Iulian
Leca

Auzindu-l pe Ponta cum retracta, corecta si incerca disperat sa isi explice de-a lungul zilei discursul din Parlament, puteai usor sa il suspectezi de prostie in faza galopanta. Un imatur pe urmele prostanacului arhetipal Geoana. Miza era pe masura. Nucleul dur al celor care nu-l mai suporta pe Traian Basescu se simteau tradati.

Cealalta tabara isi reevalua toate judecatile emise despre "maimutica" Ponta. Nu au lipsit nici acuzatiile de fratie intru "camaraderie" dintre MRU si Ponta. Nu stiu care va fi impresia generala care se va aseza peste discursul lui Ponta. [ citeste mai departe ]

A vorbit Ponta in Parlament. Nu a mai injurat. Nu i-a spus lui Mihai Razvan Ungureanu, asa cum obisnuia sa le zica lu' Boc, ca vrea sa-l bata pentru ca vorbeste ca prostu'. A avertizat doar noul Guvern sa nu mai fure, sa nu se mai ... pe Parlament si l-a rugat sa priveasca si spre romani.

Ei bine, invatati sa se hraneasca doar din mojicia limbajului de mahala al politicienilor, oamenii au luat foc. Analistii nu-si revin. A fost santajat, trebuie sa fie vorba de dosare. Mamaaa, s-a rupt Uniunea! Liberalii s-au si adunat intr-o sedinta sa planga in grup. [ citeste mai departe ]

Traian Basescu stie bine principiul lui Arhimede. I l-a predat lui Tariceanu si l-a demonstrat Carcotasilor. Cred ca stie si cand echilibrul de forte se da peste cap. Exista un punct dincolo de care, orice ai face, scufundarea devine inevitabila. Daca pe langa Boc a fost sacrificata si Udrea, desi initial parea sa supravietuiasca valului, asta inseamna ca furtuna in larg e mult mai aspra decat o simtim noi pe tarm.

Nu am vazut nimic de comentat in numirea lui M. R. Ungureanu in locul lui E. Boc. O schimbare care fusese luata in calcul din timpuri imemoriale. [ citeste mai departe ]

In toata galbeneala asta a ecranelor, nu inteleg de ce exact acum, astazi? Nu e o ironie maxima, totusi, sa iti dai demisia in plin cod portocaliu de ninsori si viscol? Sa nu ne mai miram - sub semnul asta au stat toate mandatele lui Boc: mereu pe dos. Inteleg ca nu avea cum sa isi dea demisia sub presiunea directa a strazii, iar dupa linistirea vremii ar fi fost posibil ca strada sa inceapa din nou sa duduie. [ citeste mai departe ]

“Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.” Cuvinte lui Isus par mai degraba un blestem decat o constatare nevinovata a realitatii ori a unei legi a naturii. Asa a fost pe vremea lui, iar astazi cu atat mai mult. E descrierea perfecta a organizarii societatii care, in ciuda celor 2000 de ani scursi, nu s-a schimbat deloc. Si nici nu pare a da semne de imblanzire.

Vorbele astea sunt o buna introducere si pentru pilda lui Traian Basescu despre vremea politicienilor la plata. Populatia a suferit indeajuns, sa plateasca si guvernantii. [ citeste mai departe ]

Esenta discursului lui Traian Basescu din "interventia cu romanii" a fost confiscarea mesajelor protestatarilor. S-a solidarizat cu ei, acaparandu-le lozincile impotriva Guvernului, Parlamentului si partidelor. Doar in dreptul presedintelui si-a permis o exceptie. Tehnica e sa tina oamenii in case (si dupa viscol) strigand cot la cot cu ei aceleasi nemultumiri, cerandu-le sa-l crediteze in continuare cu buna credinta. Schizoid la baza, discursul presedintelui incearca sa faca uitata realitatea ca Traian Basescu reprezinta, totusi, varful Puterii de cel putin trei ani. [ citeste mai departe ]

S-au facut prea multi pasi in spate. Legea sanatatii. Arafat rechemat. Dialogul fortat. Emanciparea discursului fata de oamenii din strada. Baconschi. Taxa auto si alocatia pentru copii. Acum, Boc a ramas singur si pare a fi urmatoarea victima. Si alegerile la termen sau anticipate. Retragerile par mai degraba sa-i fi animat pe oamenii din strada. Iar tacerea lui Basescu apasa tot mai greu pe toti.

Cand faci pasi in spate, trebuie sa stii ca te joci cu o sabie cu taisuri la fel de ascutite. Adversarul s-ar putea sa se opreasca, multumit cu ce obtinut. [ citeste mai departe ]

Descriptiv si normativ. Unii si-ar dori ca presa sa nu iasa din tiparele primului tip de discurs. Pentru ca, spun ei, cand intra in scena al doilea, se simt manipulati. In realitate, doar stiintele si arta pot distinge limpede intre cele doua genuri. In presa e un melanj care, uneori, din nefericire, da dureri de cap. Perversiunea cea mai mare e, totusi, atunci cand te folosesti de un anume gen, dar ai pretentii sa fii citit in cheia celuilalt. Cand scrii, de exemplu, texte de opinie cu pretentii de adevar universal. Sau faci anchete fara sa iti asumi responsabilitatea erorilor. [ citeste mai departe ]

Traian Basescu vede bine. Pana la arabi si inapoi. A trait euforia primaverii revolutionare din Orientul Mijlociu, dar face misto pe seama viermilor care ingheata in iarna romaneasca la Universitate. Ultrasii ar putea spune ca ignorarea de catre presedinte a revoltelor din tara e o strategie de mare politician. A invatat bine de la Ion Iliescu – ii lasa pe ciumpalaci sa fiarba in suc propriu pana isi vor da singuri pumni in cap de ciuda. [ citeste mai departe ]

Tipati si fluierati pana o sa le dispara tupeul, aroganta si, mai ales, pana o sa tremure de frica pentru tot restul vietii lor. Sa aiba frisoane la gandul ca au furat oricum prea mult. Sa le fie rusine de incompetenta lor. Zguduiti-le lumea in care s-au obisnuit sa traiasca. Lumea pe care si-o croisera doar pentru ei – dupa chipul si asemanarea lor.

Fluierati-i pe cei care vor vrea sa se lipeasca de voi, speriati-i pe toti pana isi vor veni in fire. Nu va lasati furati de nicio ideologie, dar convingeti-i sa guverneze pentru voi, nu pentru ei. Traian Basescu a recunoscut ca a gresit. [ citeste mai departe ]