțumit nu aș fi nici cu Iisus. Am niște obiceiuri proaste pe care sigur mi le-ar interzice.

Programul lui Crin se plia în mare parte pe interesele mele. L-am susținut în primul tur. N-a mers mai departe. Am scris un articol în care spuneam ce vreau mai departe pentru a vota. Parlamentarul PNL Mihai Voicu l-a citit și își pune obrazul la bătaie că alianța PSD-PNL-UDRM cu Geoană președinte și Iohannis prim-ministru îmi susține o parte din interesele expuse în respectivul articol.

Eu merg pe prezumția de bună-credință. Voicu nu m-a mințit până acum așa că nu am motive să nu îl cred. Dacă mă minte nu-l bat. Îl pulverizez.

Aștept semnarea unui document oficial. Dacă e așa cum zice Mihai Voicu am un motiv rațional să aleg unul dintre candidați.

PS. Singura analiză valabilă referitor la unde se vor duce voturile lui Crin e asta. Pur statistică, fără explicații de ce e așa. În rest, poate spune fiecare ce va face el, nu ce crede că vor face ceilalți. Pentru că liberalii ăștia sunt tare imprevizibili.

Dacă s-ar uita atent la structura electoratului care l-a votat ar vedea ușor că sunt în mare cei care pot lua decizii și singuri în funcție de interesele lor. Majoritatea urbani, tineri, cu studii superioare. Și femei, care clar fac ce le taie capul. Așa că mă îndoiesc că Antonescu își poate influența electoratul cât își dorește.

Ceva detalii despre structura electoratului la aceste alegeri găsiți aici.

Eu unul îl votez în turul doi pe cel care îmi garantează că:

• renunță la impozitul forfetar
• nu renunță la cota unică
• este deschis și ascultă opiniile altora (aici rămâne de văzut dacă Băsescu chiar a înțeles de ce a pierdut voturi)
• bonus pentru depolitizare și reforme reale în sănătate și educație, dar deja îmi vine greu să cred că generația actuală de politicieni mai poate face ceva aici

Pe lângă ideile de mai sus aș aprecia și o garanție în persoana primului ministru, care va trebui să fie o persoană de maximă încredere.

Atât. Nu e mult. Restul… unele vin de la sine, altele sunt povești.

Mă veți întreba ce nu a mers. Deși suspectez că știți deja. Dar sunt lucruri care trebuie să fie spuse.

Ca tată încerc să-mi educ copiii în spiritul bunului simț. Să nu fure, să nu mintă, să nu fie violenți, să salute. Dar poate cel mai important: să vorbească frumos.

În urmă cu ceva vreme tata îmi spunea: “Măi, Crin pare un tip deosebit. Dar terbuie să renunțe la discursul dur, la atacuri. Nu-i stă bine deloc.”

Ieri, o rudă de la țară îmi spunea ce concluzie a tras după dezbaterea de vineri: “Hai că m-am convins și cu Antonescu ăsta. E panaramă!”

Vă rog să scuzați limbajul. Asta au văzut oamenii. Dacă revoluția lui Crin nu a prins pe scară largă a fost datorită exceselor sale de discurs. Care de prea multe ori au ieșit din ceea ce numim un discurs de bun simț.

Lucrurile nu stau chiar așa. E evident că oamenii respectivi nu sunt călători. Ar pierde trenul la ce coadă e acolo. Sunt oameni care stau în București fără a fi înscriși în liste electorale permanente. Sunt în mare parte chiriași. Sau bunici care ajută la crescutul nepoților. Sau studenți. Locuitorii gri ai orașului, veșnic ignorați. Știu că așa eram și eu la alegerile trecute.

Toți știm de existența acestor oameni dar ne facem mereu că nu există. Acesta este încă un exemplu. Au fost trimiși în gări să stea la cozi imense pentru a vota. Și mai râdem și de ei la TV. Era chiar așa de greu să estimăm numărul locuitorilor Bucureștiului fără “buletin de București”?

Bă, ăstia toată ziua s-au lăudat că fac dezbatere și seara la ora aia a apărut numai Antonescu pe TVR.

Deci de toată promovarea a profitat Crin (pentru că era timpul lui oricum) și s-a mai ales și cu imaginea că a fost singurul care a avut curaj să se ducă.

Mă deranjează de ceva vreme obiceiul ăsta dar mi l-a amintit astăzi Ciutacu în articolul în care ne spune ce rău a ajuns Băsescu dacă i se destăinuie unui tinichigiu (adica Bleen).

Tot în registrul ăsta mă zgârie pe creier când diverși domni care vor să ne explice ce incompetent este ministrul Pogea îl fac când inginer, când contabil, ca și când ar fi vreo vină să ai una din cele două meserii (sau amândouă).

Sau alta: Crin duminică la Cluj încercând să argumenteze că profesorii merită mai mulți bani a reușit să arunce în derizoriu taximetriștii, băgându-i în aceeași oală cu prostituatele (meserie care ar putea fi la fel de nobilă ca oricare alta dacă nu ar fi ilegală). Iar domnul a cărui ultimă carte citită acum e aceeași cu cea de acum cinci ani duce bibliotecarii în derizoriu.

Și exemplul suprem: Băsescu e numit ironic “marinarul”. Băi nene, meseria de marinar e și ea una respectabilă și în niciun caz incompatibilă cu exercitarea funcției de președinte mai târziu.

Eu înțeleg că țara asta e plină de tot felul de dubioși dar hai să le lăsăm meseriile în pace, nu aia e problema lor. Jignim alți oameni care nu au nicio vină. În plus, sunt așa de puțini oameni care muncesc că ar trebui să le ridicăm statui indiferent ce fac.

PS. Îl rog pe Ciutacu să nu o ia personal pentru că nu-mi permit să mă duelez în vorbe cu el. Eu sunt inginer genial, nu jurnalist genial.