Iulian
Leca

Scenariu. Cum sa faci doua campanii electorale pe banii bugetarilor. Si, culmea, sa le mai si castigi. Una deja, cealalta urmeaza.

Anul 2009. Criza. Si alegeri. Nu spunem nimic. Guvernam, promitem si organizam alegerile. Proclamam iesirea din criza, ne juram ca totul va fi cel putin bine. Castigam alegerile. Anul 2010. Vine nota de plata. Recunoastem ca am mintit. Prin omisiune si cum s-a mai putut. Nu am stiut, desi am stiut. Taiem salarii. Si pensii, daca putem. Nu putem, dar le impozitam. Taiem tot. Reformam de nevoie si modernizam pentru ca nu avem incotro. [ citeste mai departe ]

Domnul Edmond Talmacean e absolut fascinant. Miscarile sale haotice, de inspiratie jaksonica, pe ritmurile melodiei “Bad”, aruncate pe scena platoului de televiziune dintr-o pornire infantila, e taman ce trebuie sa primeasca poporul care l-a votat. Nu exista dubii. Cei care au pus stampila pe ai sai au stat cu gura cascata la televizor in timp ce domnul Talmacean electrocuta audienta cu miscarile sale smulse dintr-o copilarie chinuita. Tot ei, cel mai probabil, ii vor vota din nou. [ citeste mai departe ]

“Mon pays! Je voulais à tout prix m’y accrocher – et je n’avais pas a quoi. Je ne lui trouvais aucune réalité ni dans le présent, ni dans le passé. Par rage je lui attribuais un avenir, je le forgeais de toutes pièces, je l’embellissais, sans y croire. Et je finis par l’attaquer, cet avenir, par le hair: je crachais sur mon utopie. Ma haine amoureuse et délirante n’avait, pour ainsi dire, pas d’objet; car mon pays s’effritait sous mes regards.” Emil Cioran – Mon pays, Paris, ed. Gallimard, 1996. [ citeste mai departe ]

“N-are niciun sens. Pentru ce sa multiplici cartile? Toti scriitorii au scris prea mult. E si cazul meu... toti marii scriitori au exagerat! Shakespeare a exagerat. M-am plictisit sa calomniez Universul! Nu ma mai intereseaza. Opera mea, desi cuvantul asta imi vine sa-l vomite... vomitez, eu am scris toate cartile mele din ratiuni medicale, terapeutice. Aceeasi obsesie – pe tema inutilitatii si a mortii. Am scris din necesitate. Nu sunt vindecat, sunt obosit.” – Emil Cioran, fragmente din interviul realizat de Gabriel Liiceanu la Paris, in 1990. [ citeste mai departe ]

“Romania nu isi poate permite sa plateasca astazi majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Datorita unor practici judiciare, unor profesori li s-a admis majorarea salariilor cu 50%, iar altii nu au primit in instanta aceasta majorare”, a spus Emil Boc, argumentandu-si astfel decizia de a plafona salariile cadrelor didactice in ciuda oricaror decizii obtinute in Justitie.

Si mai bine spus, Guvernul se angajeaza sa ignore si sa sfideze hotararile din Justitie, in cazul in care acestea privesc majorarea salariilor profesorilor cu 50%. [ citeste mai departe ]

Scurgerile Wikileaks referitoare la Romania socheaza prin faptul ca nimic din ce spun nu mai mira pe nimeni. Ca Udrea ar fi fost... cu Basescu. Bun, si? Atat timp cat nu exista imagini, subiectul nu cred ca mai trezeste interesul nimanui. Ca presedintele ar bea. Tot mai mult. Mda, ceva ceva mirare aici ar trebui sa fie, pentru ca nu prea are motive. I s-au implinit toate dorintele. Ori sunt pe cale sa se...

Ponta crede ca presedintele ne-a vandut pe toti ca sa isi rezolve problemele personale. Probabil, mai grav e ca Traian Basescu nu a stiut sa ne vanda. [ citeste mai departe ]

Crin Antonescu are o ratiune pentru care i se pare in regula ca romanii din strainatate sa voteze doar daca platesc cel putin un impozit in tara. Pe scurt, isi doreste un vot cenzitar pentru romanii din strainatate. Ai proprietati, terenuri sau masini, pentru care e obligatoriu sa platesti si impozite in Romania, e ok, poti vota in Franta, de exemplu. Daca nu, nu. Explicatia liderului liberal – nu poti sa fii reprezentat, fara a fi si un platitor de taxe. Pe cat de corect suna, pe atat de discriminatorii si retrograde ii sunt efectele. [ citeste mai departe ]

“Eu cred ca este timpul ca si postul dumneavoastra sa devina un post corect!” Perfect. De acord. Pentru asta, va spun tot adevarul. Si numai adevarul. Nu cred ca adevarul elibereaza, nu mai ales acum, dar sa-l urmarim. Inainte de a face dezvaluirile in premiera, o mica paranteze despre ceea ce se presupune a vorbi.

Adevarul trebuie sa fie cunoscut, ca sa poata fi spus. [ citeste mai departe ]

Doamna ministru Elena Udrea, autodefinita in esenta prin “Omnia mea mecum porto”, s-a lansat intr-o delicata operatie de estetizare a propriei imagini. Nu mai vrea sa fiinteze in memoria colectiva drept bogatasa inconjurata de Vuittoane, Jimi Choo-uri si Q7-uri, care controleaza si imparte miliarde de euro, ci vrea cu tot dinadinsul sa fie perceputa ca un om banal, obisnuit, din popor. Un om ca oricare dintre noi.

Omenesc, prea omenesc – “am (sunt) tot atat de mult sau de putin pe cat aveti (sunteti) si voi” - asta este completarea moto-ului – Omnia mea mecum porto. [ citeste mai departe ]

A existat un val de dezamagire profunda pentru unii atunci cand din 50-60 de mii oameni anuntati a lua cu asalt strazile Bucurestiului abia s-au strans vreo 6-7 mii. Nu stiu altii ce au inteles, dar stiu ca din acel moment ar trebui sa vorbim cu totul altfel despre cum o duce “poporul roman”.

Indiferent ce spun sondajele, atat timp cat oamenii prefera sa priveasca la televizor spectacolul din plenul Parlamentului, trebuie sa intelegem ca le este bine. Ori ca s-au impacat cu soarta lor, oricare ar fi ea, incat ar indura-o bucurosi mai degraba decat sa iasa din case. [ citeste mai departe ]